Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Anderson, Poul - Ziua reintoarcerii lor.rtf

Anderson, Poul - Ziua reintoarcerii lor.rtf

Ratings: (0)|Views: 3|Likes:
Published by Claudiu Ion

More info:

Published by: Claudiu Ion on Dec 12, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/15/2012

pdf

text

original

 
Poul Anderson
Ziua reîntoarcerii lor
(The Day of Their Return)Profetul Vorbi:"Chemat nu ştiu de ce, am mers acolo unde oameniinu fuseser înc.
ă ă
Cu o bucat de piatr de cret, luat din drâmtur,
ă ă ă ă ă ă ă
mi-am însemnat crarea; dar era aproape ultima scli
ă
-pire a simului meu uman, pe când marcam kilometru
ţ
dup kilometru, tot mai aproape de sfârşitul drumului
ă
meu.Am gsit
ă
-O într-o încpere unde lumina strlucea rece,
ă ă
venind de la un lucru înalt pe a crui simplitate ochii
ă
mei alunecau; am putut s vd numai c era probabil
ă ă ă
o maşinrie şi c cea mai mare parte a sa era nu mate
ă ă
-rie ci energie; înaintea ei sttea ACEASTA pe care o port
ă
acum pe cap. Mi-am aşezat-o pe frunte şi nu sunt nicicuvinte nici gânduri pentru ceea ce veni...Dup trei nopi şi zile am urcat; şi în mine exista
ă ţ
Caruith Strvechiul, Salvatorul planetei Aeneas..."
ă
Un cuvânt s-a furişat pân la mine şi urechea mea i
ă
-a prinsşoapta. În clipa când viziunile nopii frmânt gândul, când oamenii
 ţ ă ă
 sunt cufundai într 
 ţ 
-un somn adânc, teama şi fiorul au venit pestemine şi toate oasele mi-au tremurat. Un duh a trecut apoi pedinaintea mea, prul mi s
ă
-a zrlit; şi sttea acolo, nu i
ă
-am putut desli înfarea; o form era înaintea ochilor mei, tcerea
ăţ ă ă
 stpânea şi am auzit un glas...
ă
IOV, IV, 12—16.
IÎN CEA DE A TREIA ZI, el se scul şi se ridic din nou înspre lumin.
ă ă ă
 Zorii licreau deasupra mrii care odinioar fusese un ocean. Ctre nord,
ă ă ă ă
 colii stâncilor se distingeau albstrii fa de griul metalic al orizontului; jos,
ţ ă ţă
 ele formau o fâşie, cea a cascadelor, al cror tunet rzbtea uşor, într
ă ă ă
-unfrig fr arip de nt. Cerul continua s fie liliachiu spre apus, purpuriu
ă ă ă ă
 deasupra, alb la rsrit, unde soarele se ivea, înlându
ă ă ă ţ
-se. Luceafrul, îns
ă ă
 continua s strluceasc aici, pe plane
ă ă ă
ta Primului Ales.
Eu sunt cel de al doilea Ales,
ştiu Jaan:
şi vocea acelora care aleg. A fiom înseamn a fi strlucire, nimb, aureol.
ă ă ă
Nrile
ă
-i inspirau adânc aerul, muşchii se contractau, se relaxau, sebucurau c exist. Niciodat pân atunci nu
ă ă ă ă
-şi dduse seama de acest fapt.
ă
 Era, exista cu adevrat, de la luminozitatea figurii pân la prundişul de sub
ă ă
 picioare.— O, splendoare a tuturor splendorilor, spuse vocea care, înuntrul
ă
 su, era Caruith.
ă
— Copleşeşte acest biet trup, zise Jaan. Renasc pentru întâia oar. Tu
ă
 nu te simi ca un strin în captivitate?
ţ ă
— Şase milioane de ani au fost zvârlite în noapte, spuse Caruith. Îmi a-
 
mintesc valurile înspumate şi strigtul navigatorului aici, unde acum se
ă
  întinde un pustiu sub picioarele noastre; îmi amintesc fala zidurilor şi acoloanelor acolo unde se grmdeşte mormanul de ruine, deasupra
ă ă
 mormântului de unde noi am venit; îmi amintesc norii plutind în veşmânt decurcubeu. Mai presus de toate încerc s
ă
-mi amintesc — şi nu izbutescpentru c ngele şi car
ă
nea ce sunt acum nu pot suporta focul care am fost— încerc mereu s
ă
-mi apropii în minte plenitudinea, complexitatea vieii.
ţ
 Jaan ridic mâinile ctre coroana ce
ă ă
-i încingea fruntea.— Pentru tine, zise el, e o însrcinare copleşitoare.
ă
Nu, nt Caruith. Împrtşesc şansa druit ie şi speciei tale. Voi
ă ă ă ă ă ţ
 creşte, voi deveni cu tine şi tu cu mine şi ei cu noi, pân când omenirea
ă
  însşi va deveni demn nu numai de a fi primit în Unicitate ci, în plus, va
ă ă ă
 putea aduce acesteia ceea ce numai ei îi aparine. Iar la sfârşit, cuvântul îl
ţ
 va crea pe Dumnezeu. Haide acum s spunem toate acestea oamenilor.
ă
 El/ei urcar muntele ctre Arena. Deasupra lor plea luceafrul de
ă ă ă ă
 diminea.
ţă
IIINUTUL DE LA EST de Casa Vânturilor cobora în pant, apoi se ridic
Ţ ă ă
  înspre Dealurile Hesperiene. Vara timpurie le îmblânzise pustietatea cufrunze: verde-albstrui, verde
ă
-gri ici şi colo, întunecatul verde al stejaruluiori al cedrului, purpuriul
rasminului,
culori împrştiate în pomi singulari, în
ă
 tufişuri, în dumbrvi întinse, amestec de onix cu tente roşii şi galbene,
ă
 acopernt viu al pntului,
ă ă
trava
— mantie de foc.Un curent rece se simea dinspre apus. Ivar Frederiksen se înfior;
ţ ă
 chiar şi eava puştii o simea îngheat sub palm. Pajtea pe care era
ţ ţ ţ ă ă
  întins începuse s se pregteasc pentru noapte, transformându
ă ă ă
-se într-uncovor flexibil. Mirosul de piatr de peste zi, ca şi scânteierile pajiştii
ă
 dispruser. Un copac
ă ă
delphi
 îl proteja: trunchi noduros, despletit, peşter
ă
 de crengi şi frunziş. Nenumrate buruieni ruginii acopereau pajiştea, ca
ă
 şoaptele într-o limb neştiu
ă
t. Privirea lui cutreier de pe un povârniş
ă ă
 cotropit de arbuşti şi bolovani spre o vale umbroas. Pe malul râului se
ă
 zrea drumul pierdut în amurg, apa era o ştears scânteie. Inima
ă ă
-i btu
ă
 tare, acoperind aproape zgomotul curgerii Râului Slbatic.
ă
Nimeni. Oare nu vor veni niciodat?
ă
O fulgerare îl orbi şi îi tie rsuflarea. Un avion dinspre vest?
ă ă
Nu. Frunzele, în zbuciumul lor, îl amgiser. Ceea ce se ridicase
ă ă
 deasupra culmii Hornbeck era chiar Creusa. Hohotul de râs izbucninecontrolat, semn al încordrii nervoase. Ca şi cum ar fi cutat un însoitor,
ă ă ţ
 el urm luna. Pe msur ce suia spre est, strlucea chiar mai luminoas,
ă ă ă ă ă
 mrindu
ă
-se. Peste toate, o pereche de aripi cptaser raze de la ascunsul
ă ă ă
 soare şi zvârleau aur contra cerului indigo.
Hei! Uşurel!
se mustr singur.
ă
Eşti aproape neatent, distrat, cu gândulîn alt parte. Ce s
ă
-ar întâmpla dac aceasta ar fi prima btlie? Nu ai nici o
ă ă ă
 scuz. Eşti doar cpetenia, nu
ă ă
-i aşa?
Deşi învat cu aerul subire şi uscat al planetei Aeneas, pe care se
ăţ ţ
 nscu
ă
se, el îşi simi cile respiratorii dureroase, limba ca o bucat de piele
ţ ă ă
 tbcit. Duse la gur bidonul umplut de la acel curent de ap; îi simi
ă ă ă ă ă ţ
 gustul de metal."Aah", începu...Şi atunci au aprut Imperialii.
ă
S-au ivit aşa, deodat, ca o explozie. O parte din el ştiuse asta. Venind
ă
 mai târziu decât au fost teptai, ei fuseser aprai de întunericul nopii,
ţ ă ă ţ ţ
 dar şi de un crâng pân când prin mişcarea de înaintare a devenit o
ă
 
 
realitate de neconfundat. Dar oare cum de nici unul dintre cei care-l urmaunu-i zrise mai devreme deşi grupele de gheril acopereau câte trei
ă ă
 kilometri de fiecare parte a defileului? Faptul acesta nu era desigur odovad a calitilor de care dispu
ă ăţ
neau.Şi iat
ă
-l pe Ivar prins într-o ambuscad. Nu ştia ce urla mai tare în el:
ă
 frica, mânia, nebunia... Nici nu avea de altfel, vreme s se întrebe. Realiz
ă ă
 doar cu un licr interior de uimire c nu simea nici o bucurie eroic nici o
ă ă ţ ă
 hotrâ
ă
re neînduplecat. Trupul îl asculta orbeşte pe când ceva se lamenta
ă
  în el:
Cum am ajuns aici? Cum ies din asta, cum m descurc?
ă
Îndat fu în picioare. Ddu glas strigtului de vântoare al
ă ă ă ă
 lupului-pian
ă
 jen şi auzi ecoul. Îşi trase gluga hainei peste cap, îşi fix masca
ă
 de noapte pe fa. Îfc arma de jos şi sri din ascunzişul frunzelor de
ţă ă ă ă
 
delphi.
Fiecare sim îi era ascuit la maximum: vedea orice frunz rsucit pe
ţ ţ ă ă ă
 unde alerga, sesiza orice mişcare de sub cizmele sale, prinse o ultim und
ă ă
 de cldur emanat de o piatr uriaş, inspir dulceaa împrştiat de
ă ă ă ă ă ă ţ ă ă
 cedru, se ls periat de frunzişul unui stejar, ar fi putut numra petalele ce
ă ă ă
 cdeau din
ă
rasmin
ori s msoare viteza cu care
ă ă
trava
se acoperea debrum ca o plapu
ă
m de fulgi înainte de instalarea frigului ptrunztor.
ă ă ă
  Toate acestea rmsese
ă ă
r oarecum izolate la periferia conştiinei în timp ce
ă ţ
 aciunea — care însemna mişcarea muşchilor, nervilor, sângelui,
ţ
 plnilor, pulsul stnea întrea
ă ă
ga sa fiin aintit ctre duşmani.
ţă ţ ă ă
Erau umanoizi, un pluton de infanterie marin, în jurul unui tun de
ă
 câmp. Acesta aluneca perfect pe prundiş, la vreo doi metri de drum. Deşi cucoifuri şi în inut de lupt, neteptându
ţ ă ă
-se la vreun necaz într-o patrulareobnuit, oamenii erau dispersai, lnd mai curând impresia c se plimb
ă ţ ă ă ă
 det c mluiesc. Cei mai muli conectaser activatoarele energetice
ă ă ă ţ ă
 de pe umeri la bateriile din raniele verzi.
ţ
Infrascopul de pe pca lui Ivar îi art tot. Ochii si vzur camarazi
ă ă ă ă ă
 ce se ridicau din tufişuri şi înaintau în salturi, mascai şi înarmai ca şi el.
ţ ţ
 Urechile sale percepur voci tinere, rguşite, aspre chemri de rzboi,
ă ă ă ă
 strigte fr îneles. Pârâir împuşcturi. Aeneizii îşi dublaser numrul
ă ă ă ţ ă ă ă ă
 victimelor — avantaj al surprizei.Ivar constat c lor le lipseau armele cu energie; dar iat c reir s
ă ă ă ă ă ă
 trimit o ploaie de gloane spre piesa de artilerie. Conductorul acesteia fu
ă ţ ă
 efectiv zrlit de pe locul su. O zdrean roşie,
ă ţă
l-am zdrobit!
Simi el însi
ţ
 o rafal, apoi îşi continu atacul, jos şi în zig
ă ă
-zag. Plutonul trebuia distrus,iar echipamentul crat în pustiu.
ă
 Tunul se lsase în jos. Ivar îşi ddu seama prea târziu. Un soi de
ă ă
  întreruptor al vieii. Artileriştii marini, care
ă ţ
i culcaser trupurile la pnt,
ă ă
 se ridicar şi cutau s se adposteasc. Câiva zceau rnii sau nimicii,
ă ă ă ă ă ţ ă ă ţ ţ
 ceilali îşi gsiser un refugiu. Arunctoarele de gloane şuierau, focul
ţ ă ă ă ţ
 exploziilor ardea ochii şi asurzea urechile. Aeneidul cel mai apropiat de Ivartremura, se rsucea de pe
ă
-o parte pe alta, se oprea şi ipa. ipa. ipa. Pe
ţ Ţ Ţ
 brazda de iarb, sângele su, era revolttor de strlucitor, împrştiat pe o
ă ă ă ă ă
 poriune cumplit de larg.
ţ ă
Alt Imperial prelu controlul tunului. Un fulger zbur peste râul care
ă ă
-şiart paloarea albstrie, ca de metal topit. Bubui tunetul. Pe unde trecea
ă ă ă
 mnunchiul de raze nu mai existau copaci sau tufe. Nici lupttori. Fumul se
ă ă
  învltucea deasupra cenuşii.
ă ă
Orb şi surd, Ivar czu. Îşi înfipse mâinile ca nişte gheare în tin fiindc
ă ă ă
 avea impresia c planeta învârtindu
ă
-se, încerca s
ă
-l zvârle în afar.
ă
O clip cât o veşnicie şi delirul trecu. În cap îi suna parc un clopot,
ă ă
 frânturi de lumin îi ardeau ochii; totuşi auzea, vedea, aproape chiar putea
ă
 gândi.Un arbust ca un pumnal ascuit îl acoperise aproape complet. Îi
ţ
 sfâşiase neca dreapt şi îi crestase braul, dar alte rni nu avea. Lâng el
ă ţ ă ă
 

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->