(2) Cetăţenii străini şi apatrizii care au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului Republicii Moldova, dar se află pe teritoriul ţării pot fi extrădaţi numai în baza unui tratat internaţional la care Republica Moldova esteparte sau în condiţii de reciprocitate în temeiul hotărîrii instanţei de judecată.Capitolul IIINFRACŢIUNEA
Articolul 14.
Noţiunea de infracţiune(1) Infracţiunea este o faptă (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală,săvîrşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală.(2) Nu constituie infracţiune acţiunea sau inacţiunea care, deşi, formal, conţine semnele unei fapteprevăzute de prezentul cod, dar, fiind lipsită de importanţă, nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracţiuni.
Articolul 15.
Gradul prejudiciabil al infracţiuniiGradul prejudiciabil al infracţiunii se determină conform semnelor ce caracterizează elementeleinfracţiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.
Articolul 16.
Clasificarea infracţiunilor (1) În funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil, infracţiunile prevăzute de prezentul cod sîntclasificate în următoarele categorii: uşoare, mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi excepţional degrave.(2) Infracţiuni uşoare se consideră faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsămaximă pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la 2 ani inclusiv.(3) Infracţiuni mai puţin grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsamaximă cu închisoare pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv.(4) Infracţiuni grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 15 ani inclusiv.(5) Infracţiuni deosebit de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu intenţie pentru care legeapenală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depăşeşte 15 ani.(6) Infracţiuni excepţional de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu intenţie pentru care legeapenală prevede detenţiune pe viaţă.
[Art.16 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
Articolul 17.
Infracţiunea săvîrşită cu intenţieSe consideră că infracţiunea a fost săvîrşită cu intenţie dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădeaseama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a doritsau admitea, în mod conştient, survenirea acestor urmări.
Articolul 18.
Infracţiunea săvîrşită din imprudenţăSe consideră că infracţiunea a fost săvîrşită din imprudenţă dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădeaseama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate ori nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil alacţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şiputea să le prevadă.
Articolul 19.
Infracţiunea săvîrşită cu două forme de vinovăţieDacă, drept rezultat al săvîrşirii cu intenţie a infracţiunii, se produc urmări mai grave care, conformlegii, atrag înăsprirea pedepsei penale şi care nu erau cuprinse de intenţia făptuitorului, răspunderea penalăpentru atare urmări survine numai dacă persoana a prevăzut urmările prejudiciabile, dar considera în moduşuratic că ele vor putea fi evitate sau dacă persoana nu a prevăzut posibilitatea survenirii acestor urmări,deşi trebuia şi putea să le prevadă. În consecinţă, infracţiunea se consideră intenţionată.
Articolul 20.
Fapta săvîrşită fără vinovăţie (cazul fortuit)Fapta se consideră săvîrşită fără vinovăţie dacă persoana care a comis-o nu îşi dădea seama decaracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor eiprejudiciabile şi, conform circumstanţelor cauzei, nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă.
Articolul 21.
Subiectul infracţiunii
Leave a Comment
312,151