M-Am Hotarat Sa Devin Prost

L

u

i Antoine i se păruse dintotdeauna că are vîrstaclinilor. Cînd avea şapte ani, se simţea obosit ca un om depatruzeci şi nouă; la unsprezece, avea deziluziile unuibătrîn de şaptezeci şi şapte. Acum, la douăzeci şi cinci deani, spe-rînd într-o viaţă ceva mai blinda, Antoine a luathotărîrea să aştearnă peste creierul lui giulgiul prostiei.Constatase de prea multe ori că inteligenţa este cuvîntulcare desemnează prostii bine ticluite şi frumos pronunţate,că este atît de pervertită, încît de multe ori eşti maiavantajat fiind prost, decît intelectual consacrat.Inteligenţa te face nefericit, singuratic, sărac, pe cînddeghizarea inteligenţei îţi conferă o imortalitate de hîrtiede ziar şi admiraţia celor care cred în ce citesc.Ceainicul începu să scoată un ţiuit anemic. Antoineturnă apa care bolborosea într-o ceaşcă albastră împodobită cu o lună înconjurată de doi trandafiri roşii.Frunzele de ceai se deschiseră învolburîndu-se,răspîndindu-si culoarea şi mirosul, în timp ce aburii se înălţau şi se amestecau cu masa de aer. Antoine se aşezăla birou, în faţa singurei ferestre a garsonierei lui răvăşite.Îşi petrecuse noaptea scriind. Într-un caiet mare deşcolar, după numeroase tatonări, după pagini de ciorne,reuşise în fine să dea o formă manifestului său. Înainte deasta, se istovise săptămîni în şir căutînd o portiţă descăpare, nişte subterfugii convingătoare. Dar sfîrşise prin arecunoaşte groaznicul adevăr: cauza nefericirii lui erapropria-i minte. În această noapte de iulie, Antoineconsemnase aşadar argumentele care urmau să explicerenunţarea lui la gîndire. Caietul avea să rămînă camărturie a proiectului său, în caz că nu va ieşi teafăr dinaceastă experienţă periculoasă. Dar fără îndoială căreprezenta în primul rînd un mijloc de a se convinge pesine însuşi de valabilitatea acţiunii lui, căci aceste pagini justificative aveau seriozitatea unei demonstraţii raţionale.Un măcăleandru bătu cu ciocul în geam. Antoine îşiridică privirea de pe caiet şi, parcă spre a răspunde, bătu în el cu stiloul. Luă o înghiţitură de ceai, se întinse şi,trecîndu-şi o mînă prin părul cam gras, se gîndi c-ar trebuisă fure şampon de la Champion, magazinul din colţ.Antoine nu se considera un hoţ, nu era suficient de ne-serios pentru aşa ceva şi de aceea subtiliza doar ce-itrebuia: şampon cît o alună presată discret într-o cutiuţă

de bomboane. La fel proceda pentru pastă de dinţi, săpun,cremă de ras, boabe de struguri, cireşe; astfel, luîndu-sidijma, ciupea zilnic de prin marile magazine şisupermarketuri. Neavînd destui bani nici ca să-şi cumperetoate cărţile pe care le dorea, şi constatînd acuitateasupraveghetorilor şi a porţilor de securitate de la F.N.A.C.,fura cărţile pagină cu pagină şi le reconstituia la adăpost, în apartamentul său, ca un editor clandestin. Fiecarepagină, fiind cîştigată print-un delict, căpăta o valoaresimbolică mult mai mare decît dacă ar fi fost lipită şipierdută printre suratele ei; desprinsă din

tr-

o carte,şterpelită, pe urmă legată la loc cu răbdare, ea deveneasacră. Biblioteca lui Antoine număra astfel vreo douăzecide cărţi reconstituite în preţioasa lui ediţie particulară.Pe cînd se lumina de ziuă, epuizat de noaptea albă,se pregătea să dea o încheiere proclamaţiei lui. După oclipă de şovăială cu capătul stiloului între dinţi, începu săscrie, cu capul aplecat aproape de caiet, trecîndu-si limbapeste buze:„Nimic nu mă enervează mai mult decît poveştile încare eroul, la final, va ajunge în situaţia lui de la început,după ce a cîştigat ceva. Si-a asumat riscuri, a trăitaventuri, dar, la sfîrsit, va cădea tot în picioare. Nu pot săparticip la această minciună: să mă prefac că nu cunoscdeja cum se încheie totul. Ştiu că această călătorie în pros-tie se va transforma într-un imn al inteligenţei. Va fi micamea

Odisee

personală, iar după multe încercări şi aventuriprimejdioase voi sfîrşi prin a ajunge înapoi în Ithaca. Simtdeja mirosul acela de ouzo şi de foi de vită umplute. Ar fi oipocrizie să n-o spun, să nu spun că, încă de la începutulpoveştii, se ştie că eroul va scăpa, ba chiar va ieşi înnobilat de atîtea încercări. Un deznodămînt construit înmod artificial pentru a părea firesc va proclama o lecţie degenul: «E bine să gîndeşti, dar trebuie să profiţi de viaţă.»Orice amspune, orice am face, există întotdeauna o morală carepaste pe imaşul personalităţii noastre. Este miercuri 19iulie, soarele se hotărăşte în sfîrşit să iasă dinascunzătoare. Aş vrea să pot spune, la î

ncheierea acesteiaventuri, precum personajul Joker din

Full Metal Jacket:

«Sînt într-olume de rahat, dar sînt viu şi nu mi-e teamă.»"

Antoine puse jos stiloul şi închise caietul. Bău o gurăde ceai; dar lichidul se răcise, îşi dezmorţi oasele şi încălzinişte apă pe micul reşou de camping pus direct pe podea.Măcăleandrul ciocăni cu pliscul în geam. Antoine deschisefereastra şi puse un pumn de seminţe de floa-rea-soareluipe pervaz.

P

e jumătate, familia lui Antoine se trăgea dinBirmania. Bunicii lui din partea tatălui veniseră în Franţaprin anii treizeci, pe urmele lui Shan, ilustra lor strămoaşă,care, cu opt secole în urmă, descoperise Europa. Shan erao aventurieră botanistă; o pasionau artele, leacurile, în-cerca să schiţeze o cartografie a regiunii. După fiecareexpediţie se întorcea la P

aga

n, oraşul ei natal, îşi regăseafamilia şi le împărtăşea alor ei şi învăţaţilor descoperirilefăcute. Anawratha, primul mare suveran birman, a auzitde pasiunea ei pentru cercetare şi aventură şi i-a oferitmijloacele materiale şi financiare pentru

a

descoperi vastalume necunoscută. Luni în şir, Shan şi echipajele ei aucălătorit pe uscat, pe mare, si s-au rătăcit destul cît săgăsească drumul spre Lumea Nouă, Europa. TraversîndMediterana, au debarcat în sudul Franţei şi au ajuns pînăla Paris. Au oferit mărgele de sticlă şi haine din mătaseproastă indigenilor din ţinuturile europene şi au încheiatacorduri de negoţ cu şefii acestor triburi palide, înapoindu-se acasă, Shan a avut parte, pentru descoperirea ei, de oprimire triumfală; a fost sărbătorită şi şi-a sfîrşit zilele

înglorie. Î

n mijlocul tulburărilor si violenţelor din secolul

XX,

bunicii lui Antoine au hotărît să plece pe urmelestrămoaşei lor, cu speranţa de a găsi o fericire pe potrivă.Se instalaseră aşadar în Bretania, la începutul anilortreizeci; în 1941 au fost chiar întemeietorii celebrei celulede rezistenţi F.T.P. Birmania. Se integraseră treptat, învăţaseră bretona şi, ceva mai greu, să le placă stridii

le.

Inspectoare a litoralului din partea MinisteruluiMediului, mama lui Antoine era bretonă; tatăl lui, birman, îşi împărţea timpul între pasiunea de bucătar şi activitateade pescar pe un trauler. La vîrsta de optsprezece ani,Antoine îşi părăsise părinţii grijulii şi neliniştiţi, plecînd încapitală, dornic să-şi croiască aici un drum propriu, încopilărie, ambiţia lui fusese să devină Bugs Bunny, iar mai

Category:	Creative Writing
Rating:	(1 Rating)
Upload Date:	02/05/2009
Copyright:	Attribution Non-commercial
Tags:	prost mam hotarat sa devin prost prost mam hotarat sa devin prost (fewer)

Documents

People