DOINA MIHAI EMINESCU

De la Nistru pn' la Tissa Tot romnul plnsu-mi-s-a, C nu mai poate strbate De-atta strintate. Din Hotin i pn' la mare Vin muscalii de-a clare, De la mare la Hotin Mereu calea ne-o ain; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii, i strinul te tot pate De nu te mai poi cunoate. Sus la munte, jos pe vale i-au fcut dumanii cale, Din Stmar pn' n Scele Numai vaduri ca acele. Vai de biet romn sracul! ndrt tot d ca racul, Nici i merge, nici se-ndeamn, Nici i este toamna toamn, Nici e var vara lui, i-i strin n ara lui. De la Turnu-n Dorohoi Curg dumanii n puhoi i s-aeaz pe la noi; i cum vin cu drum de fier Toate cntecele pier, Zboar psrile toate De neagra strintate; Numai umbra spinului La ua cretinului. i dezbrac ara snul, Codrul - frate cu romnul De secure se tot pleac i izvoarele i seac Srac n ar srac!
1

Cine-au ndrgit strinii, Mnc-i-ar inima cinii, Mnca-i-ar casa pustia, i neamul nemernicia! tefane, Mria ta, Tu la Putna nu mai sta, Las' arhimandritului Toat grija schitului, Las grija sfinilor n sama prinilor, Clopotele s le trag Ziua-ntreag, noaptea-ntreag, Doar s-a-ndura Dumnezeu, Ca s-i mntui neamul tu! Tu te-nal din mormnt, S te-aud din corn sunnd i Moldova adunnd. De-i suna din corn o dat, Ai s-aduni Moldova toat, De-i suna de dou ori, i vin codri-n ajutor, De-i suna a treia oar Toi dumanii or s piar Din hotar n hotar ndrgi-i-ar ciorile i spnzurtorle!