• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • 1
    CommentGo Back
Download
 
San Antonio - Arhipeleagul mitocanilor Avertisment (1)
Romanul acesta, a cărui originalitate va trece neobservată doar de imbecili sau de ceicare nu cunos; limba, are două părţi. Prima este de factură poliţist;) clasică ; a doua,dimpotrivă, este delirantă la maximum, în-consecinţă, am considerat că e bine să lerezumăm pe amîndouă, pentru ca cititorul grăbit să poată, dacă e cazul, să citească doarpartea care-i face bine la ten.Prin urmare, datorită acestei iniţiative abile, gugumanii se vor putea opri la sfîrşitulprimei părţi şi vor găsi drept în ultima pagină a cărţii rezumatul, celei de-a doua părţi, întimp ce citind rezumatul plasat la pagina X spiritele elevate vor avea posibilitatea să înceapă volumul cu partea a. doua.Acţionînd în acest fel, avem sentimentul că satisfacem din nou toate .gusturile şi căeconomisim fiecăruia timpul, dacă nu si banii (2). S.-A.
' Pe gratis, fiind în contul editorului.
V Nu-mi mulţumiţi, oricum eu îmi încasez în întregime drepturi k» de autor pentru celedouă părţi. i
'2FIRST CAPITOL
O infirmieră pătrunde în cameră.E înzestrată cu tot ce trebuie pentru a face un bărbat nespus de fericit... să părăseascădomiciliul conjugal : un corp cu formele la fel de armonioase ca ale anuarului telefonic,un cap de cal,.o voce care-ţi stîrneşte dorinţa de a-ţi lua masca de gaze şi de-a te năpusti în adăpostul cel mai apropiat şi maniere pe lîngă care purtările lui Attila par nişte mofturimondene.De altfel, noi am şi poreclit-o pe această delicioasă persoană Attila, fără să ne gîndim căimpetuosul barbar, atît de apreciat de huni şi atît de temut de ceilalţi, a murit Ia douăzecişi unu de ani, ceea ce nu i se poate întîmpla infirmierei în chestiune, dat fiind că, de la înălţimea certificatului ei de naştere, mai mult de o jumătate de secol b contemplă.Ea se apropie de patul în care picoteşte Berurier
■
şi trăsneşte o palmă răsunătoare pestedosul pahi-dermic al Majestăţii Sale. Grăsanul rage, rîgîie, mugeşte, bolboroseşte, tuşeşteturceşte şi se ridică-nşezut, ţintuind-o pe Attila cu o privire mai mocirloasă decît coasta bretonă în timpulmareei negre.— Auzi, păpuşă, bombăne el, ai învăţat meserie cu spălăto
resele din Portugalia sau ce mamanaibii ?
— Temperatura ! anunţă Attila, luînd de pe o tăviţă umtermometru pe care-1 întindeGrăsanului.— Oh ! la ce bun să-mi mai deranjezi dosul, dacă nu mai am febră !— Hai, fără goange, mîrîie scorpia.
 
1 — Atunci î
n bot cu el, consimte Grasul, vîrîn-du-şi termometrul în colţul gurii, gen chiştocde ţigară.Dar infirmiera e de altă părere. Smulge cearşaful de pe Bem cu un gest necruţător,dezvăluind un dos enorm, cel mai rotund, negru, păros, grosolan, masculin şi organic dintoate cîte a adăpostit vreodată acest spital.— Luaţi-vă temperatura aşa cum se cuvine, altfel vă pun eu termometrul, îl ameninţăSpaima Lumii.— Nu, mersi, o dată mi-a ajuns, cedează Rotofeiul extrăgîndu-şi tubul de sticlă dintr-unorificiu
pentru a-1 vîrî într-altul.
Adaugă, cu o voce acră :— Cînd luaţi dumneavoastră temperatura unui bolnav, parcă aţi încerca să înjunghiaţi untaur !Attila scoate un hohot prelung, lugubru ca o poartă ruginită de cimitir şi trece la patulnumărul 2, ocupat de un domn proaspăt operat la burtă. E destul de dărîmat, gagiul. N-aşvrea să mă audă, dar fie vorba între noi şi pompele funebre, aş paria mai degrabă pe Tirbuşon II, mîrţoaga derby-ului, decît pe şansele lui de supravieţuire. E un tip cu tenpămîntiu, care n-a. prins culoare după operaţie. Are buzele palide, ochii înfundaţi înorbite şi aerul că se întreabă-ngrijorat ce caută aici. Cum e prea groggy ca să-şi înşurubeze singur termometrul, de problema asta se ocupă Attila, care, în cazuriledisperate, abandonează stilul matador pentru a folosi gesturi mai caritabile. Eu ocup celde-al treilea culcuş al încăperii şi sînt, astfel, ultimul servit. Am parte de un surîs relativcordial din partea Attilei.— Pare-se că sînteţi în plină formă ? îmi gmgu-reşte
ea.
— Aşa-i soră, mă simt mult mai bine, încuviinţez eu.Pun termometrul pe rampa lui de lansare şi las să se scurgă şaizeci de secunde dupăcronometru! sorei (zisă de caritate). Nu sîntem decît trei în ho-geag. Pentru un spital,camera e destul de cochetă : de culoare crem, cu mobile vopsite în alb şi cu o plantăverde, un soi de praz mai mare, ce pare să se simtă bine în mirosul de eter.In timp ce urmăreşte mişcarea acelor pe cronornetrul atîrnat de lanţul unui crucifixportativ, Attila şuieră pe sub mustaţă „O, dulce şi smerit Iisuse", un vechi şlagăr catolicpe care ea îl împrospătează, sin-copîndu-1 puţin.— Ia zi, păpuşă, lansează Oribilul, care-şi pierde răbdarea, dacă într-un an şi o zi n-aivenit să-ţi recuperezi materialul, te previn, îmi rămîn
e mie, auzi ?
Attila detestă glumele Grasului, ca şi familiaritatea lui deplasată.— Te-ar durea gura să-mi zici sora Măria îngerilor, ca toată lumea ? îl apostrofează ea.Magistralul izbucneşte în rîs.
' 3
r- Ah ! auzi, cred că îngerii zboară ca vîntul cînd te-aud bombănind aşa ! Văd escadrile întregi trecînd pe-aici !
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
mihaita197820029222

Colectia San-Antonio a fost foarte apreciata in Romania, pacat ca editura si-a incetat activitatea iar din 2006 fanii nu pot decat sa reciteasca cele aproape 80 de titluri publicate la noi. Odata ce ai citit o carte a lui nu te mai poti opri- trebuie sa le citesti pe toate! http://sanantoniocarti.forumgratuit.r...

reply07 / 10 / 2009
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...