San Antonio - Clientela pentru morgaPARTEA ÎNTÂICAPITOLUL I
ÎNTRERUP O PETRECERE PENTRU A URMĂRI O DAMĂ IEŞITĂ DIN COMUNDama cam trecută, care citeşte France-Soir într-un colţ al compartimentului, e o damă catoate damele trecute, atât doar că poartă pantofi bărbăteşti. în afară de asta n-are nimic deosebit. Pentru că, mă rog, multe dame la o anumită vârstăposedă peruci şi aproape toate au o bărbie şi o barbă care l-ar face pe unchiul Eusebe,căpitan de husari, să pălească, dacă ar mai fi posibil să pălească o fotografie din secolultrecut!Deci, această damă poartă o perucă; una frumoasă englezească, aşa cum utilizeazăcomedianţii porniţi prin turnee jalnice, atunci când vor să se deghizeze în văduvebătrâne. Atât că ea n-are barbă, pentru simplul motiv că s-a ras azi-dimineaţă. însă,sistemul ei capilar e aşa de exuberant încât obrajii au şi început să-i albăstrească substratul de fard pe care trebuie că şi 1-a întins pe faţă cu şpaclul.Şi eu citesc tot ziarul France-Soir în colţul din faţa ei, dar, chiar pe mijlocul lui, se află ogaură şi prin această gaură mă benoclez la drăguţa doamnă.
2
Stă nemişcată... Sunt sigur că o fi citit de douăsprezece ori acelaşi articol şi că ar fiincapabilă să spună despre ce e vorba în el... Ciudat tip şi dama asta... Am impresia cădacă ai încerca s-o pipăi la cinema ai avea o surpriză pe cinste... Precum se zice, ai luaplasă!Mai înainte de a fi o damă trecută, fiinţa asta a fost jandarm, lucrător la canalizare sauorice altceva, dar femeie nu.O filez din Paris... Sau mai curând, îl filez. Indivizii care umblă creanga deghizaţi în coană-mare întotdeauna mi-au reţinut atenţia...
Lucrurile s-au petrecut simp
lu... Tocmai trăgeam un chef la Paris, într-un local din Montmartredenumit „La Perlouze". Ne reuniserăm câţiva amici de la poliţie ca să udăm medalia unuiprieten... Prietenul, ca să vă zic tot, e Berurier, umflatul ăla de Berurier, ajuns un teribilerou naţional pentru că a fost împuşcat în coaste pe când îi urmărea pe atacatoriiconsulului din Patagonia...Bun... Eram la şampanie. Berurier se pregătea să tragă o cântare... Ăsta-i momentul pecare-1 aleg, în astfel de circumstanţe, pentru a mă lua de mână şi a mă scoate laplimbare.Mă îndrept pe şest spre closete, ele fiind singura soluţie care mi se prezintă.Şi, coborând la subsol îmi spun că, dacă tot mă aflu aici, n-ar fi rău să mai schimb apa lacanari... Acest detaliu intim e în măsură să vă demonstreze cât de simplu se înlănţuielucrurile câteodată... Când ajung în dreptul uşii cu plăcuţa Domni văd intrând un individ.E un tip la fel ca mine şi ca tine. Nimic particular de semnalat în ceea ce-1 priveşte, înafara faptului că ţine sub braţ un pachet destul de voluminos. In general, la budă mergicu mâinile bălălău... Cum faptul mă interesează, mă strecor în ungherul cu mături, deunde pot supraveghea uşa prin care s-a introdus tipul meu.De ce fac asta? N-aş putea să vă explic... Sunt unii care apucă o foaie de hârtie şi uncreion şi se toarnă un poem. Aşa sunt ei şi n-aveţi motive să vă miraţi. Nu? Ei bine,cocoşeilor, pentru San-Antonio e cam acelaşi lucru: genul meu de poem e misterul. Celmai mic mister şi sunt gata în transă ca un motan care vede trecându-i pe sub naspisicuţa Cea mai faină din cartier...Deci, aştept cu privirea aţintită pe uşa budei. Şi care nu-i mirarea mea când văd ieşind deacolo, fără pachet de data asta, dama cam trecută despre care e vorba.Rămân mască.Când dama o apucă spre scară, dau fuga în cabinetul de toaletă numai ce părăsit de ea.Nu încape nici o îndoială, văd nişte ţoale bărbăteşti făcute ghem şi puse deasuprabazinului de apă! Atunci, mă reped şi din trei salturi urc scara care conduce în salarestaurantului. Ajung aici chiar în clipa în care ciudata doamnă deschide uşa, iar Berurier închide gura pentru a intona un alt cântec „Poet şi ţăran"... îl înhaţ pe Castellani de umăr,pur şi simpul pentru că el e în drumul meu. Castellani e un tinerel nou venit la noi, cu
accent de Ajaccio.- Vino încoace, îi spun.
Ieşim fără ca eu să scot o vorbă pentru a-mi justifica comportarea stranie.
Leave a Comment
Colectia San-Antonio a fost foarte apreciata in Romania, pacat ca editura si-a incetat activitatea iar din 2006 fanii nu pot decat sa reciteasca cele aproape 80 de titluri publicate la noi. Odata ce ai citit o carte a lui nu te mai poti opri- trebuie sa le citesti pe toate! http://sanantoniocarti.forumgratuit.r...