Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
11Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Ovidiu Dunareanu

Ovidiu Dunareanu

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 168|Likes:

More info:

Published by: Anca-Georgiana Petculescu on Dec 27, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/27/2015

pdf

text

original

 
Ovidiu Dunăreanu: Apa-simbol ambivalent
Matrice cosmică şi factor vital, conţinând în sine principiul creaţiei şi al destrucţieiuniversale, al binelui şi al răului,
apa
a inspirat literatura lumii, a fertilizat imaginaţia poeţilor şi prozatorilor, care i-au închinat nenumărate opere, nu de puţine ori în registrul fantasticului, printre care şi scriitorul dobrogean Ovidiu Dunăreanu.“Eu cred că
 puterea creatoare
este o sinteză între intensitatea energiei fizice, a celeisufleteşti si a celei intelectuale cu care ne naştem”(“Vitralii”, p.92). Aşa apreciază OvidiuPetcu, rod al acestor energii, puterea creatoare. Se remarcă în anul 1970 în revista“Luceafarul”, sub pseudonimul de Ovidiu Dunăreanu. Născut la 21 februarie 1950 în Arad, unde părinţii săi s-au aflat pentru scurt timp.Copilăria şi adolescenţa şi le petrece pe malul Dunării, în comuna Ostrov, judeţul Constanţa,localitatea de baştină a mamei sale. Natura şi lumea miraculoase vor deveni surse inepuizabilede inspiratie.Este absolvent al Liceului Teoretic din Ostrov (1967) şi al Facultăţii de Filologie – Specialitatea Biblioteconomie, Bucureşti (1970).Primele versuri şi crochiuri de povestiri datează din anii şcolii generale şi ai liceului,încurajat de profesoara de limba şi literatura română, Constanţa Vlăsceanu, care-l publica la“Gazeta de perete” a şcolii. Dar încercările mai închegate de proză se produc în anii studenţiei bucureştene, când frecventează câteva cenacluri, între care şi “Junimea“ din Amfiteatrul“Odobescu“ al Universităţii Bucureşti, unde are şansa să-i asculte şi să-i întâlnească pe mariicritici, poeţi şi prozatori ai vremii. În acei ani debutează şi publică povestiri în revista“Luceafărul“. Debutul editorial se produce târziu, în anul 1990, cu grupajul de proză scurtă“Grădina lui Ieronim“, apărut în volumul colectiv “Preludii epice“ la Editura Eminescu.Ovidiu Dunăreanu a publicat, de-a lungul anilor, o serie de volume care s-au bucuratde aprecierea publicului şi a criticilor literari deopotrivă. Printre cărţile apărute sub semnăturacunoscutului prozator dobrogean se numără: „Convorbiri pontice”, „Corabia de fildeş”,„Întîmplări din anul şarpelui. Unsprezece povestiri”, „Vaporul de la amiază”, „Concert la patru mîini”, „Vitralii”.Scriitorul ne propune o altă faţă a Dobrogei, acest ţinut rimând până „la demonetizare,cu cea dintâi regiune colectivizată a ţării”( Ion Roşioru,
Cronicar la Pontul Euxin
). Autorul1
 
este prezentat ca un împătimit, un îndrăgostit de natura, istoria, etnografie, folclor, legende şimituri ale spaţiului danubiano-pontic. El aduce sub ochii cititorului, din perspectiva lui IonRoşioru, o Dobroge de dincolo de efectele civilizatiei tehnologice moderne, acesta preferândtropotele cailor.Dobrogea capătă, în viziunea sa, imaginea unui vast peisaj al malurilor Dunării, cuostroave, cu dune, cu dealuri domoale, cu mâlul rece şi gălbui al mlaştinii, cu pădurea desălcii „fumegoase şi ameninţătoare” creând adeseori sentimentul de „singurătate şi timp carese scurge picătură cu picătură în moarte”. Ovidiu Dunareanu prezintă in creatiile sale unul dincele patru elemente esenţiale din care s-a creat universul în miturile cosmogonice ale popoarelor lumii.
Apa
este simbol al materiei prime, al stihiei regenerării şi al izvorului vieţii.Din aceasta substanţă primordia„iau naştere toate formele şi în care ele revin prinregresiune”(I.Evseev, p.24).
 
În reprezenrile cosmogonice apa deţine, ca vechime şirăspândire, demnitatea supremă. Atât cosmogonia iudeo-creştină din Vechiul Testament cât şicosmogoniile populare româneşti proiectează
apa
în centrul
 genezei
, ca factor germinativ aluniversului.Am aflat că termenii care participă la conturarea semnificaţiilor metaforei apei înuniversul epic a lui Ovidiu Dunareanu aparţin unor clase morfologice variate: substantive – apă, mare, val, undă, izvor, lac, râu, lacrimă, ploaie, fântână, picur –, verbe – a ploua, a plânge, a curge, a (se) scurge, a picura, adjective ud, umed –, fiind folosiţi atât cu sensul propriu, cât şi cu sensul figurat.Evelina Cârligeanu aprecia opera „Întamplari din anul şarpelui” ca o creaţie a fluviuluişi a mării, între care se leagană stepele dogorâtoare, abia respirând în explozia solară dinfiecare vară. Povestirile cuprinse în acest volum se structurează printr-o dublă ţesătură : amithosului şi a logosului. Fiecare poveste prezintă o experienţă sacră, cu întâmplări fantastice,ce te îndeamnă să descoperi simboluri ascunse ale apei, ale cailor. Se remarcă
„Pasăreaploii”
, ce dezvăluie căutarea apei de către Vasile Mutăcasa, dar care descoperă o împărăţie aapelor, ce pune stăpânire pe întreaga sa fiinţă. Această experienţă îl desprinde, pentrumoment, pe erou de spaţiul real, de rutina activităţilor cotidine: „ Sărind de pe cal dinapoialui, Vasile Mutăcasa simţi că începe să se împleticească şi cum ceva asemănător miresmeiunei ierbi necunoscute îi sfredeleşte dulceag, apoi din ce în ce mai sărat şi mai iute, capul pieptului. Osia cerului parcă ar fi vrut să-i lunece neîntreruptă, în trup, prin loculacela...”(
 Pasărea ploii
, p. 107). Lumea apelor este diferită de cea a uscatului, a oamenilor,având tărâmuri şi adâncimi necunoscute şi mistice. În concepţia multor popoare, dar şi2
 
înBiblie, se susţine că omul a fost făurit din lut, adică din apă şi pământ, elemente ce făuresc lumea însăşi. Astfel omul devine o miniatură a lumii prin armonizarea apei cu pământul.Astfel, reacţia lui Vasile Mutăcasa poate fi interpretată ca reîntoarcere a insului către geneză,către origini.
Apa, ca element al distrugerii,
apare în
„Soare topit”
, pe fondul unei tragedii dintr-ocolectivitate de la malul Dunării: găsirea unui înecat. Apa este arhetipul tuturor legaturilor: eliant universal, dar şi element care sepaşi dizolvă, „e un simbol al inconstaei şi perisabilităţii formelor şi a scurgerii neîncetate a timpului”(I. Evseev, p. 23). Povestirea relelegenda conform căreia sufletele înecatilor se strâng într-un cal alb, care iese noaptea dinapele Dunării şi dispare o dată cu apariţia zorilor. Cel care ar fi reuşit să-l încalece a obţinutnemurirea. Calul e un animal solar şi htonian, fiind însă strâns legat de stihia apei şi a focului.Calul-psihopomp este călăuza a sufletului pe lumea de dincolo. Însă, această calitate secontaminează cu secretele morţii şi ale întunericului; de aceea, calul capătă unele însuşiridemonice şi infernale.În
„Soare topit”
, un băiat continuă pânda începută de tatăl său a unui cal , până cânddispare fără urmă. Acest cal, semn al unui fantastic straniu, apare în final, surprins în zori,când eliberează din sine sufletele captive. Întreaga acţiune se petrece noaptea, înainte devenirea zorilor, noaptea şi moartea constituind un izomorfism. Furtuna ce izbucneşte, apafluviului învolburat ce se uneşte cu apa ploii, au aceiaşi menire: încercarea mediului acvaticde a recupera înecatul crezut a fi Anghel.G. Bachelard vedea moartea în devenirea apei: apa care curge e mereu alta, murind înfiecare clipă, iar apa ce cade din cer „sfârşte întotdeauna în moartea-i orizontală”.Dezechilibrul apei în natură
 
alimentează numeroase legende, superstiţii şi practici de magie populară ce exprimă teama oamenilor faţă de stihiile naturii. Acestea se constituie ca oadevărată mitologie a secetei, inundaţiilor şi ploilor mari.Povestirea
„Vaporul de la amiază”
prezintă un vapor, himera acvatică, purtătoare deenergii regeneratoare, un spaţiu al tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte. Sub puterea cuvintelor unei iniţiate, Mara lui Stoienel, care mărturiseşte fusese pe vapor,întorcându-se întinerită, se crează o obsesie a celorlalte personaje ce caută cu disperarevaporul.
Corabia
, simbol al lătoriilor şi aventurilor marine, apare adesea în reveriilescriitorilor roni: Adrian Maniu prelucrează legenda vasului-fanto, Geo Bogza proiectează corabia pe coordonate cosmice.3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->