Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
53Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
estetica Lui Hegel

estetica Lui Hegel

Ratings:

4.78

(9)
|Views: 3,342|Likes:
Published by bogdan grozavu

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: bogdan grozavu on Feb 07, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC or read online from Scribd
See more
See less

02/13/2014

 
Estetica lui G.W.F. Hegel
 În
Prelegerile de esteti
, suinute între 1818-1831 laUniversitatea din Berlin şi publicate de studenţii săi, dupămoartea sa, în 1832, filosoful german Georg Wilhelm FredrichHegel analizeaideea frumosului artistic, dezvoltareafrumosului artistic în forme particulare şi sistemul diferitelor arte.Pentru a oferi un cadru general acestei analize, Hegel stabileşteconţinutul, metodele, obiectul şi diviziunea ştiinţei esteticii.Prezentând
conţinutul 
esteticii, Hegel pune în discuţieimportanţa libertăţii imaginaţiei, problema „morţii artei” în privinţadestinaţiei sale de a reprezenta religia unui popor şi statutuloperei de artă de a aparţine sferei gândirii conceptuale. În privinţa
metodelor 
esteticii, Hegel vorbeşte atât despreistoria artei, care ar trebui furnizeze puncte de vederegenerale pentru aprecierea critişi creaţia artistică, cât şidespre filosofia frumosului, care ar ţine de reflecţia estetigeneralizatoare.Aplicarea istoriei artei, în cercetarea a ceea ce este„frumos”, trebuie implice o abordare erudită în carecunoştinţele să fie variate şi vaste, iar imaginaţia să fie precisă. Înaceste condiţii, exercitarea gustului ar presupune evaluareaordonării, tratării, abilităţii şi perfecţiunii în executarea operei deartă. Ca atare, sarcina istoricului de artă ar fi evaluarea estetică aoperelor de artă individuale şi cunoaşterea circumstanţeloistorice care ar condiţiona din exterior operele de artă.Aplicarea filosofiei frumosului în studiul artei presupuneangajarea unei reflecţii teoretice asupra frumosului. PentruHegel, conceptul filosofic al frumosului ar solicita unitatea dintre
universalitatea
metafizică (a ceea ce se află dincolo de lumeamaterială, în mod convenţional, în mintea uma) şi
determinarea
unei particularităţi reale (a ceea ce poate fiidentificat la nivelul expresiei reale a artei). Încercând stabilească
obiectul 
esteticii, Hegel sedetaşează de înţelesul frumosului ca plăcere pur subiectivă şi casentiment întâmplător, propunând înţelegerea frumosului caunitate a conţinutului şi formei unei opere de artă. Astfel, frumosul
 
e definit atât în funcţie de caracteristicile sale exterioare, cât şi desemnificaţiile sale interne.Identificând opera de artă ca obiect al ştiinţei esteticii,Hegel susţine că ceea ce cunoaştem despre o operă de artă estefaptul că este produsă printr-o activitate umană, că este făcutăpentru om şi ca are un scop în sine.Opera de artă este produsă de om şi nu de natură;producţia artistică nu este o activitate formală, desfăşurată dupăprescripţii precise, ci este o activitate spirituală, care trebuie săelaboreze un conţinut bogat şi forme cuprinzătoare. Aceastăactivitate este exercitată de către personalităţi înzestrate cu talentşi geniu, calităţi care trebuie cultivate prin cugetare, deşi suntnaturale, şi prin exerciţiu şi îndemânare în producere. Fiindprodusul unui „geniu”, opera de artă este superioară produselor naturii, deoarece înfăţişează idealuri divine, durează mai multprin conservare şi intermediază „manifestarea creaţiei divine”.Opera de artă este făcută pentru simţurile şi sentimenteleumane, având scopul de a trezi sentimente de dreptate,moralitate, religiozitate şi sublim, precum şi sentimente de milă,frică, grijă şi anxietate. Căutând un sentiment şi un simţ particular al frumosului, format prin cultură, reflexia dezvoltă simţul cultivatal frumuseţii sub forma
gustului 
care va trebui susţinut de raţiune în aprecierea operei de artă. Produsul artistic este creat printr-oactivitate productivă spirituală, în care imaginaţia are un rol destulde important, iar opera de artă este încercarea de a adecva„cugetarea ideală” la „datul sensibil”, respectiv ideea la materie.Opera de artă are un scop în sine, anume acela de aconduce la conceptul artei. Criticând atitudinea conform căreiascopul artei ar fi acela de a imita ceea ce se află în natură, prindexteritatea de a reproduce cât mai precis formele ei, Hegelsuine scopul artei este mai cund acela de a trezisentimentele somnolente, înclinaţiile şi pasiunile, de a face să fie înţelese nenorocirea, mizeria, răul şi crima, de a lăsa imaginaţiasă lucreze liberă şi de a reflecta diversitatea conţinuturilor vieţii.Văzând sub forma operei de artă instinctele şi înclinaţiile umane,omul ajunge să şi le analizeze ca pe ceva obiectiv, aflat în afarasa, eliberându-se de puterea lor. Ca atare, scopul operei de artă
 
ar fi acela de a purifica pasiunile, a instrui în domeniul cunoaşteriişi a perfecţiona moral.Urmând să stabilească
diviziunea
ştiinţei esteticii, Hegelidentifică raporturi diferite la nivelul corespondenţei dintre Idee şiformă. Ca atare, în estetica sa, Hegel prezintă semnificaţiile artei într-un sistem speculativ idealist
 
 în care „Spiritul Absolut” semanifestă istoric în realitate. Acest „Spirit Absolut”, ca entitateabstractă a filosofiei hegeliene, ar putea fi interpretat ca fiind oformă superioară de manifestare sub forma tuturor conţinuturilor posibile ale expresiilor artistice, religioase şi filosofice ale omului.Ca atare, proiectul filosofic al lui Hegel avansează ideeapotrivit căreia acest „Spirit Absolut” (pe care gânditorul german îlasociade cele mai multe ori cu forma de manifestare adivinităţii, respectiv a ceea ce era acceptat că ar fi creat lumea şiomul), ar fi progresat în istorie, manifestându-se succesiv în artă,religie şi filosofie, cu scopul final de a „se gândi pe sine
în
sine
 pentru 
sine”. În aceste condii, arta este doar o treaptă amanifestării acestui „Spirit Absolut”, care încearcă să adecvezeideea (conţinutul spiritual al expresiei umane) la formă (materiacare dă corp ideii) şi care ajunge să se dizolve în religie (subforma adoraţiei şi a rugăciunii). Ulterior religia se va dizolva, larândul ei, în filosofie, forma finală a evoluţiei acestui „SpiritAbsolut”. În ceea ce priveşte manifestarea „Spiritului Absolut” înartă, Hegel susţine că acesta ar fi traversat 3 epoci istorice:simbolismul, clasicismul şi romantismul, cărora le-ar fi specifice 5forme particulare ale artei: arhitectura, sculptura, pictura, muzicaşi poezia. Deşi toate aceste forme se regăsesc în fiecare dintreaceste epoci, unele ajung să definească perfecţiunea raportuluide adecvare a ideii spirituale la forma materială. Astfel, după cumsusţine Hegel, excelenţa unei opere de artă depinde de
gradul de unitate interioară dintre Idee şi formă
. În cazul
artei simbolice
, idealul doar tinde către expresiapotrivită, însă se constată o disproporţie între conţinut şi formă,deoarece „aparenţa sensibilă” şi „conţinutul divin” nu se potrivescperfect, forma materială neexprimând integral semnificaţia. Caatare, arta simbolică ajunge să fie caracterizată prin ambiguitate,

Activity (53)

You've already reviewed this. Edit your review.
Andu Ogodai liked this
fleurdelune liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
Arina Drosu liked this
Flowerin Flow liked this
Flowerin Flow liked this
Flowerin Flow liked this
Flowerin Flow liked this
Flowerin Flow liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->