You are seeing our new document Reader view. Click here to revert. Feel free to leave us feedback on this feature .
×
  • Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
1
OMUL SPRE VICTORIA DESTINULUI SĂUOMRAAM MIKHAEL AIVANHOVCAP. I LEGEA CAUZELOR ŞI A CONSECINŢELOR
De îndată ce omul acţionează, el declanşează inevitabil anumite forţe care vor produce tot atât de inevitabil anumiterezultate. Această idee de raport între cauze şi consecinţe este mai întâi conţinută de cuvântul “karma”. Doar maitârziu “karma” a luat sensul plăţii, pentru o transgresiune comisă.Karma-yoga, una din nenumăratele yoga care există în India nu este altceva decât o disciplină care învaţă peindivid a se dezvolta printr-o activitate dezinteresată graţie căreia se eliberează. În momentul în care omul introduce în activitatea sa cupiditatea, şmecheria, calculele necinstite, el îşi creează datorii şi cuvântul “karma” ia în acelmoment sensul pe care oamenii i-l dau în general : pedeapsa pentru greşelile săvârşite. În realitate, putem spune despre karmă (în cel de al doilea sens al termenului) că ea se manifestă de fiecare datăcând un act nu este executat la perfecţie, ceea ce se întâmplă în general. Dar omul face încercări, el trebuie să seexerseze până va atinge perfecţiunea, iar atât timp cât încercările sale sunt ratate, trebuie să se corecteze, sărepare erorile şi bineînţeles, pentru aceasta, trebuie să sufere.Veţi spune : “Dar atunci, acţionând, comitem în mod obligatoriu erori şi deci, va trebui să suferim pentru a le repara,nu e mai bine să nu facem nimic ?” Nu, trebuie să acţionăm. Evident, veţi suferi dar veţi învăţa, veţi evolua... şi într-o bună zi nu veţi mai suferi. Când veţi fi învăţat să lucraţi corect, nu va mai fi karmă. Faptul că fiecare mişcare,fiecare gest, fiecare cuvânt declanşează anumite forţe care antrenează consecinţe, este de la sine înţeles. Dar săadmitem că aceste gesturi, aceste cuvinte sunt inspirate de bunătate, de puritate, de lipsă de interes : ele vor atrageconsecinţe benefice, iar aceasta se numeşte “dharmă “.Dharma este consecinţa unei activităţi ordonate, armonioase, benefice. Cel care este capabil să întreprindă oasemenea activitate, scapă de legea fatalităţii şi se plasează sub legea providenţei. A nu face nimic în scopul de aevita toate neplăcerile şi suferinţele, nu, nu este soluţia cea mai bună : trebuie să fim activi, dinamici, plini deiniţiativă, dar dând activităţii un alt mobil decât egoismul şi interesul personal . Este singurul mijloc de a scăpa deconsecinţe dezastruoase. A scăpa de consecinţe, este imposibil : vor exista întotdeauna cauze şi consecinţe înorice activitate aţi avea ; dar, dacă veţi ajunge a acţiona în mod dezinteresat, nu vor mai exista consecinţedureroase, ci bucurie, fericire, eliberare.Dacă pentru a fi lăsaţi în pace, nu faceţi nimic, nu vă veţi dezvolta, nu veţi învăţa nimic, nu veţi câştiga nimic.Evident, nu veţi mai comite nici o eroare, dar veţi fi o piatră : pietrele nu fac niciodată greşeli ! Este preferabil săgreşiţi, să vă murdăriţi chiar, dar să învăţaţi. Cum aţi vrea, când aveţi muncitori într-o clădire, să nu cadă câtevapicături de ciment sau de vopsea? Este imposibil. Trebuie ca să acceptăm petele, pentru ca, clădirea să se înalţe şilucrul să fie făcut. După aceea, frecăm, spălăm, ne schimbăm, punem alte haine, dar cel puţin, casa este terminată.Peter Deunov spunea într-o zi : “ Vă voi da la toţi o mică carte pentru ca să învăţaţi alfabetul “(noi spunem înbulgară “bucvartşe “...iar voi?...abecedar? bun, un abecedar).“După un an vă cer să mi-l înapoiaţi. Unii dintre voi îmidau înapoi acest “bucvartşe “ absolut curat, impecabil : ei nu l-au deschis, pătat : deci nu au învăţat nimic. Alţii dincontra, mi-l dau plin de însemnări, rupt, ei l-au deschis şi închis de sute de ori, l-au transportat peste tot, ba au şimâncat pe el...Da, dar acum ei ştiu să citească !” Şi Peter Deunov concluziona : “ Eu prefer aşa .” Eram pe atuncifoarte tânăr şi îmi amintesc că foarte timid l-am întrebat : “Dar eu, în ce categorie sunt ? “ El mi-a răspuns : “Tu ? Îna doua categorie . “ Bineînţeles, eram mulţumit, pentru că înţelegeam că aşa e mai bine .Da, nu ştiu în ce stare îi voi înapoia “bucvartşe-ul“dar în orice caz, el m-a clasat în a doua categorie, a oamenilor care vor ca lucrul să fie bine făcut...şi este adevărat. Câte erori vom comite, câte pete, câtă murdărie vom trimite,câte critici şi injurii vom primi, ce vreţi, aceasta nu are importanţă . Trebuie să ştim să citim, lucrul trebuie făcut,
1
    of 00

    Leave a Comment

    You must be to leave a comment.
    Submit
    Characters: ...
    You must be to leave a comment.
    Submit
    Characters: ...