Universitatea ,,Spiru Haret”

Facultatea de Drept – Bucureşti

Dobre Adrian, anul al III-lea, zi, grupa 303

ŞANTAJUL
1. Textul incriminator
Art. 211 C.pen. - ,,(1) Constrangerea unei persoane, prin violenta sau
amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este
comisa spre a dobandi un folos injust, pentru sine sau pentru altul, se
pedepseşte cu inchisoare stricta de la un an la 5 ani.
(2) Cand constrangerea consta in amenintarea cu darea in vileag a unei
fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata,
pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata, pedeapsa este inchisoarea
stricta de la 2 la 7 ani”.

2. Concepte operationale
Şantajul reprezinta fapta care lezeaza sau este posibil sa lezeze dreptul
persoanei şantajate de a-şi manifesta vointa şi de a dispune de aptitudinile
sale.
Şantajul, in vorbirea curenta, este o modalitate imorala de obtinere in
mod injust de la o persoana, prin constrangerea acesteia, a unui folos pentru
cel care şantajeaza ori pentru alta persoana.
Constrangerea reprezinta actiunea prin care o persoana este silita sa
faca ori sa nu faca ceva contrar vointei sale. In absenta acestei constrangeri
nu avem infractiune.
Violenta reprezinta manifestarile fizice de orice natura, exercitate prin
orice modalitati, adica prin acte de lovire, imobilizare, vatamari corporale,
etc.
Amenintarea reprezinta o inştiintare cu producerea unui rau, care consta fie
din savarşirea unei infractiuni, fie din producerea unei pagube in mod nemijlocit
asupra persoanei careia i se adreseaza amenintarea ori asupra sotul ori rudelor
apropiate acesteia. Amenintarea poate fi adresata direct (prin atitudini, gesturi)
ori indirect (in scris, prin cuvinte), explicit sau implicit.
Prin dare in vileag se intelege divulgarea, aducerea la cunoştinta altora a
unei fapte reale ori imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata,
pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata.
Sa dea ceva reprezinta o remitere, victima autodeposedandu-se, sub
imperiul constrangerii, de o suma de bani, de documente etc. Astfel, exista

1
infractiunea de şantaj daca inculpatii au pretins sume de bani pentru a nu denunta
persoanele pe care le-au surprins ca au sustras marfuri din magazin1.
Sa faca ceva inseamna ca victima este constransa la a presta o activitate
(de exemplu, a semna un act, a evacua o incapere sau imobil, a face o
declaratie, a retrage o plangere, etc.).
Sa nu faca ceva inseamna ca victima este constransa de catre faptuitor
la un act omisiv (de abtinere) de la ceea ce victima era indreptatita sa faca.
Constituie acte omisive, de exemplu, a nu face un denunt, a nu declanşa un
proces, a nu se prezenta la un concurs pentru ocuparea unui post, a nu face
un act, etc.).
Sa sufere ceva inseamna ca victima este obligata sa suporte un
prejudiciu material sau moral (de exemplu, acceptarea sa i se distruga un
bun, sa paraseasca o localitate, sa indure o situatie umilitoare, sa piarda o
suma de bani, sa fie insultat, sa suporte o situatie jignitoare, etc.).
Prin folos se intelege un avantaj, un caştig care poate fi atat material,
cat şi moral.

3. Conditii preexistente
A. Obiectul infractiunii
a) Obictul juridic special este complex, constituindu-l relatiile sociale
referitoare la libertatea psihica a persoanei şi, in mod adiacent, relatiile
sociale referitoare la proprietatea privata ori cele periclitate prin actiunea
faptuitorului de a urmari fara drept un folos. Prin incriminarea şantajului,
legea penala reactioneaza impotriva faptelor susceptibile de a ingradi
libertatea persoanei şantajate de a lua hotarari şi de a dispune fara
constrangere de vointa sa, de actiunile sale, de bunurile ce formeaza
patrimoniul sau.
Şantajul, deşi are ca obiect juridic principal relatiile sociale ce sunt
ocrotite şi prin incriminarea amenintarii, şi anume cele referitoare la
libertatea morala a persoanei, se deosebeşte de infractiunea de amenintare
prin aceea ca faptuitorul urmareşte dobandirea unui folos intr-un mod injust.
De asemenea, şantajul poate fi savarşit de catre faptuitor şi prin actiuni
violente asupra victimei, pe cand amenintarea nu presupune exercitarea de
catre subiectul activ asupra victimei a unor acte violente, ci numai actiunea
de amenintare cu producerea unui rau viitor, amenintare de natura a-i
produce subiectului pasiv o stare de temere.

1
Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 264/1971 în George Antoniu, Constantin
Bulai (coordonatori), Practica judiciară penală. Volumul III. Partea specială, Editura
Academiei Române, Bucureşti, 1992, pag. 87.

2
 b) Obiectul material. Delictul de şantaj nu are, in principiu, obiect
material, deoarece libertatea psihica (morala) reprezinta o valoare morala.
In anumite cazuri, cand fapta se comite prin folosirea constrangerii
fizice, adica prin violenta, obiectul material il constituie corpul victimei sau
bunurile materiale asupra carora s-a actionat.
Nu trebuie confundat obiectul material al infractiunii cu profitul
(folosul) realizat prin savarşirea şantajului; folosul realizat prin comiterea
delictului reprezinta o consecinta, iar nu un aspect al actiunii de şantaj.

B. Subiectii infractiunii
a) Subiectul activ este necalificat de text, putand fi orice persoana fizica
care raspunde penal. Delictul poate fi savarşit şi de o persoana juridica.
b) Subiectul pasiv nu este calificat de textul incriminator, putand fi
orice persoana fizica care are capacitatea psiho-fizica de a simti presiunea
psihica exercitata asupra sa.
In ipoteza in care actiunea de şantaj se exercita asupra mai multor
persoane, exista tot atatea delicte cate victime ale infractiunii au fost..
Participatia penala este posibila in toate formele ei (coautorat, instigare,
complicitate).

4. Continutul constitutiv
A. Latura obiectiva (materiala)
a) Elementul material consta dintr-o actiune de constrangere exercitata
asupra unei persoane prin acte de violenta sau prin acte de amenintare.
Actele de violenta şi cele de amenintare sunt absorbite in continutul
delictului de şantaj. Daca autorul infractiunii a exercitat activitatea ilegala
asupra mai multor persoane, fie dorind obtinerea unui folos de la fiecare, fie
urmarind obtinerea unui folos unic (ex: sa nu se prezinte la concurs pentru a
nu ocupa postul) vor subzista atatea delicte de şantaj cate victime sunt.
Este irelevant pentru realizarea infractiunii daca victima a cedat sau nu
violentei sau amenintarii. Prin astfel de mijloace, autorul trebuie sa
determine subiectul pasiv aiba conduita pretinsa de autorul şantajului,
nefiind cerut de text ca victima sa fi cedat violentei ori amenintarii exercitate
asupra sa de catre subiectul activ. Prin urmare, suntem in prezenta unei
infractiuni de pericol, nu de rezultat.
b) Urmarea imediata consta in crearea unei stari de temere a victimei,
constrangerea declanşata asupra sa punand-o in fata alternativei de a
indeplini pretentiile faptuitorului ori de a suporta consecintele fizice, morale
sau materiale, ceea ce echivaleaza cu o ingradire a libertatii psihice a
persoanei vatamate de a actiona dupa vointa sa.

3
 c) Raportul de cauzalitate. Trebuie demonstrata existenta unui raport de
caluzalitate intre activitatea faptuitorului şi urmarea produsa. Nu exista o
astfel de legatura daca persoana vatamata a simulat ca se afla intr-o stare de
temere serioasa, pentru a induce in eroare subiectul pasiv şi a-l denunta.
Şantajul absoarbe, prin vointa legiuitorului, faptele de amenintare sau
de loviri ori alte voilente, acestea facand parte din continutul notiunii de
violenta fizica sau psihica.
Cand violentele comise de autor au ca urmare o vatamare a integritatii
corporale sau a sanatatii, va exista un concurs de infractiuni (şantaj in
concurs cu fapta prevazuta in art. 186 – vatamarea corporala ori in art. 187
C.pen. – vatamarea corporala grava).

B. Latura subiectiva
a) Forma de vinovatie. Infractiunea se comite numai cu intentie directa,
chiar calificata, pentru ca insumeaza şi elementul scop, scopul fiind acela ca
faptuitorul sa obtina un folos injust, pentru sine ori pentru altul. Daca autorul
nu a urmarit acest scop, el nu a actionat cu vinovatia ceruta pentru existenta
delictului, deci nu avem infractiunea de şantaj.
Mobilul nu joaca nici un rol in comiterea infractiunii.

5. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea se consuma in momentul in care, exercitandu-se
constrangerea asupra persoanei, i se produce acesteia o stare de temere.
Daca autorul a constrans persoana vatamata prin actiuni repetate,
subzista numai un singur delict de şantaj. Tot un singur delict va exista şi
atunci cand s-a exercitat asupra victimei atat amenintarea, cat şi violenta,
intrucat acestea sunt prevazute alternativ.
Infractiunea de şantaj este susceptibila de forme imperfecte – acte
preparatorii şi tentativa (de exemplu, redactarea scrisorii care contine o
amenintare şi pretinderea folosului), dar acestea nu sunt pedepsite de lege.

B. Modalitati. Modalitatile normative tip ale infractiunii de şantaj sunt

prevazute in art. 211 alin. 1 şi acestea sunt: şantaj prin violenta sau prin
amenintare
In art. 211 alin. 2 este prevazuta modalitatea agravata a infractiunii,
aceasta constand in amenintarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau
imaginare, de natura a compromite persoana amenintata, sotul acesteia ori o
ruda apropiata. In acest caz, constrangerea se realizeaza numai prin
amenintarea cu darea in vileag a unei fapte, adevarata ori imaginara. In

4
practica judiciara2 s-a retinut ca exista infractiunea de şantaj in forma
agravata daca victima este constransa la raport sexual, sub amenintarea ca
inculpatul va da publicitatii unele fotografii compromitatoare.
Ratiunea agravarii consta in aceea ca, printr-o fapta josnica, se
urmareşte obtinerea de catre autorul faptei a unor foloase injuste din partea
victimei infractiunii. De asemenea, s-a avut in vedere ca, in conditiile art.
211 C.pen., forta intimidanta a constrangerii exercitate asupra victimei este
mai mare, ştiut fiind faptul ca este foarte greu, daca nu imposibil de inlaturat
consecintele unei compromiteri publice, indiferent daca este vorba de o fapta
imaginara sau reala3.
Fiecareia din modalitatile normative aratate pot sa ii corespunda o
varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. In forma simpla (tipica), persoana fizica se pedepseşte cu

inchisoare stricta de la unu la 5 ani. In forma agravata, persoana fizica se
sanctioneaza cu inchisoare stricta de la 2 la 7 ani. Persoana juridica se
sanctioneaza, potrivit art. 80 alin. 3 C.pen., cu amenda de la 10 milioane lei
(minimul special al amenzii) la 5 miliarde lei (maximul special).

6. Aspecte procesuale
Actiunea penala se pune in mişcare din oficiu.

BIBLIOGRAFIE
2
Judecătoria Târgu Mureş, Sentinţa penală nr. 1903/1973 în George Antoniu, Constantin
Bulai, op.cit., ibidem.
3
Vasile Dobrinoiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I. Curs universitar, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 2004, pag. 139.

5
1. Codul penal (Legea nr. 301/2004 publicata in Monitorul Oficial, nr.
575/29.06.2004; va intra in vigoare la data de 29 iunie 2005);
2. Vasile Dobrinoiu, Drept penal. Partea speciala. Volumul I. Curs
universitar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004;
3. George Antoniu, Constantin Bulai (coordonatori), Practica judiciara
penala.Volumul III. Partea speciala, Editura Academiei Romane,
Bucureşti, 1992;
4. George Antoniu, Constantin Bulai, George Chivulescu, Dictionar
juridic penal, Editura Ştiintifica şi Enciclopedica, Bucureşti, 1976;
5. Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta
Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stanoiu, Victor Roşca, Explicatii
teoretice ale Codului penal roman, Editura Academiei, Bucureşti,
1971.