Exist\u00e3 similitudini si deosebiri \u00eentre metodele de diagnostic psihoneurologic si psihologic. \u00cen setul de metode psihoneurologice nu sunt incluse metode de examinare a sferei intelectuale, emotionale si a personalit\u00e3tii sub form\u00e3 de teste, deoarece acestea reclam\u00e3 experimente \u00bai metode speciale de analiz\u00e3 a rezultatelor.

A.R.Luria medic, neurochirurg de origine rus\u00e3, a elaborat o metod\u00e3 (schema neuropsihologic\u00e3 complex\u00e3) de cercetare a psihocomportamentului personalit\u00e3tii, compus\u00e3 din 14 protocoale (procese verbale incluse exhaustiv \u00een anexe). Schema poate fi aplicat\u00e3 \u00een clinic\u00e3 at\u00e2t de psihoneurolog c\u00e2t si de psiholog. Fiecare protocol este specializat \u00een examinarea unei anumite func\u00feii psihice. P\u00e2n\u00e3 \u00een prezent schema neuropsihologic\u00e3 a lui Luria este printre primele scheme aplicabile \u00een diagnosticul psihofunc\u00feialit\u00e3\u00feii creierului, recunoscute \u00een plan mondial de c\u00e3tre specialistii din domeniu.

Examinarea psihoneurologic\u00e3 \u00een clinic\u00e3 prevede cunostin\u00fea (familiarizarea) cu istoria bolii si o convorbire prealabil\u00e3 cu bolnavul. La etapa dat\u00e3 psihoneurologul ob\u00feine informa\u00feii despre nivelul dezvolt\u00e3rii limbajului, particularit\u00e3\u00feile emo\u00feional expesive, con\u00batientizarea prezen\u00feei bolii si st\u00e3rii de c\u00e3tre bolnav, atitudinea fa\u00fe\u00e3 de boal\u00e3 si fa\u00fe\u00e3 de sine- ca bolnav.

Dac\u00e3 bolnavul \u00eentelege adecvat vorbirea adresat\u00e3, i se explic\u00e3 obiectivele cercet\u00e3rii si este rugat s\u00e3 fie atent deoarece probele se vor prezenta o singur\u00e3 dat\u00e3.

Prin convorbire psihologul clarific\u00e3 toate datele amnestice (informatii despre dezvoltarea psihofizic\u00e3 p\u00e2n\u00e3 \u00een prezent, date despre dominan\u00fea m\u00e2nii- dreptaci-st\u00e2ngaci a bolnavului sau altor rude,). Se abordeaz\u00e3 un tempou de prezentare a itemilor individual; nu se recomand\u00e3 s\u00e3 se precipite bolnavul, \u00eens\u00e3 trebuie s\u00e3 fixeze perioada de latent\u00e3, ezit\u00e3rile \u00eenainte de a prezenta solutia, toate momentele anticipatoare (prem\u00e3rg\u00e3toare): inactivitate, stimulare ad\u00e3ug\u00e3toare, impulsivitate, distragerea aten\u00feiei, extenuare psihic\u00e3. Acestea au o mare importan\u00fe\u00e3 \u00een diagnosticul topic.

Setul de metode psihoneurologice prezentat \u00een continuare a fost elaborat de Vasserman (1995), baz\u00e2ndu-se pe modelul lui A.R.Luria. El const\u00e3 din dou\u00e3 variante: complet\u00e3 si incomplet\u00e3. Varianta incomplet\u00e3 se

aplic\u00e3 \u00een expres-diagnostic c\u00e2nd simptomele patologice sunt slab evidentiate. Varianta include asa numitele probe "sensibilizante" directionate \u00eenspre elucidarea tulbur\u00e3rilor neesen\u00feiale a func\u00feiilor psihice superioare. Uneori se recomand\u00e3 s\u00e3 se \u00eenceap\u00e3 examinarea cu aceste probe, dac\u00e3 bolnavul \u00een timpul convorbirii n-a reclamat perturbatii relevante \u00een vorbire, recunoastere, \u00een actiuni, memorie. Excluderea probelor mai pu\u00fein complexe reduce timpul cercet\u00e3rii. Succesiunea metodelor se p\u00e3streaz\u00e3. Probele "sensibilizante" sunt evidentiate prin "*". Rezultatele experentiale se \u00eenscriu pe imprimat\u00e3 sau \u00eentr-un caiet special, fiecare item sub num\u00e3rul s\u00e3u. Unele metode se \u00eendeplinesc de c\u00e3tre cel examinat direct pe imprimat\u00e3. Se apreciaz\u00e3 conform scalei de 4 puncte. 0 puncte- lipsa greselilor; 1; 2; 3; puncte se acord\u00e3 c\u00e2nd greselile sunt ne\u00eensemnate, severe si profunde. Fiecare metod\u00e3 include c\u00e2te 3-6 submetode (probe). Pujnctajul se \u00eemparte la num\u00e3rul de submetode. Efectuarea exact\u00e3 f\u00e3r\u00e3 nici o eroare se apreciaz\u00e3 cu "0" puncte. Dac\u00e3 comite c\u00e2te una - dou\u00e3 greseli, se acord\u00e3 _1 punct; dac\u00e3 comite 3-4 greseli se acord\u00e3 _2 puncte; 5-6 greseli, se acord\u00e3 _ 3 puncte.

Analiza produselor activitatii se bazeaza pe principiul unitatii dialectice dintre structurile psihice interne si actiunile de realizare a diferitelor tipuri de produse. Se foloseste pentru cunoasterea motivatiilor, intereselor si disponibilitatilor creatoare ale personalitatii.

Obiect al analizei psihologice il pot constitui atat produsel4e realizate in cadrul activitatii libere, cat si cele realizate in contextul unor sarcini date de experimentator.

In acest scop se recurge la sarcini de desen, compunere, constructie de obiecte, etc. Pentru fiecare gen de de sarcini se stabilesc anumite criterii de ordin cantitativ si cantitativ de analiza si interpretare.

In clinica metoda respectiva se foloseste in doua scopuri: pentru a evalua nivelul premorbid al personalitatii si a stabili prin comparatie, deficitul general provocat de focarul patologic si pentru determinarea diagnosticului diferential si a dinamicii evolutiei tulburarilor psihice de diferite etiologii.

Metoda testelor a fost introdusa initial in psihoneurologie din necesitati de ordin practic; determinarea nivelului dezvoltarii mintale generale in scopul decelarii cazurilor de anormalitate si realizarea mai eficienta a orientarii si selectiei profesionale.

In ambele situatii se impune elaborarea unor probe diferentiate si oranduite dupa anumite criterii care sa fie etalonate, standardizate si validate pe esantioane reprezentative din populatia de baza.

Astfel, metoda testelor desi isi are punctul de plecare si premisele in metoda experimentului de laborator, se va detasa de aceasta devenind oarecum independenta. Astazi, cand vorbim de efectuarea unui experiment de laborator si de aplicarea unui test ne gandim la lucruri semnificativ diferite. Prima si cea mai importanta deosebire consta in caracterul probelor pe care le implica: experimentul se bazeaza pe sarcini circumstantiale, special elaborate in concordanta cu scopul cercetarii iar testul vehiculeaza probe standard, dinainte elaborate si validate, care se aplica la fel, in concordanta cu instructiunile si prescriptiile date, tuturor subiectilor, cercetatorul neavand libertatea de a interveni si a modifica conditiile impuse.

formularea neechivoca a problemei de cercetat prin: delimitarea ei in contextul spatiului problematic general; raportarea ei la cercetarile anterioare; stabilirea locului cercetarii ei in raport cu corectarea altor probleme