tificărilor ratificate de „tăcerea" feminină aşază un raport de
simetrie între
fraza lui Poulain
de
la
Barre şi cea a lui Sartre.
Chiasmul celor patru citateilustrează mişcarea de
va-et-vient
de la mitologiile tutelare la „efectele" aces-tei tutele în sfera „trăitului". Zigzagul operat atît în interiorul fiecărui capitol,cît şi între ambele volume se vădeşte a fi un procedeu ţinînd de logicademonstrativă a discursului beauvoirian, desigur, dar şi o marcă subterană afracturării: detector şi deixis al fisurii din edificiul social întemeiat pe tutelaasupra
celuilalt
şi, implicit, îndemn la abolirea acestei tutele.Simetria domină construcţia acestei cărţi care, propunîndu-şi să descrie„marile" contexte generatoare ale opoziţiilor simetrice curente dintre mas-culin şi feminin, se doreşte o dare de seamă precisă despre
disimetria
rapor-tului dintre masculin (postulat prin tradiţie ca Subiect) şi feminin(postulat ca Obiect) şi pledează pentru soluţia unei „autentice" simetrizări:
reciprocitatea
relaţiei Subiect-SubiecL
Sau fraternitatea,
cum o numeşteSimone de Beauvoir în final.
Istoria trăită a
Celui de-al doilea sex.
Monument de simetrie îndesfăşurarea demonstraţiei şi alegerea cîmpurilor de discurs,
Al doilea sex
afost scris cu ocolişuri şi reveniri. Beauvoir proiectase iniţial analiza„miturilor"; aceasta însă s-a dovedit imposibilă fără istorie, iar istoria cereasă fie „prefaţată" convocînd datele (şi fantasmele) biologiei, completate, larîndul lor, prin capitole dedicate perspectivei psihanalitice şi perspectiveimarxiste (deşi instrumentarul ambelor e utilizat în întreaga lucrare). Istoriaelaborării căiţii pune în scenă elaborarea „conştiinţei feminine" a autoarei.Traseul urmat pînă la acea dată de Simone de Beauvoir - facultatea defilosofie, profesoratul, cele trei romane, piesa de teatru şi eseurile deja pu- blicate - erau departe de a indica, la nivel individual, neliniştitoarea„disimetne": „Pînă atunci crezusem cu adevărat că toată lumea semăna cucolegii mei, că erau de-ajuns puţina inteligenţă şi cultură... Asta pe minem-a ajutat enorm. Mi-aduc aminte că îi răspunsesem lui Colette Audry (...)care, pe cînd eram amîndouă profesoare la Rouen, se întreba ce trebuie făcut pentru ca bărbaţii să te recunoscă drept egala lor: «Ei bine, trebuie să le fiichiar egală, nu e nici o problemă!» Asta e: pentru mine lucrurile mergeaude la sine, trebuia să fii la fel de inteligentă ca ei, şi gata..
."
l
„Pînăatunci" - adică pînă la întrebarea
ce este o femeie,
pe care Beauvoir a ajunssă şi-o pună răspicat în timp ce medita la proiectul unui
eseu-martir.
„Simţeam în vîrful degetelor nevoia de a scrie şi gustul cuvintelor îngîtlej, dar nu ştiam ce să fac. «Aveţi un aer crîncen! mi-a spus la unmoment dat Giacometti. -Aş vrea să scriu şi nu ştiu ce. - Scrieţi orice.» Defapt, îmi doream să scriu despre mine. îmi plăcea
L'Âge de l'homme
a luiLeiris; mă atrăgea genul eseu-martir, în care te explici în absenţa oricărui pretext Am început să visez la asta, să notez cîte ceva şi am discutat cuSartre. îmi dădeam seama că se punea o primă întrebare: ce semnificaţieavusese pentru mine faptul de a fi femeie? Iniţial, am crezut că mă potdebarasa repede de ea. Nu avu-
1 Francis Jeanson,
Simone de Beauvoir ou l'entreprise de vivre,
Editions duSeuil, Paris, 1966, pag. 255.
6
'
sesem niciodată un sentiment de inferioritate, nimeni nu-mi spusese:«Gîndiţi aşa pentru
că sînteţi
femeie»; feminitatea
nu
mă deranjase cu nimic.
(De notat
că mai tîrziu, în
Introducere,
va evoca memorialistico-demonstra-
tiv
agasarea de a fi trebuit să facă faţă „atît
de
des" micii fraze...) «Pentru
mine,
i-am spus lui Sartre, faptul acesta n-a contat, ca să zic aşa. - Şi totuşin-aţi fost educată la fel ca un băiat: faptul acesta ar merita privit maiîndeaproape.» Privindu-1, am avut o revelaţie: această lume era una mas-culină, copilăria mea fusese hrănită cu mituri construite de bărbaţi şi faţă decare nu reacţionasem deloc aşa cum aş fi făcut-o dacă aş fi fost băiat Amfost atît de interesată de descoperirea mea, încît am abandonat proiectul uneiconfesiuni personale pentru a mă ocupa de condiţia feminină în generalitateaei Aveam să merg să citesc la Biblioteca Naţională şi să studiez miturilefeminităţii (...) am reflectat mai întîi asupra miturilor făurite de bărbaţi prinintermediul cosmologiilor, religiilor, superstiţiilor, ideologiilor, literaturilor.Am încercat să pun ordine în tabloul nelămurit care mi se oferea: în oricecaz, bărbatul se postula ca Subiect şi considera femeia ca pe un obiect, cafiind Celălalt. Această pretenţie se explica, evident, prin circumstanţeistorice: iar Sartre mi-a spus că trebuia să îi scot în evidenţă şi bazele fizio-logice (...) într-adevăr, studiul meu despre mituri rămînea în aer dacă nu seştia ce realitate acoperă acestea. Aşa încît am plonjat în cărţi de fiziologie şiistorie. Nu mă mulţumeam să compilez; savanţii înşişi, indiferent de sex, sîntimpregnaţi de prejudecăţi virile, şi încercam să regăsesc, dincolo de inter- pretările lor, faptele exacte." ^Acest parcurs
(va-et-vient
„trăit" al elaborării, păstrat şi în forma finală,elaborată cu un exces de grijă înrudit cu didacticismul - vezi calificativul de„tratat"-) marchează o
prise de conscience
ce se cere comunicată („schemă"a tuturor cărţilor Simonei de Beauvoir, în consens cu pariul „angajării" sar-triene ): „începusem să privesc femeile cu un ochi nou şi mergeam din sur- priză în surpriză. E bizar şi stimulator să descoperi brusc, la patruzeci de ani,o faţetă flagrantă a lumii, dar pe care n-o vedeai. (...) M-am apucat să povestesc sistematic, pornind de la copilărie şi ajungînd la bătrîneţe, cum secreează deosebirile culturale dintre bărbaţi şi femei; am examinat posi- bilităţile pe care le oferă această lume femeilor, cele pe care le refuză, limi-tele lor, neşansele şi şansele lor, evaziunile, împlinirile lor. Compuneam astfelcel de-al doilea volum:
Experienţa trăită"-
2
.
La capătul a doi ani, cartea e gata Foarte repede - toate celelalte au pre-supus proiecte, descurajări, rescrieri încrîncenate care durau trei-patru ani.De îndată ce terminase primul volum, apăruse însă o întrebare: cum să senumească? „Am stat îndelung pe gînduri împreună cu Sartre. Ariadna.Melusine: genul ăsta de titlu nu era convenabil fiindcă refuzam miturile. Măgîndeam la
L'Autre, La Seconde
(...). într-o seară, petrecuserăm ore în şir 1
La Force des choses,
voi. I, Gallimaid, Paris, 1963, pp. 135-136 şi 258-259.- „Tratat masiv cu alură documentară" îl consideră Gennaine Bree,
Litte'rature franţaise, Le XX-e siecle,
voi. II, 1920-1970, Librairie Arthaud,Paris, 1978, pag. 301.
7
Leave a Comment