Electrostatica este capitolul fizicii care studiaza fenomenele electrice in care sunt implicate corpuri incarcate electric aflate

in repaus si in care campul electric nu variaza in timp. Corpurile pot avea proprietatea de incarcare electrica. Sarcina electrica este marimea fizica ce caracterizeaza starea de incarcare electrica a unui corp. Notatia acesteia este q . Poate avea valori atat pozitive cat si negative, valoarea zero insemnand lipsa incarcarii electrice. In functie de valoarea lui q , un corp poate fi incarcat electric fie pozitiv, fie negativ sau neutru. Unitatea de masura a sarcinii electrice este C (coulomb) in S.I. de marimi fizice si unitati de masura. Corpurile incarcate electric pot avea diverse forme geometrice. Sarcina electrica a acestora poate fi distribuita uniform sau neuniform in spatiul ocupat de ele. Ptr. a caracteriza aceste distributii se folosesc 3 marimi fizice, dupa cum urmeaza: cand sarcina e distribuita intr-un volum se foloseste densitatea volumica de sarcina, notata cu , care in S.I. se masoara in C/m3 si e definita astfel: = dq / dV cand sarcina e distribuita pe o suprafata se foloseste densitatea superficiala de sarcina, notata cu , care in S.I. se masoara in C/m2 si e definita astfel: = dq / dS cand sarcina e distribuita pe o curba se foloseste densitatea liniara de sarcina, notata cu , care in S.I. se masoara in C/m si e definita astfel: = dq / dl In cazul electrostaticii, distributia spatiala a sarcinii electrice nu se modifica in timp. Un corp incarcat care poate fi echivalat cu un punct material in care este concentrata intreaga lui sarcina se numeste sarcina electrica punctiforma. Poate fi de doua feluri, in functie de semnul valorii lui q : sarcina pozitiva (simbolizata cu +) sau sarcina negativa (simbolizata cu ). Sarcina electrica este aditiva, adica sarcina totala a unui sistem fizic (corp) este suma sarcinilor subsistemelor ce alcatuiesc sistemul. Se masoara cu un instrument numit electroscop. In imaginile de mai jos sunt aratate cateva astfel de instrumente:

a) electroscoape mecanice;

b) electroscoape digitale

Campul electric este forma de existenta a materiei care se manifesta prin exercitarea actiunii mecanice asupra corpurilor incarcate electric. Intensitatea campului electric este marimea fizica ce caracterizeaza taria campului electric. Notatia acesteia este E . Este o marime vectoriala care depinde de coordonatele spatiale si de timp, iar unitatea sa de masura in S.I. este V/m (volt pe metru). Campul electrostatic este campul electric ptr. care E nu variaza in timp. Intensitatea campului electric intr-un punct dintr-un mediu dat se masoara cu un instrument numit electrometru. In fig. urmatoare este aratat un aparat digital ce are si un asemenea rol:

Asupra unei sarcini electrice punctiforme (caracterizata de q) aflata intr-un camp electric (caracterizat de E) actioneaza o forta Fel =qE, numita forta electrica. Orice corp incarcat electric aflat in repaus genereaza un camp electrostatic. Mai multe astfel de corpuri genereaza impreuna un camp electrostatic format din suprapunerea tuturor campurilor generate separat de fiecare corp in parte. Acest fapt este exprimat in urmatoarea formula:

, i=1,,N

unde N este nr.-ul de corpuri, E este campul total generat de toate corpurile impreuna, iar Ei este campul generat de corpul i. Intensitatea campului electrostatic generat de o sarcina punctiforma, intr-un punct dintrun mediu omogen in care se afla aceasta, este data de urmatoarea formula:

unde k este constanta lui Coulomb (specifica mediului respectiv), r este distanta de la sarcina punctiforma pana la punctul in care se calculeaza E , iar u este vectorul unitate orientat dinspre sarcina punctiforma catre punctul respectiv. In S.I. de unitati de masura k se masoara in Nm 2/C2 . Aceasta constanta a mediului poate fi exprimata in functie de o alta constanta (specifica aceluiasi mediu), care se numeste permitivitatea electrica absoluta (notata cu ):

k=1/(4)
In S.I., se masoara in F/m (farad pe metru). In cazul in care mediul este vidul, permitivitatea electrica absoluta se noteaza cu 0 si are valoarea 8,8541012 F/m . In practica se obisnuieste folosirea permitivitatii electrice relative r , definita astfel:

r = / 0
In cazul vidului, din formula imediat anterioara reiese ca r=1. In rest, ptr. mediile materiale r>1 iar valorile se gasesc in tabele intocmite pe baza masuratorilor experimentale. Tabelul urmator contine valorile lui r ptr. diverse medii materiale:

Mediul aer petrol hartie ebonita sticla portelan mica glicerina apa ceramica

r 1,00059 22,3 22,5 34 212 45 48 43 81 max. 8000

Liniile de camp electric sunt curbele tangente in fiecare punct la directia locala a vectorului E . Sensul lor se alege astfel incat pleaca de la sarcinile pozitive spre cele negative (coincizand cu sensul vectorului E ), asa cum este aratat in figurile urmatoare:

a) sarcina pozitiva izolata

b) sarcina negativa izolata

c) doua sarcini egale in modul si cu semn opus

d) doua sarcini egale in modul si cu acelasi semn

In cazul corpurilor intalnite in practica, sarcina lor electrica este adesea zero, deoarece sarcina invelisului electronic si al nucleului din fiecare atom constituent sunt egale in modul si opuse ca semn. In situatia in care sarcina corpului este nenula se spune ca acesta poseda electricitate statica, datorita unui surplus sau deficit de electroni. Mai mult, chiar si cand sarcina corpului este zero, ea poate fi distribuita neuniform in interiorul acestuia (de exemplu din cauza unui camp electric extern). In acest caz se spune ca materialul component al corpului este polarizat. Daca un material contine sarcini electrice mobile care sub actiunea unui camp electric extern pot fi puse in miscare, acesta se numeste conductor. Exemple de acest fel sunt: metalele (o

parte din electronii lor constituenti indeplinesc conditia de mobilitate), electrolitii (ionii pozitivi constituenti sunt mobili). Materialele care nu sunt conductoare se numesc izolatoare. Experimental se constata ca, in anumite conditii, de exemplu prin frecare, unele corpuri se incarca electric pozitiv (ex. sticla, plexiglass-ul), iar altele negativ (ex. bachelita, chihlimbarul). Acest fenomen se numeste electrizare prin frecare. Explicatia acestuia este ca atomilor componenti li se modifica numarul de electroni din invelis. Astfel, daca in urma frecarii atomii au pierdut electroni atunci devin ioni pozitivi, iar daca au capatat un surplus de electroni devin ioni negativi. Daca doua corpuri incarcate electric cu sarcinile initiale Q10 i Q20 sunt aduse in contact, ele isi distribuie de la unul la altul sarcinile. Dupa acest process (denumit electrizare prin contact), sarcinile finale ale celor doua corpuri vor fi Q1 si Q2 . Daca sistemul format din cele doua corpuri este izolat, are loc conservarea sarcinilor electrice, fapt exprimat prin urmatoarea formula:

Q10 + Q20 = Q1 + Q2
In urma electrizarii prin contact sarcinile corpurilor vor avea acelasi semn. Daca in apropierea unui obiect metalic, izolat, se apropie un corp electrizat prin frecare, capetele obiectului vor capata sarcini electrice opuse ca semn. Capatul in apropierea caruia a fost adus corpul electrizat prin frecare va avea acelasi semn cu sarcina corpului respectiv. Acest fenomen se numeste electrizare prin influenta, fiind posibil datorita existentei unui numar mare de electroni ce se pot misca aproximativ liber in interiorul metalului. Electrizarea prin influenta se poate realiza si la unele corpuri izolatoare unde, in prezenta campului electric, fortele electrice ce apar produc deformarea invelisurilor electronice ale atomilor, realizandu-se dipoli electrici (adica sisteme cu sarcinile electrice componente pozitive si negative usor separate spatial). Acesti dipoli se orienteaza ordonat in interiorul materialului, asa cum se vede in figura urmatoare. Asadar, materialul devine polarizat. Astfel de izolatori formeaza o categorie aparte, numita dielectrici. In cazul dielectricilor, electrizarea prin influenta este locala, dar la capetele lui se vor gasi straturi subtiri de sarcini electrice legate pe fetele acestuia.

Ecranarea electrostatica reprezinta sustragerea actiunii campului electrostatic, intr-o regiune din spatiu. Acest lucru se obtine cu ajutorul unui invelis metalic format din foi, plase sau retele de conductoare sub forma de colivie (asa-numita cusca Faraday). Intensitatea campului electric este nula in interiorul unei astfel de suprafete metalice inchise legata la pamant (impamantata) si aflata intr-un camp electrostatic. Explicatia acestui efect consta in faptul ca dispunerea sarcinii electrice dintr-un conductor se face numai pe suprafata acestuia. Nicio sarcina electrica din exterior nu afecteaza electronii din interiorul acestuia. Extinzand acest fenomen, Faraday a dedus faptul ca, orice volum inchis intr-o suprafata conductoare continua este ecranat electrostatic fata de sarcinile electrice din exteriorul volumului. Efectul de ecranare electrostatica al custii Faraday apare datorita reorientarii rapide a sarcinilor electrice de pe suprafata conductoare astfel incat, sarcinile de acelasi semn se resping, anuland campul electrostatic din interiorului volumului. In fig. urmatoare este aratat un astfel de dispozitiv de ecranare, folosit la protejarea unor aparate electrice.

Principiul acesta nu se foloseste numai pentru izolarea spatiilor interioare de influentele exterioare, ci si vice-versa.