C.G.

Jung

Analiza viselor

C. G. Jung

ANALIZA VISELOR
Edi ie critica
Selecie de texte, introducere si note de JEAN CHIRIAC Ediia a II-a reva zuta si ada ugita

AROPA, 1998-2003, pentru introducere si note ISBN 973-98126-1-9

SUMAR: INTRODUCERE Jung si visul diagnostic p. 4 La muriri preliminate p. 15 ANALIZA VISELOR I. Importana viselor p. 20 II. Trecutul si viitorul inconstient p. 40 n III. Funcia viselor p. 57 IV. Analiza viselor p. 84 V. Arhetipul simbolismul viselor p. 94 n ANEXA Psihologia visului, de Roland Cahen

p. 122

INTRODUCERE Jung s i visul diagnostic

Jung a afirmat adeseori ca visele preludiu, visate la nceputul curei psihanalitice, descriu evoluia psihica ulterioara a pacientului. Studiul acestor vise ne ofera o serie de informaii ca niste balize de orientare privina n sensului pe care va ca pa ta viaa pacientului viitor. l n Adeseori un vis mare de acest gen ne urma reste din copila rie si numai la maturitate reusim sa -l interpreta m Evoluia noastra psihica este un proces care debuteaza fa ra stirea noastra inconstient si se finalizeaza atunci n c s nd ntem prezeni, de faa (constieni), martori ai procesului la untric. Exista ntotdeauna o schema , un arhetip al evoluiei noastre spre o plenitudine cu neputina de imaginat chip constient. S i daca ceva este deja n hota r privina noastra nu trebuie sa ne mire ca drut n mul nostru interior poate fi zugra vit, simbolic, visele n noastre. Ma refer, desigur, la visele mari , la acele vise diagnostic de care pomenea Jung, la visele viziune.

Un vis diagnostic neelucidat Primul vis pe care mi l-am notat jurnalul meu din n momentul care am n nceput sa -l studiez pe Jung1, suna cam asa: Asist la o ceremonie religioasa . Ca luga rii mbra ca i rase intoneaza c n ntece grave religioase, iar eu ncerc sa -mi unesc glasul cu al lor. Momentul este de o ad nca solemnitate. Brusc s tiu ca unul dintre cei prezen nu i, mi este clar cine, inten ioneaza sa -l ucida pe Marele Maestru, persoana sacra care conduce ntregul ceremonial. Intr-un fel sau altul individul este nsa prins s i pedepsit ntr-o maniera bizara . El este introdus ntr-un soi de vehicul circular sau sferic, fixat centrul unei f ni arten nt ziene. Dupa mimica s i gesturile sale contorsionate en leg ca pentru criminal locul deten este o teribila toriei tura . Cur vehiculul nd ncepe sa se e la cer. nal S extrem de contrariat: locul supliciului evoca nt mi mai degraba sacralitate s i nu pricep cum i se poate rezerva o asemenea cinste unui pa ca tos vinovat de crima . Iata detaliu visul meu pe care l-am visat, repet, la n nceputul experienei mele cu psihologia jungiana . Este un vis mare , un vis diagnostic , de tipul celor care descriu evoluia noastra ulterioara , drumul nostru spre individuaie.
Am nceput sa -l studiez pe Jung prin 1982. Paralel cu conspectarea operei sale mi ntocmisem un jurnal de vise care n ncercam sa -mi notez cu scrupulozitate tot ce visez si sa -mi analizez visele maniera specifica lui Jung. n
1

Care este semnificaia visului? Ce nsa ncearca sa -mi comunice el? S i, mai ales, cum sa fac sa descifrez "mesajul sa u obscur? Aceste ntreba ri nu si-au primit ra spunsul pe loc. Au trecut mai bine de patru ai p c o persoana erudita , na nd cunoscuta ntr-o conjunctura de spiritualitate indiana , mi-a spus cam asa: Cel care vrea sa -l ucida pe Marele Maestru este nsusi Maestrul, alterego-ul sa u, umbra sa. Partea teriomorfa , abjecta a Maestrului, ra ul este pus Centru2 pentru a fi purificat. De aici si chinurile n groaznice ale celui ce Diavol fiind nu poate ndura purificarea, metamorfoza. Crima este astfel explicata : Umbra nu accepta de buna voie sa fie convertita ! Ma rturisesc ca la vremea acestei explicaii am fost absolut ntat. Ulterior aveam sa aflu ca satisfacia mea nu nc avea nici o consecina 3. Pentru ca nu aflasem, fond, n care este sensul confuziei mele finale din vis: nu pricepeam de ce i s-a rezervat locul sacru, Centrul, odiosului criminal care intenionase sa -l ucida pe Maestru. Aceasta contrarietate era, la urma urmei, cheia visului. Logic vorbind, unui criminal nu i se poate rezerva loAluzie la mandala, studiata de Jung, care apare pregnant vis: n vehiculul sferic, f na arteziana - imagini ale Centrului, ale Sinelui nt sau Totalita ii psihice. 3 Este interesant de semnalat faptul ca ori de c ori primim exte plicaii de ordinul celor pe care le-am primit eu, sa le zicem explicaii teologale, simim brusc un sentiment de usurare: Ei, da! - ne spunem - lucrurile au o logica . In realitate, aceste explicaii nu au nici o logica . Ele s variaiuni teoretice pe teme arhicunoscute ale ideolont giei crestine, ca de pilda ra ul , pa catul , purificarea etc. Nevoia de conformism social, teama de nou, de necunoscut, se exprima , fa ra ndoiala , si domeniul experienelor noastre vizionare. n
2

cul de onoare - sa ne g ndim, de pilda , la Iuda si la destinul sa u tragic! Nu exista nici o apropiere simbolica prin care am putea identifica sinuciderea culpabila a v torului lui Isus cu soarta insului anonim din visul nza meu. Care sa fie, deci, nelesul acestor anomalii care frizeaza cel mai elementar bun sim? Freud s i teoria sexuala In aceeasi perioada care am obinut interpretarea de n mai sus am nceput sa ma ocup mai puin de lucra rile lui Jung pentru a ma dedica, treptat, cu trup si suflet, psihanalizei freudiene, special lui Freud. Aceasta curioasa n schimbare de direcie o datorez tot unui vis. Un alt vis mare : Cinam la un restaurant pe care frecventam l ntradeva r via de zi cu zi. La un moment dat am obsern a vat la o masa ala turata un domn distins, mbra cat ntr-un halat alb, imaculat. S tiam ca este un doctor apreciat s i sim eam pentru el o venera aproape mistica . M-am ie apropiat de masa lui - m-a invitat sa iau loc - s i am nceput sa -i povestesc despre activitatea mea psihanalitica , despre la comia cu care devoram tratatele lui Jung - i-am citat s i c teva titluri - toate acestea pe un ton ca rat, nfla partizan. Doctorul nu a pa rut deloc surprins. Ba dimpotriva , am avut impresia ca nu-l agrea deloc pe Jung. M-a privit lung, s i mi-a zis ntr-un t rziu, cu o nedisimulata unda de admira S i totus i, Freud! In sensul ca Freud este ie: tartorul psihanalizei, maestrul cu m mare pe care ar trebui sa -l studiez. Freud s i teoria sexualita , a ii inut

el sa precizeze. Cur am realizat ca pe neba gare de seama ma dedind casem aproape totalitate studiului lui Freud. Freud n despre care nu stiusem nimic odinioara , pe care disl preuisem ascuns, pentru ca stiam ca Jung nu l-a iubit n si pentru ca nu vedeam ce poate fi spiritual studiul n sexualita ii. Am nceput sa studiez opera lui Freud cu aceeasi patima cu care ma hra nisem, ani de-a r ndul, cu cea a lui Jung. Asa am aflat despre complexul lui Oedip, complexul nodal al nevrozei umane, dupa pa rerea lui Freud. Ipoteza oedipiana Se nelege ca am cedat ispitei de a interpreta primul meu vis mare ajut ndu-ma de teoria freudiana . Este evident chiar si pentru amatorii ale psihanalizei n ca tema visului meu este oedipiana . Maestrul este un substituit al tata lui. Criminalul este o ipostaza a fiului. Mandala - acea ciudata structura circulara pe care am numit-o vehicul - si f na arteziana reprezinta iposnt 4 taze ale mamei , datorita simbolismului lor feminin. Nimic nou sub soare , ar exclama un adept freudian, daca i-ar ca dea sub ochi textul visului meu. Faptul ca eu asist la scena oedipiana nu l-ar ncurca mai mult: Dumneata, mi-ar zice el, te iluzionezi crez ca nu esti atins nd de acest morb! Iata rezistenele psihice care se ridica mpotriva constientiza rii complexului oedipian. Toi s ntem
Visul pare o dramatizare a oedipului realizata cu ajutorul unor impresii reziduale recente, asa cum a dovedit-o Freud.
4

oedipieni, dar nu toi admitem deschis acest lucru. S i ar continua sa turuie pe tema cenzurii morale, a supraeului, a refula rii si refulatului, a ntoarcerii refulatului ntr-o maniera deghizata , greu de recunoscut, cum e de pilda nscenarea din visul meu. Medit la toate aceste posibile argumente admit ca nd am fost la un pas sa ma las convins ca visul meu nu este dec un vis oedipian. Ceva, , ma st t nsa rnea sa caut n continuare, sa nu ma las cucerit de corul adepilor lui Freud, asa cum nu am sucombat nici seduciilor spirituale ale operelor lui Jung. Un vis capital Dupa despa rirea dramatica de Freud5, Jung a avut un vis capital. As vrea sa -l redau versiunea autorului, n nsoit de intuiiile sale remarcabile: S ase zile mai t rziu (la 18 decembrie 1913), am avut urma torul vis: ma aflam mpreuna cu un adolescent cu pielea ntunecata , un sa lbatic, pe un munte singuratic s i st ncos. Era nainte de a se cra pa de ziua ; la ra sa rit, cerul era deja limpede iar stelele ncepeau sa se stinga . Dincolo de mun ra suna corul lui Siegfried s i i am s tiut chiar acel moment ca trebuie sa -l omorm. n
Jung a fost cu sigurana cel mai important discipol al lui Freud. Acesta din urma avea planuri mari cu mai t rul sa u confrate - mai na precis, intenia de a-l numi succesorul sa u la tronul ra iei mpa psihanalitice. Despa rirea lor are o poveste constienta si una inconstienta . Profesional vorbind, cei doi titani ai psihanalizei nu rta mpa seau aceleasi convingeri privind natura libidoului si rolul vieii sexuale mitologia nevrozelor. n
5

Eram narma cu pus ti s i ne-am postat ntr-o ambusi cada pe un drumeag ngust. Brusc a apa rut Siegfried depa rtare, la na l n imea crestelor muntoase, odata cu primele raze ale ra sa ritului. El cobora cu o viteza ame itoare pe coasta st ncoasa a muntelui ntr-un car fa cut din oseminte. C a apa rut la o cotitura , am tras n el s i l-am va zut nd pra bus indu-se atins de moarte. Plin de dezgust s i de remus ca ri ca am distrus ceva at t de mare s i de frumos, am luat-o la fuga cuprins de teama ca crima ar putea fi descoperita . In acel moment ncepu sa ploua cu spume s i s tiam ca ploaia va s terge urmele atentatului. Sca pasem de pericolul de a fi descoperit, via i relua cursul, dar mai ra m a s nea mine un sentin ment intolerabil de vinova ie. Trezindu-ma dupa acest vis, m-am g ndit la el dar mi era cu neputin sa -l eleg. Am a n ncercat atunci sa adorm din nou, dar o voce la untrica mi-a zis: Trebuie sa elegi visul, s i asta c mai degraba ! Un impuls n t interior nu-mi da dea pace p la un teribil paroxism na n care vocea zise: Daca nu elegi acest vis, trebuie mi n sa - tragi un glon cap! Ori noptiera mea exista i n n un revolver rcat, as a t am fost cuprins de nca nc spaima . Am nceput sa reflectez din nou la vis s i brusc i-am descoperit sensul: Dar visul acesta trateaza o problema care tocmai agita lumea . Siegfried, am g ndit eu, reprezinta ceea ce vor sa realizeze germanii, adica sa -s i impuna eroic propria lor voin . Acolo a unde exista o voin , exista o cale! . Era exact ce na cercasem eu sa fac. Dar nu mai era posibil. Visul ara ta ca atitudinea ncarnata de Siegfried, eroul, nu-mi mai corespundea. De aceea ar trebui ca el sa pia-

10

ra . Dupa mplinirea vis a acestei fapte, am sim o n it compasiune debordanta , ca s i cum as fi fost mpus cat eu nsumi. Aceasta exprima identificarea mea secreta cu eroul, cu suferin pe care o resimte omul atunci c a nd este constr sa -s i sacrifice idealul s i atitudinea cons tins enta . S i totus i trebuia sa pun capa t acestei asema na ri cu idealul eroului; pentru ca exista valori mai nalte dec t voin eului, valori ca rora trebuie sa ne supunem6. a Siegfried al lui Jung este o ncarnare a mitului eroului, dar nu al eroului care se lasa nghiit, devorat de Monstru, ci al celui care ucide Monstrul; un mit care domina si cultura noastra crestina . (Christos care biruie forele ra ului, pe Satan etc.). Monstrul este un simbol al inconstientului nostru animal, care are ob si rsiile instinctele crude ale saurin enilor, ceea ce are mai primitiv viaa. Aceasta monn struozitate a nspa im asa ma sura lumea t orice ntat n nc civilizaie care se considera ca atare a trebuit sa -si inventeze eroii sa i, eroi care nfrunta si supun componenta animale a personalita ii umane. Jung a ncercat sa formuleze aceasta inimaginabila ra sturnare de valori: nu trebuie sa nfrunta m si sa ucidem monstrul din noi; nu trebuie sa r vnim sa subordona m, cu toate consecinele care decurg, animalitatea constiinei noastre morale si etice (nu vom supune inconstientul constientului). Dimpotriva , trebuie sa renuna m la acest ideal eroic ncarnat de siegfriezi si de christosi si sa
C.G. Jung, Ma vie - Souvenirs, reves et penses , Gallimard, p.209-10.
6

11

 ncerca m sa integra m animalul, ra ul moral si cel metafizic, asa fel t binele sa nu mai fie bine si n nc nici ra ul-ra u; adica , sa obinem o fuziune de elemente antinomice la modul evocat de filozofia taoista a cuplului yin-yang. S i acest sens, Siegfried, personificarea trufiei n raiunii dominante, care vrea sa impuna lumii animalice ordinea si disciplina sa puritana , trebuie sa piara 7. La muri, elucida ri Primul meu vis mare era ilustrarea aceleasi cutezane imperioase contextul lumii noastre moderne, n inspirate lui Jung de visul sa u cu sacrificarea lui Siegfried. Poate ca visul meu era chiar mai clar. El putea fi tradus astfel: daca vrei sa realizezi individua (pleniia tudinea, Totalitatea psihica ), daca vrei sa realizezi Sinele (lit. sa fii Sine8, asa cum esti Dumnezeu, Tao, n n n n Nirvana etc.), atunci trebuie sa -l ucizi pe Maestru. Maestrul este una din ipostazele eroului care l nfrunta pe Monstru, una din fa adele lui Siegfried. In contextul visului meu el personifica supraeul nostru cultural crestin orientat spre asceza si cultivarea atenta a virtuilor etico-

Ma tem ca sacrificarea lui Siegfried va sugera cititorului o revansa primejdioasa a animalita ii fa ra limite. Observaiile mele nu pot fi interpretate aceasta viziune. In realitate, nu avem de-a face n cu o bestialitate revansarda , ci cu o degajare a tensiunilor psihice care se nasc din confruntarea constient-inconstient. O detasare senina care ia locul crispa rii psiho-somatice at de familiara omului mot dern. 8 Toate aceste idei s sugerate de simbolismul mandalei din visul nt meu (vezi si nota 2).

12

morale9. De la Jung la Freud s i viceversa De la Jung la Freud si de la Freud la Jung, timp de 17 ani am pendulat mereu acesti doi poli eseniali ai cercetarii ntre ad ncurilor psihicului nostru. Niciodata nu am putut sa ma desprind total de Jung si sa ma declar un partizan al lui Freud si viceversa. Pentru ca Jung a vorbit pentru prima oara, termenii psihologiei experimentale, despre Sine, n despre individua despre unirea contrariilor si integrarea ie, (plenitudinea) psihica. El a creat astfel puntea de legatura dintre psihologie si doctrina m ntuirii, dovedind prin marturii clinice cum se deseneaza, psihicul abisal, procesul rean lizarii de sine. Freud ne-a aratat ce anume trebuie sa integram. Pulsiunile sexuale si agresive, elementele vitale ale vieii, care au fost intens refulate (si sublimate) civilizaia noasn tra. El a descris pentru prima oara structura aparatului psihic, a adus probe irefutabile sprijinul tezei existenei inconstin entului psihic si ne-a invitat sa exploram acest univers nelinistitor. La drept vorbind, o psihanaliza completa nu se poate limita la constientizarea inconstientului freudian si nici nu se poate cantona numai orizonturile teoretice, ce-i drept fasn
In realitate, supraeul nostru nu este structurat n ntregime dupa eul sa u biblic. O mulime de elemente pa g ne s deja nt prezente structura sa. Global , etica de orientare crestina n nsa iata o expresie mult mai fericita - opune vieii instinctive rezistene de cele mai multe ori absurde. Supraestimarea si valorizarea mistica a sa ra ciei crestinismul ortodox este un exemplu de n exagerare morbida a superiorita ii culturii detrimentul naturii. n
9

13

cinante, ale opticii jungiene. Contrariile - aparente - se ating, se contopesc si concura la realizarea Totalitaii chiar si n tar metodologiei autocunoasterii. mul N.B. Regret ca nu pot extinde aici studiul materialelor mele, care intesc spre procesul de individuaie, maniera familiara lui Jung: amplificarea si analiza n comparata apel la izvoarele mitologice si religioase, nd la alchimie etc. Un element as mai la muri totusi: ipostaza de vehicul a Sinelui din primul meu vis evoca o concepie mistica ce s-ar putea rezuma astfel: realizarea Sinelui (adica unificarea contrariilor constient-inconstient, integrarea ra ului , reevaluarea si asimilarea vieii instinctive etc.) este calea (vehiculul, n sens de disciplina care conduce undeva) la rii la na ceruri , ceea ce este identic cu Viaa vesnica . Cititorul a neles, probabil, urma rind analiza sumara a primului meu vis, de ce i s-a rezervat locul sacru, Centrul, odiosului criminal - adica ra ului , sensul amintit n mai sus. El, ra ul , instinctul la Jung, este acea func ie inferioara care aduce cu sine Totalitatea.

14

LA MURIRI PRELIMINARE

Cu puine luni nainte de a muri, Jung a avut urma torul vis: era asezat la biroul sa u si vorbea unei mulimi de oameni despre opera sa. Se pare ca publicul l nelegea n ciuda faptului ca opera sa se adreseaza mai ales specialistilor. Acest vis a fost punctul de plecare al ca rii, ultima sa carte: Eseu de investigare a inconstientului , care el n face efortul de a explica pe nelesul tuturor concepiile sale psihologice. Am extras din aceasta ultima lucrare c teva texte care se ocupa mod special de analiza viselor si am botezat n aceste fragmente Analiza viselor , titlul ca rii de faa . Nu m-am limitat la simpla traducere a acestor materiale. In paralel, am oferit si o serie de note explicative, de sinteze si aprecieri critice de pe poziiile freudiene. Adeseori, critica de pe poziia freudiana este destul de dura , de nemiloasa , cre senzaia ca personal ma nd situez de partea lui Freud problema controversata a n

15

analizei viselor. Nimic mai fals. Abordarea freudiana nu vine dec sa fixeze cadrul g t ndirii psihanalitice care, dupa cum se stie, nu a debutat cu Jung, ci cu Freud. Acest cadru, care nu neglijeaza teoria nevrozelor1, topica freudiana , problema refula rii, a refulatului, transferul etc., ofera cititorului o viziune mai ampla asupra fenomenelor descrise si interpretate de psihologia abisala . Nu trebuie sa ignora m urma torul fapt: de cele mai multe ori expunerile sale Jung s-a forat sa elimine n vocabularul si problematica freudiana a psihanalizei, nlocuind, unde s-a putut, noiunile freudiene cu propriile sale expresii. Umbra , de pilda - care desemneaza la Jung tendinele pe care acesta le neglijeaza , le ignora sau le refuleaza - acopera de fapt noiunea de refulat , la Freud. Jung a ncercat sa ocoleasca tot ce a stabilit Freud teoria si practica psihanalitica , atunci c nu a susinut n nd ca propriile sale descoperiri merg mai departe de viziunea lui Freud (de altfel, Jung si-a botezat propria sa psihanaliza psihologie analitica , pentru a o deosebi de psihanaliza freudiana ). Adeseori comentariile mele am adus exemplifica ri n de vise interpretate parial2, dar care au meritul de a orienta privirea cititorului si spre o alta maniera de abordare
Foarte des comentariile mele am pomenit cuv n ntul pacient tocmai pentru a sugera cititorului ca psihanaliza autentica nu se poate lipsi de funcia sa terapeutica , sensul freudian al tern menului. 2 In realitate, nici un vis nu poate fi interpretat p la capa t. Intotna deauna ra m ceva necunoscut care ne face sa ne ntreza rim indeterminabilul.
1

16

a visului, care nu evita chestiunile delicate ale vieii sexuale3. Jung a izolat sexualitatea si dificulta ile ei mulumindu-se sa vorbeasca , la modul cel mai general, despre instincte. Dupa pa rerea mea, aceasta atitudine produce un mare prejudiciu deoarece atenueaza impactul ideilor legate de viaa sexuala (si mai ales de refularea sexualita ii) asupra mentalita ii obisnuite4. Daca este adeva rat ca nu trebuie insistat pe problemele sexuale mod exagerat, nu trebuie neglijat nici faptul ca miniman lizarea acestor probleme nu aduce nici ea nimic bun. Trebuie sa marturisim ca daca nelegem concepia globala a lui Jung despre Totalitatea psihica , despre omul unificat, despre realizarea Sinelui, este tocmai pentru ca am asimilat prealabil problemele ridicate de psihanaliza lui n Freud, special cele aflate directa atingere cu viaa noasn n tra sexuala. I domeniul teoriei arhetipurilor inconstientului colectiv n gasim deopotriva exagerari inadmisibile. I ultimul capitol tradus si comentat de mine lnim mai n nt multe afirmaii hazardate legatura cu o serie de vise asan
Regret, desigur, ca dorind sa pa trund mai ad miezul viselor nc n interpretate a trebuit sa renun uneori la pudoare si sa spun lucrurilor pe nume. Sper ca cititorii sa neleaga aceasta abatere intenionata de la normele limbajului decent. 4 Atenuarea acestui impact explica de ce o terapie analitica de orientare exclusiv jungiana nu produce modifica ri notabile viaa celui n analizat. Daca vorbim cuiva despre instinct, despre nevoia de a i integra instinctul viaa constienta , dar nu punem degetul pe n rana ca sa ara ta m detaliu ce anume trebuie integrat, n ra m nem la nivelul conferinelor teoretice de psihanaliza . Adica nelegem multe dar nu putem modifica nimic.
3

17

zis arhetipale aparin unei fetie de c anisori. Obsernd iva vaiile lui Jung s deplasate pentru ca ignora, voit sau nu, nt ceea ce sare ochi unui analist imparial: aceste vise trai n teaza, cu ajutorul unor materiale simbolice (cu imaginile pe care le gasim din abundena fabulele si basmele copilarin ei), interese pulsionale care nu au nimic comun cu filozon fia, cu mistica sau cu viaa spirituala. Jung ignora acest aspect si se desfa soara pe pagini ntregi ncerc sa ne convinga ca visele fetiei au un cand racter iniiatic si ca nu s cu nimic mai prejos dec scent t nariile mitico-iniiatice ale religiilor antice, dec miturile t crestine sau koan-urile Zen etc. El vrea sa dovedeasca astfel ca viaa noastra spirituala este o ra bufnire interioara a inconstientului arhetipal, un act natural de care de care lua m cunostina prin visele si viziunile noastre. Desigur ca aceasta idee naste o serie ntreaga de complicaii, mai ales pentru ca nu vedem clar ce ar trebui sa nelegem prin spiritualitate. Daca identifica m viaa spirituala cu activitatea unui instinct specific, o pulsiune transcendentala , ceva ce urma reste unificarea personalita ii scindate a individului, atunci ne afla m pe terenul psihanalizei, care poate admite existena unei func psihice totalizante5 si unei fenomeii nologii aferente. Daca viaa spirituala defineste fenomene de alt ordin, adica ceea ce Biserica oficiala ne cere sa credem, atunci viziunile jungiene nu mai au nici o relevana ! Este absolut necesar sa la murim lucrurile aceasta privina . n Eu cred ca Jung a oscilat mereu ntre o viziune psihica a spiritualita ii si una teologica . De aici si sentimentul
5

Vezi notele 8 si 9, cap. V.

18

pregnant al oricui citeste opera lui Jung ca , la urma urmei, g ndirea autorului ra m oarecum nela murita . ne NOTA : Notele mele nu au atasata nici o extensie. Exista nsa c teva note care provin de la autor (C. G. Jung) pe care le-am subliniat cu extensia N.A. .

19

ANALIZA VISELOR I. Importana viselor

Omul utilizeaza cuv ntul vorbit sau scris pentru a transmite altuia ce are pe limba . Limbajul sa u este plin de simboluri, dar el foloseste si semne sau imagini care nu s descriptive, precum abrevierile, succesiunile de iniint ale ca de pilda O.N.U., U.N.I.C.E.F., U.N.E.S.C.O. Mai exista si ma rcile cunoscute ca si numele de medicamente. Am mai putea ada uga decoraiile si insignele. Desi toate acestea nu au semnificaie prin ele nsele, au ca pa tat totusi una ( ochii nostri), prin folosirea lor generalizata n sau pentru ca le-am atribuit noi una mod deliberat. n Totusi acestea nu s simboluri, ci semne care conduc nt numai la obiectele ca rora le s asociate. nt Ceea ce numim simbol este un termen, un nume sau o imagine care, chiar si atunci c ne s familiare viaa nd nt n cotidiana , poseda totusi implicaii care se adauga la semnificaia lor convenionala si evidenta . Simbolul implica ceva vag, necunoscut sau ascuns pentru noi. Multe monumente cretane, de pilda , conin desenul

20

unei tesle duble. Obiectul ne este cunoscut, dar noi ignora m implicaiile sale simbolice. Sa lua m un alt exemplu, cazul acelui indian care, dupa o ca la torie Anglia, se n re ntoarce acasa si povesteste amicilor sa i ca englezii adora animalele pentru ca a va zut vulturi, lei si boi n vechile biserici. Nici el nu si-a dat seama, ca si muli crestini, ca aceste animale s simbolurile evanghelistint lor, simboluri derivate dintr-o viziune a lui Ezechiel, care are ea si o analogie cu zeul egiptean al soarelui, nsa Horus cu cei patru fii ai sa i. Pe de alta parte, exista o suma de obiecte cunoscute pretutindeni, ca de pilda roata si crucea, obiecte care au totusi o funcie simbolica anun mite condiii. Pe buna dreptate natura exacta a ceea ce simbolizeaza ele ra m totusi obiectul speculaiilor si ne controverselor. Asadar, un cuv sau o imagine s simbolice atunci nt nt c implica ceva plus faa de sensul lor evident si nd n imediat. Acest cuv sau aceasta imagine au un aspect nt inconstient mai vast, care nu s-a definit niciodata cu precizie si nici nu s-a explicat p la capa t. Nimeni, de na altfel, n-ar putea spera s-o faca . Atunci c mintea nd ntreprinde explorarea unui simbol, ea lneste idei care se nt situeaza dincolo de ceea ce poate sesiza raiunea noastra . Imaginea roii poate sa ne sugereze, de pilda , conceptul unui soare divin , dar acest punct raiunea noastra n este obligata sa se declare incompetenta , ca ci omul este incapabil sa defineasca o fiina divina . C limitele nd, n inteligenei noastre, califica m un lucru drept divin , nu avem aici dec un cuv care se poate fonda pe o cret nt dina , dar niciodata pe un dat concret. Deoarece o mulime de lucruri se situeaza dincolo de limitele nelegerii umane, utiliza m constant termeni sim-

21

bolici pentru a reprezenta concepte pe care nu putem nici sa le definim, nici sa le nelegem complet. Acesta este si unul din motivele pentru care religiile utilizeaza un limbaj simbolic si se exprima prin imagini. Dar aceasta utilizare constienta a simbolurilor nu este dec un aspect al t unui fapt psihologic de o mare importana : omul creaza simboluri chip inconstient si spontan. n Acest fenomen nu este usor de sesizat. Totusi trebuie sa -l nelegem daca vrem sa stim mai mult privina n modului de funcionare a minii noastre. Omul, dupa cum ne putem da seama ndata ce reflecta m, nu percepe niciodata totul. El poate vedea, auzi, atinge, gusta. Dar informaiile care s astfel transmise prin va z, auz, simul i nt tactil, gustativ, depind de numa rul, calitatea si de calitatea simurilor sale. Simurile omului limiteaza percepia i sa despre lumea care-l nconjoara . Utiliz instrund mente stiinifice, el poate, ntr-o anumita ma sura , sa le atenueze deficiena. De pilda , el poate sa -si extinda aria vizuala sau fineea auzului folosind un binoclu si, respectiv, un amplificator electronic. Dar chiar si aparatul cel mai perfecionat nu poate face mai mult dec t sa -i apropie obiectele ndepa rtate si sa faca audibile sunetele slabe. Indiferent de instrumentul folosit omul va ajunge mai devreme sau mai t rziu la limita certitudinii pe care cunoasterea stiinifica nu o poate depa si. In plus, percepia realita ii comporta la noi aspecte inconstiente. Mai i, chiar si atunci c simurile noastre nt nd reacioneaza la fenomene reale, la senzaii vizuale sau auditive, ele au fost transpuse din domeniul realita ii n cel al minii. Iar mintea noastra ele devin realita i psin hice a ca ror ultima natura nu este cognoscibila (ca ci psihicul nu poate fi cunoscut de ca tre propria sa substana ).

22

Iata de ce exista fiecare experiena un numa r indefinit n de factori necunoscui, fa ra a mai vorbi de faptul ca fiecare realitate concreta ra m ne ntotdeauna necunoscuta n anumite privine, ca ci noi nu cunoastem natura ultima a materiei. Acestor aspecte inconstiente ale percepiilor noastre constiente trebuie sa le ada uga m evenimentele de care nu am luat cunostina chip constient. Ele au ra mas, cumn va, sub pragul constient. Ele s-au produs, dar noi le-am nregistrat subliminal, fa ra stirea noastra . Putem lua cunostina de aceste evenimente ntr-un moment de intuiie sau printr-un proces de reflectare profunda , care ne ajuta sa ne da m seama post festum ca ele trebuie sa se fi produs. S i desi, iniial, nu am apreciat importana lor emoionala si vitala , ele snesc mai t rziu din inconstientul nostru, ca o g ndire de m a doua. na Aceasta g ndire se poate manifesta de pilda sub forma unui vis. Este ceea ce se produce de obicei: aspectul inconstient al evenimentelor ne este revelat prin vis, unde se manifesta nu printr-o g ndire raionala , ci printr-o imagine simbolica . Din punct de vedere istoric studiul viselor este cel dint care a oferit psihologilor posibilitatea de a i ntreprinde o explorare a aspectelor inconstiente ale evenimentelor psihice constiente. Acestea s observaiile care au condus psihologii nt la presupunerea existenei unui psihic inconstient, cu toate ca muli filozofi si savani au refuzat sa creada n asa ceva. Ei obiectau, naivi, ca asemenea presupuneri ar implica existena a doua obiecte sau - pentru a exprima lucrurile ntr-un limbaj obisnuit - a doua personalita i prezente acelasi individ. Ori este tocmai ce n implica aceste presupuneri. Nu e nici o nenorocire

23

pentru omul modern ca multe persoane sufera asta zi de aceasta dualitate ca ci, principiu, nu este vorba de n un simptom patologic. Aceasta dualitate este un fapt normal pe care putem observa pretutindeni, toate l n epocile. Nevrozatul a ca rui m dreapta nu stie ce na face m st na nga nu este un caz unic. Faptul ca nu observa m aceasta dualitate este efectul unei inconstiene care se constituie mostenirea comuna a omenirii. n In fond, omul a devenit constient treptat, pas cu pas, cursul unui proces care s-a prelungit de-a lungul a n numeroase secole, nainte de a ajunge la stadiul de civilizaie (al ca rui nceput s-a stabilit arbitrar odata cu inventarea scrierii, urma cu circa 4000 de ani n .d.C.). S i aceasta evoluie este departe de a se fi ncheiat ca ci regiuni vaste ale minii omenesti s nt nca luite nva n ntuneric. Ceea ce noi numim psyche nu poate fi identificat nici un caz cu constiina noastra n si cu coninutul ei. Cel care neaga existena inconstientului presupune de fapt ca asta zi noi cunoastem complet psihicul. Iar aceasta presupunere este de o falsitate la fel de evidenta ca si presupunerea ca am cunoaste asta zi tot ce este de cunoscut privina universului fizic. n Psihicul nostru face parte din natura , iar enigma sa este la fel de nema rginita . Rezulta ca noi nu putem defini nici psihicul si nici natura. Putem numai sa afirma m convingerea ca ele exista si sa le descriem, n ma sura posibilului, modul de funcionare. Prin urmare, afara observaiilor acumulate cursul cerceta rilor n n medicale exista argumente logice, cu greutate, care ne incita sa respingem afirmaii ca inconstientul nu exista . Asemenea afirmaii nu fac dec sa exprime un t

24

vechi misoneism, adica teama de ceea ce este nou si necunoscut. Exista raiuni istorice care explica rezistena pe care o opunem la ideea unei pari necunoscute a psihicului. Mintea constienta este o achiziie foarte recenta a naturii, si ea se afla stadiu experimental. Ea este fragila, ameninata nca n de pericole specifice si usor de vatamat. Dupa cum remarca antropologii, una din tulburarile mentale cele mai frecvente la primitivi este pierderea sufletului, adica o sciziune sau mai degraba o disociere a constiinei. La popoarele a caror constiina nu a atins gradul de nca dezvoltare al constiinei noastre, sufletul (sau psihicul) nu este resimit ca o unitate. Muli primitivi cred ca omul poseda, afara de sufletul sau propriu, un bush soul sau suflet n animal si ca acest suflet animal se ncarneaza ntr-un animal salbatic sau ntr-un arbore care capata atunci un soi de identitate psihica cu individul uman1. Este ceea ce eminentul etnolog francez Levy-Bruhl a numit participare mistica 2. Mai t rziu, sub presiunea criticilor care s-au opus teoriei sale, el a retractat cele avansate anterior, dar eu cred ca adversarii sai greseau. Este un fenomen arhicunoscut psihologie n
Primitivul resimte anumite componente ale sufletului sau ca particip la o alta ordin, non-umana, de manifestare: animala si vegetand la. Totodata eul sau poate sa cada prada unor emoii inconstiente - n ambele cazuri disocierea psihica este de necontestat si mai ales un fapt natural. 2 Participarea mistica se ntemeiaza pe credina corespondenele n dintre lume umana si cea naturala. In virtutea legii corespondenelor omul poate aciona asupra naturii imit sau simul anumite fenomene pe nd nd care doreste sa le provoace. La fel, prin identificare el poate mprumuta eficacitatea simbolica sau reala a obiectelor si fiinelor din lumea nconjuratoare. El mpartaseste astfel virtuile lor sau participa la excelena lor.
1

25

posibilitatea individului de a se identifica inconstient cu o alta persoana sau cu un obiect 3. Aceasta identitate poate capata formele cele mai diverse la primitivi. Daca sufletul animal este identificat cu un animal real, animalul respectiv este considerat un soi de frate al omului. De pilda, un om care ar avea drept frate un crocodil ar putea sa noate fara grija ntr-un r infestat cu aceste aniu male. Daca sufletul animal este asociat cu un copac, atunci orice rau facut copacului respectiv se rasfr automat si nge asupra omului, virtutea unei legaturi mistice intime n ntre om si copac. Unele triburi cred ca omul are o pluralitate de suflete. Aceasta credina exprima sentimentul pe care au primitivii l ca fiecare om este constituit din mai multe unitai distincte, desi nlanuite. Aceasta semnifica faptul ca sufletul individului este departe de a fi definitiv unificat. Dimpotriva, el se poate fragmenta orice clipa sub socul emoiilor nen controlate4. Aceste fapte cu care ne-au familiarizat studiile antropoloIn visele, fanteziile si obsesiile omului modern apar adeseori identifica ri cu animale, forme vegetale, fenomene ale naturii si chiar cu obiecte anorganice. Un pacient al psihanalizei tra ia obsesia vie ca dupa moartea sa se va transforma piatra . Alt pacient viseaza ca n este un taur care se lupta arena cu un matador, iar altul ca este un n pa ianjen urias care prinde p sa o mulime de victime omenesti. n nza Cineva a visat la un moment dat ca este un v de v rtej nt. 4 Este vorba de emoiile stimulate de evenimentele lumii exterioare. Omul primitiv, ca si omul modern de altfel, se teme de mpla rile nepreva zute din viaa sa care i-ar putea induce emo ii nt puternice, imposibil de controlat. De aceea el cauta sa le pre mpine prin diferite mijloace: respectarea riguroasa a tradint iei viaa de zi-cu-zi, consultarea si interpretarea diferitelor n semne divinatorii etc.
3

26

gilor nu s chiar at de straine civilizaiei noastre mai nt t avansate. Putem fi si noi cuprinsi de disocieri psihice Putem deveni prada dispoziiilor emoionale si putem fi profund afectai de ele; putem deveni iraionali, incapabili sa ne amintim lucruri importante, care ne privesc pe noi si pe ceilali, asa fel t sa ne n nc ntrebam ce m-o fi apucat?. Pretindem ca s ntem capabili sa ne controlam, dar controlul de sine este o calitate remarcabila prin raritatea ei. Avem doar iluzia ca ne controlam. Un prieten ar putea spune despre noi lucruri de care noi nu s ntem constieni. Nu ncape ndoiala ca p si ceea ce numim un na n nalt nivel de civilizaie constiina umana nu a atins un grad nca satisfacator de continuitate. Ea este vulnerabila si susnca ceptibila de a se fragmenta. Aceasta facultate pe care o avem de a izola o parte din psihicul nostru este, de fapt, o caracteristica de mare valoare. Ea ne permite sa ne concentram atenia pe un singur lucru si sa excludem tot ceea ce ne solicita din alte pari. Dar exista o diferena radicala decizia pe care o luam la un moment ntre dat de a da la o parte si de a suprima momentan o parte din psihicul nostru s i o stare care fenomenul se produce n spontan, fara stirea si consimam nostru, ba chiar ntul mpotriva voinei noastre. Primul proces este o cucerire a fiinei civilizate - al doilea corespunde la ceea ce primitivii numesc pierderea sufletului si, mai aproape de noi, el poate fi cauza patologica a unei nevroze. Astfel, unitatea constiinei ra m ceva precar chiar si ne zilele noastre. Ea se poate fragmenta foarte usor. Pe de n alta parte, facultatea noastra de a ne domina emoiile care ni s-ar putea pa rea dezirabila dintr-un anumit punct de vedere - nu mai este o calitate, deoarece ea ra peste varietatea, culoarea, ca ldura si sarmul relaiilor umane.

27

In acest context este necesar sa examina m importana viselor, a acestor fantezii imateriale, insesizabile, nsela toare, vagi, nesigure, produse de inconstientul nostru. Pentru a face sa se neleaga mai bine punctul meu de vedere as vrea sa povestesc cum s-a constituit el treptat n decursul anilor si cum am fost determinat sa concluzionez ca visele s c nt mpul de explorare cel mai accesibil si cel mai frecvent pentru individul care vrea sa studieze facultatea de simbolizare a omului. Sigmund Freud este primul care a ncercat sa exploreze empiric fundalul inconstient al minii constiente. El a pornit de la ipoteza ca visele nu s produsul nt mpla rii, ca ele au lega tura cu g nt ndurile si cu problemele noastre constiente. O asemenea ipoteza nu avea nimic arbitrar. Ea se baza pe concluzia, la care ajunsesera neurologi emineni (de exemplu Pierre Janet), ca simptomele nevrotice s legate de o experiena constienta . Ba mai nt mult, ca aceste simptome ar fi manifestarea zonelor disociate ale minii noastre, care ar putea deveni constiente anumite n mprejura ri. La sf rsitul secolului trecut, Freud si Josef Breuer au constatat ca simptomele nevrotice, isteria, anumite tulbura ri psihice, comportamentele anormale au n realitate un sens simbolic. Ele s ca si visele, un nt, mod de expresie a minii noastre inconstiente. De pilda , un pacient confruntat cu o situaie intolerabila poate fi cuprins de spasme ori de c ori te ncearca sa nghita : el nu poate nghii situaia. In alte condiii asema na toare un alt subiect va avea un atac de astm: atmosfera ca minului sa u i se pare irespirabila . Un al treilea sufera de o paralizie a picioarelor: el nu

28

poate sa mearga, altfel spus, nu poate continua sa tra iasca astfel. Un al patrulea, care vomita tot ceea ce ma n , nu nca poate digera vreun fapt degradabil. As putea cita multe exemple de acest gen. Dar aceste reacii fizice nu s dec una din formele nt t prin care se manifesta problemele care ne tulbura inconstient. Aceste probleme se exprima si mai frecvent prin vise. Orice psiholog care a ascultat oamenii ce descriu vii sele lor stie ca simbolurile care apar vise s mult mai n nt variate dec simptomele fizice ale nevrozei. Ele se pret zinta sub forma fantasmelor complexe, pitoresti. Dar daca analistul, confruntat cu acest univers oniric, utilizeaza tehnica asociaiilor libere , creata de Freud, el realizeaza ca visele pot fi reduse, final, la anumite scheme funn damentale. Aceasta tehnica a jucat un rol important n dezvoltarea psihanalizei, ca ci ea l-a pus pe Freud ma n sura de a lua visele ca punct de plecare pentru investigarea problemei inconstiente de care sufereau pacienii sa i. Freud a facut aceasta remarca simpla dar penetranta ca daca ncurajam visatorul sa-si comenteze imaginile viselor sale si sa exprime g ndurile sugerate de ele, el se va trada si va revela fundalul inconstient al tulburarilor de care se pl nge, fie prin ceea ce zice, fie prin ceea ce omite sa zica. La prima vedere, ideile pe care le exprima visatorul pot parea i ilogice, straine; cur devine relativ usor de descopend, nsa, rit ce ncearca el sa evite, adica g ndirea sau experiena dezagreabila pe care vrea sa o suprime. Indiferent de siretlicul folosit pentru a o disimula, fiecare din cuvintele pe care le utilizeaza intesc drept inima situaiei. n Psihanalistul vede at de des cela lalt aspect al lut crurilor t este rar departe de adeva r atunci c nc nd

29

interpreteaza acest amestec de eschiva ri si aluzii drept indicele unei constiine rcate5. Iar ceea ce el sf nca rseste prin a descoperi confirma asteptarile. i P aici nu-i putem obiecta nimic lui Freud si teoriei rena fularii si satisfacerii imaginare a dorinelor ca origine aparenta a simbolurilor care apar vise. Freud a acordat n o importana particulara viselor ca punct de plecare pentru tehnica asociaiilor libere . Dar, la un moment dat, am nceput sa cred ca aceasta maniera de a utiliza boga iile de fantasme produse de inconstientul nostru timpul somnului era totodata n nsela toare si insuficienta . Indoielile mele au apa rut cu adeva rat atunci c nd unul din colegii mei mi-a povestit despre o experiena care o avusese cursul unui voiaj cu trenul Rusia. n n Desi nu cunostea rusa si era incapabil sa descifreze caracterele alfabetului chirilic, el a sesizat faptul ca cuvintele stra ine pe care le vedea pe panouri si afise i-au produs o stare de reverie care le atribuia tot felul de senn suri posibile. O idee sugera o alta, t, aceasta stare de detenta nc n n care se afla, el nelese ca aceasta asociaie libera trezise n sine multe amintiri de odinioara. Printre ele descoperi cu neplacere subiecte dezagreabile, ngropate de mult memon ria sa, lucruri pe care dorise sa le uite si pe care mintea sa le uitase ntr-adevar. El izbutise sa descopere ceea ce psihologii numesc complexe, adica experiene emoionale refulate,
In realitate, nu constiina este rcata , ci inconstientul. Eschinca va rile pacientului nu s nt ncerca ri premeditate de a disimula faa n medicului o g ndire perversa . Aceste eschiva ri s expresia rezisnt tenelor care se opun, chip inconstient, g n ndurilor incompatibile cu atitudinea morala a pacientului .
5

30

susceptibile de a provoca tulburari permanente viaa n noastra psihica sau chiar simptomele unei nevroze. Aceasta mplare mi-a revelat faptul ca nu este necesar nt sa utilizezi visul ca punct de plecare pentru o asociere libera c vrei sa descoperi complexele unui pacient. Mi-am dat nd seama ca putem atinge centrul prin orice punct al circumferinei. Am putea porni de la alfabetul chirilic, de la o meditaie pe un glob de cristal, de la un rozariu pentru rugaciune, un tablou abstract sau chiar de la o conversaie mplatoare nt apropo de un eveniment banal: visul, aceasta privina, nu n are o utilitate mai mare sau mai mica comparaie cu orice n alt punct de plecare. S i totusi visele au o importana care le este proprie, chiar daca s adeseori suscitate de o bulversant re afectiva care s implicate si complexele obisnuite ale n nt individului. (Complexele obisnuite ale individului s nt punctele sensibile ale psihicului care reacioneaza cel mai rapid la o stimulare, la o perturbare exogena.) Asadar, am putea sa reducem oricare vis la g ndurile secrete care bull verseaza pe individ daca folosim asociaia libera. Dar tocmai aceasta privina am n neles ca , daca am avut dreptate p acum, as putea afirma pe drept cuv na nt ca visele au o funcie proprie, mai importanta . Adeseori visele au o structura bine definita , cu un sens vizibil, si exprima idei si intenii subiacente precise, desi n general acestea din urma nu s imediat inteligibile. Prin nt urmare, am nceput sa ma ntreb daca nu cumva ar fi mai oportun sa acord mai multa atenie formei si coninutului visului, loc de a ma la sa antrenat de asocierea libera n si de nuirea de idei care conduc la complexele pe nla care le-as putea atinge la fel de simplu prin alte mijloace. Aceasta idee noua a marcat o turnanta evoluia psin hologiei mele. Pornind din acest moment am ncetat

31

treptat sa mai urma resc asociaiile care se ndepa rtau prea mult de textul visului. Am decis sa ma concentrez mai degraba asupra asociaiilor care se raporteaza direct la visul propriu-zis, convins ca aceasta exprima ceva specific pe care inconstientul ncearca sa ni-l comunice. Aceasta schimbare de atitudine cu privire la vise a antrenat si o schimbare de metoda . Noua mea tehnica trebuia sa ina cont de toate aspectele mai vaste si mai variate ale visului. O poveste povestita de mintea noastra constienta are un nceput, o dezvoltare si o concluzie. Tot astfel se mpla si cu visul. Difera dimensiunile sale nt n timp si spaiu. Pentru a nelege visul trebuie sa -i examinez fiecare aspect, asa cum ai face-o cu un obiect necunoscut pe care tot ra sucesti m p ce fiecare del n na na taliu al formei sale va fi devenit familiar. i Probabil ca este suficient ce am spus p acum pentru na a face sa se neleaga cum am fost condus sa ma opun din ce ce mai mult la asocierea libera , asa cum a fost n utilizata ea mai i de Freud. Intenionam sa urma resc nt ndeaproape visul nsusi si sa exclud toate ideile si asociaiile suplimentare pe care le-ar fi putut evoca. Fa ra ndoiala ele puteau sa ma conduca la descoperirea complexelor care provoaca unui pacient tulbura ri nevrotice, i dar eu aveam minte un scop mult mai vast. n Exista multe alte mijloace care permit identificarea acestor complexe: psihologul, de pilda , poate obine toate cheile care s necesare utiliz testele de asociere i nt nd verbala (cer ndu-i pacientului sa asocieze la un numa r de cuvinte si sa -i studieze reaciile). Dar daca vrem sa cunoastem si sa nelegem organizarea psihica a personalita ii totale a unui individ, este esenial sa ne da m seama ca visele au un rol mult mai important de jucat.

32

Aproape toata lumea stie asta zi, de pilda , ca actul sexual poate fi simbolizat (sau, daca vrem, reprezentat sub o forma alegorica ) printr-un mare numa r de imagini diferite. Fiecare din aceste imagini poate, printr-un proces de asociere, sa ne conduca la ideea de raporturi sexuale, si la complexele specifice care influeneaza comportamentul sexual al unui individ. Dar putem la fel de bine sa punem lumina asemenea complexe graie unei reverii apropo n de un alfabet rus indescifrabil. Prin urmare, am fost determinat sa presupun ca visul poate conine un mesaj de alta natura dec simbolul sexual (si aceasta din motive t bine definite). Dau un exemplu: Cineva viseaza ca introduce o cheie ntr-o broasca , ca m nuieste o b sau ca izbeste ta ntr-o poarta cu un berbec. Fiecare din aceste instrumente poate fi privit ca un simbol sexual. Dar faptul ca inconstientul a ales una din aceste imagini mai degraba dec pe celelalte doua are de aset menea o mare importana si implica o intenie. Problema reala este de a nelege de ce a fost preferata cheia lon cul b si b locul berbecului6. Adeseori tei ta n nelegem
Problema alegerii de catre inconstient a unui simbol sexual mai degraba dec a altuia ine, de fapt, de impresiile reziduale dat din ziua t nd care a precedat visul. Ele s reorganizate de procesul de elaborare onirint ca asa fel t sa capete sensul dorit de inconstient (de dorina refulan nc ta). Iata , de pilda , un pacient viseaza ca cineva, o persoana importanta , i-a dat cadou o sabie de samurai. Visa torul aminteste ca deusi na zi a conversat cu soia pe marginea simbolismului sexual relev nd faptul ca penisul, vise, ar putea fi reprezentat printr-o sabie. Ton tusi, s-ar putea ntreba pe buna dreptate Jung, de ce tocmai o sabie de samurai ? Visul ar fi putut alege orice alta sabie pentru a-si atinge scopul - de ce a optat el, oare, precis, pentru o sabie de samurai? Simplu: deoarece urma cu puine zile visa torul s-a n ntreinut cu un
6

33

astfel ca nu actul sexual a fost desemnat vis, ci o alta n 7 situaie psihologica .

prieten pe marginea diferenelor dintre sabia noastra si sabia de samurai. Prietenul i-a spus ca sabia de samurai are centrul de greutate asupra m nerului timp ce sabia noastra - asupra lamei. n 7 In realitate, visul prelucreaza si impresii sexuale arhaice chiar daca nu pare sa se axeze pe ele. Este vorba de supradeterminare, de faptul ca un vis poate fi interpretat la mai multe niveluri sau poate reproduce mai multe tendine inconstiente, adeseori contradictorii. In visul comentat de mine la nota 6 sabia de samurai este un simbol care condenseaza mai multe aluzii sexuale. M nerul sabiei care este centrul de greutate la japonezi - reprezinta sexul masculin, organul viril. Lama sabiei reprezinta sexul feminin - femeia. Faptul ca visatorul primeste dar o sabie de samurai evoca dorina acestuia ca n persoana care ofera sabia - este vorba de un domn care deine o funcie i importanta si caruia visatorul solicitase sprijinul necondiionat i ntr-o afacere importanta - sa preuiasca mai mult solidaritatea masculina (cf. importana acordata m nerului la sabia de samurai) dec relaia sa cu o t femeie - spea soia sa care s-ar fi putut opune cooperarii dorite n n realitate. Lama sabiei mai are si semnificaie de castrare. Nu este vorba de o castrare genitala: visatorul se teme ca barbatul careia i-a solicitat sprijinul ar putea s-o taie cu el, adica sa nu-i acorde sprijinul dorit, influenat de soia sa. Este interesant de vazut ca toate speranele si temerile prezente vis n au ob sau modelul copilaria visatorului. Visatorul a avut parte si rsia n de o familie dezbinata. Parinii sai au divorat si el a ramas sarcina si n n ngrijirea mamei. Totusi se simea solidar cu tatal sau - ar fi dorit sa ram mai departe cu tatal sau. Tatal, gasise o femeie cu care s-a na nsa, si casatorit ulterior. De aici provine dorina visatorului de azi ca binefacatorul sau sa manifeste o solidaritate masculina, adica sa nu ofere prioritate femeii (soiei) sale etc. Dorin intense ale copilului de odinioara revin ele asta zi - practic neschimbate - visul omului adult, readuse la via de n a circumstan exterioare actuale. e Am spus ca visul are si un caracter sexual asupra caruia nu voi insista Ma voi rezuma sa spun ca el evoca si descoperirea fericita a copilunsa.

34

Acest raionament m-a determinat sa conchid ca numai imaginile si ideile care fac manifest parte din vis trebuie sa fie utilizate pentru interpretarea sa. Visul poarta el n nsusi propriile sale limite. El are o forma specifica, proprie, care ne indica ceea ce raporteaza la el si ceea ce nu-i aparine. I n timp ce asocierea libera ne antreneaza din ce ce mai n departe de materialele originale ale visului printr-un demers zigzag, metoda pe care am conceput-o ne determina mai n degraba sa efectua m un soi de promenada circulara care are ca centru imaginea visului. Eu ma rt jurul imanv n ginii visului si refuz sa in cont de tentativele pe care le face visa torul pentru a se ndepa rta. Adeseori am fost nclinat sa repet, cursul practicii mele profesionale, n urma toarea fraza : Dar sa revenim la vis. Oare, ce spune el? De pilda , unul din pacienii mei a visat o femeie beata , desa nata si vulgara . In vis se pare ca era vorba de soia
lui de odinioara (visatorul este foarte fericit de darul primit vis) ca n poseda un penis ca si tatal sau. Trebuie sa atrag atenia cititorului asupra faptului ca metoda lui Jung de interpretare a viselor se axeaza pe interesul imediat al visatorului (are un caracter prospectiv). Jung refuza sa reduca visul la impresiile sexuale infantile, asa cum o face Freud. El afirma repetate r n nduri ca este interesat nu at de complexele inconstiente ale pacienilor sai c mai ales de t t ceea ce face inconstientul cu complexele lor. Astfel, Jung s-ar rezuma sa acorde visului interpretat de mine numai sensul sau actual legat de interesele curente ale visatorului, trec cu vederea reminiscenele arhaice nd disimulate de noile situaii . Dar el ar putea merge chiar si mai departe arat ca sabia este un nd simbol spiritual. Ea reprezinta spiritul de discriminare, taios, care este capabil sa discearna realitatea de iluzie. Prin urmare, visatorul primeste n dar acest spirit de la un maestru asiatic, care nu este dec o t ncarnare istorica a Sinelui arhetipal.

35

lui care, realitate, era complet diferita . Visul l-a tulbun rat si a fost respins de ndata pentru caracterul sa u absurd. Daca calitatea mea de medic i-as fi permis visa torului n sa se angajeze ntr-un proces de asociere de idei, el ar fi ncercat mod inevitabil sa se n ndepa rteze c mai mult t posibil de sugestia nepla cuta a visului sa u. In acest caz, el ar fi sf prin a atinge unul din complexele sale obisnursit ite, care n-ar fi avut probabil nici o lega tura cu soia sa, iar noi n-am fi apucat sa stim ceva cu privire la sensul special al acestui vis. Oare, ce ncerca sa -i comunice inconstientul prin aceasta afirmaie at de vizibil falsa ? Visul exprima clar t ideea unei femei degenerate care avea o lega tura str nsa cu viaa visa torului. Dar pentru ca proiecia acestei imagini asupra soiei era nejustificata si contrazisa de fapte, a trebuit sa caut altundeva ceea ce ar fi putut reprezenta aceasta imagine respinga toare. I Evul Mediu, cu mult n nainte ca fiziologii sa fi demonstrat ca structura glandulara confera fiecaruia din noi elemente concomitent masculine si feminine, un dicton afirma ca fiecare barbat poarta sine o femeie. Acest element n feminin din fiecare barbat l-am numit anima. Anima reprezinta, asadar, o anumita maniera interioara pe care o are barbatul de a se raporta la anturajul sau, maniera pe care o ascunde faa de ceilali si faa de sine. Chiar si atunci c nd personalitatea vizibila a unui individ pare normala este posibil ca el sa disimuleze faa de alii si de sine nsusi femeia pe care o poarta el, a carei condiie este adeseori deplon rabila. Cazul pacientului de care vorbesc este asemanator. Aspectul sau feminin era departe de a fi frumos. Visul lui i spunea de fapt: I anumite privine te pori ca o femeie n

36

degenerata, si de aici socul. (Nu trebuie sa conchidem din acest exemplu ca inconstientul se preocupa de porunci morale. Visul nu-i cerea visatorului sa se poarte mai frumos. El ncerca doar sa contrabalanseze influena unei constiine false care se ncapa neaza sa-i repete pacientului ca este un 8 gentleman perfect.)
In exemplul sau comentat, Jung ncearca sa lamureasca c din conteva ceptele cheie ale psihologiei sale. Mai i: interpretarea pe planul subiecnt tului, adica o orientare personala a interpretarii jungiene care atribuie visatorului aspectele psihice si fizice care apar visele sale ca atribute ale persoan nelor din anturajul sau imediat. Acest tip de interpretare nu este operant nsa orice condiii. Cineva, de pilda ,viseaza ca seful sau de la serviciu este un n homosexual. Visul aparine unei femei care asociaza pe marginea ideii de homosexualitate masculina dispreul feminin faa de barbatul care ram ne rece la seduciile femeii. In realitate, visul pacientei este expresia aversiunii ei faa de seful care nu-i acorda dec o atenie profesionala. In acest caz, t interpretarea jungiana pe planul subiectului ar fi eludat situaia sociala specifica a pacientei, atracia ei irezistibila de sef, dorina de a-l seduce si aversiunea ei faa de indiferena sefului la farmecele ei. In cel mai bun caz, Jung ar fi afirmat ca pacienta se poarta ca un barbat, ceea ce, de fapt, nu era departe de adevar - pacienta avea ntr-adevar o conduita masculina pronunata. Totusi, interpretarea lui Jung nu ar fi epuizat semnificaiile visului. In al doilea r Lung introduce conceptul de anima. Anima persond, nifica la barbat sfera sa emoional-afectiva. Anima este totodata un arhetip, adica un dat colectiv care ine de ereditatea speciei. In fine, conceptul de compensa inconstientul compenseaza prin viie: se atitudinea unilaterala a constiinei visatorului ( fond, a conduitei sale n morale, etice, spirituale, sociale). Exemplul utilizat scop didactic de Jung nu rezolva problema n nsa semnificaiei visului pacientului sau. Jung ar fi trebuit, de pilda, sa se ntrebe de unde provine, oare, nclinaia morbida a visatorului de a se purta ca o femeie degenerata? El ar fi trebuit sa investigheze natura relaiei pacientului cu soia sa. Este probabil ca soia, care era realitate contrariul unei destrabalate, n sa fi pacatuit tocmai printr-un exces de cuminenie si pudoare. Adeseori, o educaie severa, care recuza nclinaiile erotice, beia simurilor
8

37

Este usor de neles de ce visa torii tind sa ignore sau chiar sa respinga mesajul care le este astfel comunicat. Constiina rezista natural la tot ceea ce este inconstient si necunoscut. Am semnalat deja existena la popoarele primitive a ceea ce antropologii au numit misoneism , adica o teama profunda , superstiioasa , de nou. In faa evenimentelor dezagreabile, primitivii au aceleasi reacii ca si animalul sa lbatic. Dar omul civilizat reacioneaza la fel faa ideilor n noi, ridic bariere psihologice pentru a se proteja nd mpotriva socului de a nfrunta o noutate. Vedem aceasta limpede din reaciile individului confruntat cu propriile sale vise, c ele obliga sa admita o g nd l ndire care l 9 surprinde . Muli precursori din domeniul filozofiei, al stiinelor sau al literaturii, s-au izbit de conservatorismul scut nna al contemporanilor lor. Psihologia este o stiina dintre
descatusate de orice interdicie morala, excel schimb prin curaend n nie excesiva, face din femeie un fel de sf frigida inaccesibila dorinnta elor mult mai pam ntesti ale barbatului. Asadar, visul comentat de Jung ar fi putut nsemna cu totul altceva. El ar fi exprimat dorina soului de a avea o soie mai desfr nata, adica mai accesibila nevoilor sale erotice. Un vis erotic sens freudian. n 9 Adeseori, rezistenele pacientului, refuzul sa u de a admite de-a gata ideile penibile vehiculate de vise, s binevenite, mai ales atunci nt c ca si exemplul comentat de Jung, terapeutul se pripeste cu nd, n interpretarea sa. Rezistena pe care o opune pacientul interpreta rii analistului scrie Jung altundeva - nu este ntotdeauna o reacie eronata ; ea indica mai degraba , cu sigurana , ca ceva nu merge. Fie ca pacientul nu a atins nivelul de nca nelegere necesar, fie ca interpretarea lasa de dorit (C.G. Jung, Essai dexploration de linconscient , Denoel 1964, p. 103) .

38

cele mai tinere si se izbeste de o forma extrema de misoneism atunci c nd ncearca sa elucideze ce se petrece n inconstient

39

II. Trecutul s i viitorul n incons tient

P acum am schiat unele principii pe care m-am bana zat pentru a aborda problema viselor, ca ci atunci c nd vrem sa explora m aceasta facultate pe care o are omul de a produce simboluri visele constituie materialul cel mai important si cel mai accesibil examenului nostru. Este necesar sa inem cont aici de un punct esenial: visul trebuie tratat ca un fapt privina ca ruia nu trebuie sa avem n o idee preconceputa , afara de aceea ca el are oarecum n un sens, fiind o expresie specifica a inconstientului1.
Jung revine ne ncetat asupra diferenei dintre metoda sa de interpretare a viselor si cea a lui Freud. S i aceasta pentru ca, fond, ceea n ce respinge Jung la abordarea freudiana este accentul pus pe refularea pulsiunilor sexuale. Definiia visului lui Freud comporta general urmatoarele aspecte: 1. n visul este mplinirea deghizata a unei dorine refulate (inconstiente); 2. aceasta dorina este de natura sexuala (a nu se confunda cu erotica genitala); 3. dorina refulata are un caracter infantil ( sensul ca refularea s-a n operat ntr-o perioada arhaica a experienei individului). Toate aceste idei
1

40

Ar fi dificil sa da m acestor principii o expresie mai modesta . In pofida dispreului pe care ara ta m faa de l inconstient, fiecare trebuie sa admita ca el trebuie sa fie explorat. Inconstientul se situeaza cel mai ra u caz la n nivelul unui pa duche care, la urma urmei, se bucura de interesul onest al entomologiei. Daca cineva care a dob ndit ceva cunostine si experiene privina viselor n crede ca ele nu s dec fenomene haotice, lipsite de nt t sens, e perfect liber sa o faca . Dar daca le priveste ca
conduc la consecinele semnalate n ntreaga opera freudiana, printre care si aceea ca visul nu are dec o importana clinica. Interpretarea viselor t este unul din adjuvanii majori ai terapiei psihanalitice. Ea readuce n constiina visatorului emoii si impresii, traumatisme si fixaii la traume situate, dupa cum am mai spus, prima copilarie. Interpretarea orientean za terapia, efortul de suprimare a simptomelor nevrotice, indic cauza nd inconstienta a afeciunii de care sufera pacientul. Jung dezbraca visul de aceasta sarcina pur terapeutica. Terapia jungiana este, acest sens, mai degraba o forma de stimulare a dezvoltan rii spirituale a individului, de vreme ce inconstientul sau deine cheile evoluiei sale (arhetipurile) si soluiile salvatoare ale disocierilor psihice. Pentru Jung o disociere psihica nu se rezuma la o nevroza sau la o psihoza, sensul psihiatric al termenilor. Disocierea este la Jung expresia n unei unilateralita i a constiinei subiectului care eludeaza , virtutea n unei educaii limitate, trebuine si aspiraii sufletesti ce in de domeniul atins de obicei de disciplinele spirituale, de religii. In acest din urma sens, teoria jungiana este o transpunere psihologica a itinerarelor spirituale cu care ne-a familiarizat tradiia, si care propun unificarea omului prin fuziunea cu divinul. si Dar Divinul are locul suflet, afirma Jung. El este arhetipul si n Sinelui, totalita ii. Un complex psihic colectiv, scut, caracterizat nna printr-o energie specifica si, concomitent, printr-o serie de reprezenta ri (fantasme) specifice care capa ta , de-a lungul timpului, expresii culturale. C priveste energia arhetipului, ea se traduce printr-o t emoie numinoasa care calchiaza experiena mistica a lui Dumnezeu a oamenilor religiosi.

41

evenimente normale (si s asa ceva), trebuie sa presunt puna ca ele au o cauza raionala sau ma car un scop daca nu chiar ambele la un loc. Sa privim mai ndeaproape felul care s corelate conn nt inuturile constientului si inconstientului minii noastre. Sa luam un exemplu familiar pentru toi. Realizai subit ca nu va mai reamintii ceea ce doreai sa spunei, desi ideea fusese perfect clara cu o clipa mai nainte. Sau, s ntei pe cale sa-l prezentai pe unul din prietenii dvs., dar numele lui va scapa chiar momentul care urmeaza sa-l pronunai. Pretindei n n ca nu vi-l mai amintii. I realitate, ideea a devenit inconstin enta sau cel puin s-a separat temporar de mintea constienta. Acelasi fenomen se produce la nivelul simurilor. Dar ascultam o nota continua situata la limita audibilului ni se pare ca sunetul se ntrerupe la intervale regulate, pentru a se relua iar. Aceste oscilaii se datoreaza unei cresteri si descresteri periodice a ateniei noastre si nu unei schimbari a notei. Dar atunci c ceva scapa minii constiente acest lund cru nu nceteaza de a exista, cum nici masina care dispare la colul stra zii nu se dizolva neant. N-am fa cut dec n t sa o pierdem din vedere. S i dupa cum putem revedea aceasta masina mai t rziu, putem de asemenea sa rega sim g ndurile pe care le-am pierdut momentan. O parte din inconstient consista deci dintr-o mulime de g nduri, de impresii, de imagini uitate temporar care, desi s nt pierdute pentru mintea noastra constienta , continua sa o influieneze2. Un om distrat, a carui minte a
Jung descrie aici ceea ce prima topica freudiana a numit preconstient. Un g o impresie, o idee - constiente - pot deveni latent nd, inconstiente. Aceasta latena presupune faptul ca ele pot reveni mintea n constienta daca facem efortul de a ni le reaminti.
2

42

luat-o razna, traverseaza o camera pentru a cauta ceva. I l vedei oprindu-se, perplex. A uitat ce avea de g sa faca. nd M inile lui rascolesc obiectele de pe masa ca si cum ar fi prada unui acces de somnambulism. El si-a uitat intenia iniiala, dar ram ghidat de ea mod inconstient. Apoi ne n si aminteste ce dorea sa faca. Daca observai comportamentul unei persoane nevrozate, o vedei fa c o gra mada de lucruri nd ntr-o maniera aparent constienta sau deliberata . S i totusi, daca punei i ntreba ri, realizai ca habar nu are de ce se mpla , ca ea nt are altceva minte. Ea aude fa ra a auzi. Vede fa ra a ven dea. S tie, fa ra a sti3. Asemenea exemple s at de nt t ra sp ndite t specialistul nc nelege rapid ca coninutul inconstient al minii provoaca acelasi comportament ca si cel constient si ca nu putem niciodata sa determina m cu certitudine, acest caz, daca un g un cuv sau o n nd, nt aciune s sau nu constiente. nt Acest tip de comportamente i-au incitat pe muli medici sa respinga ca fiind mincinoase afirmaiile istericilor. Indivizii de acest gen fac cu sigurana mai multe declaraii false dec media oamenilor, dar minciuna nu este t termenul cel mai potrivit. De fapt, starea lor mentala provoaca o incertitudine a comportamentului, pentru ca mintea lor constienta suporta eclipse imprevizibile datorita unei interferene cu inconstientul4 . Chiar si
In sensul ca persoana respectiva nu este atenta la ceea ce face, spune, g ndeste. Exista o serie ntreaga de acte reflexe care ne permit sa acionam fara a mobiliza mintea constienta direcia aciunii . n 4 Interferena inconstientului scurtele momente de eclipsare a minii n constiente este un fenomen psihic de alt ordin dec cel creionat mai sus. t In descrierea lui Jung este vorba de persoane distrate care acioneaza reflex timp ce g n ndurile lor se abat de la ceea ce fac. Exista si nsa
3

43

senzaiile lor tactile pot fi marcate de aceste fluctuaii. La un moment dat, o persoana isterica va simi acul cu care i nepa m braul. In clipa urma toare ea nu va mai nsa simi nimic Daca reusim sa -i concentra m atenia pe un punct dat, rezulta o anestezie completa a ntregului corp p c tensiunea care provoaca aceasta suprimare na nd momentana a orica rei senzaii se va fi dizolvat. Percepia senzoriala este atunci imediat stabilita . Dar tot acest n timp pacientul a nregistrat inconstient ce i s-a mplat. nt Medicul poate observa clar acest proces atunci c hipnd notizeaza un astfel de pacient. Este usor de demonstrat ca pacientul a nregistrat corect fiecare detaliu. I nepatura de ac sau remarca facuta timpul eclipsei de constiina pot fi n reamintite la fel de exact de parca n-ar fi existat nici anestezie si nici uitare. I amintesc de o femeie care a fost adumi sa la clinica ntr-o stare de confuzie totala. O zi mai t rziu,
situaii de alta natura. De pilda, atunci c dorim sa ne aratam bucuria de nd a revedea o ruda apropiata si comitem un act ratat, adica loc de a n rosti un bun venit, rostim cu totul altceva, care exprima contrariul. In acest caz, spunem ca intenia noastra constienta a fost substituita de una inconstienta si trebuie sa presupunem ca mesajul nostru nepotrivit corespunde si el unei intenii (inconstiente). Prin urmare, avem de-a face cu un inconstient dinamic care intersecteaza mintea constienta si se substituie ei. Coninuturile acestui inconstient s de cele mai multe ori imorale si nt respinse pe acest motiv din mintea constienta. In cazul nostru, putem deduce existena inconstient a unei tendine ostile faa de ruda respectiva si de n aici urarea noastra nepotrivita. Dar aceasta tendina ostila contravine respectului pe care ar trebui sa i-l purtam rudei si de aceea este refulata, respinsa din mintea constienta. Insa ostilitatea nu dispare atunci c este refulata nd (de aceea vorbim de caracterul ei dinamic) si se re ntoarce mintea constin enta c anumite condiii permit. nd i Ceea ce s-a refulat Freud numeste refulat. Refulatul care se re ntoarce s-a numit (re) ntoarcerea refulatului. Aceste noiuni s fundamentale nt n psihanaliza freudiana.

44

c si-a recapatat constiina, ea stia cine este, dar nu stia nd nici unde se afla, cum sau de ce a venit aici si nici macar data sosirii ei. S i totusi, ndata ce a fost hipnotizata, ea mi-a povestit cum s-a mbolnavit, cum a venit la clinica si cine a primit-o. Toate aceste detalii puteau fi verificate. Ea mi-a putut spune chiar si ora la care a venit, ntruc la intrare t exista un ceas. Sub hipnoza, memoria sa era la fel de clara ca si cum ar fi fost constienta tot acest timp. Atunci c discutam despre aceste probleme, trebuie sa nd ne raportam general la dovezi extrase din observaiile n clinice. Acesta este motivul pentru care muli din cei care ne critica cred ca inconstientul, cu toate manifestarile sale subtile, aparine numai domeniului psiho-patologiei. Ei considera toate aceste manifesta ri ale inconstientului ca un simptom de nevroza sau de psihoza , fa ra raport cu starea mentala normala . Dar fenomenele nevrotice nu s nicint decum produsul exclusiv al unei maladii. Ele nu s de nt fapt dec exagera ri patologice ale fenomenelor normale, t mai usor de observat tocmai virtutea acestei exagera ri. n Simptomele isterice pot fi observate la orice persoana normala , ele s at de firave t de obicei nu le nsa nt t nc observa m. A uita, de pilda, este un proces perfect normal care n unele din ideile noastre constiente pierd energia specifica si pentru ca atenia noastra este ndreptata spre altceva5. Atunci
Jung insista continuare asupra caracterului natural al amneziei de n tip isteric. Dar aceasta amnezie nu are nimic din naturalul evocat de autor. Jung ncearca sa evite iar si iar teoria freudiana despre cenzura psihica, despre refulare si refulat fenomene psihice studiate de Freud si care constituie elemente eseniale ale psihanalizei freudiene. In realitate, o buna parte a amneziilor noastre au sens si semnificaie. Reprezentarile care cad parial sau total uitare s legate cumva de n nt
5

45

c interesul nostru se deplaseaza spre altceva, el lasa nd n urma lucrurile de care ne-am preocupat p acum, tot asa na cum un proiector lumineaza o noua parte din peisaj las nd restul n ntuneric. Este inevitabil, caci constiina nu poate conserva dec un mic numar de imagini plina claritate, t n n acelasi timp, si chiar acest caz exista fluctuaii de claritate. n Dar ideile uitate nu au ncetat sa existe. Desi nu sta puten rea noastra sa le reproducem voluntar, ele s prezentate nt ntr-o stare subliminala, dedesubtul pragului amintirii, de unde pot reveni mintea noastra orice moment, adeseori n n dupa ani de uitare aparent totala 6. Vorbesc aici despre lucrurile pe care le-am va zut sau auzit constient si pe care le-am uitat mai apoi. Dar ni se mpla tuturor sa vedem, sa auzim, sa simim, sa gusnt ta m lucruri fa ra sa le remarca m, fie pentru ca atenia noastra este ocupata altundeva, fie pentru ca excitaia transmisa simurilor noastre este prea slaba pentru a lasa n noi o impresie constienta. Inconstientul, totusi, le-a notat, si
ceea ce am numit deja refulat . Nevroza nu este altceva dec o expresie t de compromis a refulatului. Simptomele nevrotice dispar ndata ce pacientul este capabil sa constientizeze tendina refulata. Practica terapiei psihanalitice consta, mare, efortul de a constientiza refulatul. Sigur n n ca adeseori simpla constientizare nu este suficienta - mai este nevoie de o clarificare si reorientare a conduitei pacientului. Incercarea lui Jung de a eluda aceste probleme sau de a le minimaliza provine din dorina lui de a respinge tot ce este freudian psihologia sa. n Astfel se face ca visele, la Jung, devin fenomene naturale ale psihicului, iar aspectul lor absurd la prima vedere - aspect pus pe socoteala deformarilor operate de cenzura visului, la Freud - decurge din specificul unui pretins limbaj oniric care pare cifrat pentru mintea constienta. 6 In psihanaliza trebuie fa cuta distincia ntre impresiile subliminale care pot reveni oric mintea constienta si impresiile refuland n te, care s asociate unor tendine inconstiente refulate. nt

46

aceste percepii senzoriale subliminale joaca un rol important viaa noastra cotidiana 7. Fara ca sa ne dam seama, ele n au o influena asupra modului care reacionam faa n n evenimentelor si a oamenilor. Un exemplu limpede acest sens mi-a fost furnizat de n catre un profesor care se plimba la ara mpreuna cu unul din elevii sai, si care era absorbit de o conversaie serioasa. Brusc, el remarca faptul ca firul g ndurilor sale fusese ntrerupt de un val imprevizibil de amintiri dat din prima sa nd copilarie. Nimic din ce urma sa spuna nu parea sa aiba vreun raport cu aceste amintiri. Privind napoia lui realiza ca mersese pe l o ferma atunci c i-a aparut prima amintire nga nd din copilarie. El propuse elevului sau sa se re i ntoarca p na locul unde aparusera aceste fantasme. I n ndata ajuns acolo, remarca un miros de g si realiza ste ndata ca tocmai acest miros declansase talazul amintirilor8. i In tinereea sa crescuse la o ferma de g asa t ste nc
Inconstientul care noteaza impresiile noastre subliminale este, fa ra ndoiala , o figura de stil. In realitate, nu exista un inconstient n sensul definit de Jung: un soi de banda magnetica pe care se imprima impresiile noastre. Nu exista nici o entitate organica ce ar putea fi asimilata inconstientului. Noiunea de inconstient traduce de fapt ideea ca orice pulsiune psihica ncepe prin a fi inconstienta si tinde sa se constientizeze, daca i se permite accesul la mintea constienta (de ca tre cenzura psihica ). Jung se refera aici mai degraba la facultatea de memorare a minii noastre. Dar, memoria si inconstientul s nt doua noiuni care nu au nimic comun. Ideea ca n nregistrarea impresiilor se face chip inconstient, fa ra stirea noastra , este singura n relaie, formala , pe care o putem stabili ntre afirmaiile lui Jung si ceea ce psihanaliza freudiana a numit inconstient . 8 Aici se afla fa ra ndoiala sursa fenomenelor catalogate la capitolul dja vu , care s puse de parapsihologi pe seama vieilor nt anterioare.
7

47

mirosul lor caracteristic la sase el o impresie durabila , n dar uitata . Trec prin faa fermei cursul plimba rii nd n sale, el nregistrase subliminal acest miros si percepia inconstienta amintise experienele, de mult uitate, ale i copila riei. Percepia fusese subliminala deoarece atenia sa era angajata altundeva, iar excitaia nu fusese at de put ternica t sa atinga direct mintea constienta. Cu toate nc acestea, ea facuse sa reapara aceste amintiri uitate. Acest efect pe care au percepiile inconstiente de a del clansa o succesiune de fenomene psihice poate explica apariia simptomelor nevrotice, dar si a amintirilor benigne, atunci c o imagine, un miros, un sunet, ne amintesc cirnd cumstane trecute. O fata t nara, de pilda, ar putea lucra biroul sau plina n de sanatate si de voie buna. O clipa mai t rziu, ea are o migrena acuta si manifesta si alte semne de deprimare. Fara sa fi remarcat constient, ea a auzit sirena de vreme rea a unui vapor, departe, si aceasta i-a amintit inconstient m hnirea pe care i-a produs-o plecarea barbatului iubit, m hnire pe care ncercase s-o uite9. Alaturi de procesul normal de uitare, Freud a descris multe cazuri care implica uitarea unor amintiri dezagreabile, amintiri pe care vrem sa le uitam. Dupa cum a remarcat Nietzche, atunci c m nd ndria noastra este lezata, memoria prefera adeseori sa cedeze. De aceea gasim printre amintire uitate multe fapte ramase n stare subliminala si pe care nu le putem reproduce voluntar
Sunetul sirenei readuce pe tapet amintirea iubitului si totodata suferina sufleteasca datorata despa ririi. Totul se petrece la un nsa nivel inconstient. La nivelul constientului t ra nu na nregistreaza dec o indispoziie, un t nceput de deprimare. Aceasta indispoziie poate fi numita simptom nevrotic.
9

48

pentru ca s dezagreabile si incompatibile. Psihologii nunt mesc aceasta refulare. Un exemplu ar putea fi acela al secretarei care este geloasa pe una din asociatele patronului. Ea uita ntotdeauna s-o invite pe aceasta persoana la conferine, desi numele sau figureaza pe lista pe care o utilizeaza. Dar daca atragem atenia asupra acestui fapt, ea raspunde ca a i uitat sau ca a fost distrata. Ea nu va admite ruptul can pului, nici macar forul ei interior, motivul autentic al n acestei omisiuni 10.
Rolul refularii expunerea lui Jung este, dupa cum se vede, foarte n vag. Pentru Jung, refularea este practic identica cu uitarea, asa t el nu nc pomeneste nimic de instanele psihice aflate conflict, de dialectica constin ent-inconstient. In exemplul sau, secretara uita s-o invite pe asociata patronului pentru ca este geloasa pe aceasta. Uitarea este pusa legatura cu n gelozia. In realitate, avem aici un conflict puternic dorina ei erotica de ntre a-si pastra seful numai pentru ea si etica profesionala care cere sa execute i ordinele patronului si sa o invite pe asociata. Sa mai adaugam la etica profesionala si educaia morala care, viaa curenta, ne interzice sa dam curs n ostilitaii faa de semenii nostri. Adeseori, at etica profesionala, c si cea morala pot merge p la ext t na cese scrupuloase care nu mai au nimic raional ele. Este cazul unui pacin ent care urmatorul vis repetitiv: El viseaza ca munceste din greu ntr-un atelier tehnic, numai schimbul n de noapte, singur cuc, condiii mizerabile. Cu toate astea este scrupulos n n privina muncii sale; mai mult chiar, nu se sinchise ste nici de faptul ca nu are un contract de munca, asa ca munceste practic pe degeaba. In realitate afirma visatorul - numai un nebun ar putea face asa ceva! - Sa muncesti ntr-un atelier, ntr-o mizerie cumplita, noapte de noapte si fara salariu, mi se pare absurd, mai precizeaza el. Confruntat cu vise neplacute de acest gen, Freud a lansat doua ipoteze explicative: prima, avem de-a face cu un vis de parvenitism. Este cazul insului care s-a ridicat de jos si a ajuns pe o poziie sociala foarte nalta iar acum savureaza reusita amintindu-si vis de unde a plecat. A doua si n ipoteza aduce discuie o tendina masochista inconstienta, care se manin festa prin intermediul visului. A te pune condiiile de munca cele mai n
10

49

Muli oameni comit eroarea de a supraestima rolul voinei si cred ca nimic nu se poate petrece mintea lor n fa ra a fi premeditat. Dar trebuie sa a m sa facem o nva distincie minuioasa ntre coninuturile intenionate si neintenionate ale minii. Primele deriva din personalitatea eului. Celelalte, schimb, n snesc dintr-o sursa care nu este identica cu eul si este inversul sa u. Acest invers este cel care a incitat-o pe secretara sa uite invitaia. Exista multe motive care ne fac sa uita m ceea ce am remarcat sau simit. Exista tot at maniere de a tea
jalnice nseamna a te cobor ochii tai, a te umili. n Totusi, problema pe care o pune visul nostru este de ce, oare, visatorul asociaza la scenariul visului sau ideea ca se comporta ca un nebun? Poate ca vreau sa fiu mai catolic dec Papa, adauga el. Altfel spus, pacientul este un ins fort midabil de exigent cu sine refuz s-o lase mai moale chiar si atunci c nd nd condiiile exterioare s deplorabile. Exista oameni care dau cel mai bun nt randament asemenea condiii. Exista anumite caractere sau firi care se n nversuneaza tocmai n mprejurarile de viaa cele mai mizerabile. Analiza a mai scos la iveala un fapt curios: cuv nebun folosit de ntul visator nu trebuie luat ca atare; el nu indica nimic nici privina sanataii n psihice si nici sensul figurat de prost, de om lipsit de minte, de batut n n cap etc. Nebun exprima sentimentul inadecva rii, ca expresia ne-bun, n adica nu-e-bun! Visul arata pacientului ca se comporta viaa sa ca un i n om ne-bun, un om care nu este bun, si de aceea are tot timpul sa-si reproseze c ceva. Pe acest fond, masochist, de auto-subestimare se dezvolta, te n compensaie, o conduita extrem de scrupuloasa - care poate merge p la na manie - toate domeniile vieii sale. n Inclinaia morbida de a se minimaliza, de a-si subestima valoarea, realizarile indiscutabile, provine din doua surse. Una este cea pe care am sugerat-o deja: firea individului sau ceea ce am putea numi caractere ereditare. A doua provine din experienele nefericite ale copilariei care au lasat urme durabile. Visul nostru implica toate aceste elemente si insista implicit asupra absurditaii eforturilor visatorului, t putem spune ca sentimentul abnc surdului este indiscutabil refulat la pacient.

50

ne aminti aceste lucruri. Un exemplu interesant ne este furnizat de criptomnezie - o amintire disimulata . Un autor dezvolta o serie de argumente sau scrie scenariul unei povestiri urma rind continuu un plan prestabilit c brusc se angajeaza nd ntr-o direcie divergenta . La prima vedere, pare sa -i fi venit o idee noua , o imagine diferita sau o intriga secundara , inedita . Daca l ntrebai ce a provocat aceasta digresiune, el nu va fi capabil sa va spuna . Poate ca nici n-a remarcat ma car schimbarea de direcie a g ndirii sale, desi a scris ceva total nou despre care iniial nu avea nici cea mai mica idee. Totusi putem uneori sa ara ta ca ceea ce a scris se aseama na ndeaproape cu opera altui autor, opera pe care crede ca nu va fi va zut-o niciodata . Am gasit un asemenea exemplu fascinant cartea lui n Nietzsche Asa grait-a Zarathustra, care autorul reprodun ce aproape cuv cu cuv un incident consemnat nt nt ntr-un jurnal de bord al unui vapor din 1686. Din mplare, citint sem relatarea acestui incident ntr-o lucrare publicata n 1835 (cu o jumatate de secol nainte ca Nietzche sa-si scrie cartea). Iar atunci c am gasit acelasi pasaj Asa grait-a nd n Zarathustra am fost frapat de stilul sau particular, diferit de al lui Nietzsche. Am fost convins ca Nietzsche trebuie sa fi citit si el cealalta carte. I-am scris surorii sale, care mai traia nca, si ea mi-a confirmat ca ea si fratele sau citisera efectiv cartea mpreuna c ea avea 11 ani. I acest context nu cred nd n ca Nietzche ar fi comis deliberat un plagiat; mai degraba cred ca acea mplare reaparuse inopinat din inconstientul nt sau cincizeci de ani mai t rziu. In cazurile de acest gen exista ntr-adeva r o rememorare a amintirilor chiar daca nu ne da m seama. Acelasi lucru poate sa i se mple unui muzician care a auzit c nt nd

51

era copil niste c ntece populare ce i se prezinta la maturitate sub forma unei misca ri simfonice. O ideea sau o imagine a retrecut din inconstient constient. n Tot ce am spus prezent despre inconstient nu este n dec o schia superficiala despre natura si funcionarea t acestei pa ri complexe a psihicului uman. Totusi este posibil ca ea sa ne ajute sa nelegem coninutul materialului subliminal din care se pot produce spontan simbolurile viselor noastre. Acest material subliminal poate cuprinde tot soiul de trebuine, de impulsuri si intenii, de percepii si intuiii, de g nduri raionale sau iraionale, de concluzii, inducii, deducii si premise. El poate cuprinde o ntreaga gama de sentimente. Oricare dintre aceste fenomene psihice poate deveni parial, temporar sau definitiv inconstient. Acest material a devenit inconstient pur si simplu pentru ca nu mai exista, ca sa spunem asa, loc pentru el mintea n constienta. Unele din g ndurile noastre pierd energia si efectiva si devin subliminale (adica nu mai primesc aceeasi cantitate de energie constienta) pentru ca nu mai au pentru noi acelasi interes, pentru ca nu mai au nici o legatura cu ceea ce ne preocupa sau pentru ca, dintr-un motiv oarecare, dorim sa le ndepartam din mintea noastra 11.
Refularea, asupra ca reia - dupa cum am observat deja - Jung nu sta ruie, nu este totuna cu uitarea. Pe de alta parte, at refularea c si t t uitarea nu s fenomene psihice premeditare. Refularea este un act nt mecanic, asa cum este respiraia sau defecaia. Refulatul nu pa ra seste mintea constienta pentru ca nu mai exista loc pentru el, ci pentru ca este respins, alungat, mpiedicat sa se constientizeze. Schema de inconstient oferita de Jung, este o schema statica ; dupa cum am mai spus, inconstientul descris de Jung este preconstientul, atunci c nu nd devine o funcie psihica de sine sta ta toare sau o entitate mistica .
11

52

De fapt, a uita este normal si necesar aceasta privina, n deoarece astfel se face loc mintea noastra pentru noi impren sii, noi idei etc. Daca aceasta uitare nu s-ar produce, ntreaga noastra experiena ar ram stare subliminala, iar mintea ne n noastra ar fi st njenita p la insuportabil. Acest lucru este na n asa masura de cunoscut astazi t toi cei care au habar de nc ceva psihologie recunosc. l Totodata, la fel cum coninuturile constiente ale minii noastre pot disparea inconstient, tot astfel alte coninuturi, n noi, care nu au fost niciodata constiente, pot aparea. Putem avea impresia, de pilda, ca ceva este pe punctul de a patrunde constient, ca ceva pluteste aer, ca e ceva necurat la n n mijloc. Descoperirea ca inconstientul nu este doar un simplu depozitar al trecutului nostru, ca el este umplut de asemenea cu germenii situaiilor psihice si ideilor viitoare, a determinat noutatea atitudinii mele proprii cu privire la psihologie. Exista un mare numar de controverse acest n sens, nu nsa ncape ndoiala ca pe l amintirile unui trenga cut ndepartat care a fost constient pot aparea din inconstient si idei noi, creatoare, coninuturi care nu au fost niciodata constiente. Ele se nasc din profunzimile obscure ale minii noastre ca un lotus si constituie o parte foarte importanta a psihicului subliminal12.
Profesorul Culianu, reputatul savant disparut prematur dintre noi, arata, nu fara justee, ca ipoteza jungiana a inconstientului arhetipal nu este necesara pentru a explica producerea unor reprezentari, fantezii, vise, mitologeme etc. cu caracter colectiv. Pornind de la alte premise, Culianu arata ca asemenea producii apar chip necesar, si fara o influena din recta, oriunde descoperim transmiterea orala a unui set de idei care le presupune. Analiza comparata a religiilor a scos la iveala anumite scheme care se repeta, indiferent de spaiu si timp. Prezena acestor paradigme nu poate
12

53

Gasim exemple acest sens viaa cotidiana unde dilen n mele s uneori rezolvate printr-o reevaluare neasteptata a nt problemei. Muli filozofi, artisti si chiar savani datoreaza si unele din cele mai bune idei unor inspiraii bruste provenind din inconstient13. Facultatea de a atinge un filon deosebit de bogat din acest material si de a-l transforma eficace filozon fie, literatura, muzica sau descoperirea stiinifica, n n n este ceea ce se numeste mod obisnuit geniu. Ga sim n ma rturii evidente acest sens n n nsasi istoria stiinelor. De pilda, matematicianul Poincar si chimistul Kekule datoreaza, dupa propria lor marturie, importante descoperiri unor imagini revelatoare bruste aparute din inconstient. Pretinsa experiena mistica a lui Descartes care i-a revelat ntr-o
fi explicate ntotdeauna prin influenele exercitate de o cultura asupra alteia, influene reductibile la materiale culturale. Mintea, spunea Culianu, este un soi de moara care macina fara ncetare g nduri. Daca oferim minii noastre un set de idei oarecare atunci ea produce toate expresiile culturale, artistice, spirituale etc. care au ca punct de plecare si schema de organizare setul de idei dat. Opinia lui Culianu, cu anumite amendamente, mi se pare mult mai apta sa explice apariia unor materiale psihice arhetipale n visele si fanteziile omului modern. Prin urmare, nu ar fi vorba de o mostenire filogenetica a unei capacita i miraculoase de a produce asemenea lucruri - cum susine Jung -, ci de o programare culturala a minii noastre care produce g ndurile funcie de anumite scheme n de organizare. 13 Freud admite si el ca o serie de preocupa ri din starea de veghe pot apa rea vise. Am avea de-a face cu materiale psihice reziduale n din ziua care a precedat visul. Totusi, Jung se refera aici, mai n degraba , la un soi de inspiraie creatoare care este, evident, un proces psihic involuntar. Insa acest proces nu are nimic de-a face cu inconstientul psihanalizei. Dupa cum am mai spus deja, Jung atribuie inconstientului virtui care nu intra domeniul de interes al psihanalin zei clinice.

54

fulgerare ordinea stiinelor14 releva dintr-un fenomen analog. Romancierul Robert Louis Stevenson a visat povestea care constituie cartea Dr. Jekyll si Mister Hyde dupa ce ani de-a r ndul a cautat ceva care sa exprime sentimentul profund pe care avea privitor la dubla personalitate a fiinei umane. l Voi descrie mai t rziu, mai pe larg, modalitatea care n aceste materiale rasar din inconstientul nostru si voi examina atunci forma care se exprima ele. Pentru moment ma voi n mulumi sa remarc ca facultatea pe care o are psihicul nostru de a produce asemenea materiale inedite este semnificativa mai ales atunci c vrem sa explicam simbolismul viselor, nd caci experiena mea profesionala m-a facut sa constat repen tate r nduri ca imaginile si ideile coninute vise nu pot fi n atribuite numai unui fenomen al memoriei. Ele exprima g nduri noi, care nu au trecut niciodata pragul constiinei15.
Visul din 1916 care Descartes n ntrevedea arborele stiinei . (N. A.) 15 Aluzia la fenomenul memoriei se vrea o noua replica la teoria freudiana a visului. Materialul visului la Freud constituie imprel sii din starea de veghe. De aici rolul memoriei. Jung afirma ca o serie de materiale onirice nu pot fi reduse la experienele tra ite aievea de visa tor. S i aceasta pentru ca la prima vedere visa torul nu le poate asocia cu asemenea mpla ri. In realitate, o structura onirica oric nt t de complexa poate fi redusa - dupa o munca de asociere susinuta - la mpla ri sau g nt nduri care au existat c ndva mintea constienta a n visa torului. De pilda , o pacienta viseaza ca se afla ntr-un subteran - ca la metrou - si asteapta un troleu [sic] care sa o duca centru. Obn serva ca troleul este de fapt metrou sau viceversa. Ea asociaza la ideea de subteran faptul ca merge pe burta , adica ascunde intenia ei de a-si procura un alt serviciu, mai comod, si a-l pa ra si pe actualul. Dar mersul pe burta evoca si faptul ca multa l vreme a ascuns pa rinilor ei, oameni foarte autoritari si suspiciosi, intenia ei de a veni la Bucuresti, unde ga sise actualul post. De ce si
14

55

at taina ? De teama ca tata l s-ar putea opune, ca de obicei, opiunita lor ei. S i tot tatal apare si amintirile ei legate de ideea de a merge cenn n tru. Ori de c ori vine la Bucuresti ca sa o vada : tata o apuca cu te masina numai pe drumuri pline de h rtoape, la turalnice (m-am uitat cur pe harta si am observat ca locuiesc tocmai la marginea nd Bucurestiului), pe sina tramvaielor, loc sa o ia prin centru, unde oricum n e mai frumos, drumurile s mai bune . nt Tot despre centru este vorba si obiceiul pacientei de a spune cuiva n verde-n faa, fara diplomaie, tot ce g ndeste. Adica, nu o ia pe ocolite. C ndva mama sa i-a reprosat acest lucru: Imi gasisem de lucru la Bucuresti si i-am spus-o lui tata ultimul moment, ca sa nu mai aiba nimic de n obiectat; mama, schimb, m-a certat ca nu s diplomata, ca ar trebui n nt sa-l iau de departe pe tata. Observa m ca din relata rile pacientei apar doua idei care se bat cap cap: pe de o parte, ea merge pe burta , adica ta inuieste n si inteniile adeva rate de teama unui refuz din partea tata lui, pe de alta parte, nu este deloc diplomata , adica nu se sfieste sa spuna verde n faa ceea ce g ndeste. Aceste atitudini, contrare, rezulta si din structura ciudatului vehicul oniric despre care pacienta nu poate spune nimic stare de veghe: metrou (care merge, subteran, pe sine) si tron leu (care merge la suprafaa si, oarecum, tot pe sine: cablurile electrice)! Aceasta construcie ciudata , metrou-troleu, sugereaza , deci, ambivalena purta rii pacientei faa de tata l ei. Desi, iniial, vehiculul straniu nu-i evoca nimic pacientei, analiza minuioasa a ideilor ei contradictorii a rezolvat taina lui. Asadar, nu avem de-a face cu o idee care nu a existat niciodata constiina n visa toarei - ciudatul vehicul metrou-troleu - ci cu o reprezentare plastica a purta rii ei alternative care mbraca o forma bizara .

56

III. Funcia viselor

Insist asupra originii vieii noastre onirice pentru ca ea este solul care majoritatea simbolurilor ga sesc orin si ginea cresterii lor. Din nefericire, este dificil sa nelegem visele. Dupa cum am remarcat deja, un vis nu seama na deloc cu o poveste relatata de mintea constienta . In viaa cotidiana reflecta m asupra a ceea ce vrem sa exprima m si alegem maniera ca mai frapanta de a vorbi, stra duindu-ne sa oferim remarcilor noastre o coerena logica . De pilda , o persoana cultivata va ncerca sa evite o metafora heterogena pentru ca ea poate deforma efectul spuselor sale. Dar visele au o textura diferita . Visa torul este asaltat de imagini care par contradictorii si ridicole, simul timpului este abolit, iar lucrurile cele mai banale pot sa mbrace un aspect nta tor sau nc nspa im tor. nta S-ar putea sa ne para straniu ca mintea inconstienta lucreaza cu materialele sale ntr-o maniera at de diferita t de schemele aparent disciplinate pe care le putem impune g ndurilor noastre stare de veghe. S i totusi, daca ne n

57

da m osteneala sa ne amintim un vis, contrastul este frapant, si de aici unul din motivele care fac visele de ne neles pentru omul profan. Dupa logica experienei diurne normale visele nu au sens si de aceea avem tendina sa nu inem cont de ele sau sa ne declara m total derutai de ele1. Probabil ca acest punct va deveni mai clar daca ncepem prin a lua cunostina de faptul ca ideile care ne preocupa timpul vieii noastre diurne, idei aparent disciplin nate, s mult mai puin precise dec ne place sa o crent t dem. Dimpotriva , sensul lor (si importana lor afectiva pentru noi) devine din ce ce mai imprecis atunci c n nd le examina m ndeaproape. Motivul este ca tot ce am auzit sau resimit poate deveni subliminal, adica poate trece n inconstient. Ba chiar ceea ce reinem mintea noastra n constienta si putem reproduce dupa dorina se asociaza cu ceva inconstient care coloreaza ideea ori de c ori este te amintita . De fapt, impresiile noastre constiente se mpletesc cu elemente inconstiente care au o semnificaie psihologica pentru noi, desi nu avem cunostina de existena acestui sens subliminal, nici de maniera care el amplin
In realitate, publicul profan acorda interes viselor ciuda aspectului n lor confuz. Lumea antica a apreciat visul si i-a acordat valene divinatorii Freud afirma el nsusi ca atracia pentru vis i-a fost indusa nu de lumea stiinifica, majoritatea ei ostila unei abordari raionale, ci de tradiia n populara care se ncapa neaza sa acorde visului o semnificaie si un sens. Nu-i mai puin adevarat ca omul profan abordeaza visul ntr-o maniera mecanica atunci c apeleaza la carile de vise. Freud a insistat asupra nd interpretarii pornind de la asociaiile visatorului arat ca atunci c ne nd nd dam silina sa asociem pe marginea elementelor visului luate separat acesta capata sens . Ceea ce este specific interpretarii psihanalitice este tocmai acest apel la asociaiile visatorului, apel care lipseste cazul n aplicarii metodelor de descifrare populare.
1

58

fica sau deformeaza concomitent sensul convenional. Fireste, acest ceva inconstient difera de la o persoana la alta. Fiecare din noi recepioneaza orice noiune generala sau abstracta contextul sa u mintal propriu si, prin n urmare, o nelegere ntr-o maniera care este particulai ra . C utilizez nd ntr-o conversaie cuvinte ca stat , bani , sa na tate sau societate , pornesc de la supoziia ca ele semnifica mai mult sau mai puin acelasi lucru pentru cei care ma asculta . Dar tocmai restricia mai mult sau mai puin importa aici. Fiecare cuv are un nt sens usor diferit pentru fiecare persoana , chiar si atunci c este vorba de persoane care are acelasi fundal cultund ral. Motivul acestor variaii este aceea ca o noiune generala se integreaza de fiecare data ntr-un context singular si ca ea este deci neleasa si aplicata ntr-o maniera personala . Iar variaiile de sens s fireste, cu at mai marnt, t cate, cu c difera mai mult experiena sociala , religioasa , t politica a persoanelor respective2. Ori de c ori conceptele s identificate cu cuvintele, te nt variaia este imperceptibila si nu joaca nici un rol practic. Dar ndata ce o definiie exacta sau o explicaie precisa devin necesare, descoperim adeseori variaiile cele mai surprinza toare, nu numai n nelegerea pur intelectuala a termenului, ci mai ales valoarea afectiva care este n i atribuita si aplicaia ei. In general, aceste variaii s n nt
Variaia de sens a cuvintelor obisnuite provine din aceea ca ele ra scolesc noi, odata pronunate, complexe personale de coloratura n afectiva . Atunci c admira m un apus de soare, de pilda , sau c nd nd comunica m cuiva contemplaia noastra , fiecare tra ieste, emoional, o experiena proprie. Cu toate astea, apusul de soare ra m un ne apus de soare. Ceea ce confera un relief personal este experiena i subiectiva .
2

59

subliminale, asa t oamenii nu au cunostina de ele. nc Am putea, evident, sa respingem aceste diferene consider ndu-le superflue sau nuane de care nu ar trebui sa ne sinchisim pentru ca ele nu au prea mult de-a face cu nevoile vieii cotidiene. Dar faptul ca ele exista arata ca p si cele mai pozitive coninuturi ale minii constiente na s incerte. nt Chiar si conceptul filozofic sau matematic cel mai riguros definit, despre care nutrim convingerea ca nu conine dec ce am pus el, este totusi mai mult dec ba t n t nuim. El este un eveniment psihic si, ca atare, este parial incognoscibil. Chiar si numerele pe care le folosim pentru a face operaii aritmetice s mai mult dec am crede; nt t ele s si elemente mitologice (pitagoricienii le-au consint derat ca divine). Dar noi ignora m acest aspect atunci c nd le utiliza m ntr-un scop practic3. Pe scurt, fiecare concept al minii noastre poseda propriile sale asociaii psihice4. Daca asemenea asociaii variaza intensitate ( funcie de importana relativa a n n acestui concept cadrul personalita ii noastre totale sau n de natura celorlalte idei si chiar de cea a complexelor care
Caracterul divin al numerelor nu trebuie privit ca o particularitate mistica ce le este proprie. Pitagoricienii va d numere ceva de n natura divina pentru ca ei reduc ntregul univers, ntreaga existena , la numa r si la operaiile care se pot face cu numere. In fond, avem de-a face si aici cu o convenie. 4 Concepia pe care o dezvolta Jung aici aminteste de teoria platoniciana a ideilor absolute. In conformitate cu aceasta teorie, experiena individuala a binelui, de pilda , este subiectiva raport cu n ideea absoluta de Bine. Jung atribuie conceptelor noastre raionale o umbra inconstienta care reprezinta tocmai acest caracter subiectiv al experienei personale.
3

60

 s asociate inconstientul nostru) este posibil ca ele i nt n sa ajunga p la a modifica caracterul normal al conna ceptului. Ba chiar este cu putina sa se transforme ceva n cu totul diferit, pe ma sura ce se scufunda mai ad sub nc pragul minii constiente. Aspectele subliminale a tot ceea ce ni se mpla joaca un rol insignifiant la prima vedere nt viaa noastra cotidiana . Dar analiza viselor, unde n n psihologul are de-a face cu expresii ale inconstientului, ele devin foarte importante, ca ci ele s ra da cinile, nt aproape invizibile, ale g ndurilor noastre constiente. De aceea obiectele sau ideile curente pot ca pa ta vis o n semnificaie psihologica at de puternica t noi ne t nc trezim profund tulburai, desi am visat ceva foarte banal: o odaie ncuiata cu cheia sau trenul pe care l-am pierdut5. Imaginile viselor noastre s mult mai pitoresti si mai nt frapante dec conceptele sau experienele care s corest nt pondentele lor viaa diurna . Unul din motive este ca n n vis aceste concepte pot exprima sensul lor inconstient. In timp ce mintea constienta noi ne meninem limitele n n afirmaiilor raionale, care au mult mai puina culoare deoarece le-am dezbra cat de majoritatea asociaiilor lor psihice. Imi amintesc de un vis pe care l-am avut si pe care l-am ga sit foarte dificil de interpretat. In acest vis, un
Reprezenta rile minii constiente s asociate cu alte idei si chiar nt cu complexe inconstiente care explica de ce ele capa ta o semnificaie aparte de la un om la altul. Chiar si vis obiectele lumii materiale n care par sa aiba o semnificaie univoca viaa reala capa ta semnifin caii speciale pentru visa tor. De pilda , atunci c visa m ca am piernd dut trenul, cum sugereaza Jung, tra im o emoie intensa tocmai pentru ca acest tren pierdut semnifica ceva special pentru noi: poate o ocazie pierduta care nu se mai ntoarce.
5

61

oarecare ncerca sa se apropie de mine prin spate si sa -mi sara c . Nu stiam nimic despre acest om dec ca n rca t preluase una din remarcile mele si-i deformase sensul p la grotesc. Dar nu puteam sa va d nici un raport na ntre acest fapt si tentativa de a-mi sa ri c . Totusi, mi s-a n rca mplat adesea viaa mea profesionala ca cineva nt n sa -mi denatureze cuvintele, at de des t nu mi-am mai t nc dat silina sa ma ntreb daca acest lucru m-a enervat sau nu. De fapt, noi avem interesul sa pa stra m un control constient asupra reaciilor noastre emoionale si tocmai acesta era, mi-am dat seama cur sensul visului meu: nd, un dicton austriac apa ruse vis sub forma sa vizuala . n Expresia, banala Austria, Du kannst mir auf den n Buckel steigen (poi sa -mi sari c ), semnifica de n rca fapt: Puin pasa de pa rerea ta 6. mi
Iata un vis asemanator care se ilustreaza o zicala foarte cunoscuta. n Cineva viseaza ca semineul sau arde un foc de gaze si ca nu se sinchin seste de risipa de gaz, spun ndu-si ca plata gazelor revine proprietarului i apartamentului. O expresie uzuala talmaceste sensul acestui vis: a arde gazul de pomana. Totusi, faptul ca am redus acest fragment de vis ( realitate visul este n mult mai lung) la expresia respectiva nu epuizeaza sensul. Ideea ca i arde gazul de pomana evoca visatorului faptul ca eforturile sale i n direcia realizarii unui proiect la care ine foarte mult s zadarnice. C nt t priveste aluzia la proprietarul caruia i-ar reveni plata gazelor, acest episod evoca un alt vis. Un vis care se punea problema ambiiilor sale de a i n se descurca pe cont propriu fara ajutorul familiei. Aceasta dorina de emancipare personala aparea atunci ntr-o maniera simbolica: visatorul urma sa nchirieze o camera la mansarda. Cineva, vis, avertizeaza n l ca chiria solicitata de proprietar este mai mare dec face. In actualul nsa t vis apare o inversiune: nu chiriasul (visatorul) va plati (pentru faptul ca eforturile sale nu s nt ncununate de succes) ci proprietarul. Alte asociaii ale visatorului evoca, de asemenea, masturbarea (a arde gazul de pomana = a o freca = masturbare). In Biblie se povesteste
6

62

Am putea spune ca un asemenea vis este simbolic, ntruc el nu reprezinta situaia t ntr-o maniera directa , ci indirecta , cu ajutorul unei metafore al ca rei sens iniial scapa . C se produce asa ceva - ceea ce se mpla mi nd nt adeseori - nu este vorba de o travestire deliberata mprumutata de vis. Totul se datoreaza pur si simplu dificulta ii de care ne izbim general sesizarea coninutului n n 7 afectiv al limbajului simbolic .
isprava lui Onan care a refuzat sa se conformeze legii mozaice si si-a risipit sam loc de a-si fertiliza cumnata. Dumnezeu l-a pedepsit cu na n asprime. De aici provine ideea de plata, sensul de ispasire a unei n nesupuneri faa de Divinitate. Inelegem, totodata, ca proprietarul este de fapt Dumnezeu. Visul pare sa exprime un protest mpotriva Proniei si o consolare pentru visator: Daca ceea ce faci este zadarnic, daca arzi gazul de pomana - pare sa spuna el - nu e din vina ta, nu tu trebuie sa platesti , ci Dumnezeu, deoarece el este responsabil de viaa ta. Numai El poate hotar destinul tau. S i de vreme ce tu nu ai nici un fel de raspundere n faa de propria ta viaa, de ce sa-i asumi vina faptului ca esti neproductiv ? Dincolo de complicaiile psihice legate de practica masturbarii, complicaii pe care insista psihanaliza freudiana, observam ca aluziile sexuale servesc, ca si alte expresii uzuale, unor idei care nu mai au nimic sexual n ele. Este, parial, ceea ce pretinde Jung atunci c se arata interesat, nd n interpretarea sa, nu at de complexele sexuale ale visatorului, c mai ales t t de ceea ce face inconstientul visatorului cu aceste complexe. Accentul pus de Jung pe expresiile familiare, de genul celei ilustrate de propriul sau vis, nu este ntotdeauna bine venit. Visele nu vorbesc ntotdeauna prin proverbe si cuvinte de duh. Sau, mai precis, acolo unde apar asemenea expresii verbale, ele nu epuizeaza sensul total al visului. 7 Travestirea este o noua aluzie la teoria visului lui Freud. Acesta afirma ca aspectul absurd, deformat, al viselor noastre ar fi opera cenzuri psihice, care deformeaza coninutul latent al ideilor visului. Jung vrea sa evite, dupa cum am mai va zut, ideile freudiene despre vise, pentru a-si impune propriile sale opinii. Din nefericire,

63

In viaa cotidiana trebuie sa expunem lucrurile c se t poate de precis, si am at sa nva ndepa rta m elementele fanteziei at din limbaj, c si din g t t ndirea noastra , pierz concomitent un aspect ce caracterizeaza mentand litatea primitiva . Cei mai muli dintre noi au respins n inconstient toate asociaiile psihice bizare atasate fieca rei idei sau fieca rui lucru. Primitivul, ceea ce-l priveste, n are constiina acestor proprieta i psihice8; el atribuie nca animalelor, plantelor, pietrelor, puteri care ne par stranii si inacceptabile9. Un ba stinas al junglei africane, de pilda , vede ziua un
aceste opinii se traduc prea des prin expresiile nefericire de genul dificultatea de a sesiza coninutul afectiv al limbajului simbolic ! 8 Este fa ra ndoiala o exagerare sa credem ca primitivul este constient - sensul care n n nelegem noi, asta zi, faptul de a fi constient - de aceste coninuturi psihice. Mai degraba putem spune ca anumite emoii provocate de unele reprezenta ri sau asociaiile sale pe marginea unor reprezenta ri - banale pentru noi - i se impun ntr-un mod obsedant, delirant, si ca nu s produsul activita ii sale mantale delint berate. 9 Primitivul atribuie obiectelor si fiinelor lumii materiale anumite nsusiri virtutea unei programa ri culturale. El primeste la nastere si n succesiv fazele de iniiere misterele tribului un cod de repren n zenta ri colective convenionale asociate obiectelor si fiinelor lumii materiale. Urmele acestui cod pot fi ga site si azi superstiii si pren judeca i oculte: de pilda , persoanele anxioase evoca adeseori caracterul fast sau nefast al animalelor, al plantelor, pietrelor etc. Credina n maleficitatea pisicii negre care taie calea este un exemplu acest i n sens. Desigur ca acest cod de reprezenta ri colective poate fi suportul proieciilor psihice inconstiente. Asa se explica faptul ca nu s ntem tot timpul afectai de superstiii, ci numai momentele de viaa n caracterizate printr-o constelare afectiva puternica . Astfel, t ra fata na care numa ra petalele florii pentru a avea sau nu confirmarea ca este iubita , va uita total acest gest atunci c nu este gostita . nd ndra

64

animal nocturn si recunoaste ca o l ncarnare temporara a v torului, a vra jitorului. Sau poate sa -l considere un na suflet animal, ba chiar si spiritul unuia din stra mosii tribului. Un copac poate juca un rol decisiv viaa unui n primitiv, ca si cum ar deine custodie sufletul si vocea n sa, iar omul va avea impresia ca soarta lor este comuna . Indienii din America de Sud afirma ca s papagalii Aras nt rosii, desi dau seama ca nu au nici pene, nici aripi si si nici cioc. In universul primitivilor lucrurile nu s sepant rate de frontiere at de riguroase ca societa ile noastre t n raionale 10. Noi tra im ntr-o lume obiectiva pe care am despuiat-o de ceea ce psihologii numesc identitate psihica sau participare mistica 11. Dar tocmai acest halo de asociaii inconstiente da aspectul colorat si fantastic universului primitivului12. Noi nu mai stim nimic de acest halo asa ma sura t nu-l recunoastem c descoperim n nc nd l la alii. La noi, aceste fenomene ra m dedesubtul pragun lui constiinei, iar atunci c se manifesta spontan crend dem ca se mpla ceva anormal. nt Mi s-a mplat nu numai o data ca persoane cultivate, nt
Mai degraba putem vorbi de un fenomen constatat si azi: nca coexistena a doua tipuri de g ndire, credine sau reprezenta ri, antinomice, care nu se exclud mutual. Copilul, de pilda , poate descoperi cu regret ca Mos Cra ciun nu exista si cu toate astea continua sa creada existena lui, sa -l astepte an de an cu aceeasi emoie. G n ndirea omului adult modern se bazeaza pe discriminarea dintre percepie si dorina (fantezie). Nu acesta este cazul la copil si la primitiv. 11 Vezi si nota 2, cap. I. 12 Acest univers exterior colorat afectiv al primitivului este interiorizat la omul modern. Emoiile omului modern s oarecum nt autonome raport cu realitatea perceputa . Ele pot fi stimulate n nsa de dorinele refulate ale individului.
10

65

inteligente, sa vina sa ma consulte apropo de vise stranii, imaginaii sau chiar viziuni care le-au socat ad Ele au nc. presupus ca asemenea lucruri nu se pot mpla omului nt cu mintea sa na toasa si ca daca avem ntr-adeva r viziuni este pentru ca suferim de o afeciune patologica . Un teolog mi-a spus c ndva ca viziunile lui Ezechiel nu erau dec simptome morbide si ca atunci c Moise si ceilali t nd profei auzeau voci care le vorbeau ei sufereau de halucinaii. Va imaginai care a fost panica acestui om atunci c un fenomen asema na tor i s-a mplat spontan lui nd nt nsusi13. S ntem at de obisnuii cu natura aparent raiot nala a lumii noastre t cu greu ne putem imagina ca snc ar putea produce ceva pe care bunul sim nu l-ar putea explica. Omul primitiv, expus la un soc de acest gen, nu s-ar ndoi de sa na tatea sa mintala : el s-ar g la fetisuri, ndi la spirite, la zei14.
Un fenomen de acest gen, la prima vedere total inexplicabil, este si visul unei doamne credincioase, un adeva rat cosmar. Ea viseaza ca doarme pat si ca o fa ptura nedeslusita , sinistra , se aseaza n peste ea. Ca ut sa o ture, m nd nla inile visa toarei nu lnesc nici o nt rezistena , ca si cum fa ptura ar fi fost imateriala . Panicata , visa toarea aminteste ca asemenea cazuri trebuie sa rostesti o ruga ciune. si n Gura este i nsa nclestata si nu poate rosti un cuv nt. In realitate, acest vis terifiant are o explicaie foarte simpla : visa toarea citise Pateric ca lupta cu Diavolul este apanajul persoanelor n realizate, de mare inuta spirituala, ca de pilda Moise, Isus etc. Ceilali, simpli calugari, nu s ispitii de diavol nt ntruc oricum, t ntr-un fel sau altul, ei s ai diavolului. Or, visul pacientei ne evoca tocmai o asemenea nt confruntare. Este un vis de ambiie si parvenitism. 14 In realitate universul omului primitiv este la fel de raional ca si cel al omului modern. Este suficient sa nlocuim ideea de raional cu cea de familiar pentru a nelege ca nici primitivul si nici modernul nu gusta cu placere situaiile neprevazute, necunoscutul, straniul si n general o alta ordine socio-culturala dec cea prestabilita. t
13

66

S i totusi, emoiile care ne afecteaza s la urma urmei nt aceleasi. De fapt, angoasele care se nasc din edificiul civilizaiei noastre pot fi mult mai terifiante dec cele pe t care primitivii le atribuie demonilor. Atitudinea omului civilizat modern aminteste adeseori de un pacient mi psihotic, el nsusi medic, pe care l-am avut clinica n mea. Intr-o dimineaa care n l ntrebasem cum merge, i el ra spunsese ca -si petrecuse noaptea dezinfect mi nd cerurile cu clorura de mercur, dar ca cursul acestei n cura enii radicale nu ga sise nici urma de Dumnezeu. Aceasta este o nevroza sau, probabil, ceva mai grav. In loc de Dumnezeu sau de teama de Dumnezeu ga sim o nevroza sau un soi de fobie. Emoia a ra mas aceeasi, doar obiectul ei si-a schimbat numele si natura, si aceasta spre mai ra u. Imi amintesc de un profesor de filozofie care a venit ntr-o zi sa ma consulte apropo de o fobie de cancer. El suferea de convingerea obsedanta ca avea o tumoare maligna desi nimic de acest gen nu se descoperise cursul n zecilor de radiografii. Of, stiu ca nu am nimic , spumi se el: Dar totusi ar putea fi ceva . Ce-i ba gase cap n aceasta idee? Ea provenea dintr-o teama care nu datora nimic voinei constiente. G ndul morbid absorbea brusc l si poseda o putere proprie pe care nu putea s-o controleze. Era mult mai dificil pentru acest om cultivat sa ma rturiseasca asa ceva dec pentru un primitiv de a se declara t b ntuit de o fantoma . Influena maligna a spiritelor rele este admisibila , cel puin cazul unei mentalita i primin tive, dar este un soc considerabil pentru o persoana civilizata faptul de a trebui sa recunoasca ca durerile de care sufera s datorate imaginaiei pe care nu dai doi bani. nt Fenomenul primitiv al obsesiei nu a dispa rut nicidecum;

67

el a ra mas acelasi. Dar este interpretat ntr-o maniera di15 ferita , mai va ta ma toare pentru minte .
Iata un caz de fobie de cancer care nu are nimic din angoasele omului primitiv. Este vorba de un pacient de psihanaliza care viseaza repetate r n nduri ca i-au ca zut dinii si ca va trebui sa accepte cu groaza ca fenomenul este ireversibil. In paralel, a apa rut si o fobie de cancer care se manifesta realitate. n Pacientul, un ins cultivat, citise despre viaa lui Freud si aflase astfel ca pa rintele psihanalizei a suferit de un cancer la maxilar, care l-a chinuit p la moarte. El a suportat operaii dureroase succena sive si a trebuit sa poarte o proteza dentara . Aceasta fa cea penibil efortul de a vorbi si mai ales de a se hra ni. La prima vedere, pacientul se identificase cu Freud, at prin t simptomele din vis, c si prin cele din stare de veghe. Se punea t nsa ntrebarea care este detaliul biografic care justifica aceasta identificare? Ra spunsul nu a fost greu de ga sit. Ca si Freud, pacientul si ncepuse experiena psihanalitica printr-o autoanaliza . Ori, se stie ca azi autoanaliza nu este admisa ca ma rturie a unei experiene analitice temeinice. Daca vrea sa se dedice practicii psihanalitice - asa cum dorea pacientul despre care vorbesc aici - analizatul trebuie sa se supuna unei psihanalize didactice, sub ndrumarea unui analist consacrat. Altfel spus, pacientul nostru trebuia sa -s i admita noviciatul. El trebuia sa adopte poziia pruncului nestiutor care suge de la s nul mamei sale, draga vrem sa folosim o metafora foarte draga scrierilor crestine. Simbolic, ca derea dinilor visata de pacient exprima tocmai regresiunea psihica de la v rsta adulta la stadiul sugarului care, evident, nu poseda dantura . nca Putem conchide aceasta faza a interpretarii noastre ca fobia reala de n cancer a pacientului era deplasarea temerii legate de aceasta regresiune. Inlocuirea regresiunii cu cancerul s-a realizat conform unei analogii interesante aceste doua idei: astrologie exista zodia cancerului sau a ntre n racului. Iar racul este o creatura despre care se spune ca merge ntotdeauna napoi. A merge napoi nseamna a regresa Identificarea cu Freud la care trimit asociaiile visului mai are o importana suplimentara: ea trebuie sa consoleze visatorul si sa-l asigure ca este un adevarat maestru al psihanalizei, ca si Freud. Ca maestru nu mai
15

68

Am fa cut multe asemenea comparaii ntre omul civilizat si cel primitiv. Ele s eseniale - asa cum voi ara ta nt mai t rziu - daca vrem sa nelegem tendina omului de a crea simboluri si rolul pe care-l joaca visele acest conn text. Ca ci ga sim multe vise, imagini si asociaii, analon gii ale ideilor, miturilor si riturilor primitivilor. Aceste imagini onirice au fost numite de Freud reziduuri arhaice . Expresia sugereaza ca ele s elemente psihice dat nt nd din timpuri ndepartate care survin mintea omului. Acest n punct de vedere este caracteristic atitudinii celor care considera inconstientul o simpla anexa a constiinei (sau, mult mai pitoresc, o pubela care recepioneaza tot ceea ce refuza constientul16). Un examen mai profund m-a condus la ideea ca asociaiile si imaginile de acest gen fac parte integrala din inconstient, ca le ga sim pretutindeni, indiferent de nzestrarea visa torului: cultivat sau analfabet, inteligent sau idiot. Ele nu s nicidecum reziduuri moarte sau lipsite de sens nt Ele au o funcie care le este proprie si o valoare particulara , tocmai virtutea caracterului lor istoric . Ele n ntind o punte ntre maniera care ne exprima m g n ndirea noastra constienta si un mod de expresie mai primitiv, mai colorat, simbolic. In plus, acest mod de expresie se adreseaza direct sentimentelor si emoiilor noastre. Aceste imagini istorice s lega tura dintre universul raional al nt constiinei si lumea instinctului. Am vorbit deja despre contrastul interesant care exista ntre g ndurile controlate ale vieii noastre de veghe si boga ia imaginilor pe care ni le propun visele noastre.
are nevoie de noviciat si de regresiune. 16 O noua aluzie la concepiile lui Freud.

69

Acum putei sa percepei un alt motiv al acestei diferene: lumea noastra civilizata am despuiat at idei de n tea energia lor afectiva , t ele nu mai provoaca noi nc n reacii. Le folosim discursurile noastre, reaciona m n ntr-o maniera convenionala atunci c alii le folosesc, nd dar ele nu lasa noi nici o impresie profunda . Este nen voie de mai mult pentru a face sa penetreze noi anun mite lucruri, ceva at de eficace t sa ne determine sa t nc ne modifica m o atitudine sau un comportament. Este tocmai ce se mpla limbajul oniric: simbolismul sa u nt n are at energie psihica t s ta nc ntem obligai sa -i da m atenie. Iata un exemplu: o femeie era celebra pentru stupiditatea prejudecailor ei si pentru rezistena ncapa nata faa de orice argument rezonabil. Am fi putut discuta cu ea o noapte ntreaga fara rezultat - ea nu s-ar fi sinchisit deloc de discuie. Visele ei, totusi, foloseau un limbaj total diferit. Intr-o noapte, ea visa ca asista la o importanta reuniune mondena . Gazda o primi zic ndu-i: Vai ce frumos din partea dvs. ca ai venit. Toi prietenii dvs. s aici si va asteapnt ta . Dupa care o conduse p la usa si o deschise. na Doamna trecu pragul si intra ntr-un staul. Acest limbaj oniric este suficient de simplu pentru a fi neles de mintea cea mai ncuiata . Iniial, femeia refuza sa admita sensul unui vis care o atingea at de direct nsa t amorul propriu. Dar, cur mesajul visului a fost ton nd, tusi neles, si ea trebui sa -l accepte pentru ca nu putea sca pa de senzaia ca se minte pe sine si17. nsa
Sensul visului acestei paciente nu mi se pare deloc simplu. La urma urmei, ncapa narea si insensibilitatea ei totala la discursul logic se poate explica si altfel.
17

70

Asemenea mesaje ale inconstientului s de o impornt tana mult mai mare dec se crede general. In viaa t n noastra constienta s ntem expusi la tot soiul de influene. Cutare ne stimuleaza sau ne deprima , evenimentele vieii noastre profesionale sau sociale ne abat atenia - lucruri care ne poate incita sa ne angaja m pe ca i care nu convin individualita ii noastre. Fie ca ne da m sau nu seama, constiina noastra este tulburata constant de asemenea incidente si este expusa aproape fa ra apa rare faa lor. S i n aceasta cu at mai mult cazul persoanelor extravertite, t n care se ataseaza n ntregime de lumea exterioara , sau al celor tra iesc un sentiment de inferioritate si au ndoieli privind personalitatea lor profunda . Cu c mintea este mai mult influenata de prejudeca i, t de erori, de fantasme si de dorine puerile, cu at mai t mult se la rgeste pra pastia deja existenta p la disocierea na nevrotica , aduc cu ea o viaa mai mult sau mai puin nd artificiala , foarte ndepa rtata de instinctele normale, de natura si de adeva r. Funcia generala a viselor este de a ncerca sa restabiMai mult ca sigur ca pacienta supraestima pe Jung si anturajul l acestuia (pe care visul evoca prin lnirea mondene). Dar aceasta l nt supraestimare intelectuala, spirituala sau morala are un efect negativ asupra personalitaii ei, care risca sa fie anihilata. Impotriva acestui pericol cauta sa lupte, fara succes, pacienta, prin ncapa narea ei de a accepta discursul logic al terapeutului. Visul o consoleaza spun N-ar trebui nd: sa te simi inferioara faa de terapeut si anturaj, toi s ntei o apa si un pam nt. Jung nu observa, din nou, rolul ambianei existeniale precise a visatorului apariia visului. El trateaza visul ca pe un soi de profeie salvatoan re care nu are nimic de-a face cu realitatea existeniala a visatorului. Ori, tocmai acest lucru este pagubitor terapie. Caracterul artificial al inn terpretarii lui Jung rezulta si din refuzul visatoarei de a o admite.

71

leasca echilibrul nostru psihologic cu ajutorul unui material oniric care reconstituie subtil echilibrul total al ntregului nostru psihic. Este ceea ce numesc funcie complementara (sau de compensare) a viselor constituia n noastra psihica . Aceasta explica de ce cei care s lipsii de realism, nt cei care au o foarte buna opinie despre ei nsisi sau cei care fac proiecte grandioase fa ra lega tura cu capacita ile lor reale, viseaza ca zboara sau ca se pra busesc. Visul compenseaza deficienele personalita ii lor si avertizeai za totodata de pericolul demersului lor. Daca nu se ine cont de aceste avertismente se pot produce accidente adeva rate. Individul poate ca dea pe sca ri sau poate avea un accident de masina 18. Imi amintesc de un ba rbat care era prins fa ra sca pare niste afaceri necurate. El dezvolta o pasiune aproape n morbida pentru formele cele mai periculoase de alpinism, ca un soi de compensaie. Incerca sa se depa seasca pe sine. Intr-un vis, la un moment dat, s-a va zut depa sind piscul unui munte nalt si ca lc practic gol. C nd n nd mi-a povestit visul, am va zut ndata pericolul care l amenina si am ncercat sa dau multa greutate avertismentului, pentru a-l convinge sa se potoleasca . Am mers p la a-i spune ca visul sa u prevesteste moartea na i ntr-un accident la munte. In zadar. S ase luni mai t rziu el a pa sit la propriu gol. Un ghid l-a observat atunci c n nd
Visele de zbor si de ca dere s foarte dese zilele noastre. Un nt n astfel de vis de zbor, nsoit de fobia de ca dere, are o pacienta care si doreste din inima sa se descurce pe cont propriu viaa . Teama de n ca dere evoca frica ei ca nu va putea menine multa vreme platsi forma , ca va trebui sa amestece pa rinii afacerile ei personale. n
18

72

 mpreuna cu un prieten cobora pe o coarda ntr-un loc dificil. Prietenul sa u pa sise momentan pe un soi de cornisa , iar visa torul urmase. Brusc, el respinse coarda - dul pa propriile ma rturii ale ghidului - ca si cum ar fi pa sit gol . Ca zu peste prietenul sa u pe care antrena ca n l n 19 derea sa si murira am ndoi . Un alt caz tipic este cel al femeii care ducea o viaa foarte ambiioasa. I stare de veghe ea era trufasa si autoritara, dar n avea vise socante care evocau tot felul de lucruri neplacui te. C explicam despre ce e vorba refuza cu indignare sa nd i admita. Treptat, visele au devenit tot mai ameninatoare si pline de referiri la plimbarile pe care avea obiceiul sa le faca singura padure, las n ndu-se voia unor reverii sublime. n Eu am realizat pericolul care o amenina, dar ea refuza sa-mi asculte avertismentele. La puina vreme a fost atacata salbatic padure de un pervers sexual. Fara intervenia c n torva 20 persoane care i-au auzit strigatele ar fi fost ucisa. Nu exista nici un fel de magie. Visele mi-au revelat faptul ca aceasta femeie dorea secret sa i se mple un asemen nt nea incident, asa cum alpinistul cauta inconstient satisfacia de a gasi o iesire definitiva din dificultaile sale. Dar ici unul,
Moartea voluntara a visa torului nu trebuie privita ca un soi de fatalitate datorata inconstientului. Visele noastre exprima desigur dorinele noastre cele mai tainice, dar o fac chip halucinant si nu n n realitate. Coincidena visului cu realitatea, cazul citat de Jung, n poate fi pur mpla toare. Ea nu implica neapa rat o relaie cauzala de nt la vis la accidentul mortal. 20 Daca visele care evocau o situaie ca cea mplata realitate nt n s-au petrecut timpul curei psihanalitice, ele trebuie interpretate n n funcie de relaia pacientei cu psihanalistul ei. Mai mult ca sigur ca ele exprima dorinele erotice ale pacientei care au ca obiect pe l psihanalist. Din nou conjunctura existeniala explica visul.
19

73

nici altul nu se astepta sa-si plateasca dorinele cu un pre at t de mare. Ea s-a ales cu c teva oase rupte - el si-a pierdut viaa. Visele, asadar, pot uneori sa anune anumite situaii cu mult mai nainte ca ele sa se produca. Acesta nu este mod n necesar un miracol sau o profeie. Multe nenorociri din viaa noastra au o poveste inconstienta lunga. Noi ne ndreptam treptat spre aceste dezastre fara sa ne dam seama de pericolul care se acumuleaza. Dar ceea ce scapa minii noastre este adeseori perceput de inconstient, iar el ne poate transmite informaii prin intermediul visului. Visele ne adreseaza adeseori avertismente de acest gen. Dar se mpla la fel de des sa nu conina nici un fel de punt nere garda. De aceea, a presupune ca ele constituie un fel n de m binevoitoare care ne va salva la timp nu este deloc na justificat. Pentru a exprima lucrurile ntr-o modalitate mai pozitiva, sa spunem ca uneori visele s inspirate de o innt tenie binevoitoare iar alteori nu.21 M misterioasa poata sa na ascunda si capcane. Visele acioneaza uneori ca si Oracolul din Delfi, care spune regelui Cresus ca daca va traversa Halys va distruge o mare mparaie. S i numai dupa ce a suferit o ngere totala nefericitul a nfr neles ca mparaia res22 pectiva era a sa. Nu ne putem permite sa fim naivi interpretarea viselor. n Ele se nasc ntr-o minte care nu este tocmai umana, ci se
Freud a studiat visele paranormale - profetice - si a tras o concluzie mai adecvata . Visele profetice, credea el, nu s de fapt vise. nt Altfel spus, daca exista transmitere de informaie privind viitorul n vis, acest fenomen nu este identic cu visul. El nu se supune legilor psihice care duc la formarea viselor. Profeiile onirice nu s vise. nt 22 Totusi nu profeia a fost de vina , ci Cresus care, orbit de la comie si de dorina de glorie, nu a cercetat mai ad sensul ei. nc
21

74

aseamana mai degraba cu un murmur al naturii - mintea unei frumoase si generoase dar si crude zeie. Daca am vrea sa caracterizam aceasta minte, ne-am apropia de ea mai degraba ntorc ndu-ne la mitologiile vechi sau la lumea fabuloasa a padurii primitive, dec limit t ndu-ne la constiina omului modern. Nu neg nicidecum marile cuceriri pe care ni le-a adus evoluia societaii civilizate. Dar aceste cuceriri s-au efectuat cu preul unor enorme pierderi a caror amploare de abia ncepem sa o ntrevedem. Comparaiile pe care le-am facut, ntre mentalitatea primitivului si mentalitatea omului civilizat, aveau parial ca scop acela de a arata cu ce se soldeaza c stigurile si pierderile. Omul primitiv era mult mai mult guvernat de instinctele sale dec descendentul sau omul modern, raional, cel t care a nvaat sa se controleze. I procesul civilizaiei am n ridicat un perete desparitor din ce ce mai ermetic n ntre constiina noastra si straturile instinctive mai profunde ale psihicului si am desparit-o, final, de baza somatica a fen nomenelor psihice. Din fericire, nu am pierdut aceste straturi instinctive fundamentale. Ele continua sa faca parte din inconstient si se exprima numai prin limbajul imaginilor onirice. Aceste fenomene instinctive pe care nu le recunoastem ntotdeauna ca atare caci se manifesta sub o forma simbolica joaca un rol vital ceea ce am numit funcia de compensare n 23 a viselor.
Cu alte cuvinte, mesajele profetice din visele noastre s dent terminate de instinctele biologice. O idee cel puin ciudata daca nelegem prin instincte sexualitatea, agresivitatea, conservarea etc. Jung a susinut ca arhetipul nu este o reprezentare colectiva nsa constienta , transmisa pe linie culturala , ci o predispoziie inconstienta colectiva de a produce structuri simbolice ca cele prezente mituri n si religii. Totodata , pentru Jung arhetipul echivaleaza pe planul psi23

75

Pentru a salvgarda stabilirea mentala si chiar sa na tatea fiziologica , trebuie realizata o conexiune integrala ntre constient si inconstient, pentru ca sa evolueze paralel24. Daca apare separare sau disociere , rezulta tulbura ri psihologice. In aceasta privina simbolurile viselor noastre s mesagerii indispensabili care transmit informaiile nt dinspre partea instinctiva spre partea raionala a minii umane, iar interpretarea lor mboga este sa ra cia minii, n asa fel t ea nc nvaa sa neleaga din nou limbajul uitat al instinctelor. Fireste ca este inevitabil ca oamenii sa se ndoiasca de aceasta funcie ntruc simbolurile sale trec adeseori neobt servate sau nu s nt nelese. I viaa normala, n nelegerea
hic ceea ce biologii si etologii numesc patterns of behavior , adica structura comportamentale scute. nna 24 Ideea legarii constientului si inconstientului, a evoluiei lor paralele, este c se poate de neinspirata. In realitate, nu este cu putina sa t legi aceste doua instane psihice pentru simplu motiv ca ele desemneaza fenomene de alt ordin. Jung vorbeste de constient si inconstient ca si cum ar avea de-a face cu entitai organice distincte. De pilda, emisfere cerebrale care ar adaposti chipurile, fiecare parte, o modalitate de g n ndire specifica. S i atunci, desigur, aceste doua identitai ar trebui legate pentru a restabili unitatea g ndirii care include constient+inconstient. In psihanaliza freudiana, constientul si inconstientul nu desemneaza entitai, ci modalitaile unei pulsiuni care tinde sa se descarce prin accesul la motilitate. Inconstientul la care se refera Jung exprima dimensiunea mitologicofilozofica a reprezentarilor noastre curente. In acest sens, legarea constientului si inconstientului ar putea nsemna o invitaie la constientizarea si talmacirea mesajelor interioare, adevarate enigme iniiatice pentru mentalitatea omului modern. Traducerea acestor informaii interioare termenii n nelegerii noastre curente, integrarea sensului lor n conduita noastra zilnica formeaza ceea ce Jung numeste evoluia lor (a constientului si inconstientului) paralela.

76

viselor este adeseori considerata ca superflua. Pot da ca exemplu experiena pe care am avut-o ntr-un trib primitiv din Africa orientala. Spre marea mea surprindere, membrii acestui trib negau ca viseaza. Dar cursul conversaiilor n rabdatoare si indirecte am descoperit cur ca ei visau la fel nd ca orice om, dar ca erau convinsi ca visele lor nu au sens. Visele oamenilor obisnuii nu valoreaza nimic, susineau ei. Ei socoteau ca singurele vise care au importana s cele nt ale sefilor si vracilor. Numai acestea, care priveau prosperitatea tribului., aveau o mare importana ochii lor25. n Nenorocirea era ca at seful tribului, c si vraciul pretint t deau ca nu aveau dec vise lipsite de sens. Ei puneau acest t fenomen pe seama epocii care englezii venisera sa se inn staleze inutul lor. S eful districtului, adica funcionarul n englez nsarcinat sa se ocupe de acest trib, asumase si n ochii lor rolul de a visa aceste vise privilegiate, funcie de n care tribul purtarea p atunci. na Atunci c oamenii acestui trib admiteau ca visau, dar ca nd visele lor nu ar avea sens, ei acionau ca si omul modern care crede ca visul nu are importana pentru el, pur si simplu pentru ca nu-l nelege 26. Dar chiar si omul civilizat poate remarca cu
Aceasta mentalitate este prezenta si la omul modern chiar daca nu mod special privina viselor. In domeniul politic, de pilda , n n exista prejudecata ca numai opiniile specialistilor , adica ale politicienilor de profesie, s autorizate. La fel economie: tehnocraii nt n s chemai sa rezolve problemele economice. nt Diviziunea muncii lumea moderna aminteste buna ma sura de n n mentalita ile primitive. Dar aceasta asema nare este numai formala . In realitate, pretenia unui membru profan al tribului ca visele sale nu au sens poate ascunde si o alta idee. Aceea ca nu toate visele noastre s importante (pentru colectivitate). nt 26 Paralela este forata. Omul modern nu acorda importana visului ntruc cultura sa stiinifica, raionala, accentueaza latura materialista a t
25

77

ocazia unui, de care nu-si aminteste ntotdeauna, ca acesta i modifica favorabil sau defavorabil dispoziia psihica. Visul a fost sesizat totusi chip subliminal. De obicei asa se n mpla. Rareori un vis este at de impresionant sau revine nt t iar si iar t oamenii sa doreasca sa-l interpreteze 27. nc Trebuie sa avertizez aici cu privire la analiza confuza sau incompetenta a viselor. Exista oameni at de dezechilibrai t mental, t este foarte periculos sa le interpretezi visele. I nc ntrun asemenea caz, o minte unilaterala este separata de un inconstient iraional sau dement la fel de unilateral, asa t nc nu le putem pune legatura fara precauii speciale 28. n I ansamblu este c se poate de stupid sa credem ca ar n t exista metode prefabricate si sistematice pentru interpretarea viselor, ca si cum am putea cumpara pur si simplu o lucrare de consultat care sa gasim traducerea unui simbol dat29. Nici n
vieii. Psihanaliza, insist asupra viselor, a creat o categorie de speciand listi ai visului, limit interpretarea lui la interesele pur terapeutice, nd nsa legate de un pacient care acuza simptome nevrotice. 27 Este interesanta, acest sens, mplarea unui prieten care afirma n nt hotar ca el nu viseaza niciodata. El era de parere ca preocuparea mea t pentru vise este inutila pierdere de vreme. La un moment dat a avut un vis el nsusi si s-a trezit cuprins de spaima. Mi-a cerut sa-l interpretez. Analiza a scos la iveala un fapt un fapt curios: pentru ca era de parere ca a te ocupa de vise, a visa este o pierdere de vreme, visele lui erau uitate ntotdeauna. In acelasi context, faptul de a visa, de a reine un vis, devenea pentru el ceva degradant. El credea ca un barbat activ, ntreprinzator nu are vise sau nu se ocupa de vise - daca o face, este ca si cum s-ar coborpe sine. Este aici un prejudiciu narcisic mpotriva caruia psihicul visatorului mobilizase angoasa. 28 Inconstientul dement este din nou o expresie neinspirata . Nu exista nimic dement inconstientul nostru. Poate exista un eu n nsa imatur, fragil, incapabil sa integreze tendinele inconstiente si care se refugiaza nevroza . n 29 Asa zisele chei de vise , foarte ca utate de publicul cititor, nu

78

un simbol care apare vis nu poate fi sustras minii individun ale care viseaza - nu exista nici o interpretare determinata si l directa a viselor. Maniera care inconstientul completeaza n sau compenseaza mintea constienta variaza at de mult de la t un individ la altul, t este imposibil sa stabilim ce masura nc n am putea clasifica visele si simbolurile lor. Este adevarat ca exista vise si simboluri izolate (pe care prefer sa le numesc motive) care s tipice si revin adeseori. nt Printre aceste motive gasim caderea, zborul, visele care esti n urmarit de animale salbatice sau de oameni ostili, care esti n insuficient sau absurd mbracat locuri publice, care esti n n grabit sau pierdut ntr-o mulime confuza, cele care te bai n cu arme inutilizabile sau fara putina de aparare, cele care n alergi fa ra sa ajungi undeva etc. Un vis tipic al copila riei este cel care visa torul devine infinit de mic sau infinit n de mare sau trece dintr-o extrema alta ca, de pilda , n n Alice minunilor. Dar subliniez din nou ca aceste n ara motive trebuie considerate contextul visului si nu ca n niste cifre ale unui cod de valoare universala 30. Visul recurent este un fenomen demn de remarcat. Exista cazuri de persoane care au avut acelasi vis din copilarie p na la batr nee. Un vis de acest gen este general un efort penn tru a compensa un anumit defect atitudinea visatorului n
au, acest sens, nici o eficiena . Surprinde ca exista persoane n nsa care desi s-au la murit aceasta privina apeleaza totusi la cheile de n vise sau la diferitele liste de simboluri gata interpretate, ca ut sa nd si explice astfel visele. Un motiv ar fi acela ca aceste persoane nu pot admite ca visele au numai un caracter profan , sensul ca nu ofera n informaii profetice, si ncearca sa le ga seasca semnificaii oculte. 30 Jung insista totusi asupra faptului ca simbolurile onirice nu pot fi interpretate automat, la modul absolut. Trebuie luat considerare n contextul visului .

79

vizavi de viaa. Sau el poate sa se traga dintr-un traumatism care l-a marcat pe individ cu o cicatrice caracteristica. Visul poate anticipa, totodata, un eveniment important din viitor 31. Eu nsumi am visat mai muli ani la r acelasi motiv nd n care descopeream o parte despre care nu stiam nimic din casa mea. Uneori era vorba de apartamentele parinilor mei mori de multa vreme, care tatal meu - spre marea mea n surprindere - avea un laborator care studia anatomia comn parata a pestilor, iar mama mea avea un hotel pentru fantome. De obicei aceasta aripa necunoscuta a casei mele era un edificiu istoric vechi si uitat, pe care primisem mostenire. l Acolo se gaseau mobile vechi interesante, iar spre sf rsitul seriei de vise am descoperit o biblioteca veche cu cari necunoscute mie. I final, ultimul vis, am deschis una din n n aceste cari si am gasit o mulime de imagini simbolice surprinzatoare. C m-am trezit inima-mi batea cu putere. nd Cu puina vreme nainte de a fi avut acest ultim vis comandasem unui librar o culegere clasica din alchimistii Evului Mediu. Gasisem un citat, pe care vroiam sa-l verific, dintr-o opera despre care g ndeam ca este probabil legatun ra cu alchimia bizantina. La c teva saptam dupa visul cu ni cartea necunoscuta am primit un pachet de la librar. El coninea un volum pergament, dat din secolul al XVI-lea, n nd care era ilustrat cu imagini fascinante, simbolice, ce mi aminteau si ele de visul meu. I ntruc redescoperirea princit piilor alchimiei devenise o parte importanta din munca mea
Exista , mai precis, vise recurente si motive onirice recurente. Visele recurente s impresii tra ite care se repeta cu obstinaie. nt S visele caracteristice nevrozelor traumatice. Motivele recurente nt s anumite teme, care revin, mod general, vis. De pilda , unul nt n n din motivele recurente ale unui pacient este marea, vacana la mare. El se viseaza adeseori la mare, vacana . n
31

80

 calitate de pionier al psihologiei, motivul visului meu n recurent era usor de neles. Casa era, fireste, simbolul personalitaii mele si al c mpului ei constient de interese. Iar aripa necunoscuta reprezenta o anticipare a unui c de mp interes si de cercetari care scapa constiinei mele. Din nca acel moment n-am mai visat niciodata acest vis 32.
Din nefericire, Jung trateaza propriul vis, mai precis seria de si motive recurente onirice (vezi si nota 31), la fel de dogmatic ca si scoala freudiana , care reduce visele la tendine sexuale, refulate. Ca si Freud, Jung nu observa mulimea factorilor care interfereaza n existena sa si imagineaza ca ultimul sa u vis din seria respectiva si nu are nimic mai bun de fa cut dec sa -i prevesteasca un eveniment t intelectual viitor. Reducionismul interpreta rii jungiene nu este cu nimic mai presus, cel puin acest caz, dec cel freudian. Numai ca n t la Jung accentul este pus pe interesele constiente ale visa torului, n spea pe preocupa rile sale intelectuale. Jung procedeaza cu visele sale ca si cum si-ar fi asimilat totalitate inconstientul - ceea ce este, n evident, imposibil. Dupa experiena mea, motivele recurente nu trebuie interpretate ntr-o serie cauzala . In exemplul citat la nota 31 visa torul viseaza n repetate r nduri ca se afla pe litoral, vacana , dar visele sale, ca si n cele ale lui Jung, nu se repeta identic. Interpretarea este nuanata n funcie de situaia visa torului momentul producerii visului. Cu alte n cuvinte, aceleasi motive onirice capa ta un alt sens alte situaii de n viaa ca si cum ele ar deveni pa rile unui limbaj specific utilizat de vis pentru a exprima orice. Intr-unul din aceste vise, visa torul se viseaza la mare, vacana , n mpreuna cu familia sa (soia si pa rinii). Vacana este pe terminate si ei hota ra sc sa mai dea o ultima raita pe malul ma rii. Ciudat lucru nisipul este cenusiu spre negru, dar nu datorita polua rii. Visa torul pa seste spre mare si baga picioarele apa . si n In limbajul stra zii a-i ba ga picioarele este o expresie care denota dispreul faa de ceva. Marea sugereaza visa torului mai multe i lucruri: - Am scris un eseu scurt despre simbolismul apei si special al n ma rii vise, ne povesteste el. Am descoperit recent ca apa nu se n
32

81

limiteaza la sensuri legate de descompunere, disociere, dizolvare, ntr-un cuv de moarte. Apa este si cea care cura a , spala , purifica . nt In fond, ne spa la m cu apa de la chiuveta . Purificarea poate fi desigur si morala . Alte idei legate de apa trimit la anumite persoane care s nt na scute zodii de apa . n - La mare, vacan, cu familia Vara trecuta am fost n a ntradeva r la mare mpreuna cu familia. Am mers mpreuna pentru ca am redescoperit brusc valorile familie, cu at mai mult cu c mama mea t t este etate si m n ine-poim se va stinge. Am va zut ce regrete te ine apasa atunci c moare cineva drag si descoperi peste noapte ca a nd i nsemnat ceva pentru tine (acest aspect aminteste precis de decemi sul socrului meu care era na scut ntr-adeva r ntr-o zodie de apa ). - Vacan este pe terminate s i mai da m o raita Ultima zi de vaa cana este c se poate de stresanta pentru mine. De obicei s nera bt nt da tor sa ma ntorc acasa , sa -mi reiau activitatea, iar momentele de ra gaz mi se par prea lungi. S extrem de excitat si nera bdarea nt mi provoaca dificulta i gastrice. Este clar ca raita pe care o mai da m mi displace pentru ca rzie plecarea acasa . nt - Nisipul cenus iu, negru S tiu intuitiv ca am va zut undeva asa ceva. Nu este un nisip poluat de scurgeri de petrol sau de alge. Poate un nisip vulcanic. Ceva natural care pare foarte interesant pe malul ma rii. Tonalitatea generala a visului pare pesimista , funebra . Ultimile momente de bucurie pe aceasta lume vor face loc cur neantului, nd nimicului. Aceasta scurta caracterizare aminteste visa torului nostru - un i ba rbat cultivat, de circa 35 de ani - de Cartea schimba rilor , o lucrare antica chineza pe care a citit-o tineree, atunci c pasiona n nd l civilizaia si cultura Chinei. Cartea este concomitent un manual de nelepciune, de filozofie (confucianista ) si un oracol. Ea poate fi folosita pentru a investiga viitorul si a stabili conduita care se impune pentru a avea succes. Acolo exista un paragraf care vorbeste despre asfinitul vieii, adica de moarte. In faa morii iminente oamenii adopta 2 atitudini se spune: una hedonista , la modul trage tare pe ultima suta , fa -i de cap, distreaza -te c mai ai timp etc., si cealalta ascetica , caracterizata prin depret sie si renunare lenta la bunurile acestei lumi .

82

Filozoful din Cartea schimba rilor nu mbra iseaza nici una din aceste atitudini. Pentru el ambele s gresite. Sfatul sa u este sa ne nt perfeciona m continuu, sa ne cultiva m mai departe caracterul, firea, ca si cum nimic nu s-ar mpla. Cel puin, se zice, aceasta ar trebui nt sa fie atitudinea omului nobil. Dar aceasta viziune este una pur confucianista . Confucianismul doctrina etica prin excelena promovata de Confucius - este extrem de atent la om si la valorile umanismului, la omenie si dreptate. Confucius pune centru eticii sale omenia si corectitudinea ca elen mente absolute ale cultiva rii caracterului omului nobil sau omului mare. Un alt punct de vedere, cel al filozofiei taoiste, contrazice total aceste viziuni. Esena taoismului poate fi concentrata cuvintele: n adaptarea la condiiile specifice . In taoism nu exista nimic asema na tor cu confucianismul. Cultivarea omeniei si drepta ii ca valori supreme ale convieuirii si afirma rii sociale nu are nici o relevana . In taoism, omul nobil trebuie sa se adapteze continuu condiiilor si mprejura rilor sale de viaa care s determinate de miscarea mistica nt a Cerului, de Tao al cerului. Visul analizat aici trebui integrat ntr-adeva r suma acestor idei n care constituie interesele culturale ale visa torului. El reia chiar o tema recurenta - cea a vacanei la mare. Interpretarea visului ne va dovedi ca tema recurenta este asa cum am spus deja un limbaj nsa oniric, iar interesele intelectuale (filozofia chineza , Cartea schimba rilor etc.) s si ele un suport pentru tendinele pe care visul le pune nt scena . n Am va zut ca elementul central al visului este momentul care n visa torul baga picioarele mare. Am sugerat ce si n nseamna acest gest ca expresie verbala si am la sat la urma asociaiile visa torului. Gestul respectiv are pentru visa tor o singura interpretare: sa ma obisnuiesc treptat cu apa . Aceasta explicaie ne ofera si interpretarea visului. Dupa cum se pare, visa torul a adoptat atitudinea taoista : adaptarea la condiii, spea el n ncearca sa se obisnuiasca cu apa rece a ma rii, mai exact cu moartea sau cu ideea morii cuiva. Pe de alta parte baga picioarele mare - adica , puritate si cura enie sau si n n si mai precis valorile de omenie si dreptate promovate de un n Confucius. (N.B. Ambele idei - puritatea si moartea - s sugerate nt

83

IV. Analiza viselor

Am nceput acest studiu subliniind diferena dintre un semn si un simbol. Semnul este ntotdeauna mai puin dec conceptul pe care reprezinta , timp ce t l n simbolul trimite mereu la un coninut mai vast dec t sensul sa u imediat si evident. Pe de alta parte, simboconcomitent de simbolismul apei despre care am vorbit mai sus.) Concluzia care se impune este urma toarea: visul nostru este legat de moartea a ceva sau a cuiva si exprima totodata nclinaia visa torului de a nu da curs omeniei confucianiste. El va accepta aceasta moarte, ba chiar va da fr liber imensei bucurii provocate de ea. Fa c u nd astfel el nu este mai puin un om nobil deoarece a mbra isat filozofia taoista . Adeseori visul este o ncercare de mediere a conflictului etern dintre constiina morala a individului si tendinele sale instinctuale. Nu ne mira deci ca ga sim si acest vis, dupa un efort de interpretare n pe care l-am scurtat relatarea mea, o dorina de moarte care nu este n inhibata oniric deoarece si supraeul civilizat este satisfa cut. Imbra is formal filozofia taoismului, visa torul este asigurat ca nd ra m un om nobil chit ca nutreste sentimente ostile, criminale. ne

84

lurile s produse naturale si spontane. Nici un geniu, nt niciodata , nu aluat o pana sau un stilou zic ndu-si acum voi inventa un simbol . Nimeni nu poate lua un g mai mult sau mai puin raional, constituind connd cluzia logica a unui raionament sau creat deliberat, pentru a-i da apoi o forma simbolica . Oric de neot bisnuita ar fi expresia pe care i-o da m, o asemenea idee va ra m ne ntotdeauna un semn atasat la g ndirea constienta pe care o semnifica si nu un simbol care sugereaza ceva care nu a fost cunoscut. nca In vise, simbolurile se prezinta spontan, ca ci visul este un eveniment si nu o invenie. Ele s deci sursa nt principala din care ne extragem cunoasterea simbolismului. Dar trebuie sa subliniez ca simbolurile nu apar numai vise. Ele intervin tot soiul de manifesta ri psihice. n n Exista g nduri si sentimente simbolice, fapte si situaii simbolice. Adeseori se pare ca chiar si obiectele inanimate coopereaza cu inconstientul crearea formelor n simbolice. Exista numeroase mpla ri demne de crezut nt cu pendule care se opresc momentul morii proprietan rului: cum ar fi cea a lui Frederic cel Mare de la SansSouci. Alte exemple foarte ra sp ndite s oglinda care se nt sparge sau tabloul care cade atunci c survine un deces. nd Sau sfa r marea inexplicabila a unor obiecte banale ntr-o casa care unul din locuitori trece printr-o criza afectin va . Chiar daca scepticul refuza sa creada asemenea n povesti, ele reapar frecvent si aceasta este suficient pentru a dovedi importana lor psihologica .1
Aceste fenomene atestate si literatura parapsihologica s n nt trecute de Jung la categoria sincronicita Personal am asistat la un ii.
1

85

Exista , totodata , multe simboluri dintre cele mai importante care nu s individuale ci colective, at nt t din punct de vedere al naturii, c si al originii lor. t Acestea s mai degraba imagini religioase. Credincint osul le atribuie o origine divina si le considera un produs al unei revelaii. Scepticul afirma ca ele au fost inventate. Ambii gresesc. Este adeva rata remarca scepticului ca simbolurile si conceptele religioase au fost de-a lungul secolelor obiectul unei elabora ri minuioase si constiente. De asemenea, este adeva rata si convingerea credinciosului ca ob rsia lor este at de t ndepa rtata misterul trecutului t par sa nu aiba o n nc origine umana . Dar ele s de fapt reprezenta ri cont lective care emana din vise si din imaginaia creatoare profunda . Ca atare, ele s manifesta ri involuntare, nt spontane, care nu datoreaza nimic unei intenii deliberate.2 Acest fapt, dupa cum voi explica mai t rziu, are o influena directa si importanta asupra interpreta rii viselor. Este evident ca daca vom presupune ca un vis este simbolic vom interpreta altfel dec persoana l t care presupune ca el extrage fora eseniala de la si
asemenea fenomen care provoaca ntotdeauna confuzie si groaza . Aceste fenomene pot fi adeseori interpretate ntr-o maniera simbolica si s legate de acumularea psihica , inconstienta , a unei pernt soane. 2 Acest punct este fundamental psihologia lui Jung. Toate ren prezenta rile religioase, miturile si misterele au existat mai i nt n visele oamenilor, fantasmele lor sau imaginaia activa . Noi nu n n cunoastem dec expresia lor elaborata cultural. Aceste vise si nsa t fantasme s spontane, provocate de arhetipurile inconstientului nt colectiv prezent toi oamenii. n

86

g nduri si emoii cunoscute si travestite vis. In acest n din urma caz nu prea ar mai avea sens sa interpreta m visul deoarece nu am ga si el dec ceea ce stim den t 3 ja . Din acest motiv am spus mereu elevilor mei: Inva ai c mai mult posibil cele referitoare la simbot lism, apoi uitai totul atunci c interpretai un vis . nd Acest sfat este de o asemenea importana practica asa t mi-am impus dintotdeauna sa -mi zic ca nu nc neleg suficient visul altuia pentru a-l putea interpreta corect. In fond, o fac pentru a controla talazul propriilor mele asociaii si relaii, asa fel t sa nu le substitui incern nc titudinilor si ezita rilor pacientului4. Intruc este de cea t mai mare importana terapeutica pentru analist sa sesizeze corect mesajul particular al unui vis (adica contribuia adusa constientului de ca tre inconstient), este esenial pentru el sa -i exploreze coninutul ama nunt. n In epoca care lucram cu Freud am avut un vis care n ilustreaza bine acest punct particular. Am visat ca eram la mine , aparent la primul etaj ntr-un salon agreabil si
Voit sau nu, Jung continua sa ignore teoria freudiana despre inconstient si implicit despre coninuturile psihice refulate. Refulatul nu este nicidecum o idee constienta ca reia i se retrage interesul si se scufunda inconstient. Exista idei care nu au pa truns niciodata n n mintea constienta pentru ca au fost mpiedicate sa o faca de instanele morale ( spea supraeul). Aceste coninuturi revin n ntr-o maniera deghizata centrul interesului constient fie sub forma simptomelor n nevrotice - obsesii, idei fixe, fobii, fantasme delirante etc. -, fie sub forma viselor. Deoarece acest coninuturi nu au fost niciodata prezente minte n este necesar sa le aborda m prin analiza simptomelor si a viselor. 4 Exista o derogare de la aceasta regula atunci c psihanalistul nd jungian practica metoda amplifica rii materialului oniric.
3

87

confortabil stilul secolului al XVIII-lea. Am fost surn prins ca nu mai va zusem p atunci aceasta camera si na am nceput sa ma ntreb cu ce seama na parterul. Am cobor si am descoperit ca oda ile erau mai t ntunecate, cu pereii acoperii de lambriuri de lemn, cu mobile masive dat din secolul al XVI-lea sau chiar dintr-o perioada nd anterioara . Surprinderea si curiozitatea mea crescura . Voiam sa va d ntreaga arhitectura a casei. Am cobor pivnia unde am ga sit o usa d spre o t n nd scara care ducea la o camera ampla boltita . Ea era pavata cu pietre mari, iar pereii pa reau foarte vechi. Am examinat mortarul si am descoperit ca era compus din fa r me de ca ra mida . Evident pereii erau de origine romana . Curiozitatea mea nu nceta sa creasca . Intr-un col am va zut un inel de fier fixat ntr-o dala . Am ridicat-o si am va zut o alta scara , foarte str , care ducea la un soi de beci ce mta sema na cu un morm preistoric si coninea cranii, ceva nt oase si fragmente ceramice. In acel moment m-am trezit. Daca atunci c a analizat acest vis Freud ar fi urmat nd metoda mea care consta explorarea asociaiilor referin toare la vis si la contextul sa u, el ar fi auzit o poveste pe cinste. Dar ma tem ca ar fi minimalizat-o consider nd-o o simpla tentativa de a sca pa de o problema care era rean litate a sa. Visul era de fapt un rezumat al vieii mele si mai ales al evoluiei mele spirituale. Am crescut ntr-o casa veche de 200 de ani, cu un mobilier de circa 300 de ani, iar intelectual aventura mea spirituala fusese lectura lui Kant si a lui Schopenhauer. Marele eveniment al zilei era opera lui Charles Darwin. Cu puin nainte tra iam uninca n versul medieval al pa rinilor mei ochii ca rora lumea si n oamenii erau guvernai de omnipotena si providena di-

88

vina . Aceasta lume a devenit brusc arhaica si perimata . Credina mea crestina pierduse caracterul absolut prin si descoperirea religiilor orientale si a filozofiei grecesti. De aceea parterul casei mele era at de t ntunecos, de silenios si mai ales nelocuit 5. Interesul pe care mi l-a inspirat istoria fusese trezit de studiul anatomiei comparate si al paleontologiei timp n ce eram asistent la Institutul de anatomie. Eram fascinat de osemintele omului fosil - particular de omul din n Neanderthal - jurul ca ruia se discuta mult si de craniul n pitecantropului din Dubois, care era obiectul contronca verselor celor mai violente. De fapt, acestea erau asociaiile reale ale visului meu. Dar nu am znit sa -i vorndra besc lui Freud de cranii, de schelete sau de cadavre, ca ci experiena ma ase ca aceste teme erau dezagreanva i bile. El nutrea ideea ca mi-as fi dorit moartea sa prematura . Ajunsese la aceasta concluzie urma interesului pe n care ara tasem pentru mumiile lui Bleikeller din Breme l pe care le-am vizitat mpreuna 1909, c intenionam n nd sa ne mbarca m spre America. Astfel se face ca am ezitat sa -mi exprim propriile mele g nduri deoarece urma unei experiene recente fusesem n frapat de pra pastia de netrecut care separa concepiile mele de cele ale lui Freud. Ma temeam sa nu-i pierd prietenia daca i-as fi revelat lumea mea interioara care i s-ar fi pa rut bizara dupa opinia mea 6. Nefiind absolut sigur
Totusi nu nelegem de ce parterul casei din visul lui Jung este ntunecos si mai ales ce corelaie exista ntre parter si credina lui crestina ?! 6 Jung se afla ntr-o perioada de criza de personalitate . In faa patriarhului Freud personalitatea lui Jung pa lea. Sentimentul lui de inferioritate, special domeniul profesional, ra zbate ne n n ncetat din
5

89

de psihologia mea, i-am spus aproape automat o minciuna privind asociaiile mele libere scopul de a nu fi n nevoit sa ntreprind sarcina imposibila de a-l face sa neleaga constituia mea psihica foarte personala si total diferita de a lui 7. Trebuie sa -l rog pe cititor sa ma scuze ca m-am oprit at asupra ta ncurca turii care m-am aflat atunci c am n nd avut de g sa -i vorbesc lui Freud despre visul meu. Dar nd este un exemplu bun care ilustreaza dificulta ile de care ne izbim analiza efectiva a unui vis atunci c nu in nd nem cont de diferenele care exista ntre personalitatea analistului si cea a analizatului 8. Mi-am dat cur seama ca Freud ca uta mine vreo nd n dorina de nema rturisit . S i aceasta m-a determinat sa -i
scrisorile adresate, perioada de cooperare zeloasa , lui Freud. De n aici teama de a nu-si pierde ca la uza intelectuala si profesionala , cu at mai mult cu c Jung se pl t t ngea mai mereu de lipsa sa de experiena domeniile studiate de Freud. Dar admiraia fa ra egal pe care n i-o ara ta lui Freud ascundea o ostilitate o forma certa . De aceea, dupa cum vom vedea imediat, ba nuiala lui Freud privind inteniile agresive ale lui Jung nu este deloc deplasata . 7 Nu stim ce nelege Jung prin diferena de constituie psihica ! Este probabil ca aminteste aici despre ambiiile sale de a constitui si o psihologie ariana , o psihologie naional-socialista care sa se adreseze germanilor, o alternativa la psihologia "evreiasca " a lui Freud! Jung a ncercat sa realizeze asa ceva timpul ascensiunii nazismului n si a fa cut mult pentru a nlocui lexicul psihanalizei freudiene cu un vocabular mai adecvat idealurilor naional-socialiste. 8 Nu este vorba aici de diferene de constituie psihica . Indiferent de formaia culturala si de interesele eului indivizilor dinamica vieii lor inconstiente este identica . Intotdeauna si pretutindeni ga sim refulare si, spea , refularea instinctelor sexuale si agresive. Aici n Jung ncearca sa explice pe baze culturale, exterioare vieii inconstiente, conflictele sale cu Freud. O ncercare sortita esecului.

90

sugerez ca craniile pe care le visasem constituiau probabil o referina la unii membri din familia mea ca rora le-am dorit moartea dintr-un motiv sau altul. Aceasta supoziie a avut aprobarea sa, dar eu n-am fost satisfa cut de aceasta soluie trucata . In timp ce ca utam un ra spuns convenabil la ntreba rile lui Freud am fost brusc tulburat de o intuiie privind rolul pe care joaca factorul subiectiv comprehensiunea l n psihologica . Aceasta intuiie a fost at de puternica t t nc nu am mai avut dec ideea sa ies c mai repede din t t aceasta situaie ncurcata , ceea ce am fa cut prin intermediul facil al minciunii. Nu era deloc elegant si nici moral, dar daca n-as fi facut-o as fi riscat un conflict definitiv cu Freud, si nu ma simeam capabil de asa ceva din mai multe motive. Intuiia mea era nelegerea brusca si neasteptata ca visul meu ma avea pe mine nsumi, viaa mea si universul meu ca sens, opun realitatea mea unei structuri teoretind ce axate pe o mentalitate stra ina mie9, din raiuni si scopuri care erau proprii. Nu era visul lui Freud - era visul i meu si i-am neles imediat mesajul10.
Vezi si notele 7 si 8. Problema opoziiei dintre realitatea mea culturala si realitatea altuia ascunde la Jung ostilitatea pe care el o neaga . Este vorba de aversiunea faa de Freud, faa de reputaia si talentul lui, aversiune care se deplaseaza pe planul conflictului superfluu de realita i nsa culturale. Interpretarea osemintelor din visul lui Jung ca expresii ale dorinei sale de a-si suprima pa rintele spiritual nu este deplasat. Jung nsusi asociaza vizavi de aceste imagini interesul sa u pentru anatomia comparata (o noua aluzie de difereniere de natura culturala ) si, n special, pentru paleontologie. Acest interes tra deaza de fapt ceea ce Freud cauta visul lui Jung, conform urma toarelor asociaii: Eram n
10 9

91

Acest conflict ilustreaza un punct esenial al analizei viselor. Ea este mai puin o tehnica pe care o putem nva a si aplica urm reguli, c mai ales un schimb diand t lectic ntre doua personalita i. Daca trata m aceasta analiza ca pe o tehnica mecanica , personalitatea psihica a visa torului individualitatea sa nu mai are posibilitatea de n a se manifesta, iar problema terapeutica este redusa la aceasta simpla ntrebare: care va domina si care va fi dominat, dintre analist si visa tor? Am renunat sa practic hipnoza din acest motiv precis: nu voiam sa -i impun altuia voina mea.11 Doream ca procesul de vindecare sa
fascinat de osemintele omului fosil - declara Jung - particular de n omul din Neanderthal, jurul ca ruia se discuta mult si de craniul n pitecantropului care era nca obiectul controverselor celor mai violente . Sublinierile mele din declaraia lui Jung scot evidena n adeva ratul obiect al interesului sa u care era tot om, ntr-un fel stra mosul sau pa rintele sa u, ale ca rui teze na steau vii dispute si controverse la acea vreme - e vorba evident de Sigmund Freud. Visul a operat o deplasare de la Freud la omul preistoric. Jung nu sesizeaza acest lucru si se revolta mpotriva evidenei, mpotriva interpreta rii lui Freud. In acelasi context nu trebuie neglijat faptul ca interesul lui Jung pentru osemintele omului fosil tra deaza , pe de o parte, faptul ca Jung se ocupa de soarta operei lui Freud, pe de alta parte, ca el doreste moartea lui Freud - sugerata de ra ma siele omei nesti. Este surprinza tor faptul ca desi evoluia ulterioara dramatica a relaiilor profesionale si amicale dintre Freud si Jung a confirmat-o, Jung ra m tributar psihologiei sale si nu realizeaza sau nu ne nca admite nclinaiile sale oedipiene care, fa ra ndoiala , au stat la baza visului sa u . 11 Freud susinea ca terapia prin hipnoza nu are rezultate satisfa ca toare pe termen lung. De asemenea, ea nu este aplicabila orica rui pacient deoarece nu toi oamenii pot fi hipnotizai. In al treilea r nd, lucrul cu sugestia hipnotica mascheaza fenomenul transferului.

92

vina de la pacient si nu din sugestia aplicata de mine, al ca rei efect ar fi fost pasager. Scopul meu era de a proteja si de a menine intacte demnitatea si libertatea pacientului meu, asa t sa -si poata modela viaa dupa propria sa nc dorina . Din aceasta disputa cu Freud am realizat pentru prima oara ca nainte de a construi teorii generale cu privire la om si la psihicul sa u, ar trebui mai i sa cunoastem mai nt bine fiinele umane reale cu care avem de-a face. Individul este singura realitate. Cu c ne depa rta m mai t mult de ea, cu at mai mult substituim idei abstracte t i despre Homo Sapiens, si cu at mai mult risca m sa ne t nsela m. In acest secol de bulversa ri sociale si de schimba ri rapide este de dorit sa stim mult mai mult despre fiinele umane luate individual, ca ci mult depinde de calita ile mentale si morale ale fieca reia dintre ele. S i totusi, daca vrem sa vedem lucrurile justa lor perspectiva , n trebuie sa nelegem la fel de bine trecutul omului ca si prezentul sa u. De aceea comprehensiunea miturilor si simbolurilor este eseniala .

93

V. Arhetipul n simbolismul viselor

Am sugerat deja ca visele dein o funcie compensatoare. Aceasta ipoteza implica faptul ca visul este un fenomen psihic normal, prin care reaciile inconstiente sau impulsiile spontane s transmise la mintea constienta . nt Multe vise pot fi interpretate cu ajutorul visa torului, care furnizeaza concomitent asociaiile si contextul imaginilor onirice, cu ajutorul ca rora putem explora toate aspeci tele. Aceasta metoda convine tuturor cazurilor obisnuite, cele care o ruda , un prieten, un bolnav va povesteste n un vis decursul unei conversaii. Dar c este vorba n nd de vise obsedante sau puternic rcate afectiv, asocinca aiile personale pe care le propune visa torul nu s nt suficiente pentru o interpretare satisfa ca toare. In aceste cazuri trebuie sa lua m considerare faptul (pe care n Freud l-a observat si l-a comentat primul) ca ga sim n vis elemente care nu s individuale si nu pot fi extrant se din experiena personala a visa torului. Aceste ele-

94

mente, despre care am vorbit deja, s ceea ce nunt meste Freud reziduuri arhaice , adica expresii psihice pe care nu le poate explica nici un incident al vieii individului, care par sa fie scut, originale si connna stituie o mostenire a spiritului uman 1. Dupa cum corpul omului este o mpletire complexa de organe sau fiecare organ parte este rezultatul unei n lungi evoluii istorice, tot astfel trebuie sa ne astepta m sa ga sim minte o organizare analoaga . Asa cum nici n corpul, nici mintea n-ar putea fi un produs fa ra istorie. S i prin istorie nu vreau sa vorbesc de cea pe care o construieste mintea, cu ajutorul limbajului si a altor tradiii culturale, atunci c se refera constient la trend cut. Ma refer la dezvoltarea biologica , preistorica si inconstienta a minii, la omul arhaic al ca rui psihic era aproape de cel animal. Acest psihic incredibil de vechi este fundamentul minii noastre, dupa cum structura corpului nostru se fondeaza pe tipul cel mai general de structura a mamiferelor. Ochiul exersat al anatomistului sau biologului ga seste multe urme ale acestui tip iniial corpul nostru. S i n cerceta torul care are experiena explora rii minii umane poate vedea analogii care exista ntre imaginile mentalita ii primitive - reprezenta rile colective - si temele mitologice. Dupa cum biologul are nevoie de anatomia comparata, psihologul nu se poate lipsi de o anatomie comparata a
Freud vorbeste explicit de aceste componente psihice ereditare atunci c observa ca intensitatea unor afeciuni nevrotice nu poate nd fi pusa numai pe seama importanei incidentului traumatic tra it de pacient.
1

95

psihicului. Astfel spus, practica este necesar ca psiholon gul sa aiba o experiena suficienta a viselor si a celorlalte expresii ale activitaii inconstiente, dar sa si cunoasca mitologia sensul sau cel mai larg. Daca el nu este echipat astn fel, nimeni nu poate identifica analogiile importante. Nu este posibil, de pilda, sa evideniezi analogia dintre un caz de nevroza compulsiva si clasica posedare demonica daca nu ai o cunoastere exacta at a uneia, c si a celeilalte. t t Punctul meu de vedere privitor la reziduurile arhaice , pe care le-am numit arhetipuri sau imagini primordiale , a fost atacat constant de oameni care nu poseda o cunoastere suficienta a psihologiei viselor si a mitologiei. Se crede adeseori ca termenul arhetip desemneaza imagini sau motive mitologice definite. Dar acestea din urma nu s nimic altceva dec reprezenta ri constint t ente: ar fi absurd sa presupunem ca reprezenta ri at de t variate ar putea fi transmise ca mostenire. Arhetipul rezida tendina de a ne reprezenta asemen nea motive, reprezentare care poate varia considerabil n detalii, fa ra a-si pierde schema fundamentala . Exista , de pilda , multe reprezenta ri al motivului frailor dusmani, dar motivul nsusi ra m acelasi. Criticii mei au presune pus gresit ca as vrea sa vorbesc de reprezenta ri mostenite si consecina au respins ideea arhetipurilor ca n fiind complet falsa . Ei nu au inut cont de faptul ca daca arhetipurile ar fi fost reprezenta ri originale ale constiinei noastre (sau mostenite de ea), ar trebui sa fim ma sura n sa le nelegem, loc sa fim nedumerii si derutai atunci n c le aborda m. nd Arhetipul este realitate o tendina instinctiva la fel n de precisa ca si impulsul care mpinge pasa rea sa -si construiasca cuibul sau determina furnicile sa se organizeze

96

 colonii. Trebuie sa precizez raporturile dintre arhetin puri si instincte. Ceea ce noi numim instinct este o pulsiune fiziologica perceputa de simuri. Dar aceste instincte se manifesta si prin fantasme iar, adeseori, ele si reveleaza prezena numai prin imagini simbolice. Aceste manifesta ri s cele pe care le-am numit arhetipuri. Orint ginea lor nu este cunoscuta . Ele reapar orice epoca si n pretutindeni lume, chiar si acolo unde nu este posibil n sa explici prezena lor prin transmiteri din generaie n generaie, nici prin fecunda ri ncrucisate rezult din nd migraii2. Imi amintesc de muli oameni care au venit sa ma consulte pentru ca erau derutai de visele lor sau de cele ale copiilor lor. Ei nu nelegeau nimic din ele, deoarece visele lor conineau imagini a ca ror origine nu o puteau ga si amintirile lor sau pe care erau siguri ca nu le-au n transmis copiilor lor. S i totusi, unele din aceste persoane erau extrem de cultivate. Printre ele existau chiar si psihiatri. I amintesc mod special de un caz al unui profesor mi n care a avut brusc o viziune si se credea nebun. Am luat din
Dezvoltarea teoriei arhetipurilor sau a inconstientului colectiv este una din contribuiile jungiene cele mai importante la studiul psihicului abisal. Jung nu se ma rgineste la analiza incons tientului personal, adica a refulatului accepia freudiana . El afirma , n baz ndu-se pe materiale clinice adunate de-a lungul timpului, ca indivizii cei mai obisnuii, fa ra pretenii culturale, deruleaza vise, n fantasme, reverii, imaginaie activa etc. motive arhetipale, familiare simbolismului religios, legendelor si miturilor popoarelor. Intrebai asupra sensurilor acestor motive, ei dau din umeri, incapabili sa ofere explicaiile lamuritoare. Jung conchide ca aceste viziuni se nasc spontan, fara contribuia deliberata a subiectului si provin din inconstientul colectiv.
2

97

raft o carte veche de patru sute de ani si i-am aratat o gravura antica reprezent exact viziunea sa: N-avei dreptate sa va nd credei nebun, i-am zis. Viziunea dvs. era cunoscuta cu patru sute de ani urma. La care el se aseza pe un scaun, socat, n dar revenit la normal. Un caz foarte important mi-a fost oferit de un om care era el nsusi psihiatru. Intr-o zi, el mi-a adus un carneel manuscris pe care i-l da duse cadou de Cra ciun fiica sa de zece ani. Carneelul coninea o serie de vise pe care ea le visase la v de opt ani. Era seria de vise cea mai strarsta nie pe care am va zut-o vreodata , si am neles pe deplin de ce tata l fusese mai mult dec mirat citindu-le. In ciuda t alurii lor infantile, visele aveau ceva de supranatural si conineau imagini a ca ror origine era total incomprehensibila tata lui. Iata motivele principale care figurau acolo: 1. Fiara raufacatoare, un monstru forma de sarpe cu n multe coarne, care ucide si devoreaza toate celelalte animale. Dar Dumnezeu survine din patru coluri, fiind de fapt patru zei, si face sa renasca la viaa animalele moarte. 2. O urcare la cer, unde se ine o serbare cu dansuri pag S i o cobor infern, unde ne. re n ngerii fac fapte bune. 3. O haita de animale mici o ngrozesc pe fetia - animalele se maresc ntr-o maniera nspaim ntatoare si unul dintre ele sf rseste prin a o devora. 4. Un soricel este invadat de viermi, de serpi, de pesti si fiine umane, si astfel soricelul devine uman. Acest vis reprezinta cele patru etape ale originii umanitaii. 5. O picatura de apa apare ca un microscop. Fetia vede picatura plina de ramuri de copac. Aceasta reprezinta originea lumii. 6. Un copil rau are m un bulgare de pam din care n na nt arunca fragmente toi trecatorii. Astfel toi trecatorii devin n

98

rai. 7. O femeie beata cade apa si iese apoi dezmeticita si n ameliorata. 8. Scena este America, unde muli oameni se n zv rcolesc ntr-un furnicar, atacai de furnici. Fetia, ntr-un moment de panica, cade ntr-un r u. 9. Un desert pe luna, care fetia se scufunda at de n t ad t ajunge infern. nc nc n 10. Fetia vede o bula luminoasa: o stinge. Se degaja vapori. Apare un om care o ucide. 11. Fetia viseaza ca este grav bolnava. Brusc, din pielea ei ies pasari si o acopera complet. 12. Roiuri de muste ntuneca soarele, luna si toate stelele, mai puin una. Aceasta stea cade pe fetia. In textul original, german, fiecare vis ncepe cu fraza rituala : A fost odata ca niciodata . Prin aceste cuvinte fetia lasa sa se neleaga ca ea considera fiecare din vise ca un soi de basm, pe care ar vrea sa -l povesteasca tata lui ca un cadou de Cra ciun. Tata l a ncercat sa explice visele prin contextul lor. Dar nu a izbutit, ca ci nu pa rea sa conina nici o asociaie personala . Posibilitatea ca aceste vise sa fie produsul unei elabora ri constiente nu poate fi exclusa , desigur, dec de cinet va care a cunoscut-o suficient pe copila pentru a fi sigur de sinceritatea ei. (Chiar daca erau imaginate, fa ra ndoiala ca n-ar fi constituit mai puin o provocare la adresa nelegerii noastre.) In cazul prezent, tata l era convins de autenticitatea viselor, asa t nici eu nu ma puteam nc ndoi de acest lucru. Am cunoscut-o eu nsumi pe copila , dar naintea epocii care i-a oferit tata lui aceste vise. n Astfel ca nu am putut sa o ntreb privina lor. Ea tra ia n stra ina tate si a murit de o boala infecioasa , la un an n

99

dupa acest Cra ciun. Visele ei au un caracter special care iese evidena . n Ideile lor dominante au o natura filozofica marcata . Primul vis, de pilda , vorbeste de un monstru care le ucide pe celelalte animale. Dar Dumnezeu face sa renasca totul printr-o Apokatastasis divina sau restaurare finala . In lumea occidentala , aceasta idee este cunoscuta graie tradiiei crestine. Ea este menionata Faptele Apostolilor n III, 21: acel Christos pe care trebuie sa -l pa streze cerul p la timpurile restauraiei universale . Pa rinii Biserina cii, greci - dintre care Origene, de pilda - au insistat asupra ideii ca la sf rsitul timpurilor M ntuitorul va restaura toate lucrurile perfeciunea sta rii lor originare. Dar n dupa apostolul Matei (XVII, 11) exista deja o foarte veche tradiie evreiasca care afirma ca mai i trebuie sa nt vina Ilie pentru a restaura toate lucrurile. Rega sim aceeasi idee prima Epistola ca tre Corinthieni (XV, 22) Ca ci n dupa cum mor toi Adam, tot asa vor retra i n n Christos . Am putea presupune ca copila a extras aceasta g ndire din educaia sa religioasa . Dar ea avea o cultura religioasa foarte limitata .3 Oficial, pa rinii sa i erau protestani, dar de fapt nu cunosteau Biblia dec din auzite. Este cu net putina ca o imagine at de subtila ca cea a t Apokatastasiei sa -i fi fost explicata micuei.4 Cu siguCeea ce nu o mpiedica sa viseze despre infern (cf. viziunea nr. 2). Infernul este un concept religios transmis pe cale culturala - este exclus ca el sa poata fi visat mod spontan. n 4 Jung neglijeaza faptul ca conceptul Apokatastasiei nu a fost visat de fetia ca atare. Jung este cel care numeste astfel fragmentul de vis. Avem aici o mostra de amplificare sensul metodei folosite de n Jung. Dar aceasta amplificare, apel la cunostinele analistului, nd
3

100

rana ca tata l sa u nu auzise niciodata vorbindu-se de acest mit. Noua din cele douasprezece vise conin tema distrugerii si a restaurarii4. S i nici unul nu arata urmele unei educaii sau a unei influene specific crestine. Dimpotriva, ele au un raport mult mai str cu miturile primitive5. Acest raport ns
poate conduce la false dificulta i de genul: cum a putut visa torul sa stie prealabil despre conceptul cutare, de vreme ce nu a avut o n educaie acest sens? Visa torul nu a stiut si nu stie nimic despre n conceptul respectiv - analistul este cel care stie si crede ca rega seste ntr-un vis acest concept. 4 Tema distrugerii si a restaurarii prezenta majoritatea viselor citate, n este amplificata chip nepermis de Jung. In fond, aceasta tema evoca n jocul alternanei pulsiunii agresive care, atunci c si-a atins scopul, nd n vis, se transforma inversul ei. Jung pare sa neglijeze faptul ca travaliul n visului organizeaza impresiile preconstiente ale visatorului funcie de n pulsiunea care se cere descarcata ( spea, agresivitatea). Coninutul n imagistic al visului este mai puin important; la urma urmei - el cuprinde imagini familiare universului copilariei, oferite din abundena de basme. Faptul ca fetia este ea nsasi obiectul agresivitaii, ca fragmentele 3, 10, n 11 se explica simplu daca trecem revista destinul probabil al pulsiunilor. n O pulsiune poate fi transformata inversul ei, asa cum am vazut mai sus n atunci c am vorbit de restaurare, sau nd ntoarsa mpotriva subiectului, asa cum este cazul aici. Visele fetiei angajeaza o agresivitate psihica clivata care apare asti fel, cu totul straina, ca o proprietate a obiectelor exterioare. (De altfel, este curios ca desi Jung nsusi observa mai sus ca pulsiunile - instinctele se manifesta de asemenea prin fantasme sau prin imagini simbolice, el neglijeaza acest aspect atunci c analizeaza visele fetiei). nd Faptul ca lnim referiri biblice la tema distrugere si restaurare nu nt are nimic surprinzator: fond, agresivitatea este o componenta univern sala a speciei umane. Ca aceasta agresivitate capata la Parinii bisericii o expresie religioasa este un fapt secundar . 5 Ceea ce dovedeste odata plus ca agresivitatea este o constanta n umana. Sau ca, mai precis, refularea agresivitaii - cu toate consecinele ei - este una din condiiile civilizaiei umane.

101

este confirmat al doilea motiv - mitul cosmologic n (creaia lumii si a omului) - care figureaza al patrulea si al n cincilea vis. Aceeasi legatura moarte si ntre nviere - Adam si Christos (moartea si nvierea) - figureaza Epistola ca tre Corinthieni n (I, XV, 22) pe care am citat-o deja. Trebuie observat aici ca ideea unui Christos m ntuitor este reluarea unei idei precrestine, rasp ndita pretutindeni, cea a eroului si a salvatorului care a fost devorat de un monstru si reapare miraculos dupa ce a triumfat asupra lui. Unde si c a luat nastere aceasta tema nd este un mister. Nu stim nici macar cum sa ne conducem investigaiile. Singura certitudine aparenta este ca acest motiv a fost transmis ca mostenire din vechime de la o generaie la alta. Astfel am putea presupune fara sa gresim ca originea sa se afla ntr-o epoca care omul nu era constient de faptul ca n are un mit al eroului, deoarece nu reflecta asupra a ceea nca ce zicea. Personajul eroului este un arhetip care provine din timpuri imemoriale6. Producerea arhetipurilor de catre copii este si mai importanta pentru ca putem avea certitudinea ca copilul nu a avut acces direct la tradiia cauza. I cazul prezent, familia n n micuei nu avea dec o cunoastere superficiala asupra tradit iei crestine. Temele crestine, fireste, puteau fi reprezentate de idei ca Dumnezeu, ngerii, cerul, infernul si raul. Dar maniera care le utilizeaza copila indica o origine total n necrestina.7 Sa luam primul vis, cel cu Dumnezeu compus din patru zei, venind din patru coluri. Coluri a ce? Visul nu face
Jung afirma cu alte cuvinte ca viziunile fetiei au spate o iston rie precrestina care se pierde negura civilizaiei. n 7 Vezi si nota 3.
6

102

aluzie la nici o camera, care de altfel nu s-ar potrivi cu ceea ce pare a fi un eveniment cosmic care Fiina Universala n intervine ea nsasi. Aceasta cuaternitate, importana data cifrei patru, este prin ea nsasi o idee stranie, care joaca totodata un rol important multe religii si filozofii. Crestinisn mul i-a substituit noiunea de Trinitate, pe care fetia banuiesc ca o cunostea deja. Dar cine ar fi putut sa auda vorbindu-se de cuaternitate divina ntr-o familie aparin nd clasei mijlocii de azi? Cuaternitatea era o idee suficient de rasp ndita printre oamenii care studiau filozofia ermetica n Evul Mediu, dar ea s-a pierdut catre nceputul secolului al XVIII-lea si s-a uitat cu desav rsire de cel puin doua sute de ani. Oare unde a gasit-o copila? I viziunea lui Ezechiel? n Dar nici o nvaatura crestina nu-l identifica pe Dumnezeu 8 cu serafimii . Ne-am putea pune aceeasi ntrebare privina sarpelui n cu coarne. I Biblie, n ntr-adevar, gasim multe animale cu coarne - Apocalipsa, de pilda. Dar toate par sa fie patrun pede, desi domnul lor este dragonul al carui nume grec (drakon) semnifica de asemenea sarpe. S arpele cu coarne apare alchimia latina a secolului al XVI-lea, unde se vorn
Problematica cuaternita ii este inadecvata aici. In fond, cuaternitatea , cele patru coluri din fragmentul 1, poate fi pur si simplu o indicaie spaiala care ar traduce expresia de pretutindeni . Ideea acestei totalita i spaiale evocata prin cuaternitatea poate caracteriza o civilizaie urbana . In mediul rural totalitatea spaiala trebuie sa aiba o reprezentare sferica (vezi bula din fragmentul 10). Pe de alta parte, sa nu neglijam faptul ca integrarea psihica a pulsiunii agresive presupune, at la copil c si la adult, angajarea unei funt t cii/pulsiuni specifice care are un caracter totalizant - totalitatea poate fi exprimata si ea, simbolic, sub forma spaiala . Totodata , faptul ca funcia totalizanta a psihicului exista ca pulsiune implica posibilitatea de a fi reprezentata simbolic vise. n
8

103

beste despre quadricornutus serpens, simbol al lui Mercur, opus Trinitaii crestine. Dar aceasta referina este puin accesibila. Dupa c stiu eu, ea nu figureaza la nici un autor. S i te aceasta fetia nu avea nici un mijloc de a o cunoaste9. In al doilea vis apare un motiv care este indiscutabil necrestin si conin o ra sturnare a valorilor stabilite; de pilda , dansurile pa g executate de oameni paradis si ne n faptele bune fa cute de ngeri infern. Oare, unde a ga sit n copila o noiune at de revoluionara , demna de geniul lui t Nietzsche?10. Aceste ntreba ri aduc o alta: care este importana compensatoare a acestor vise ca rora micua le-a atribuit o asemenea valoare t le-a da ruit tata lui ca dar de Cra cinc un? Daca aceste vise ar fi fost visate de un vraci dintr-un trib primitiv, am fi putut pe buna dreptate sa presupunem ca ele reprezinta variaii pe temele filozofice ale morii, nvierii sau restauraiei finale, ale originii lumii, creaiei omului si relativita ii valorilor. Dar daca le-am ntruchipa la un nivel personal, am putea fi tentai sa renuna m la interpretarea lor datorita dificulta ilor pe care le ridica . Aceste vise conin indiscutabil imagini colective, analoage ntr-o oarecare ma sura doctrinelor predate tinerilor triburile primitive, momentul iniierii lor. In n n acest moment li se spune ce a fa cut Dumnezeu, zeii sau animalele fondatoare, cum s-a creat lumea, omul, cum vor sf si care este sensul morii lor. Exista , oare, cirrsi
De fapt, nu este deloc nevoie ca visa toare sa fi cunoscut imaginea sarpelui dintr-o sursa exterioara . Imaginea sine este o condenn sare onirica ce aduce laolalta caractere animale opuse - cornutelet toarele - care evoca si ele, simbolic, pulsiuni antagonice. S i aici r ga sim la lucru func sau pulsiunea totalizanta . ia 10 Vezi nota 9.
9

104

cumstane care oferim si noi, civilizaia crestina , n n a turi similare? Da, la vremea adolescenei. Dar muli nva nu se mai g ndesc la aceste lucruri dec la ba tr t nee sau pragul morii. n Ori micua se ga sea concomitent aceste doua situan ii: ea se apropia pubertate si concomitent de finalul vieii11. Aproape nimic din simbolismul viselor sale nu anuna debutul unei viei normale de adult, ci exista , dimpotriva , multiple aluzii la distrugere si restauraie. C am citit aceste vise pentru prima oara am avut nd ntradeva r sentimentul tulbura tor ca ele sugereaza un dezastru iminent12. Motivul era natura particulara a compensaiei pe care o deducem din simbolismul lor. Compensaia era contrara a tot ceea ce ne-am fi asteptat sa ga sim n 13 constiina unei fetie la aceasta v rsta . Aceste vise ne reveleaza un aspect nou si oarecum terifiant al vieii si al morii. Ne-am fi asteptat sa ga sim imagini de acest gen la o persoana v n rsta care priveste napoi, si nu la un copil care, normal, priveste nainte. Atmosfera lor aminteste de vechiul dicton latin dupa care viaa nu este dec un vis de scurta durata , si t
Jung vrea sa afirme aici ca cele doua momente existeniale cruciale - pubertatea si moartea -, ele nsele arhetipale, determina imageria arhetipala prezenta visele fetiei . n 12 Poate ca aceasta constatare, ca visele sugereaza un dezastru n iminent , ga sim si ra spunsul la ntrebarea lui Jung privind caracterul compensator al viselor fetiei. Oricum ea nu s-a ndoit de faptul ca s preioase de vreme ce i le-a fa cut cadou de Cra ciun tata lui ei. nt 13 Afirmaii care trebuie sa ne surprinda pentru ca nu stim de ce nu am putea sa ne astepta m la prezena tendinelor agresive la o fetia de 8 ani ? Conduita agresiva este general umana - ea nu ine de v rsta si nici de sex.
11

105

nicidecum veselia si exuberana primei tinerei. Viaa acestei copile seama na cu lega m ntul sacrificiului prima verii14 de care vorbeste poetul. Experiena ne arata ca apropierea neba nuita a morii arunca o umbra profetica asupra vieii si viselor victimei. Chiar si altarul bisericilor crestine reprezinta pe de o parte morm ntul, pe de alta nvierea, deci transformarea morii viaa n eterna .15 Iata ideile pe care visul le sugereaza copilei.16 Aceste vise erau o prega tire pentru moarte, exprimata prin scurte istorioare, analoage basmelor care fac parte din iniierea primitivului sau koanurilor din buddhismul Zen17. Acest mesaj nu seama na cu doctrina crestina , ci mai degraba cu mentalitatea primitiva 18. El pare sa fi luat nastere afara n tradiiei culturale istorice, la izvoarele de mult timp uitate
Ver sacrum vovensum. (N. A.) In crestinism nvierea nu este transformarea morii viaa , ci n biruirea morii. Nu avem de-a face cu un ciclu moarte-viaa , ci cu reinstaurarea Vieii vesnice, care a fost condiia paradisiaca a cuplului adamic nainte de ca dere. 16 Compensaia onirica pe care o cauta Jung aceste vise ar pun tea consta tocmai ideea consolatoare ca toate fiinele si lucrurile n mor, dar ca moartea nu este o neantizare definitiva . Moartea este urmata de viaa . 17 Koan-ul nu are nimic de-a face cu iniierea misterele morii, n n sensul comentat aici de Jung. Un koan este o formulare succinta a unui adevar evident care socheaza tocmai prin simplitatea si evidena sa. El are menirea de a zdruncina mentalitatea discipolului de Zen, o mentalitate format la scoala unei logici formale. 18 In ma sura care doctrina crestina poate fi asema nata cu o n elaborare secundara , sensul acordat acestui termen interpretan n rea viselor, g ndirea visului, visul propriu-zis (la fetia noastra ) are un caracter primitiv. Pentru ca ne apropie mult mai direct de sursele pulsionale agresive prezente aceste materiale. n
15 14

106

ale psihicului care, ncep cu epoca istorica , au alind mentat speculaia filozofica si religioasa asupra vieii si morii. Este ca si cum evenimente viitoare si-ar proiecta nca deja umbra asupra copilei trezind g nduri, mod normal n adormite, care acompaniaza sau descriu apropierea unei mpla ri fatale. Desi forma particulara care se exprint n mau ele este mai mult sau mai puin personala , schema lor generala este colectiva . Le ga sim pretutindeni, toate n timpurile si variaza ca si instinctele, care s modificate nt considerabil de la o specie la alta desi servesc acelorasi scopuri generale. Nu credem ca fiecare animal care vine pe lume cresi eaza propriile instincte ca o achiziie personala si cu at t mai puin ca fiinele umane inventeaza la nastere comportamentul care le caracterizeaza ca specie. Ca si instinctele, schemele colective de g ndire la om s snt nna cute si mostenite. Dar ele funcioneaza , atunci c au nd ocazia, ntr-o maniera mai mult sau mai puin asema na toare la toi oamenii. Fenomenele afective din care decurg tipurile de g ndire s vizibil asema na toare la toata nt lumea. Le putem identifica si la animale, chiar si la cele care provin din specii diferite. Daca acest caracter snna cut al arhetipului surprinde, ce sa spunem atunci de insecte si de complexitatea funciilor lor simbolice? Ca ci, la urma urmei, majoritatea dintre ele nu-si cunosc pa rinii si nu au primit nici un fel de a tura . Oare, de ce ar nva trebui, schimb, sa presupunem ca omul ar fi singura n fiina vie lipsita de instincte specifice sau ca psihicul sa u nu mai conine nici o urma a evoluiei sale?19
19

Poate pentru faptul ca omul nu este un animal specializat, asa

107

Fireste ca daca identifica m psihicul cu mintea constienta am putea usor concepe ideea eronata ca omul se naste pe lume cu un psihic vid si ca mai t rziu psihicul sa u nu conine nimic mai mult dec ceea ce a at prin t nva experiena individuala . Dar psihicul este mai mult dec t mintea constienta . Constientul animalelor este limitat si totusi multe din reaciile si impulsurile lor denota existena unui psihic. Iar primitivii fac o gra mada de lucruri a ca ror semnificaie le este necunoscuta 20. Vei constata acelasi fenomen daca i ntrebai pe oamenii civilizai sensul real al pomului de Cra ciun sau al oului de Pasti. De fapt, si ei fac o gra mada de lucruri fa ra sa stie de ce. Inclin sa cred ca , general, i aciona m n nt si mult mai t rziu ne preocupa m sa stim de ce am fa cut 21 cutare lucru . Practicantul se ga seste mereu faa unor n pacieni altminteri inteligeni care se comporta ntr-o maniera stranie si complet imprevizibila , pe care nu o pot explica. La prima vedere, asemenea reacii si mpulsuri par sa aparina unei naturi intime, personale, si nceta m sa ne
t anumite componente scute ale bagajului sa u biologic si-au nc nna diminuat fora pulsionala , atunci c nu au mai fost utile adapta rii. nd Poate ca limbajul articulat - transmiterea informaiilor culturale prin cuvinte - a fa cut inutila transmiterea ereditara a nsusirilor speciei pe calea viziunii interioare a arhetipului. 20 Ceea ce nu dovedeste neapa rat ca am avea de-a face cu manifesta ri ale psihicului colectiv. Primitivii nu fac dec sa repete ordot nanele tradiiei, chiar daca nu li se la mureste sensul lor. A face ceva mecanic nu nseamna neapa rat ca acel ceva provine din sferele psihicului colectiv. 21 In cazul riturilor religioase nu ne mai preocupa sa stim care este semnificaia lor pentru ca s ntem ncreza tori eficacitatea lor n magica .

108

mai ocupa m de ele ca ci le considera m particulare. De fapt, ele se fondeaza pe un sistem instinctual preformat si mereu activ care caracterizeaza omul. Unele forme de g ndire, unele gesturi universal comprehensibile si multe atitudini urmeaza o schema stabilita cu mult nainte ca omul sa atinga stadiul refleciei. Este chiar de crezut ca originile ndepa rtate a acestei faculta i reflexive, proprie omului, sa -si fi avut ob rsia conn secinele penibile ale ciocnirilor afective violente. Sa lua m, daca vrei, scopul ilustra rii acestei teon rii, cazul omului primitiv care, ntr-un moment de m sau de decepie - pentru ca nu a prins nici un nie peste - stranguleaza fiul mult iubit, apoi este cusi prins de un imens regret privind cadavrul micuului pe care ine brae. Un astfel de om ar putea sa -si l n aminteasca de acest moment toata viaa.22 Nu putem sti daca o experiena de acest gen nu a fost cumva cauza iniiala a dezvolta rii constientului la om. Dar nu ncape ndoiala ca un soc analog de natura afectiva este adeseori necesar pentru a trezi oamenii si a-i determina sa ia aminte la ceea ce fac. Este si cazul celebru al aristocratului spaniol din secolul al XIII-lea, Raimond Lullus, care, dupa o curte ndelungata a reusit sa obina o lnire secreta cu doamna pe care o nt ndra gea. Ea descheie ta cuta rochia si ara ta s si i nul m ncat de cancer. S ocul schimba viaa lui Lullus. El
Aluzie la teoriile lui Freud privind complexul lui Oedip. Diferena este ca acest exemplu tata l este criminalul si fiul victima. n Este puin probabil ca dintr-un incident izolat ca acesta sa provina ritualuri magice complexe care, mai t rziu, sa dea nastere unei religii.
22

109

deveni un eminent teolog si unul dintre cei mai mari misionari ai Bisericii. In cazul unei schimba ri at de t bruste putem demonstra adeseori ca un arhetip lucra de multa vreme inconstient, aranj abil circumstann nd ele care aduc criza. Asemenea experiene par sa demonstreze ca structurile arhetipale nu s forme statice. S elemente dint nt namice care se manifesta prin impulsuri la fel de spontane ca si instinctele. Unele vise, anumite viziuni sau g nduri pot sa apara brusc si, oric de minuioasa t ar fi investigaia, ea nu le poate revela cauza. Asta nu nseamna ca aceasta cauza nu exista . Dar ea este at de t ndepa rtata , at de obscura , t nu o putem percepe. t nc Intr-un asemenea caz, trebuie sa astepta m fie ca visul si sensul sa fie nelese, fie sa survina un eveniment exterior care sa explice visul. In momentul visului, un asemenea eveniment poate aparine nca viitorului. Dar ca si g ndurile noastre constiente, inconstientul nostru si visele sale se ocupa de viitor si de posibilita ile sale. Toata lumea a crezut multa vreme ca principala funcie a viselor este de a prezice viitorul23. Din Antichitate si p Evul mediu, visele au na n jucat un rol pronosticul medical. Pot confirma printrn un vis modern elementul de pronostic (sau de precunoastere) coninut ntr-un vis antic pe care citeaza l Artemidor din Daldis, secolul al II-lea dupa Christos. n
Nu toate visele erau considerate importante acest sens. In antin chitate se stia ca exista vise neimportante care provin din fermentarea unor griji sau dorine nefinalizate din ziua care a precedat visul. Un articol pe aceasta tema a fost publicat revista de psihanaliza OMEN, nr. n 1/1998 (Articolul este semnat de Horia Vasilescu si se intituleaza Cheia viselor si psihanaliza.)
23

110

Un om a visat ca vede pe tata l sa u pierind fla ca rile l n unei case incendiate. Nu dupa multa vreme, moare el nsusi de un phlegmon (un foc24 sau febra mare) datorat, presupun, unei pneumonii. Int mplarea a vrut ca unul din colegii mei sa fi suferit de o febra cangrenoasa , de fapt de un phlegmon, care i-a fost fatala . Unul din fostii sa i pacieni, care nu stia nimic despre boala medicului sa u, a visat ca doctorul a murit ntr-un foc mare. Era momentul n care medicul tocmai fusese internat, iar maladia lui se afla stare incipienta . Visa torul nu stia nimic afara de n n faptul ca medicul sa u se mbolna vise si fusese internat. Trei sa pta m mai t ni rziu medicul a murit25.
Din grecescul phlegein - a arde. (N. A.) Visele diagnostic adevaratul sens al cuv n ntului nu au nimic n comun cu premoniia. Pentru medicii antici visul era o sursa de informaii privitoare la natura maladiei pacientului. Exista chiar un simbolism al visului medical studiat de tamaduitorii antichitaii care corpurile si n organele sale, s ngele, funciile biologice etc. capata expresii materiale, mprumutate din elementele lumii reale. C priveste visul care fiul viseaza tatal murind t n si ntr-un incendiu, pentru ca la scurt timp sa moara el nsusi de o febra mare, credem ca nimic nu indica aici o constelare premonitiva. Visul poate fi interpretat separat de moartea propriu-zisa a fiului. Ca si cazul Dora, studiat de n Freud, unde avem de-a face cu un vis de incendiu oarecum asemanator, putem admite ca lnim si aici, la fel, pulsiuni agresive scindate, adica nt evacuare din personalitatea visatorului si autonomizate. Aceste pulsiuni s asociate unor fore ale naturii sau catastrofelor naturale: fulger, tunet, nt cutremur, inundaie (potop), incendiu etc., care pot sluji ca suport dorinelor refulate ale visatorului. Acest tip de vise de calamitate au avantajul ca elibereaza eul visatorului de culpabilitatea morala care succede exploziei necontrolate de m Visatorul contempla nie. ntreaga scena onirica a dezastrului fara a avea sentimentul ca a provocat-o el. El poate resimi chiar sentimente contrare, de ngrijorare faa de soarta persoanei calamitate.
25 24

111

Dupa cum arata acest exemplu, visele pot avea un caracter de anticipare sau de pronostic, asa t orice pernc soana care intenioneaza sa le interpreteze trebuie sa ina cont de acest aspect, mai ales atunci c visul nu poate fi nd explicat numai prin contextul sa u asociativ. Adeseori un asemenea vis pare ca provine din neant, si ne ntreba m care i-ar putea fi cauza. Fireste, daca am cunoaste evenimentul ulterior al ca rui mesaj este visul am putea clarifica si cauza.26 Ca ci numai mintea constienta este ignonca ranta - inconstientul pare deja informat si ajuns deja la o concluzie pe care o exprima vis. n In fapt, se pare ca inconstientul este capabil sa observe faptele si sa extraga concluzii din ele, la fel ca si constientul. El poate chiar utiliza unele fapte si poate anticipa rezultatele lor posibile tocmai pentru ca noi habar n-avem de asa ceva. Dar at c putem judeca dupa vise, operait t ile inconstientului, acest caz, s instinctive. Aceasta n nt distincie este importanta . Analiza logica este prerogativa constiinei. Proceda m, virtutea ei, la o selecie conforn ma raiunii si cunostinelor noastre. Inconstientul, n schimb, pare a fi ghidat mai ales de tendinele instinctuUn asemenea vis de calamitate a avut un pacient v de 27 n rsta de ani. Era ca sa torit cu o femeie nepotrivita si avea un copil. Visul lui arata lumea dupa potop. Resturi de case, construcii ruina , mult n na mol pe stra zi. Apele se retra sesera si se punea problema sa se ia totul de la nceput. Acest vis s-a repetat c n teva r nduri cu mici variaiuni. La circa 2 ani de la prima sa apariie a survenit divorul dintre visa tor si soia sa. Convieuirea cuplului devenise imposibila . Ideea de a lua totul de la nceput este la murita prin evenimentele care au urmat visului. Eliberat de obligaiile sale conjugale, visa torul se afla, cumva, situaia care fusese n n nainte de ca sa torie.
26

112

ale reprezentate de forme de g ndire corespunza toare, adica de arhetipuri. Un medic ca ruia cerem sa descrie i derularea unei maladii va utiliza concepte raionale ca infecie sau febra . Visul e mai poetic. El reprezinta corpul bolnav al omului ca si cum ar fi casa sa terestra si febra - focul care a distrus-o27. Casa cum arata visul pe care l-am evocat, spiritul arhetipal a rezolvat situaia aceeasi maniera cum o fa cea n pe timpul lui Artemidor. Ceva, a carui natura este mai mult sau mai puin cunoscuta, a fost sesizat intuitiv de inconstient si supus aciunii arhetipurilor. Aceasta sugereaza ca spiritul arhetipal s-a substituit g ndirii constiente si raionamentelor sale pentru a asuma sarcina pronosticului. Arhetipurile s nt deci dotate cu o iniiativa proprie si cu o energie specifica. De asemenea, ele pot furniza concomitent, forma simbon lica care le este proprie, o interpretare plina de sens si pot sa intervina ntr-o situaie data cu propriile lor impulsuri si g nduri. I aceasta privina ele funcioneaza ca niste comn plexe. Ele vin si pleaca dupa bunul plac, adeseori opun nduse inteniilor noastre constiente sau modific ndu-le ntr-un chip extrem de deranjant. Putem percepe energia specifica a arhetipurilor atunci c avem ocazia sa apreciem fascinaia pe care o exercita nd ele. Ele par sa vrajeasca. Gasim aceeasi caracteristica la
Jung sugereaza aici cele doua tipuri de activitate mentala care caracterizeaza funcionarea minii noastre. In spea, el se refera la g ndirea dereistica specifica proceselor inconstiente, sustrase controlului mintal constient. Expresiile psihice ale acestui tip de g ndire s visele si tot ce nt ine de oniric (oniroid). Jung nu face nici o distincie ntre g ndirea dereistica, care se desfasoara inconstient, si inconstientul propriu-zis. Ba mai mult, el atribuie acestei g ndiri o cunoastere magica care nu se limiteaza la determinarile spaio-temporare.
27

113

complexele personale si, la fel ca si complexele personale, complexele sociale cu caracter arhetipal au o si ele o istorie. Dar timp ce complexele individuale nu suscita dec can t pricii personale, arhetipurile creeaza miturile, religiile si filozofiile care influeneaza si caracterizeaza naiuni si epoci ntregi. Consideram complexele personale o compensare a unei atitudini care izvoraste dintr-o minte unilaterala si pervertita 28. La fel, miturile cu caracter religios pot fi interpretate ca un soi de terapeutica mentala dirijata mpotriva suferinelor si angoaselor care afecteaza umanitatea: foamea, razboiul, bolile, moartea. Mitul universal al eroului, de pilda, se refera ntotdeauna la un om foarte puternic sau la un om-zeu care triumfa asupra raului ncarnat de dragoni, de serpi, de monstri, de demoni, eliber ndu-si poporul de distrugere si de moarte.29 Nararea sau repetarea rituala a textelor sacre si a ceremoniilor, cultul eroului cuprinz dansuri, imnuri, rugaciuni, nd sacrificii inspira asistenei emoii numinoase30 (asa cum ar face-o o vraja magica) si exalta individul p la un punct na n care se identifica cu eroul. Daca ncercam sa privim cu ochii credinciosului poate ca reusim sa nelegem cum poate fi eliberat omul obisnuit de neputina si de mizeria sa, cum poate fi el dotat, macar temporar, cu un caracter aproape suprauman. Adeseori, o asemenea viziune va susine multa vreme si va impune un l i
Nu sens moral. (N. A.) n Acest mit este inversul riturilor primitive de purificare prin sacrificiul uman. Mitul eroului reabiliteaza cumva imaginea acestuia sau, mai exact, readuce la viaa . Eroul nu mai este el l nsusi sacrificat unei creaturi divine, ci sacrifica aceasta creatura . 30 Sa amintim ca numinosul (din latinescul numen: divinitate) desemneaza ceea ce pare divin. (N. A.)
29 28

114

anumit stil de viaa. Dar viziunea poate influena chiar si o societate. Un exemplu remarcabil acest sens ne este dat de n misterele din Eleusis care au fost suprimate cele din urma n la nceputul secolului al VII-lea d. C. I mpreuna cu oracolul din Delfi, aceste mistere exprima esena spiritului vechii Grecii. La o scara mult mai mare era crestina datoreaza si numele si importana sa misterului antic al omului-zeu, care are radacina mitul arhetipal al lui Osiris-Horus, din si n Egiptul antic. In general se crede ca timpurile preistorice ideile n mitologice fundamentale au fost inventate la un moment dat de un venerabil si ingenios filozof sau profet si ca un popor credul si lipsit de sim critic le-a mbra isat cu credina pentru totdeauna. Se spune, de asemenea, ca povestile relatate de un cler avid de putere nu s adeva nt rate, ca ele nu s dec simple scorneli. Dar cuv nt t ntul a inventa provine tocmai din latinescul invenire, adica a ga si , si de aici a ga si cercet . In cel de-al doilea sens nd se sugereaza chiar o anumita intuiie a ceea ce vei ga si. Permitei-mi sa revin la ideile ciudate coninute vin sele fetiei. Mi se pare improbabil ca ea sa le fi ca utat, deoarece ca a fost mirata atunci c le-a ga sit. Aceste nd idei i s-au prezentat mai degraba ca niste povesti ciudate si neasteptate, care i s-au pa rut at de remarcabile t sa t nc le faca cadou tata lui ei de Cra ciun. Totodata , fa c ndu-le cadou, ea le-a ridicat p la nivelul crestin, mereu viu, na unde nasterea Domnului este mpletita cu secretul pomului vesnic verde, care poarta lumina ce tocmai s-a na scut (aluzie la al cincilea vis)31.
Metoda de interpretare a viselor folosita de Jung se inspira din exerciiul silogismului. El compara tematic visele fetiei cu miturile si legendele
31

115

Desi exista numeroase ma rturii istorice a relaiei simbolice care exista ntre Christos si arbore, pa rinii fetiei ar fi fost foarte ncurcai daca ea le-ar fi cerut sa -i explice exact motivul pentru care ei decoreaza un brad cu lum ri aprinse pentru a sa rba tori Nasterea na M ntuitorului. Oh, dar a sta-i un obicei crestinesc , ar fi ra spuns ei. Un ra spuns serios ar fi necesitat o disertaie profunda asupra simbolismului antic al morii zeului, lega tura sa cu cultul Marii Mame si cu simbolul sa u, arborele, pentru a nu meniona dec un aspect al acestei t probleme complicate32.
antice, gaseste numitori comuni - spea, ideile de distrugere si de restaun rare - si conchide ca aceste vise s identice funcional si semantic cu mitunt rile respective, ca si unele si altele s opera inconstientului clarvazator. De nt fapt, aceasta metoda nu sta picioare. Numai si pentru faptul ca miturile n antice, inclusiv cel crestin - asa cum le avem noi azi - s rezultatul unor nt elaborari ndelungate timp, care intervenia constienta, ideologica, nu n n este absenta. In al doilea r nu putem aprecia valoarea mitico-iniiatica a vind, selor fetiei dec ma sura care ignora m natura lor compensatoare t n n - aluzie fac la agresivitatea clivata - si ne deplasam asupra structurii nd scenariului oniric care aminteste izbitor de elaborari asemanatoare. 32 Impodobirea pomului de Craciun este, probabil, o restaurare simbolica a momentului nasterii lui Christos. Se mpla ca si crizele de nt n melancolie, c retraim amintire, cuprinsi de emoii intense, detaliile nd n unor evenimente traite c ndva trecut, care au lasat urme ad sun nci n fletul nostru. Pomul de Craciun si lum narile reprezinta cosmosul, bolta nstelata; globul din v - steaua magilor care anuna Nasterea M rf ntuitorului si indica locul nativitaii. Restaurarea acestui moment precis, cu mari rezonane sufletul credinciosului crestin, se face chip magic, prin ceea ce n n s-a numit participare mistica (simularea simbolica a evenimentului). Tot ceea ce adauga Jung la aceste fapte, inclusiv ceea ce lasa sa se neleaga, nu este dec o amplificare de ordin speculativ, o elaborare de t tip teologal. Evenimentele si inteniile lor crude s ignorate de dragul nt

116

Cu c plonjam mai ad originile unei imagini cot nc n lective (sau, limbaj ecleziastic, ale unei dogme), cu at n t descoperim mai mult un amestec de scheme arhetipale care, naintea timpurilor moderne, n-au facut niciodata obiectul cugetarii33. Iata de ce noi stim paradoxal mai multe despre simbolismul miturilor dec generaiile care ne-au precedat. t I realitate, oamenii de odinioara nu reflectau asupra simn bolurilor. Ei traiau si erau inconstient animai de semnificaia lor34. Voi da exemplul unei experiene pe care am avut-o la primitivii de la muntele Elgon, Africa. In fiecare dimin
unui simbolism care nu mai are rezonane realitatea traita. n 33 Amestecul cu pricina este opera savanilor care s-au preocupat mai mult de natura mistica si mai puin sau deloc de aspectul psihologic, de fapt trait, consemnat de mituri. Filozofia omului-zeu, si altele la fel, este opera savanilor care au scapat din vedere eficacitatea reala a mitului, caracterul sau de eveniment trait. 34 Aici se mpla ca si viaa de zi cu zi a oricaruia dintre noi. Cutant n re se simte cuprins de nostalgie si retraieste cu emoie momentele eseniale ale vieii sale. Isi aduce aminte, de pilda , cum a cunoscut-o pe soia sa, cum s-a gostit de ea, cum s-au ca sa torit si multe alte detandra lii care s-au estompat timp. n La nivel colectiv, asemenea reamintiri, care evoca evenimente cosmice repetate ritual, capa ta noi si noi contururi si valene ada ugate cu sau fa ra voie de naratori, filozofi sau teologi. In final, un savant modern va descoperi cutare poveste antica n sensuri care sca pau/scapa naratorului. In exemplul individului care trece revista propria viaa , si n un urmas al lui Jung ne va vorbi despre arhetipurile inconstientului colectiv si va afirma ca noi, care am tra it de fapt experienele reamintite, nu reflecta m asupra simbolismului lor; ca el, care reflecteaza asupra simbolurilor sacre care ar fi aceste evenimente, stie mai multe dec noi! Interesul pentru evenimentul tra it se t deplaseaza astfel sfera speculaiei intelectuale sterile, care nu n mai are nici un ecou asupra vieii imediate.

117

neaa , zori, ei pa ra seau colibele, suflau sau scuipau n si m si le ridicau spre primele raze de soare ca si cum n ini i-ar fi oferit suflul sau saliva lor lui mungu35 - zeului care urca la orizont. C i-am nd ntrebat care era sensul acestui gest sau de ce fa ceau, s-au ara tat total l ncurcai. Tot ce au ga sit sa spuna a fost: L-am fa cut dintotdeauna. Asa s-a fa cut mereu atunci c soarele ra sare . Au izbucnit nd r atunci c le-am sugerat ca o concluzie evidenta ca n s nd soarele este mungu. In fapt, soarele nu este mungu dec t atunci c se afla deasupra orizontului. Mungu este, mai nd precis, ra sa ritul soarelui36.
Acest termen al limbajului swahili, pe care utilizau pentru a l explica un act ritual, este derivat dintr-o ra da cina polineziana care echivaleaza cu mana sau mulungu. Aceste cuvinte si ali termeni analogi desemneaza o putere de o extraordinara eficacitate, care impregneaza totul si pe care o califica m drept divina . Cuv ntul mungu este echivalent pentru ei cu Dumnezeu sau Alah. (N. A.) 36 Daca ne imagina m o gra dinia de copii care, fiecare dimin n neaa , copii s obligai sa -si expuna m nt inile la inspecia sanitara ; daca acest obicei se perpetueaza la infinit fa ra ca cineva sa se mai sinchiseasca de rostul lui, ba chiar si absena educatoarei care este n eventual nlocuita de luna plina , putem avea o imagine asupra modului cum se mpla realitate cazurile studiate de Jung. nt n n Desigur ca pentru ochii unui spectator nestiutor acest obicei nu are nici un sens. Daca totusi el vrea sa -i ga seasca unul, se va juca de-a detectivul si va reflecta cam asa: Mai mult ca sigur ca faptul de a-i expune m inile la vedere este lega tura cu dorina de a-i dovedi n nevinova ia, bunele intenii - ara i astfel ca nu ai nimic de ascuns, ca nu ai pus m pe nimic ce nu-i aparine etc. Luna plina evoca si ea na cutare si cutare lucru Toate aceste deducii didactice nu au nsa nimic comun, asa cum am n ncercat sa demonstrez, cu semnificaia obiceiului studiat. Poate ca ar fi bine sa revenim c si c la Mircea Eliade care nd nd afirma cu justee ca nu putem cunoaste inteniile care au condus la creaia produselor culturale arhaice pornind de la analiza vestigiilor.
35

118

Sensul a ceea ce fa ceau era evident pentru mine, dar nu si pentru ei. Ei se mulumeau sa faca fa ra sa g ndeasca la ce fac. De aceea erau incapabili sa se explice. Am conchis ca ei oferea sufletele lui mungu, ca ci si suflul (vieii) si saliva semnifica substana sufletului . A sufla sau a scuipa pe ceva are un efect magic. Christos, de pilda , si-a folosit saliva pentru a-l vindeca pe orb. Un alt exemplu este cel al fiului care aspira ultima ra suflare a tata lui sa u muribund cu scopul de a-i lua sufletul. Este foarte improbabil ca acesti africani, chiar ntr-un trecut ndepa rtat, sa fi stiut mai mult despre sensul ceremoniei lor. De fapt, stra mosii lor stiau probabil si mai puin, pentru ca erau si mai inconstieni de motivele lor si reflectau si mai puin asupra faptelor lor37. Faust al lui Goethe spune foarte bine: Am Anfang war die Tat ( La nceput era fapta ). Faptele nu au fost niciodata inventate. Ele au fost fa cute. De altfel, g ndirea este o descoperire relativ t rzie a omului38. Mai i, el a fost nt mpins sa acioneze de factori inconstieni. Mult mai t rziu a nceput sa reflecteze asupra cauzelor care l mping. Fa ra ndoiala ca i-a trebuit mult timp ca sa
Izvoarele materiale, arheologice etc. s opace informaional. nt 37 Jung insinueaza aici ca manifesta rile rituale, de genul celor observate de el munii Elgon, s-au impus constiinei primitivului n n mod spontan, fa ra nici o explicaie logica . Dar, dupa cum o dovedeste ceremonia mpodobirii pomului de Cra ciun, aceasta logica exista (chiar daca este ignorata de executant, de privitor). Ea deriva dintr-o intenie constienta grefata pe o trebuina pragmatica . 38 Mai precis g ndirea speculativa , pentru ca studiile asupra primitivilor au dovedit existena g ndirii pragmatice ntr-o maniera absolut identica cu cea a omului modern. Primitivul este extrem de inventiv si deloc naiv atunci c vrea sa ma n nd nce.

119

ajunga la ideea absurda ca este mpins de el nsusi, pentru ca mintea sa nu putea identifica nici o alta fora motrica dec a sa proprie. t Ideea ca o planta sau un animal s-ar inventa singure ne-ar face sa r dem. S i totusi muli oameni cred ca mintea s-a inventat singura , fiindu-si astfel propriul creator. De fapt mintea a atins stadiul sa u actual de minte constienta tot asa cum ghinda se transforma n stejar, asa cum saurienii s-au transformat mamifere. n Ea a evoluat de-a lungul timpului si continua s-o faca si azi, asa t noi s nc ntem stimulai at de fore extet 39 rioare c si interioare . t Aceste fore interioare vin dintr-o sursa profunda care nu este alimentata de constient si scapa controlului sa u. In mitologia veche, aceste fore erau numite mana, spirite, demoni sau zei. Ele s si azi la fel nt nca de active. Daca s conforme dorinelor noastre, vornt bim de inspiraie sau de impulsuri fericite si ne felicita m pentru ca s ntem istei . Daca aceste fore ne s nt defavorabile, declara m ca nu am avut noroc, ca anumite persoane ne s ostile sau ca pricina nefericirii nt noastre trebuie sa fie patologica . Singurul lucru pe care nu vrem sa -l admitem este ca depindem de fore care
Evoluia istorica a minii, ca si a modelului ei - transformarea saurienilor mamifere evoluate - este o concepie care trebuie cel n puin amendata . Se pare ca anumite evenimente bruste exterioare, cataclisme naturale, schimba ri accidentale radicale ale ecosistemului, a ambianei culturale (la om) etc. produc mutaii imprevizibile at t n ordinea animala , c si cea umana -mentala . Asa t se pune t n nc ntrebarea care mai este rolul forelor interioare , al arhetipurilor, n dezvoltarea si evoluia minii? Daca totusi arhetipurile au un rol, acesta nu trebuie absolutizat.
39

120

scapa voinei noastre. Este totodata adeva rat ca , ultima vreme, omul cin vilizat a obinut o anumita doza de voina , de care se poate folosi dupa bunul plac. El a at sa -si faca nva treaba eficace fa ra a recurge la incantaii si la tam-tam pentru a se pune stare de hipnoida . El se poate chiar n lipsi de ruga ciunea zilnica prin care implora ajutorul divin. El poate realiza ceea ce a ales sa faca si-si poate traduce ideile fapte oarecum fa ra piedica . In timp ce n primitivul pare sa fie jenat la fiecare pas de temeri, de superstiii si de alte obstacole invizibile40. A vrea nseamna a putea , rezuma superstiia omului modern. Dar omul contemporan susine credina cu preul si unei evidente lipse de introspecie. El nu vede ca ciuda n raiunii si eficacita ii sale, el este totusi posedat de puteri care scapa controlului sa u. Zeii si demonii sa i nu au dispa rut cu totul. Nu au fa cut dec sa -si schimbe numele. t S i ei in sah prin neliniste, angoasa , complicaii psil n hologice, o nevoie insaiabila de pilule, de alcool, de tutun, de hrana si mai ales prin proliferarea impresionanta a nevrozelor.41

Omul modern a realizat o societate civila care garanteaza si i susine activitatea individuala . El a nlocuit ordinea juridica divina cu cea omeneasca , instanele ceresti cu cele pa m ntesti. De aceea el se sinchiseste mai puin de zei si de aciunile lor. De aici si lipsa de actualitate a riturilor de a face propice prezente pretutindeni lumea n primitiva si antichitate. n 41 Nevrozele nu erau mai puin absente lumea primitiva . Numai n ca purtau alte nume si erau puse pe seama unor fore oculte exterioare.

40

121

ANEXA Psihologia visului

Utilizarea lui ca mijloc de cunoastere si agent terapeutic

de Roland Cahen

122

 Psihologia visului - utilizarea lui ca mijloc de cunoas tere s i agent terapeutic este un articol semnat de Roland Cahen s i publicat ntr-o monografie dedicata visului, ntr-un context mult mai larg de abordare. Am publicat Anexa acest articol din doua motive: 1. el ne ofera o n sinteza pe puncte a principalelor probleme care incumba interpreta rii onirice; 2. ilustreaza comparativ modalita de interpretare specifice lui C.G. Jung s i lui Sigmund ile Freud. Astfel, putem observa cum cele doua metode, n ciuda divergen lor mai mult teoretice, se elor mpletesc, special privin rezultatului comun ob n n a inut. Dar cine este Roland Cahen? Cel mai important traduca tor al operei lui C. G. Jung limba franceza s i cel n mai autorizat. El nsus i analist practician jungian, Roland Cahen abordeaza problema visului de pe o pozi relativ impar des i, c ie iala n teva r nduri, op iunea sa partizana se face sim . In mare , articolul sa u nu ita nsa contravine intereselor teoretice ale celor doi corifei ai psihanalizei: Sigmund Freud s i C. G. Jung. Acest articol are un caracter ilustrativ, demonstrativ, care vine sa fixeze teoriile visului expuse de Jung pan ginile acestei ca r i. J. C.

123

I. Fenomenologia visului s i tentativade definire

Ce este visul? Nu am nevoie sa -l definesc. Toi stim: visul este un fenomen care releva din lumea faptelor. Este un dat al experienei. Visul releva dintr-un plan existenial care s-a impus mai mult sau mai puin fieca ruia din noi si care ne nscrie realitate, n ntr-o anumita realitate umana si mentala la care trebuie sa participa m, care merge de la beatitudine si de la sentimentul fericirii supreme1 la angoasa cea mai profunda si la cosmar. Pare paradoxal ca zicem ca visul ne nscrie n real. Acest paradox este totusi pivotul orica rui interes care ne apropie de vis: visul este lumea n interioara echivalentul obiectului din lumea exterioara . In lumea exterioara percepem obiectul; n lumea interioara percepem, la fel, visele. Acestea
"Atunci cnd Dumnezeu va pune capa t robiei Sionului, vom fi ca si cei care viseaza ", Psalmi, 126. (N. A.)
1

124

din urma au chiar economia noastra mentala o n imediatitate mai mare dec percepiile pentru ca nu t mai au nevoie de intermedierea simurilor. Intruc t visele se refera adeseori la obiectele exterioare, ele le nscriu si le fac sa tra iasca interior si, prin n urmare, contribuie la edificarea realita ii umane: cuplul uman, de pilda , s-ar mai constitui el oare fa ra partea sa de visare? C spun: "vis", fiecare din voi stie la fel de nd bine despre ce e vorba ca si cum as spune: noapte si zi. Visul este un dat iraional, ca orice dat al percepiei externe sau interne. Este o suita de imagini, cel mai adesea descusute, care se deruleaza n fiina mea mentala si i se impune. Am spus bine " fiina mea mentala ", ca ci visul este ca si o marn fa care nu poate fi exportata . Adeseori dificil de memorat, el se lasa si mai greu de povestit. Povestit, el a devenit altceva dec tra irea care a fost. t Visul este un munte de iraionalitate si de aparente incoerene care, mai mult sau mai puin, noapte de noapte, vine sa sfideze raionalitatea noastra , vine sa zdruncine cadrele noastre cele mai sigure, plonj ndu-ne de fiecare data - si chiar plonj ndu-l pe cel mai echilibrat, pe cel mai solid dintre noi, pe cel mai raional - ntr-o lume de iraional. S i acest fenomen este asa ma sura de derutant t n nc primul gest, la trezire, este sa -l numim absurd, ba chiar delirant si sa -l alunga m: ceea ce este mai aproape este si mai obscur (Lvi-Strauss). Aceasta este, cel puin la o prima aproximare, atitudinea si reacia ignoranei si a defenselor mele de individ ajuns la raionalitate faa acestei n

125

lumi imaginare, proteiforme, din care s-a desprins cu chiu cu vai raionalitatea si din care continua sa se desprinda zi de zi, iar si iar. Pentru noi, analistii, visul apare ntr-o liniste dubla : linistea nopilor si linistea acestei situaii umane speciale, unica istoria oamenilor si a ren laiilor lor, care este confruntarea analitica . Aceasta confruntare este de o originalitate majora si creatoare graie linistii analitice , liniste accentuata de prezena noastra indiferenta aparenn a , dar vigilenta . In cadrul acestei ambiane silenioase, securizante si catalizante, noi facem sa iasa la lumina imagina persoanelor care ne ofera ncrederea ia lor, ca s i scamatorul care scoate iepurele din pa la rie. Dar tot asa cum iepurele s-a aflat deja n fundul dublu al pa la riei, ignorat de gura -casca , la fel erau deja prezente si tonele de psihism - care vor avea nevoie de trei ani pentru a se deversa si a se verbaliza - fundul dublu, insondabil si ignorat n al personalita ii constiente care s-a numit, lipsa n unui termen mai potrivit, inconstient. Din acest fund dublu, insondabil si ignorat al personalita ii constiente a visa torului se iveste, treptat, materialul sa u oniric. Asadar, visul se iveste linistea nopilor visa n torului si linistea analitica ce trimite eul visa ton rului la obscurita ile aparent insondabile ale vieii sale interioare, de unde vor apa rea treptat elementele nedigerate ale refulatului, cele ale prospect ivului si ale dorinei na sc nde. Daca raiunea si constientul, fa ra ndoiala pentru

126

a se afirma, au ncercat decursul secolelor de n lumini sa minimalizeze visul, numerosi autori i-au subliniat totusi importana: - pentru Aristotel visul era activitatea mentala a sufletului omului adormit; - pentru Moreau de Tours tocmai activitatea mentala a visului este responsabila de lumea nebuniei, atunci c este exagerata ; nd - pentru Freud visul este o confiden a , dar o confidena voalata fa cuta termeni improprii; n - pentru Jung visul este o exteriorizare specifica a inconstientului care apare constient. n Este bine stabilit azi (si aceasta este si poziia noastra personala ) ca visul este expresia acestei activita i mentale care se manifesta noi, care n g ndeste, simte, ncearca , speculeaza marja actin vita ii noastre diurne, si la toate nivelurile - de la planul cel mai biologic, la cel mai spiritual al fiinei - fa ra ca noi sa o stim. Angaj un curent nd psihic interior si necesita ile unui program vital nscris profunzimea fiinei, visul exprima aspin raiile profunde ale individului si, acest context, n va fi pentru noi o sursa inestimabila de informaii variate. Astfel ne apare fenomenologia de baza a visului. II. Poziia lui Freud s i cea a lui Jung Sa ne oprim o clipa asupra demersului nostru. Oare ce nseamna a vrea sa interpretezi visele? Mai i nt nseamna sa le nelegi. Dar ar mai trebui sa ne ntreba m si ce este nelegerea?

127

Kant - la care este ntotdeauna util sa revenim atunci c avem interogaii axiomatice - a definit nd comprehensiunea ca o cunoastere adecvata inteniilor noastre. Expresia inteniile noastre face sa intre fenomenul n nelegerii subiectivitatea si particularita ile psihologice si mentale ale celui care ncearca sa neleaga . Prin urmare, fenomenul interpreta rii visului nu poate fi dec inter-relaional si subiectiv la pa trat; t ca de pilda ntre doi indivizi: medic - pacient sau ntre raiunea cerceta torului si natura care trebuie descifrata . Daca inteniile noastre variaza , adica daca presupunerile, referinele si astepta rile cerceta torilor difera , nelegerile lor difera si ele. De aici, par ial, certurile dintre s coli, care au marcat domeniul nostru s i dincolo de care ncerca m sa ne situa m. Nimic nu e mai gresit dec sa pretinzi sa ext plici visele cu ajutorul categoriilor si psihologiei mprumutate de la constient. Visul iseaza o nfa anumita funcionare care este independenta de scopurile constiente ale eului, de voin a sa, de dorinele si de inteniile sale. Adeseori el se opune acestora. Aceasta funcionare se prezinta - si tocmai aceasta consta titlul sa u de noblee - ca o n derulare lipsita aparena de intenionalitate, ca n tot ce se deruleaza natura ; aici l-am citat pe n Jung2. Prin urmare, psihologie visului prejudeca n
2

C.G. Jung: Lhomme ` la dcouverte de son me . Prfaces et traduction du Dr. Roland Cahen, 6e dition, E dititons du Mont-

128

ile teoretic se confrunta cu cele mai violente dezminiri si se afla cel mai puin largul lor 3. n In timp ce Freud - apropo de Freud voi fi mai scurt, prea scurt si schematic, si cer scuze de la mi colegii nostri freudieni - are tendina sa vada vis n o manifestare oarecum perturbata a vieii mentale sau o forma de activitate psihica care, daca se va agrava, se va ndrepta spre patologic - simptome isterice, idei obsesive si delirante, care au, deci, prea puin sens sine si care exprima , cel mai n n bun caz, o dorina mai mult sau mai puin infantila . Jung s-a eliberat complet de aceste prejudeca i reziduale vizavi de vis. El vede vis o expresie n spontana , normala , creatoare, a inconstientului, sub forma imaginara si simbolica . Freud a ncercat, mai degraba , sa detecteze n vise, oarecum independent de ele - reduc ndu-le la rangul de simple mijloace de cercetare -, perturbaiile complexuale si patologice pe care le-ar putea conine. Jung, dimpotriva , s-a interesat de sensul lor. In privina psihologiei visului, de asemenea, ca si apropo de multe alte lucruri, Jung a criticat si continuat lucra rile marelui sa u predecesor. S i, pentru a afisa poziia mea, voi spune ca opera lui Jung este, ochii mei, o tentativa reusita de n
Blanc, Gen et Hachette, Paris, 1962, et 8e dition, Petite ve Biblioth Payot, 1966. (N. A.) que 3 C.G. Jung: Ma vie . Traduction du Dr. Roland Cahen et dYves Le Lay, Gallimard, Paris, 1967; si La gurison psychologique . Prface et adaption du Dr. Roland Cahen, Librairie de lUniversit, Geneve et Buchet-Chastel, Paris, 1953. (N. A.)

129

a merge dincolo de opera lui Freud, nu de a o scurt-circuita, nu de a i se opune, ci de a merge dincolo. Daca Jung considera ca fundamental valabile unele din datele psihologiei onirice freudiene (presupun ca s cunoscute fenomenele de condensare, nt de aglutinare) el condamn a schimb n ngustimea si unilateralitatea acestei psihologii; special, n intenia de a reduce toate visele la un monism oarecare - fie el sexual, la Freud, sau voluntarist, la Alfred Adler; monismul explicaiei prin dorina , de pilda , pare lui Jung absolut inacceptabil, indifei rent de importana sferei sexuale pentru fiina . La urma urmei, pentru Jung lumea viselor este la fel de bogata , la fel de diversa si la fel de polimorfa ca si lumea constientului. Ca ci ea poate include toate structurile care privesc eul si constientul - nu numai cele afective (pla cere, nepla cere), ci si cele ideative, perceptive, senzoriale; visul prezinta chiar o diversitate, o boga ie care le pot depa si pe cele ale constientului; pentru ca visul poate face apel, printre altele, la toate materialele psihice subliminale, amintiri, percepii si apercepii, criptomnezii, refula ri, la toate elabora rile endogene, la toate coninuturile psihice devenire, care nu au atins n nca pragul constiinei. In aceasta lume onirica si vasta visul poseda , n ochii lui Jung, o valoare care nu ar trebui subestimata : el este pentru Jung - ca si pentru noi - autoreprezentarea si auto-descrierea spontana a unei situaii constelate momentan si prezente inconn stient. Visul ofera un soi de bilaninterior, cel al

130

situa intrapsihice prezente. iei Daca noi le cerem pacienilor nostri sa -si noteze visele este mai ales pentru ca visele pacienilor pe care nu-i cunoastem dec superficial - ne cont duc gra dina necunoscuta , gra dina secreta n n n care se es dinamismele care au importana pentru terapia acestor bolnavi. Experiena a ara tat ca visele pot fi reacionale la o situaie care tra irea si constientul s elen nt mentul determinant sau pot fi alca tuite din manifesta ri complet spontane si endogene ale inconstientului, fa ra nici o stimulare din realitatea constienta . Intre aceste doua posibilita i extreme s pont sibile o mulime de nuane si combinaii. Visul ne apare ca un punct geometric, un loc de intersectare ntre o tra ire depozitata ntr-un soi de magazie de accesorii - ma refer la memoria vitala si un coninut care nu se poate exprima. C inconstientul vrea sa exprime ceva anume, nd el merge cu o sigurana - e cazul sa -i spunem somnambulica - si cauta imaginea cea mai potrivita si cea mai expresiva pentru ceea ce vrea sa zica . Aceasta imagine este adeseori frapanta , pertinenta , ba chiar impertinenta ; ea exprima cu o precizie adeseori extraordinara ceea ce ar necesita n schimb multe fraze sau chiar perifraze. Astfel, Jung nu poate accepta ca generala noiunea de faada a visului. Departe de a fi cutare sau cutare lucru, visul este adeseori tocmai ce este, adica o expresie valabila a vieii interioare momentan constelate, care cere sa fie luata sensul n ei cvasiliteral: fa ra nici o concesie pentru vreo teo-

131

rie, oricare ar fi ea. Faada visului este proiecia propriei noastre ignorane. III. Atitudinea analistului la nceput Care trebuie sa fie atitudinea analistului n practica ? In faa acestui fenomen extraordinar de schimba tor, analistul trebuie sa uite tot ceea ce stie, limit ndu-se oarecum la cultura sa generala , la c teva ipoteze de lucru, ca de pilda ipoteza ca exista un inconstient, ca acest inconstient se es n si se formeaza lucruri importante pentru viaa, echilibrul, pentru sa na tatea visa torului. S i chiar si aceste ipoteze de lucru trebuie folosite fiecare n caz aparte cu tact, nuan s i cu ma sura . at IV. Necesitatea cunoas terii biografiei visa torului Inainte de a ncerca o interpretare onirica , o prima condiie indispensabila este cunoasterea biografiei visa torului, cunoastere suficient de profunda , de clara si minuioasa pe c posibil (romanul t familial, anamneza medicala , genul de educaie, bagajul de studii, formaie stiinifica si religioasa , profesia exersata , iubiri, ca sa torie, ambiana trecuta si actuala care a tra it si care tra ieste, n n drame exterioare, colective, intime, generale, pe care a fost obligat sa le tra iasca ; daca a fost deportat, de pilda , este altceva dec daca n-ar fi fost t

132

etc.). Inainte de a ne lansa munca de interpretare n onirica trebuie sa cunoastem fisa medicala a visa torului care ne ofera datele privind relaia cu corpul sa u, schema sa corporala - statica si dinamica relaia sa cu boala, ba chiar si cu moartea. Trebuie sa cunoastem planul sa u social, care ne ofera raportul sa u cu societatea; nu este totuna daca este bogat sau sa rac; planul sa u sexual, care ne ofera raporturile sale cu lumea tentaiilor, cu viaa dorinelor si cu obsesiile; planul sentimental, care ne ofera raportul cu tu ; planul vieii spirituale, care ne ofera raportul cu sacralul si cu divinul; planul sa u formativ, care ne ofera raportul cu concretul; planul profesional, care ne ofera la muriri privind activita ile sale. V. Asociaiile s i incons tientul personal Dupa ce am obinut informaiile biografice analiza este mult mai u soara . Dar, oare, cum va proceda practicianul care a stiut sa se descotoroseasca de toate ipostazele sale de lucru, de toate impedimentele sale teoretice? Fiind o exteriorizare a psihicului profund, care se exprima numai cu vocabularul de care dispune, adica cu materialele imaginare, mai mult sau mai puin arhaice, primitive, personale sau colective, visul constituie la prima vedere, general, un men saj ermetic si incomprehensibil at pentru visa tor, t c si pentru analist. Intr-adeva r, analistul se afla t de fiecare data , ca si Champollion, faa primelor n

133

hieroglife. Ei bine, la Jung, ca si la Freud, asociaiile s nt chemate ajutor ca sa furnizeze grila care va n permite descifrarea mesajului aparent incomprehensibil. Asociaiile furnizeaza alfabetul personal si ocazional, vocabularul, lexicul, limbajului oniric. Astfel, daca noi am visat acum 8 zile despre Marcel si mai visa m despre el peste 14 zile, Marcel nu va mai avea aceeasi valoare asociativa primul n si al doilea caz. n Prin urmare, asociaiile s cele care ne permit nt sa decripta m acest mesaj formulat ntr-un limbaj personal si totodata variabil. Vedei, aceste constata ri moderne au dat lovitura de graie cheilor de vise st ngace si banale. Dar si aici Jung, desi a acceptat asociaiile si lea dat toata importana pe care o merita , ne-a at nva sa m nuim procedeul asociativ cu nuane eseniale: el ne-a at sa nu ne pierdem lanurile asocinva n ative rectilinii care ating, oricare ar fi punctul de plecare, complexele momentan active si constelate ale visa torului, complexe a ca ror prezena nu mai este de demonstrat, a ca ror ma rturie nu mai este de adus: existena complexelor este empiric si stiinific stabilita . Daca ne pierdem seriile asociative rectilinii, ne n mpiedica m fa ra doar si poate de niste complexe care exista fiecare din noi. Trebuie sa o spunem mereu, n complexele s un element normal, necesar, al unui nt psihic normal. Psihicul profund este bazat pe complexe personale sau mostenite, fundamental prezente fiina umana ; aceste complexe s la n nt

134

fel de indispensabile unei fiine normale ca si o anatomie si o fiziologie corporale normale. Este desigur nedrept ca aceste complexe au o reputaie at de proasta ochii publicului larg. t n Din punctul de vedere al igienei mentale, trebuie sa reabilita m complexele, deoarece ele s la fel nt de formative si indispensabile pentru psihic ca si astrele pe cerul nstelat: un individ care ar fi lipsit de complexe ar fi un soi de debil mintal sau afectiv. Dar, ca toate lucrurile din natura , complexele pot fi calitativ si cantitativ ra u venite. Numai atunci le remarca m, la fel ca o indigestie stomacala si de aceea au o reputaie at de proasta . t Impiedic ndu-ne de complexe am putea sca pa sensul unui vis. Astfel, daca unul din noi va visa n aceasta noapte o masa de conferina , va trebui sa -i cerem asociaiile privitoare la cuv ntul masa si cele privitoare la cuv ntul conferina ; ca ci aceasta masa nu este orice masa ; ea este o masa precisa si, daca visul da silina sa o precizeze, trebuie sa inem si cont de acest fapt. Trebuie sa nregistra m chip n concentric detaliile specifice visului daca vrem sa izbutim sa -i capta m sensul si nu sa ne pierdem ntr-o nsiruire infinita de idei. Aceasta metoda a asociaiilor are o importana capitala pentru tot ceea ce este tematism personal la visa tor, dar exista si cazuri care visa torul n nu are nici un fel de evoca ri asociative. Acesta a fost unul din punctele de plecare divergenele de n g ndire dintre Jung si Freud. In loc de a se limita dogmatic, ca acesta din urma , la noiuni ca cele de rezistena si cenzura (noi-

135

uni care, natural, multe cazuri pa streaza valoan si rea lor fundamentala ), Jung a interpretat aceasta sterilitate ideativa si asociativa a analizei ca o ma rturie a faptului ca ar putea exista aici, probabil, un element care nu a fost niciodata relaie cu eul si cu constin entul visa torului. Poate fi vorba de un factor care emana , chip endogen, din stra fundurile fundamenn tale ale psihicului, fie ca e vorba de un element al sintezelor personale fie, dimpotriva , de un element care, desi prezent la visa tor, nu este achiziia vieii sale individuale - un element, asadar, inconstient, preexistent planurilor personale, un element al inconstientului colectiv. Aceasta sa ra cie asociativa a pacienilor a fost una din temele disputelor dintre Freud si Jung si unul din punctele de plecare care l-au dus pe Jung la celebra noiune de incons tient colectiv. VI. Metoda amplifica rii s i incons tientul colectiv Ce-i de fa cut atunci cnd nu exista asocia ii? Ajungem la celebra metoda a amplifica rii. C nd asociaiile au fost evocate, c nd toate resursele asociative au fost solicitate cu pa nca nare si epuizare fa ra succes, Jung considera ca analistul este autorizat sa faca un efort asociativ personal pentru a-i oferi pacientului elemente de depanare , extrase din paralele istorice, etnografice etc. In acest context stiinele, aporturile disciplinelor nvecinate ne s extrem de utile. In acest sens le s nt ntem recunosca tori colegilor nostri din disciplinele nveci-

136

nate pentru contribuiile lor importante. Paralele istorice, sociologice, mitologice, etnologice, extrase din folclor ca si din istoria religiilor, ne permit sa punem lega tura coninutul vin sului lipsit de asociaii cu patrimoniul psihic si uman general. S perfect constient de faptul ca aceasta innt tervenie a analistului se situeaza cadrul general al n contratransferului. Cititorul este general la curent n cu ceea ce spun aici, asa ca nu voi insista: c s nd nt prezent c n mpul vital al pacientului meu, exista deja transfer si contratransfer; dincolo de contra-transferul spontan, pe care asigur prin prezena mea, dincolo l de elementele de contratransfer afectiv, de simpatie, de devotament, Jung considera ca analistul are dreptul, ba chiar datoria sa aduca o contribuie de contratransfer intelectual, pun la dispoziia pacind entului sa u stiina de care dispune. Astfel, noiunea de amplificare intra cadrul gen neral al lnirii inter-umane care inseparabila de nt noiunile de transfer si contra-transfer. Metoda amplifica rii cere sa fie m nuita cu cea mai mare rezerva si cu cea mai extrema prudena , altminteri deschidem poarta abuzurilor si prozelitismelor de tot felul. Aceasta metoda , m nuita cu competena , ne ajuta practica sa iesim cu bine din impasuri. Ea pern i mite subiectului sa se confrunte cu problemele generale ale omenirii care depa sesc cu mult anvergura eului sa u constient si a individualita ii sale, probleme pe care adeseori el nici ma car nu le ba nuieste prezente sine, dar care n ncolesc de ani sau poate chiar

137

de decenii. Ajunsi aici, s ntem mult mai bine echipai pentru a aborda interpretarea unui vis: ne-am dezba rat deja de cunoasterea noastra teoretica ; dispunem de biografia visa torului; asociaiile sale ne-au oferit ntregul sa u context asociativ. Metoda amplifica rii se stra duieste sa faca la fel privina datelor relev din stratul n nd inconstientului colectiv. Metoda amplifica rii, care constituie una din originalita ile eseniale ale lui Jung si ale scolii sale, este concomitent o metoda de depanare accidentala si ocazionala si o metoda sui generis, care a devenit necesara prin existena problemelor legate de inconstientul colectiv. Metoda ne conduce, deopotriva , spre aprecieri teoretice si spre teoria cunoasterii. Dar ea nu trebuie folosita superficial, fa ra sa fi extras materialul asociativ, fa ra ca pacientul sa fi depa sit nu stiu ce tabu, nu stiu ce coninut inflamant care nu poate fi verbalizat. Daca analistul se lanseaza paralele n istorice neavenite, el induce sau risca sa induca pacientului sa u un soi de sechestru mental. In ciuda si tocmai datorita discursurilor sale nta toare, analizatul nu va fi capabil sa se elibenc reze de coninutul mental personal pe care nu l-a putut verbaliza. Daca analistul se lanseaza cu usurina consideraii etnografice, religioase, filoz on fice generale, simbolism, el risca sa treaca pe n l nga o tra ire interioara . Este ne ndoielnic ca unul din lucrurile care risca cel mai mult sa discrediteze scoala lui Jung este apelul usuratic la aceasta metoda a amplifica rii.

138

VII. Colectarea asociaiilor Munca de interpretare onirica comporta trei faze. 1. visul este visat si memorat ntr-o oarecare ma sura ; 3. analistul si visa torul vor ncerca aventura interpreta rii. Dar pentru a trece de la punctul 1 la 3 trebuie sa trecem prin: 2. treapta intermediara , indispensabila , care este colectarea asociaiilor. Din cele trei faze cea mai delicata este, ai ghicit, a doua. Prima este foarte simpla : visul este un automatism mintal, el este visat sau nu. Visul este mai mult sau mai puin clar, mai mult sau mai puin net, mai mult sau mai puin vag; el este memorat cu detalii sau vag - totusi el exista . Modifica rile visului, care se produc momentul trecerii din n starea de somn la starea de veghe, trebuie incluse travaliul imaginar al visului. n La a treia faza , analistul l-ar putea ajuta ntr-o oarecare ma sura pe pacient: ambii pot coopera pentru a ajunge la o interpretare care sa -i mulumeasca deopotriva . La colectarea asociaiilor, n schimb, analistul nu mai poate fi de nici un ajutor: ambii depind de bunul plac al psihicului asociativ si subiacent eului pacientului, de capacitatea de receptare a constientului sa u, care trebuie sa stie sau sa nvee cursul analizei cum s a adune ason ciaiile cu o receptivitate aproape matern a . Aceste asociaii s adeseori abia schiate si nt greu de surprins. Dar ele snt capitale ntruc t n

139

lipsa lor sensul visului ra m de cele mai multe ne ori litera moarta , cel puin pentru tot ceea ce releva din sfera constientului si inconstientului sa u personal. 4 VIII. Visul este ca o piesade teatru n patru acte Pentru a usura analiza, Jung ne sfa tuieste sa considera m visul ca si cum ar fi o scurta piesa de teatru patru acte: n 1. expoziia si personajele sale, locul geografic, epoca, decorurile; 2. aciunea care se anuna si se nnoada ; 3. peripeia sau drama; 4. aceasta drama evolueaza spre punctul terminus, spre soluionare, deznoda m detenta , indint, caie sau concluzie. Aceasta schema de repartiie patru acte este n n general foarte la muritoare si valabila . In privina viselor care trezesc din somn pe vil sa tor, Jung este de pa rere ca ele conin un mesaj psihologic de o asemenea importana si urgena t a nc fost necesar sa stra punga toate mecanismele protectoare ale somnului pentru a accede la mintea constienta sperana ca nu va fi neglijat. n

Roland Cahen: Vocation et affectivit , Cahiers Laennec, 1950, nr. 3. (N. A.)

140

IX. Noiunea de compensare Una din perspectivele cele mai utile practica n este noiunea de compensare. Nu vreau sa ma pierd planurile biologice dar, asa cum se stie, tot bion logicul este format din sisteme cu autoreglare; psihologicul, care ine de biologic la o scara pe care nu vrem sa o discuta m aici, nu scapa acestei norme. Echilibrul psihologic al fiinei se realizeaza , dupa Jung, ntre planurile sale constiente si cele inconstiente, dimensiunea verticalita ii sale, ca n la o corabie cu p nze, ntre p nze si chila . Daca avem nevoie de o cunoastere biografica at de minuioasa ca aceea pe care am descris-o t mai sus, este pentru ca graie acestei cunoasteri biografice putem ca uta rela de complementariia tate dintre situa cons tienta , tra ita obiectiv de ia ca tre visa tor, s i imaginile visului sa u. Exista o relaie de complementaritate, o rela ie de compensare realmente dinamica , ntre constient si inconstient, exprimata actualitatea misca rii ei de ca tre n vis. Mulumita aportului materialelor inconstiente revelate vis se pot crea extensii, compensaii ale n subiectivismelor con stiente. Unilateralita ile, dorinele, angoasele, defectele, aspiraiile constientului vor ga si imaginile onirice care au fost n nelese cum se cuvine o compensare salvatoare si, prin urmare, corecii eseniale. Aceasta noiune de compensare, asupra ca reia nu vreau sa insist, este de o mare utilitate practica ; ea este, ntr-adeva r - mpreuna cu ipoteza inconstientu-

141

lui - unul dintre criteriile pe care le pa stra m minte, n travaliul practic. n Una din ipotezele care trebuie pa strate minte n este aceea de a te ntreba, atunci c te confruni nd cu un vis obscur, oare ce vrea el s a compenseze? Noiunea de compensare este foarte u sor de m nuit c vreme avem de-a face cu problemele ta personale ale subiectului. In caz de conflict, caz n de afectivitate alertat a - ca ci tocmai n caz de afectivitate alertata sntem noi consulta - putem i vedea adeseori cu multa precizie ce element al constientului este compensat de cutare vis. Noiunea de compensare este ca si bara balanei - ea leaga constientul si inconstientul. In faa unei afectivita i alterate, aceasta noiune de legare prin compensaie este foarte usor de utilizat. Dar g ndii-va la cele zece miliarde de celule cerebrale descrise de profesorul Bremer! Acest num a r depa seste de patru ori populaia globului t fienc care individ responsabil este ca un sef al unui guvern mondial, ntr-o lume de patru ori mai numeroasa ! Rezultanta murmurului acestor celule - daca putem compara fiecare celula cerebrala cu un locuitor al pa m ntului - este ceea ce numesc eu constiina mea, inconstientul meu fiind o rezultanta neactualizata , care trece de obicei neba gata sean ma . Vei fi de acord ca compensaiile care se aud aceasta simfonie pe nenuma rate voci n ntre constient si inconstient pot fi infinite ca num a r. Complexitatea fa ra limite a compensaiilor umane posibile, dincolo de schemele interpretative, dincolo de monisme, este asa de mare t ideea nc

142

compensa rii devine dificil de utilizat din momentul care nu mai avem de-a face cu probleme practin ce, imediate, cu probleme personale. Poate fi vorba, de pilda , de situaii sociale, de situaii culturale sau de probleme spirituale. Compensaiile spontane care se ivesc de la sine aduc mari servicii oamenilor. Din nefericire, facultatea reparatorie a compensa iei nu este nelimitata . Din momentul care lucrurile s-au agravat n n mare ma sura , este posibil ca tentativa de compensare sa fie la fel de dezechilibrata si de dezechilibranta ca si tendina iniiala care trebuia redresata . Noiunea de compensaie este limitata din cauza autonomiei inconstientului, pentru a nu mai pomeni despre limitarea ei de ca tre infinitatea compensaiilor posibile. Procesele autonome ale inconstientului pot aduce la suprafaa lucruri a ca ror semnificaie ine de alte planuri, de alte dimensiuni ale refleciei. Nu este mai puin adeva rat ca arta terapeutica a analizei consta mare ma sura a la sa sa apara n n compensaiile salvatoare, facilitarea constientin za rii lor, accelerarea integra rii lor. Compensain ile vor contracara defectele si infirmita ile unei persoane. X. Perspectivele de interpretare O alta ipoteza de lucru pe care trebuie s-o pa stra m minte este noiunea de perspectiva de inn terpretare.

143

Freud, dupa cum stii, se folose ste de vise pentru a cerceta instinctele si pulsiunile, aceste determinante eseniale ale comportamentului uman. Tipul sa u de interpretare este reductiv si cauzal. Jung a recunoscut ceea ce este valabil aceasta perspecn tiva , dar a atras atenia si asupra limita rilor ei, asupra insuficienelor si chiar pericolelor ei daca este folosita cu sectarism si exclusivism. La interpretarea reductiva sau cauzala el a ara tat necesitatea de a ada uga - nu este vorba de excludere - o perspectiva prospectiva , sintetica si finala . Prospectiva si vizionara nu sensul unei profeii, n ci sensul unei ipoteze de lucru derivate din ca un tarea pantei energetice , afective si libidinale, care se poate manifesta vis. n Interpretare sintetica , ca ci viaa mentala procedeaza nu numai prin analiza , ci si printr-o suita necesara si ineluctabila de sinteze mentale, mai mult sau mai puin parcelate, mai mult sau mai puin succesive, mai mult sau mai puin generale. Din acest punct de vedere, trebuie sa spunem chiar ca termenul psihanaliza este unul eronat. Daca psihanaliza nu ar face dec sa analizeze si nu ar sintetiza, ea ar fi o activit tate destinata esecului si care ar provoca mult ra u. Orice analiza si orice efort analitic s urmate implint cit si automat de o noua sinteza , fie ca vrem sau nu. (Adeseori analistii nu doresc asa ceva; aceste sinteze treca toare, precipitate si premature, vor fi si ele dizolvate si vor sta astfel la originea unor noi obstacole si a unor noi rezistene, funcie de ineria lor pron prie). Daca visele aduc cu contextul lor asociativ elemente majore pentru analiza reductiva si cauzala

144

a unei situaii prezente sau trecute, ele aduc acelasi n timp, cu pertinena si subtilitate, la momentul dorit, chip cvasi-organic si cu o consecvena fa ra cusur, n elementele necesare sintezei travaliului analitic si mental care se desfa soara . In fine, interpretarea finala . Perspectiva de interpretare nu trebuie sa se lipseasca de dimensiunea finalita ii care releva si ea din stiina ca si dimensiunea cauzalita ii. Dimensiunea finalita nu ii trebuie sa fie stra ina vie biologice, psihologice ii s i mentale. Jung a ara tat, ca si muli alii naintea sa, ca finalitatea este o ma rime, o dimensiune inerenta vieii biologice, ca ea este de asemenea inerenta evoluiei mentale, vieii psihice, iar cauzele nu s nt adeseori dec un mijloc ca tre scop. t In concluzie, daca Freud se ntreaba care este cauza visului, de unde provine simptomul, Jung se ntreaba care este scopul, ce semnifica , ba chiar i ce simbolizeaza si spre ce tinde visul. Este c se poate de evident ca aceasta perspectit va prospectiva , sintetica si finala , ada ugata la perspectiva reductiva si cauzala , ne permite adeseori sa discernem tendinele dinamice inerente autoregla rii si auto-evoluiei psihice a unui subiect. Psihoterapia ncearca sa stimuleze prin prezena noastra catalitica aceste virtui vitale majore care s nt autoreglarea si auto-evoluia unei fiine, binecuv ri ale naturii care funcioneaza dincolo nta de toate st ciile noastre de analisti. nga Acum putem preciza ca pentru Jung visele pot fi concomitent:

145

1. o expresie a trecutului tra it, fie ca trecutul a fost tra it realitate, fie ca a fost imaginat; n 2. un bilan al situaiei prezente si al compromisurilor dintre tendinele comportamentale si cele intrapsihice; 3. expresia unei determina ri subliminale a viitorului gestaie, a proiectului vital al unei fiine. n Sa repeta m pentru a evita orice ne nelegere ca psihologia analitica ncearca fiecare caz parte n n sa concilieze metoda reductiv-cauzala si cea prospectiv-sintetica : aici este vorba de doua perspective ngema nate care fac parte din acelasi ansamblu unitar. XI. Planul subiect, planul obiect Avem aici unul dintre punctele care dezacorn dul dintre Freud si Jung ra zbate cu cea mai mare fora si totodata ntr-o maniera revelatoare. Adeseori trebuie sa spunem: tra iasca divergenele! Nu este vorba de faptul de a crea o unanimitate suspecta unde nimeni nu mai distinge ce-i aparine. Problema este ca fiecare s a -si agite drapelul chip n loial. C cineva viseaza pe unul din apropiaii sa i nd l sau pe o persoana cu care ntreine relaii vitale, bunul sim comun ne invita sa rega sim personan jul visului personajul carne si oase din viaa cun renta . Visul ar trata astfel relaia vitala dintre visa tor si persoana din anturajul sa u. Din aceasta perspectiva , visul poate fi astfel reflectarea unui dezechilibru relaional, el poate ex-

146

prima o neliniste, o problema de adaptare reciproca , proiecte, pe scurt este vorba de o problema comportamentala concreta sau de o tensiune interumana - este planul obiectului ( iau pe prietenul l meu, ca atare, ca fiina sau obiect exist reand n litate). Dar apropo de un personaj cu care visa torul nu ntreine relaii importante sau nici un fel de relaii sau atunci c e vorba de un personaj istoric, ba nd chiar de un personaj pur si simplu imaginat sau fantastic, trebuie sa ma rturisim ca perspectiva spontana a bunului sim se arata absolut sterila . Jung a ara tat ca atunci c visa torul viseaza nd l pe papa Pius al XII-lea, pe Napoleon sau pe Gengis Khan, trebuie sa concepem figura din vis ca fiind expresia unui aspect al visa torului, ncarnarea unei fraciuni sau a unei faciuni din el nsusi, travestita oportun si exprimata prin figura selecionata . Astfel, daca visez la noapte pe Gengis Khan, l Gengis Khan va exprima partea din mine invadatoare, distruga toare, cuceritoare; este ca si cum inconstientul ar merge sa caute magazia de accen sorii, cam ca la opera , personajul cel mai apropiat si totodata cel mai pertinent pentru a exprima o anumita parte din mine. Nici aici nu avem de-a face cu perspective care se exclud; interpretarea pe planul obiectului si interpretarea pe planul subiectului s adeseori difint cil de separat. Iar practica , adeseori, numai prin n tatona ri sau funcie de asociaiile visa torului n trebuie sa alegem planul clivajului, planul i nterpreta rii corespunza toare situaiei exterioare,

147

imaginii visate, situaiei intrapsihice a visa torului. Avem c una din interpreta ri, c cealalta , pund nd tem sa le avem chiar pe am ndoua proporii si n nuane infinite. Cele doua planuri de interpretare s productive nt deopotriva . Interpretarea pe planul obiectului va oferi indicaii de comportament obiectiv; interpretarea pe planul subiectului va ajuta la elaborarea introspectiva - sensul de reflectare, cugetare - si n intrapsihica a problemelor curs. n Impletirea practica a acestor doua planuri de interpretare continua p la realizarea lor; o reajusna tare a comportamentului poate aduce noi reflec ii, noi elabora ri utile pentru maturizarea subiectului si, pe de alta parte, elaborarea intrapsihica a problemelor pe planul subiectului ar putea contribui substanial la determinarea si la deciderea unei schimba ri comportamentale. Rega sim, apropo de aceste doua planuri de interpretare, marile probleme inerente coopera rii a ceea ce s-ar putea numi doua realita i: realitatea exterioara - extraversiunea - si realitatea interioara - introversiune. Cele doua planuri de interpretare constituie astfel prelungirile acestor realita i n domeniul psihologiei onirice. Psihologia onirica trebuie sa oglindeasca neapa rat acest dat fundamental cum ca lumea exterioara nu este dec una din cele doua surse de impresii t care ne asalteaza . Cealalta sursa este lumea interioara , care este concomitent suportul si alambicul elabora rilor noastre intime care vor sni la r ndul lor spre exterior. Dialectica dintre cele doua

148

lumi - exterioara si interioara - se rega seste pe planul interpreta rii. De regula , practica , la n nceputul unei analize domina planul obiectului - mai ales la persoanele tinere - pentru a ceda treptat interpreta rii pe planul subiectului si elabora rii intrapsihice a problemelor. Natural ca aceasta indicaie cere sa fie neleasa cu multa suplee. Cu c analizatul este mai avansat t n v , cu at mai mult ne astepta m ca ea sa nu mai rsta t corespunda . Cu sigurana ca ai simit deja ca exista o relaie ntre interpretarea reductiva , cauzala , care se situeaza mai ales pe planul obiectului - deoarece se cauta o cauza care sa se atribuie la modul concret - si interpretarea prospectiv-sintetica , finala , care se situeaza mai ales pe planul subiectului. Nu vreau sa insist; totusi problema este de o importana capitala . Cred ca tocmai datorita planului subiectului si obiectului exista at tea dispute teoretice ntre scoala freudiana si cea jungiana . Pentru ca scoala freudiana ignora planul subiectului, ea ne reproseaza noua , jungienilor, atitudinea noastra nuanata vizavi de fenomenul transferului. Intruc t colegii nostri freudieni ignora aceasta dimensiune a planului subiectului, totul trebuie sa treaca , pentru ei, pe planul obiectului. Ei i ncarneaza bucurosi si pe Lucifer si pe Dumnezeu Tata l, deopotriva . C nd am putea, graie interpreta rii pe planul subiectului, sa ajuta m pacientul sa neleaga ca multe lucruri privesc demonismul si idealismul sa u interior. Nu ar mai fi nevoie, cum e cazul la freudieni, sa ncarna m toate tra irile lui prin

149

transferul personalitatea analistului. n Cred ca ziua care colegii nostri freudieni n n vor accepta aceasta noiune a planului subiectului, majoritatea discuiilor, de altminteri inutile, dintre scoli, c si divergenele noastre teoretice vor t n5 ceta . XII. Seriile de vise Ceea ce da soliditate si validitate efortului de analiza onirica psihoterapie nu este interpretarea n unui fragment de vis, ci studiul si interpretarea unei serii de materiale onirice, care se ntinde pe o perioada mai mare sau mai mica de timp din viaa pacientului. Daca nu avem dec un fragment de t vis, am face mai bine sa ne schimba m specialitatea! Ca ci ar fi o activitate riscant a , amintind mai degraba de ghicit. In cursul interpreta rii unui vis, erorile s nt ntotdeauna posibile. Ceea ce-i va oferi sigurana travaliului de analiza onirica este studiul seriei de vise ale aceluiasi pacient. Studiind o serie de vise pe o perioada mai mult sau mai puin lunga vom lni repetiii tematice nt care scot evidena sub o forma de fiecare data n nuanata si un pic diferita - revel panta evolund tiva a pacientului - marile teme ale personalita ii studiate, ba chiar filozofia sa, miturile personale si
Urmeaza un scurt pasaj pe care nu l-am mai tradus care autorul n se adreseaza direct adepilor freudieni. Nu are nici o relevana n contextul problematicii onirice. (N. Tr.)
5

150

colective, mitologemele sale individuale. Daca comitem erori - si uneori ele exista -, visele ulterioare - graie mecanismului de compensare despre care am vorbit mai sus, graie mobiliza rii interferenelor subtile ntre constient si inconstient - vor comenta cumva interpreta rile precedent formulate, confirm pertinenele, infirm erorile, nd nd permi ndu-ne astfel sa rectifica m a posteriori o ndoiala care a subzistat eronat sau o afirmaie avansata cu prea multa fermitate. Mulumita studiului unei serii de vise, munca analitica poate fi comparata cu o sinusoida care oscileaza si se restr nge jurul axei sale ascenn dente. In practica , este c se poate de evident ca aceste t serii de vise s comparabile cu un film format din nt numeroase episoade de genul celor epocii mute din 1925, ca de pilda Le ma de forges , unde tre n fiecare sa pta m ga sim un nou episod. na Nu va fi mica surpriza analistului atunci c va nd constata coeziunea interioara si coerena extraordinara a materialelor, acolo unde p la Freud si Jung nu na se credea ca s-ar putea afla altceva dec incoerena , t dezordine, confuzie alogica , c de fapt seriile de nd vise exprima un talaz vital constructiv si dinamic, daca stim sa -l urma rim si sa -l utiliza m. In general, materialul oniric al unei persoane analizate este at de abundent, t se mpla sa nu t nc nt putem examina complet toate visele din lipsa de timp. La fel, practica , o interpretare nu epuizeaza n aproape niciodata sensul si semnificaia unui vis, ci se limiteaza la ceea ce pare util. Trebuie sa ne con-

151

sola m deoarece nu exista aici un inconvenient major. Experiena a ara tat ca daca un lucru important a fost neglijat, el va reapare materialele ulterioare. n Un vis bine neles, bine asimilat, ajuta pe visa l tor sa faca asemenea progrese sau deschide asemei nea orizonturi t neglijarea unor vise, din lipsa de nc timp, nu este ceva ireparabil. XIII. Atitudinea analistului In faa acestei lumi fascinante si cu multiple faete, atitudinea oportuna a analistului angajat travaliul n oniric este cea pe care a definit-o Freud ca fiind una de atenie flotanta si distrata . Trebuie sa lasi lucrurile sa se deruleze de la sine, si cred ca analistul este adeseori comparabil cu un bun mamos, un bun radiolog si special cu un bun catalizator al recoltei asociatin ve. O interpretare de vise reus ita constituie un acord; acord ntre analizat s i analist. Nu poate fi vorba de o competiie intelectuala ; cei doi protagonisti trebuie sa poata sa adere cu toata inima la interpretarea ga sita si propusa comun. Nici pentru unul si nici pentru n cela lalt, o repet, nu poate fi vorba de o confruntare intelectuala . Mai ales pentru tratament ar fi eronat, ba chiar periculos, ca analistul sa aiba dreptate den trimentul pacientului . Marea schimbare, marea revoluie psihiatrica ncep cu primele lucra ri ale lui nd Freud este ca din acest moment psihiatrul nu stie mai mult dec pacientul sa u. Psihiatrul, din acest mot ment, loc de a fi un soi de pater familias si de aun tocrat, se afla la dispoziia pacientului; el urmeaza

152

indicaiile acestuia. Nici nu se pune problema ca analistul sa aiba dreptate detrimentul pacientului n sa u, ca ci acest lucru ar naste reticene si rezistene bine fondate ntr-un asemenea caz. Aici se pune problema de a ajuta pacientul sa atinga mai mult dec o t nelegere pur intelectuala . Daca analiza constituie pentru Jung arta linistii, populata si creatoare 6, este pentru ca aceasta liniste, graie unui moment acut al metabolismului ideativ - daca permitei aceasta imagine - tremi buie sa ajute pacientul sa simta n fiin sa proprie a discursul psihologic al ca rui teatru este el, sa participe emo ional la acest discurs. In acest sens, visul este un fragment smuls curentului inconstient necurmat, el este un exponent fragmentar al acestui curent. Prin urmare, trebuie sa -l aducem pe visa tor sa tra iasca emoional afectivitatea si conflictele viselor sale. XIV. Interes practic Interesul practic al travaliului nostru oniric de p acum este ca visul aduce perspectiva incons tina entului; interpretarea sa fie ca este verbalizata , fie implicita , face manifesta perspectiva inconstientului, situ progresiv pacientul axa psihicului nd n sa u profund. Este ca si cum analistul - daca interpreteaza un vis, ceea ce, de altfel, nu face n Lart du silence, peupl et crateur , franceza , original. (N. n n Tr.)
6

153

totdeauna - s-ar insinua perspectiva inconstienn tului pacientului pentru a-l ajuta sa simta si sa descopere sau pentru a indica cu voce tare constientului visa torului ceea ce inconstientul exprima n imagini. Este si motivul pentru care analizatul este nclinat sa -i atribuie analistului s a u puteri supranaturale , trans-constiente, adica tocmai acelea din inconstientul sa u. De unde, parial, si celebrul fenomen al transferului. In cursul travaliului analitic, analistul trebuie sa ina cont si de perspectiva constientului; numai in cont deopotriva si de perspectiva constiennd tului vom putea avansa spre confruntare si, de aici, spre armonizarea acestor doua planuri majore ale unei personalita i care trebuie sa parvina la armonizare, la convieuire ideo-emoionala : constientul si inconstientul. Adeseori, pentru ca pacienii nostri s deja pernt soane cu constient fragil, trebuie, cu cea mai mare grija , sa menaja m valorile lor constiente, ca ci daca le-am ca lca picioare am distruge si constientul, asa n t nu ar mai exista nimeni care sa fie prezent pennc tru a integra materialele care vor apa rea. Vor rezulta din aceasta procedura lua ri de cunostina progresive care se adauga succesiv; el vor fi urmate de aciuni consecutive asupra inconstientului. Constientizarea ne apare asta zi - s i este unul din meritele istorice ale lui Freud de a fi scos n relief aceasta no iune de luare de cunos tin - drept dea tonatorul unei reacii lan care debuteaza la nivel n constient, care se perpetueaza si se deruleaza pron

154

funzimile fiinei si care, din lan lan - verigi din n care noi nu cunoastem de altminteri dec c t teva merge sa se piarda intimitatea silenioasa a esun tului , pentru a folosi frumoasa expresie a profesorului Leriche. Atingem aici ndeaproape si medinsa cina psihosomatica . Astfel, analiza viselor, graie interferenelor dintre constient si inconstient pe care le declanseaza ea n ambele sensuri, va prezida la mobilizarea energiei psihice, la eliberarea sa din simptome si, buna n parte, la transferul ei din inconstient constient. n De ndata ce pacientul nelege - sensul mai n larg si nu numai intelectual al termenului -, ndata ce el simte, prinde semnificaia, noua pentru el, a unui vis, se deschide o noua perspectiva asupra problemei cutare sau chiar asupra vie ii sale. Aceasta la rgire a c mpului constient constituie pentru orice viaa mentala individuala un fapt major. Iar cazul nevrozailor pe care trata m, care n i au din cauza nevrozei lor un c constient micsomp rat si restr aceasta la rgire este de doua ori imns, portanta . Pentru ca se va atinge astfel, graie viselor, o noua treapta de constiina si vor deveni posibile noi sinteze. Este ceea ce Jung a numit calea integra rii personalita ii. In fond este vorba de a-i reda cuiva viaa, o viaa legitim definita ca o integrare integranta . Totul se constituie ceea ce Jung a numit calea n individua iei. De altminteri, dupa cum vedei, munca analitica se situeaza pe patru planuri: 1. un plan al confidenei, care pacientul se conn

155

feseaza ; 2. un plan al analizei transferului care s-a format cursul confesiunii; n 3. un plan de educare si de auto-educare, pacientul trebuind sa se situeze faa a ceea ce el n nsusi a descoperit; 4. un plan de metamorfoza si de transformare a personalita ii care converg si se consolideaza cele n trei planuri iniiale de aciune. Aceste patru planuri se mpletesc la nesf rsit, iar eu le-am separat numai scop didactic. n Lucra rile experimentale cele mai recente n neuro-fiziologia somnului si a visului confirma , dincolo de orice astepta ri, importana vederilor asupra visului pe care tocmai le-am expus. De acum stim ca noi visa m mai multe faze noapte n de noapte si daca mpiedica m un subiect de experiena sa viseze el reprezinta nervozitate si, dupa circa zece zile, tulbura ri mentale. Visul are deci o importan vitala . El este, pare-se, exponentul unei a funcii recuperatoare si integratoare a ca rei importana nu e cu nimic mai prejos dec cea a circulait ei sau a respiraiei. In timpul somnului se produce un travaliu mintal si psihic infraconstient care are cele mai mari consecin e: 1. El face sa dispara din constient tra irea care trebuie stearsa si memorata pentru ca la trezire constientul sa fie din nou disponibil. (Surmenajul apare atunci c materialele se acumuleaza asa nd n ma sura t nu mai pot fi elaborate timpul somnc n nului: ele s cumva dispuse nt ntr-o magazie intermediara , ntre constient si memorie, astept un nd

156

moment de acalmie pentru a fi reluate de travaliul integrator si transferate memorie). n 2. Munca integratoare inconstienta apare deci ca o menajera a constientului. Toate detaliile acestui efort, lipsa ca ruia constientul s-ar sun pra rca loc sa se usureze dispar, s uitate. nca n nt Daca , dimpotriva , aceste detalii ar fi memorate, constientul ar fi rcat loc sa fie usurat. nca n Travaliul integrator se face deci maniera n cea mai discreta , cea mai puin vizibila , cea mai utila si mai economica cu putina , red dispond nibilitatea aparatului mental pentru realul lumii si tra irea de m ine. 3. Nu este reinut sub forma de vise dec ceea t ce mai este nca important pentru constient sau ceea ce trebuie sa fie supus unui nou examen de ca tre constient, dupa o elaborare insuficienta la acest nivel. Uitarea viselor , at de des criticata , pare sa t fie, deci - perspectiva globala al acestui travaliu n integrator - o ma sura economica de cea mai nalta utilitate. Memorarea, adeseori mediocra , a viselor demers care necesita efort si voina - tempereaza , la invitaia analistului, uitarea prea radicala . Ca ci, la urma urmei, este vizibil ca eforturile analizei si ale psihoterapiei analitice vizeaza sa redob ndeasca si sa perfecteze ceea ce a fost insuficient sau gresit structurat integrarea spontana . n De unde utilitatea metodelor terapeutice care fac deliberat apel la inconstient, la preconstient, la imaginaia activa , la vis. S-a va zut prea mult imaginaie numai aspectul n

157

iluzoriu neglij ndu-se aspectul sa u creator, integrator si vital. Ajut ndu-i pe pacienii nostri sa -si mobilizeze imaginarul, sa -si situeze propriul eu fa a imaginaiei lor si sa colaboreze cu ea, n psihoterapiile analitice fac o lucrare dintre cele mai utile: ele substituie un om unificat omului parcelat care era omul bolnav. Ele permit sa se i elibereze dintr-un trecut s n nul ca ruia era ra u structurat, sa tra iasca ntr-un prezent mai calm, mai destins si mai senin, sa -si ga seasca panta viitorului sa u, panta unei fiine lume care con respunde adeva rului sa u si autenticit a ii sale. P la revoluia analitica , afirmaia ca toi na oamenii - ba rbai si femei - ar avea un suflet ra m nea un postulat teoretic sau dogmatic, daca la sa m la o parte mistica. Incep cu psihanaliza nd si mai ales cu aportul lui C.G. Jung acest post ulat a devenit realitate concreta si posibila pentru fiecare, pentru tra irea fieca ruia, de la cel mai stra lucitor si mai dotat, p la cel mai umil si na mai modest. XV. Perspectivele generale s i culturale Din punct de vedere general, si aceasta va fi concluzia mea, analiza onirica este un lucru capital pentru o civilizaie si pentru spiritul acesteia. Ca o civilizaie accepta numai si principiul analizei onirice, aceasta echivaleaza cu suspendarea condamna rii sub care au gemut, timp de secole, potenialele iraionale ale fiinei si ale

158

fiin elor. Din acest moment iraionalul este impus de ra ionalul nsusi - de un raional care a stiut sa -si depa seasca si sa -si recunoasca limitele si restriciile - ca tranziie necesara ntre cunoasterea logica pe de o parte, si carnea vie si tra irea, pe de alta parte. Astfel, dupa cum vedem, dialectica tradiionala devine un raport triunghiular. Ca ci orice efort care ne apropie de demersul g ndirii hegeliene declanseaza la nivelul psihologic eliberarea unor for e extraordinare. Cred ca amicul meu, profesorul C. A. Meier, a zis ca sinteza activita ii psihice constiente si a activit a ii psihice inconstiente constituie esen a si a travaliului nsa mental creator . Daca vrei, omul este o bolta , nsa devine evident din ce ce mai mult ultima perioada n n ca cheia de bolta este psihicul sa u. Visul si studiul sa u ne deschid orizonturi neasteptate; erupia noiunii de inconstient n vie ile noastre, prin visele noastre, ne obliga pe to i, chip izolat sau n mpreuna , sa ca uta m noi scheme de viaa si de g ndire. XVI. Exemplu de interpretare Vom demonstra printr-un exemplu c se poate t de scurt si concis utilizarea practica a celor 15 paragrafe care s ca si 15 axe de reflecie. nt Exemplul pe care l-am ales si pe care vi-l propun este urma torul: unul din pacienii mei mi-a povestit urma torul vis: STAU IN PICIOARE

159

INTR-O ODAIE S I TREBUIE SA INGHIT UN PES TE CRUD . Sa ne punem pe treaba si sa explica m succesiv cele 15 perspective metodologice pe care le-am descris. Cu privire la paragraful I: Este sigur ca acest vis derulat linistea unei nopi n arunca o provocare raiunii, nelegerii, ba chiar tuturor teoriilor; dorina sexuala , voina de putere, refulare, nu vedem deocamdata cum ar putea una din aceste teorii sa cadreze si sa explice chip satisfa ca tor n acest exemplu, exemplu pe care l-am ales tocmai pentru ca este foarte scurt si simplu. Freud a zis ca visul ar fi via reggia spre inconstient. La prima vedere aceasta cale regala pare mai degraba un labirint ntortocheat, puin promia tor si puin ncurajator. II. Apropo de exemplul nostru, sa ne pa zim de concluzii gra bite, dar sa ra m nem animai de ipoteza de lucru ca inconstientul pacientului nostru are sa ne nvee ceva prin acest mesaj. III. Oare, nu avem cumva impresia faa exemn plului nostru ca s ntem faa unui text ininteligibil n si indescifrabil? Faada sau nu, trebuie sa considera m problema acestui vis toata amploarea ei. Daca acn cepta m aceasta cale de abordare vom vedea ca aplicarea paragrafelor urma toare ne va permite, treptat, sa elucida m enigma.

160

IV. In privina exemplului nostru, iata elementele biografice de care dispunem: este vorba de un ba rbat de 30 de ani, ca sa torit, tata de familie, venit sa ne consulte pentru o timiditate, un fel de blocaj, o rigiditate, o apraxie, un randament total insuficient. Ansamblul se reprezinta ca o nevroza difuza si usoara la prima vedere, dar se va revela a fi mult mai grava si mai profunda . In general, omul era sa na tos, avea o situaie sociala satisfa ca toare pentru v rsta sa si multa ambiie. Viaa sa sexuala cu soia era normala , fa cuse o ca sa torie din dragoste, fa cuse studii superioare care-l costasera un efort substanial, ca ci el provenea dintr-un mediu modest si, nu prea dotat, a trebuit sa se agae serios de studiile sale pentru a ajunge sa -si realizeze ambiiile. V. In privina exemplului nostru: iat a asociaiile pe care le-a avut visa torul apropo de visul sa u: - stau n picioare: nu as ezat ; - ntr-o odaie: aceasta odaie mi amintes te de cabinetul analistului unde are loc tratamentul meu ; - trebuie sa nghit un pes te crud: pes tii snt locuitorii adncurilor acvatice. Faptul ca snt cruzi ma dezgusta . VI. In privina exemplului nostru: Elementele de care dispunem p acum ne permit na sa situa m visul astfel: acest vis are cumva un raport cu tratamentul psihanalitic al subiectului, pentru ca visa torul sta tea picioare n ntr-o camera care i amintea de cabinetul analitic. Acest vis se nscrie

161

deci linia generala a tratamentului. Totusi, si n n aceasta privina remarcai fineea extraordinara a inconstientului: visa torul sta picioare, la care el ason ciaza "nu asezat", ceea ce pare sa nsemne - pentru ca un tratament analitic se petrece asezat (la Jung) sau culcat (la Freud), dar nicidecum picioare - ca n subiectul nu a izbutit , la untric, sa intre tratanca n ment. Este ca si cum el ar fi nca afara , ca si cum n el n-ar fi intrat nca jocul analitic. (Eram cam la a n zecea sedina .) Iar aceasta situaie, el trebuie sa n nghita un peste crud. Am putea avansa ipoteza ca tocmai pentru ca nu a nghiit nca acest peste crud procesul analitic nu a nceput cu adeva rat. De altminteri, trebuie sa ne ntreba m ce e cu pestele acesta. Aici, din nefericire, asociaiile visa torului lasa pe visa tor si pe analist i ntr-o pana totala . Visa torul asociaza numai ca pestele este un locuitor al ad ncurilor acvatice. Ne rtim zadarnic nv mpreuna cu visa torul jurul n acestui peste: nici o asociaie. Natural, am fi tentai acest moment sa recurn gem la metoda amplifica rii si sa ca uta m o elucidare simbolica generala a pestelui. n Dar pe ce drum sa o apuca m? 1. Oare, sa reinem pestele ca simbol falic? Pestele ar evoca atunci sexualitatea si acest vis l-ar pune oarecum pe visa tor poziia de a n nghii, adica de a accepta si de a integra sexualitatea sa. Sau: 2. Ar trebui, oare, amintindu-ne de expresia a fi

162

ca un peste apa sa reinem mai degraba ideile n de adaptare si de arivism ndra gite de Adler? 3. Dar s-a mai zis de acest peste ca este crud. Oare, sa ne plasa m ntr-o perspectiva pla cerenepla cere, lu considerare senzaia de deznd n gust? Sau: 4. In fine, sa reinem mai degraba simbolismul general al lui Christos care, dupa cum se stie, era desemnat crestinismul primar cu termenul n ichthys , pestele? S tii desigur ca , pentru Jung, Christos simbolizeaza Sinele, totalitatea, perfeciunea globala a unei fiine. Fa ra ndoiala ca pacientul nostru trebuia sa o realizeze, dar orice analist stie ca asa ceva este extrem de dificil si ca necesita un travaliu de sine ndelungat . Vedei primejdia: sa impunem pacientului o psihoi logie care nu este a sa, primejdie cu at mai mare cu c t t psihoterapie, cam ca la dentist, ceea ce conteaza este n mai ales ceea ce scoatem, chiar mai nainte de a ne g ndi sa punem ceva loc; n ndata ce piedicile au cedat, si nsa natura participa la reconstrucie, actualiz poteniand lita ile prezente, posibilita ile creatoare. Asa ca eram mare n ncurca tura , dar va z ca nd pacientul meu avea un aer vizibil jenat am insistat din nou, si el a sf rsit prin a zice: Ei bine, doctore, exista ceva aici care nu-mi vine sa va spun pentru ca mi-e jena . Ceva ce n-am spus nima nui, iar dumneavoastra s ntei primul ca ruia zic: iata , socrii mei s pescari. i nt Altfel spus, socrii sa i erau negustori de peste,

163

soia sa era fiica de negustori de peste, iar el se ca sa torise cu ea pentru ca nu avusese ncotro. Ori aceasta breasla , desi absolut onorabila , este socialmente vorbind foarte ra u va zuta . Iata faptul care fa cea pe visa torul nostru sa nu se simta l n apele sale , fapt pe care ascundea cu grija si la l care refuza sa se g ndeasca ; un fapt pe care ta il nuia faa de ceilali si refula pentru sine l nsusi. Este inutil sa spunem ca daca analistul s-ar fi lansat cu usura tate consideraii psihologice, sen xuale sau voluntariste - adica freudiene, adleriene, ba chiar jungiene -, consideraii etnografice, ren ligioase sau poate simbolismul general al pesten lui - trec pe l nd nga acest fapt major care avea pentru economia interna a visa torului o importana foarte mare: ideea ca soia sa era fiica de pescari am fi provocat desigur numeroase ne nelegeri. Dupa discursurile noastre nta toare, pacientul nc nostru n-ar fi izbutit sa scoata niciodata la iveala acest fapt. Prin urmare, am fi contribuit involuntar la crearea unui sechestru mental lumea interioan ra a pacientului care ar fi avut - structural si dinamic viaa sa - un rol si o importana care s-ar n putea compara cu un corp stra in ntr-o articulaie, care este astfel blocat a si doare. Este sigur ca unul din lucrurile care risca sa discrediteze cel mai mult S coala lui Jung este apelul mult prea usor la aceasta metoda a amplifica rii, cu un recurs insuficient la alfabetul asociativ personal si la verbalizare. Dar notai ceea ce urmeaza : luminai de aceasta revelare biografica a visa torului nelegem din

164

acest moment ca el ar fi opus o vie rezistena - circumstana care paraliza analiza dar, suprimata , i-ar fi permis sa ia loc - c vreme ta nghiirea pestelui nsemna: 1. sa nghita , sa -si accepte sexualitatea si situaia penibila care l-a antrenat ea (perspectiva n freudiana ); 2. sa domine chiar aceasta situaie sociala penibila (perspectiva adleriana ). Aceste perspective nsemnau sa -si accepte socrii si sa se accepte pe sine nsusi - acest sine nsusi care si alesese niste socri nepotrivii -, sa dea dovada cumva de iubire crestina faa de semeni si faa de sine nsusi. 3. Sau daca pacientul nu mi-ar fi oferit asociaiile sale si daca am fi reinut perspectivele amplificatoare ale pestelui - simbolul lui Christos -, nghiirea pestelui ar fi nsemnat sa -si accepte crestinismul. Pe aceasta cale pacientul ar fi trebuit sa se ntrebe ce nu a acceptat la el si la lumea exterioara . Astfel s-ar fi lnit din nou cu problema socrilor s a i. nt Ceea ce ni se pare fundamental mijloacele de n care dispunem actualmente pentru a interpreta un vis este aceasta convergen a ca ilor interpretatia ve. Daca o amplificare este reusita , ea trebuie sa se lneasca cu rezultatul obinut graie asociaiilor, nt daca au existat asociaii. Daca nu au existat, ea trebuie sa remedieze lipsa lor. Cum o spune nelepciunea populara : toate drumurile duc la Roma . Oricare ar fi calea de g ndire adoptata trebuie sa ajungem la Roma, adica la adeva rul interior al visa torului, asa cum se exprima el ntro maniera imaginara chip pertinent, ba chiar imn

165

pertinent, prin imaginea unui vis. VII. Vedem din exemplul nostru dificultatea care exista atunci c purcedem la colectarea de asociaii. nd Mult depinde de un detaliu biografic, de o asociaie oferita sau nu! Aceasta dificultate provine din si nsa dialectica rezisten elor. De altfel noi nu ndra gim acest cuv rezistene nt care implica ntotdeauna ideea de rezistena la ceva, rezistene la constientizare sau faa de analist, care este catalizatorul si promotorul lor. Cuv ntul rezistene scoate prea mult prim plan analistul si narn cisismul sa u. Adeseori avem de-a face mai puin cu o rezistena faa de analist, c mai ales cu o forma de iner s i de t ie conservatorism care marcheaza toate structurile mentale existente. Inainte de a fi nlocuite de alta, o structura mentala existenta , activa si tra ita constin ent opune la fel de multa rezistena la nlocuirea ei cu o alta, ca si un guvern la nlocuirea sa cu un altul. Daca corpurile fizice au calitatea ineriei, structurile mentale o prezinta si ele, agravata de comoditate, pa nca nare, convenii. Dupa propria noastra experiena , ineria mentala este la fel de mult vinovata ca si rezistenele inconstiente. Nu vrem sa insista m dar credem ca cuv ntul inerie trebuie introdus si el terminologia anan litica deoarece are imensul avantaj de a dezintoxica, cel puin parial - mintea pacientului si a n neiniiatului -, confruntarea dintre analizat si analist. Asa cum am va zut din exemplul nostru, recolta-

166

rea asociaiilor decurge pe tot parcursul analizei din dialectica dintre progresul constientiza rilor si dificulta ile (rezistene, inerie) care le fac at de t dificile. VIII. In exemplul nostru, primul act: personajul, n unic de altfel, este visa torul, acest loc foarte specin al al geografiei sale interioare care este cabinetul analistului sa u. Al doilea act: visa torul sta picioare. Am va zut n ca aceasta indica pietrificarea momentana demern sul sa u analitic. Al treilea act: peripeia este marcata de faptul ca el trebuie sa nghita un peste crud. Al patrulea act: lipseste visul nostru si absena n lui deschide poarta demersurilor interpretative pe care le ncerca m. Aceasta perspectiva , ntr-un vis at de scurt, nu t este desigur capitala , visele mai lungi si chiar nsa n visele care s un soi de romane fluviu, ea este n nt extrem de utila . IX. In exemplul nostru ni se pare destul de evident ca visul vine sa compenseze refuzul care s-a n nchis p acum visa torul. na X. In exemplul nostru, din perspectiva reductiva , visul se reduce la problema socrilor si putem afirma ca aceasta din urma este cauza lui. Dar din perspectiva prospectiva , daca povestea pestelui are drept cauza problema socrilor, soluia pe care si-o propune subiectul pentru a iesi din impas este de a

167

 nghii situaia, de a nu se sinchisi de ea, de a nu continua sa faca din ea o boala a m ndriei si a orgoliului, o disociere persona-umbra , adica masca sociala -coninuturi mai mult sau mai puin refulate si culpabilizate. Notai cu luare aminte ca aceasta solu prosie pectiva , sintetica s i finala nu vine de la sine. Cauza socri este precisa si univoca , schimb nu si n perspectiva finalista . Visa torul ar fi putut visa n acelasi context cauzal ca a plecat America cu n soia si copiii sau ca a plecat singur Australia n sau chiar ca a divorat; regres nd, s-ar fi putut visa din nou adolescent, celibatar sau mai stiu eu ce. Finalitatea ar fi fost alta si imprevizibila : interesul visului este ca el propune un ra spuns pe ma sura , personal si nuanat, corespunza tor stadiului de evoluie si de maturizare a visa torului momentul n visului. As putea sa va dau numeroase exemple n acest sens, dar nu l-am ales dec pe acesta t ntruc t el ofera o "concluzie" pastorala si moralizatoare. Vedei cum un vis simplu a evideniat o situaie fa ra ndoiala banala la care pacientul a reacionat printr-o nchidere nevrotica , din motive pe care le vom vedea. Pentru moment, sa reinem numai ca motivul visului s socrii si ca panta de dorit sau nt dorita de fiina mentala a pacientului este de a-i accepta crestineste. XI. In exemplul nostru, planul obiectului care intersecteaza planul cauzal este clar, este vorba de socri care s desemnai carne si oase de acest nt n vis.

168

Dar, oare, de ce i-a investit visa torul cu at ta importana ? Sa presupunem, pentru a nelege ce vreau sa zic, ca socrii si toate circumstanele realita ii nu ar exista, ca toate aceste circumstane ar fi fost inventate de visa tor, ca ele s produsele nt imaginaiei sale. Ne-am afla atunci pe planul subiectului, iar socrii si circumstanele care l nconjoara ar ncarna o problema personala a visa torului: cea a extraciei sale sociale pe care o considera mult prea modest a . Altfel spus, socrii ar ncarna inferioritatea visa torului. Se pare ca tocmai din aceasta cauza , pentru ca el si-a proiectat propria sa umbra si inferiorita ile sale asupra socrilor, el i-a investit cu at t de mult libido negativ. De altfel, el tra ieste si n contact cu ei propria sa problema interioara ca si cum ar fi o problema exterioara , de relaie: el a externalizat drama si tensiunile nevrotice care se manifesta el. n Iata , fa ra ndoiala , de ce pacientul ridica totul la rang de afacere importanta si se mbolna veste, de ce socrii sa i au devenit, printr-o ne nelegere trista si at de frecventa , api ispa sitori ai problematicii t sale intrapsihice. Vedem asadar ca planul obiectului camufleaza adeseori planul subiectului. Problema socrilor a devenit o problema afectiva grava care a perturbat serios comportamentul vis a torului si i-a pus pen ricol chiar si ca minul, ca ci el a simit vibraia problemelor sale de extracie si de inferioritate - probleme jenante atunci c visezi sa fii un om de nd seama - contactul cu socrii sa i - prilej care daca n

169

ar fi lipsit ar fi fost nlocuit de un altul. Acest l ucru ne mai permite sa constata m si faptul ca nu exista complex de inferioritate. Ceea ce desemna m astfel este ntotdeauna un complex de inferiosuperioritate (sau, invers, superio-inferioritate). Interferena acestor doua planuri de interpretare apare exemplul nostru chip limpede. n n Pe planul obiectului, accept ndu-si socrii carn ne si oase, visa torul va constata graie acestei detente eficacitatea virtuilor crestine ale toleranei, ba chiar ale ierta rii si va reflecta aceasta privinn a . Mulumita planului obiectului, el va fi mpa cat viaa sa relaionala si n mboga it pe planurile subiectiv si intrapsihic. Pornind din afara , el va face un progres de maturizare interioara . Dar si invers, daca neglija m planul obiectului si demara m de pe planul subiectului, daca visa torul nelege si resimte tot ceea ce proiecteaza din el nsusi si din lipsurile sale asupra socrilor sa i, relaiile sale cu ei se aplaneaza si se dezintoxica aproape miraculos. De unde si numeroasele urma ri asupra ca minului sa u: soia sa, de pilda , nu s-ar mai mpa ri ntre so si pa rini. Dupa cum vedem, aceste noiuni de plan al obiectului si plan al subiectului permit discutarea s i distingerea fina a aparen elor. Intr-o expunere ca aceasta lucrurile s at de nt t evidente si de clare t cititorul are fa ra nc ndoiala impresia ca autorul pierde vremea, practica si n sa analitica , cu forarea unor usi deschise. In realitate nu e deloc asa. In viaa exista o mpletire si o ntreesere at de fina t ntre realul obiectiv si

170

subiectivul proiectat, t o persoana chiar foarte nc inteligenta este incapabila sa o scoata singura la capa t. In faa at tor pseudo-obiectivita i aparente, mintea neaga intrapsihicul proiectat. Nu vrem sa insista m aici asupra acestui aspect, dar aceast a atitudine curenta ni se pare ca ra spunde la trei motivaii: 1. Regula orbirii specifice, pe care am descris-o altundeva ( Cahier Lannec , 1950, nr.3). 2. Faptului ca proiecia modifica , travesteste, atenueaza percepia, ansamblul proiecie-percepie devenind un conglomerat indescifrabil. 3. Faptului rezistenelor afective active care provin din narcisismul inerent orica rui eu: acesta din urma prefera ntotdeauna sa incrimineze pe altul dec pe t sine nsusi. XII. Am ales ca exemplu un vis excesiv de scurt. A exemplifica aceasta noiune de serie de vise ar necesita mult loc si expunerea unui material bogat de care dispune din plin orice analist experimentat, dar nu o putem face aici. XIII. In exemplul nostru, analistul nu este prezent dec marja , mai mult virtual si funcional. Se pare t n ca nu s-a stabilit deja o relaie personala de transfer. Una din dificulta ile acestui tratament este ca pacientul nu trece niciodata printr-o faza de transfer clasic. XIV. In exemplul nostru constientul visa torului i refuza pe socri - inconstientul propune acceptarea lor

171

ca operaiune fructuoasa at pentru relaiile sale, c t t si pentru inseria sa lume sau pentru maturizarea sa n personala . Acest vis si nelegerea lui i-au permis pacientului, lu cunostina de aceasta tendina din nd el, sa puna punct si sa faca ordine acest sector al n personalita ii sale. Nu n func de un imperativ exteie rior lui, arbitrar, ci n func de tendin sa cea mai ie a personala , cea mai propice lui nsus i s i cea mai intima . Acesta este un lucru capital ntruc procedura t i indica un demers vital acceptabil si necesar pentru el, o soluie de conciliere si de sinteza a tendinelor sale diverse si opuse, un echilibru ntre mizeriile trecutului si viitorul sa u, devenirea sa. Intruc aceasta prot cedura provine din propria sa tendin , ea poate fi a acceptata fa ra sentimentul capitula rii. XV. Sa nu uita m, fine, mulumita exemplului n nostru, ca disocierea-conflict care constituie nevroza pacientului nostru este, ca orice nevroza , la fel de alienanta ca si o disociere-sciziune sau psihoza . Daca prima este aparent mai puin intensa dec a doua, t ntruc ea nu antreneaza o izolare sociala ra tul t nda pereilor unei clinici, nu are mai puine consecine pentru celula familiala si pentru anturajul subiectului afectat. Dar, oare, cine nu este purta torul unei porniri nevrotice secolul nostru aberant? n In exemplul nostru, visa torul a neles - ceea ce i mai ra m ne nca de neles omului secolului XX - ca exista chip iraional, untrul sa u, un aliment care n na este hra nitor, dincolo de dezgustul pe care i-l inspira cruditatea sa.

172

Tot astfel, se prea poate ca fiina contemporana sa ga seasca studiul propriei sale nevroze ma duva n substaniala pe care o cauta cu pasiune, prin mii de labirinturi si avataruri, secolul nostru.

173