ceea ce îmi place
mie
acum, în situaţia de moment în care mă aflu
Lucrurile, în sine, sunt lipsite de orice valoare; ele există ca atare, pur şisimplu.
Valoarea o primesc numai din partea unui subiect care are nevoie şi care se bucură
de ele.
Materialismul
Prototipul valorilor, în concepţia materialistă, este neîndoielnic
valoarea de întrebuinţare
din teoria economică. Când vinevorba de sfera utilităţii, materialismul pare să nu aibă rival. Într-adevăr, un produs oarecare este util şi, ca atare, valoros prin proprietăţilesale intrinseci, care îi permit să aibă o anumită funcţionalitate.
Relativismul
Teoriile relativiste păstrează, ca şi cele materialiste, pretenţia de a se situa pe
terenul „faptelor” constatabile. Or, acestea par săateste, pe de o parte, că în fiecare
comunitate socială sunt recunoscute şi validate de mentalitatea colectivă anumite
ierarhii valorice, cusemnificaţie paradigmatică pentru toţi membrii comunităţii,asupra cărora cadrul social exercită o funcţie modelatoare, dar şi o presiune autoritară, menită. Se observă însă că în toate culturile şicivilizaţiile lumii, oricât de diferite şi, unele dintre ele, aparent impenetrabile, există mereu aceleaşi paradigme sau dimensiuni axiologiceinvariante, universale, pe care se pot înregistra, apoi, diferenţele cele mai semnificative.UniversalismulTeoriile universaliste urmăresc să descrie şi să explice aceste structuri sau
paradigme ale spaţiului valoric general-uman, încare, de bună seamă, fiecare
cultură şi civilizaţie inserează un conţinut axiologic concret, mai mult sau mai
puţin specific.
TEMA 4 Explicati pe scurt etica virtutiilor, utilitarismul si etica datoriei.
Etica virtutiilor:
Una dintre teoriile etice standard la care se raportează argumentele specialiştilor de
astăzi în
business ethics
este aşa-numita
virtue theory
– etica virtuţilor, o variantă
actualizată a ideilor expuse cu multe secole în urmă de către Aristotel în
Eticanicomachică
.
Aristotel distinge
valorile-scop
, preţuite şi urmărite pentru ele însele, şi
valorile-mijloc
, preţuite şi urmărite în vedereaatingerii altor scopuri mai înalte.
Aristotel consideră că binele suprem, deci valoarea-scop prin excelenţă, este
fericirea
, întrucât toţioamenii vor în mod natural să fie fericiţi şi nimeni nu
urmăreşte să dobândească fericirea ca mijloc pentru altceva, ci numai ca scop în
sine.Ce
este
fericirea în viziunea lui Aristotel? În primul rând, el precizează
faptul că fericirea nu este o stare momentană, o clipă trecătoare demulţumire, ci o
condiţie durabilă şi stabilă, dobândită de către individ pe termen lung, până la
sfârşitul zilelor sale;
În acest sens, fericireanu este o calitate în sine. Nu putem spune că un ins
este fericit în sensul în care el este brunet sau blond, corpolent sau costeliv, scund
sauînalt. Fericirea este starea sau condiţia stabilă a omului care dobândeşte şi
amplifică anumite valori-mijloc, numite de către Aristotel
virtuţi
. Termenul
aristotelic de
areté
, tradus în limbile moderne prin „virtute”, are anumite
semnificaţii aparte, care scapă traducerii.
Areté
înseamnă, în primul rând,
„excelenţă”, adică maximă actualizare a esenţei specifice a unui lucru sau a unei
vietăţi.
Şi totuşi, Aristotelformulează un
principiu etic
general, de natură să ne
orienteze în luarea deciziilor corecte şi în automodelarea prin exerciţiu a virtuţilor.Virtutea, spune Aristotel, „este calea de mijloc între două vicii, unul provocat de
exces, celălalt de insuficienţă”
.
Dar limita principală aeticii virtuţilor în varianta ei originală nu îi aparţine,
de fapt, lui Aristotel, ci lumii în care trăia, lume de mult apusă şi de neregăsit
astăzi.
În pofida acestor limite şi anacronisme, etica virtuţilor se dovedeşte în
numeroase contexte relevantă pentru analiştii problemelor specifice deetică în
afaceri.
Aşa cum fericirea adevărată este rezultatul unor strădanii de o viaţă, tot
astfel şi profitul solid, pe care îl urmăreşte înactivitatea sa un om de afaceri serios,
nu poate fi obţinut decât prin strategii pe termen lung.
Ideea centrală a neoaristotelismului este aceeacă miza esenţială a educaţiei
morale este formarea omului de caracter.
Utilitarismul
, iniţiat de către Jeremy Bentham (1784 – 1832) şi restructurat în forma sa clasică de către John Stuart Mill (1806 – 1873),adoptă o perspectivă
consecvenţialistă
, potrivit căreia fapta bună nu se defineşte prin intenţiile care stau la originea ei sau prin scopurileurmărite de către agent, ci prin efectele sau consecinţele sale. John Stuart Mill, păstrează intact principiul utilitarist al maximei fericiri(plăceri) pentru cât mai mulţi, dar face o concesie bunului simţ, recunoscând faptul că nu toate plăcerile sunt de aceeaşi valoare: unele plăceri, îndeosebi cele spirituale, sunt superioare celor vulgare şi triviale. Mill mai încearcă să înlăture şi ultima obiecţie adresatăutilitarismului anume că, potrivit criteriilor utilitariste, o faptă în sine blamabilă poate fi justificată moral dacă determină, pe termen lung,consecinţe favorabile majorităţii. Încercarea lui Mill de a salva utilitarismul, făcându-l să se împace cu evidenţele simţului comun, sfârşeşte prin a-l desfiinţa ca teorie coerentă şi independentă.
Etica datoriei
Cea mai influentă dintre teoriile etice „standard” ale momentului este, fără dubii,aceea care continuă filosofia morală a lui Immanuel Kant Immanuel Kant (1724 - 1804) propune o cu totul altă viziune. Pentru Kant,
intenţia
şi nu consecinţele actului contează pentru stabilirea valorii sale morale. Ideea centrală a eticii kantiene este aceea că datoriile sauobligaţiile morale se ivesc numai atunci când articulăm un standard de moralitate pentru orice fiinţă raţională. Filosofia morală kantiană sedetaşează drept cea mai importantă dintre teoriile etice actuale nu numai prin calităţile sale intrinseci, ci şi datorită faptului că tinde săabsoarbă ca pe nişte variante şi alte curente de gândire.
TEMA 5Care sunt val morale ale democratiei?
Toate val morale sunt si val ale democratiei. Acest raspuns are cel putin 2 aspecte. Primul: val morale sun o parte indispensabila a vietiiumane si moralitatea are relevanta in fiecare decizi facuta in viata unui om cat si in aceea a unei natiuni. Al doilea aspect: exista totusi odimensiune relativa a unor val morale ca si o dim relativa a valabilitatii mij democratice.
Ce au de inv oamenii din capitalism?
Cap reperz modul in care omanenii au invatat din necesitate sa aiba o conduita rationala orientata spre realizarea uni scop. Acestcomportament rational presupne si el la randul lui, nu numai ce numim utiliktate si eficacitate ci si vointa ferma in urmarirea scopurilor,spirit de initiativa etc.
Cu ce este solidar capitalismul si dc?
Este solidar cu o etica, ca el a ajuns sa reprez un temei pt a aprecia calitatea morala a unei pers.
Leave a Comment