Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
51Activity
P. 1
Nascuta la miezul noptii

Nascuta la miezul noptii

Ratings:

5.0

(6)
|Views: 1,045 |Likes:
Published by Ana Anaa
:)
:)

More info:

Published by: Ana Anaa on Jan 04, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/24/2014

pdf

text

original

 
Capitolul 1
Să ştii că nu e deloc amuzant! ţipă tatăl ei. Chiar nu era amuzant, îşi spuse Kylie Galen, aplecându-se să caute ceva de băut în frigider.De fapt situaţia era atât de lipsită de haz, încât îi veneasă se strecoare printre borcanul cu muştar şi crenvurştiimucegăiţi şi să închidă uşa în urma ei ca să nu mai audăvocile mânioase care veneau din sufragerie. Părinţii ei se certau din nou.Dar nu avea să dureze prea mult, îşi spuse ea. Aburul rece din frigider se strecură afară, pe uşadeschisă. Astăzi era ziua cea mare.Kylie simţi că i se pune un nod în gât. Înghiţi în sec, înăbuşindu-şi emoţiile brute şi încăpăţânându-se să nu plângă.Probabil că azi era cea mai proastă zi din viaţa ei. Şi în ultimul timp avusese parte din plin de zile proaste. Se alesese cu un obsedat care o urmărea, Trey hotărâse să se despartă de ea şi părinţii ei oanunţaseră că divorţează — mda, chiar că fuseseră nişte zile de rahat. Nici nu era de mirare căaccesele de teroare nocturnă reveniseră în forţă. — Ce-ai făcut cu chiloţii mei?Vocea guturală a tatălui ei pătrunse în bucătărie, se strecură pe sub uşa frigiderului şi răsună pelângă crenvurştii mucegăiţi.Chiloţii? Kylie îşi lipi de frunte o doză rece de suc dietetic. — Ce treabă am eu cu chiloţii tăi? întrebă mama ei pe tonul său atât de nonşalant.Aşa era mama ei, nepăsătoare. Rece ca gheaţa.Kylie se uită rapid pe fereastra bucătăriei, care dădea spre curtea interioară, unde o văzuse pemama ei mai devreme. Zări o pereche de chiloţi albi de-ai tatălui ei atârnând pe jumătate afară dingrătarul care încă fumega.Minunat, n-am ce zice! Mama ei îi prăjise chiloţii pe grătar. Până aici! Kylie nu avea să maimănânce niciodată ceva prăjit pe grătarul ăla!Înghiţindu-şi lacrimile, Kylie îndesă doza de suc la loc pe raftul frigiderului, închise uşa şi se afişăîn pragul sufrageriei. Poate dacă o vedeau, nu s-ar mai fi purtat ca nişte puşti imaturi şi ar fi lăsat-o peea să fie copilul.Tatăl ei stătea în mijlocul camerei. Strângea în mână o pereche de chiloţi. Mama ei era tolănită pecanapea şi sorbea calmă din ceaiul fierbinte. — Tu trebuie să te cauţi la cap! ţipă el la mama ei. Doi-zero pentru tata, îşi spuse Kylie în sinea ei.Mamaei chiar avea nevoie de ajutor. Aşa că de ce era Kylie cea care trebuia să stea pe canapeaua unui psihiatru de două ori pe săptămână?Şi de ce tatăl ei — despre care toată lumea zicea că-l avea la degetul mic — trebuia să se mute azişi să o abandoneze? Nu-l învinovăea că voia să o părăsească pe mama ei, alias Regina Gheţurilor. Dar de ce nu o lua
ț
 şi pe ea cu el? I se puse iar un nod în gât.Tatăl ei se întoarse şi o văzu, apoi se duse glonţ înapoi în dormitor, evident, ca să împacheteze şirestul lucrurilor  — mai puţin chiloţii, care în momentul acela fumegau pe grătarul aflat în curtea din spatele casei.Kylie rămăsese locului, holbându-se la mama ei, care studia nestingherită dosarele de serviciu, de parcă ar fi fost o zi ca oricare alta.Fotografiile înrămate cu Kylie şi tatăl ei care atârnau pe peretele de deasupra canapelei îi atraserăatenţia şi simţi cum o podidesc lacrimile. Pozele fuseseră făcute în excursiile anuale în care plecauamândoi, tată şi fiică. — Trebuie să faci ceva, o imploră Kylie. — Cum ar fi ce? întrebă mama ei. — Să-l faci să se răzgândească. Să-i spui că-ţi pare rău că i-ai pus chiloţii pe grătar. Că-ţi pare rău
 
că prin vene îţi curge apă rece ca gheaţa în loc de sânge. Orice, nu-mi pasă ce, dar nu-l lăsa să plece! — Tu nu înţelegi.Şi, uite-aşa, mama ei, lipsită de orice sentiment, îşi îndreptă din nou atenţia spre dosare.Chiar atunci, tatăl ei, cu valiza în mână, traversă în grabă sufrageria. Kylie se duse după el şi îlurmă afară, în căldura înăbuşitoare a după-amiezii din Houston. — Ia-mă cu tine, imploră ea, fără să-i pese că o vedea că plânge. Poate că lacrimile aveau să oajute. Odinioară, obţinea orice voia de la el dacă plângea. Nu mănânc mult, se smiorcăi ea, încercândsă facă o glumă.El clătină din cap, dar, spre deosebire de mama ei, cel puţin în ochi i se citeau emoţiile. — Tu nu înţelegi. Tu nu înţelegi. — De ce spuneţi mereu asta? Am şaisprezece ani. Dacă nu înţeleg, atunci explicaţi-mi! Spuneţi-mimarele secret şi să terminăm odată!Tatăl ei lăsase privirea în pământ de parcă dădea un test la şcoală şi-şi scrisese răspunsurile pe bombeul pantofilor. Oftă şi ridică ochii. — Mama ta... are nevoie de tine. — Are nevoie de mine? Faci mişto de mine? Nici măcar nu mă vrea.Ca şi tine.Faptul că-şi dăduse seama de acest lucru îi tăie respiraţia. El chiar nu o voia.Îşi şterse o lacrimă de pe obraz şi atunci îl văzu din nou. Nu pe tatăl ei, ci pe Nea Soldatul, aliastipul care o urmărea. Stătea pe trotuarul de vizavi şi era îmbrăcat cu aceleaşi ţoale de armată ca şi până atunci. Părea că doar ce ieşise dintr-unul din filmele despre Războiul din Golf care îi plăceauatât de mult mamei sale. Doar că nu trăgea cu arma şi nici nu sărea în aer, ci încremenise pe loc şi seholba la Kylie cu nişte ochi trişti, dar foarte înfricoşători.Kylie observase că o urmărea de câteva săptămâni. Nu-i adresase niciun cuvânt şi nici ea lui. Dar în ziua în care i-l arătase mamei ei, şi ea nu-l văzuse... ei bine, atunci lumea lui Kylie se răsturnase cususul în jos. Mama ei credea că era o invenţie a ei ca să atragă atenţia sau, şi mai rău, că ea, Kylie, pierdea legătura cu realitatea. Era adevărat, accesele de teroare nocturnă care o chinuiseră când eramică reveniseră mai crunte ca niciodată. Mama ii spusese că psihiatrul putea să o ajute să le vină dehac, dar cum putea să facă asta dacă nici măcar nu şi le mai ? Ştia doar că fuseseră urâte. Suficient deurâte încât să o facă să se trezească din somn ţipând.Lui Kylie venea să ţipe şi acum. Îi venea să strige după tatăl ei să se întoarcă şi să se uite şi el,drept dovadă că nu-şi pierduse minţile. Sau, cel puţin, dacă tatăl ei îl vedea pe urmăritor, nici el şi nicimama ei nu ar mai fi obligat-o să o ducă la psihiatru. Nu era drept. Dar viaţa nu era dreaptă, aşa cumîi reamintea deseori mama ei.Însă, când fata se uită din nou, el dispăruse. Nu Nea Soldatul, ci tatăl ei. Se întoarse spre alee şi îlvăzu îndesându-şi valiza pe bancheta din spate a maşinii lui, un Mustang roşu decapotabil. Mamei einu-i plăcuse niciodată maşina asta dar el era înnebunit după ea.Kylie alergă la maşină. — O s-o pun pe bunica să stea de vorbă cu mama. O să rezolve ea... Nici nu apucă să termine ce voia să spună, că îşi aminti de celalalt eveniment nefericit din viaţa eicare se abătuse asupra lor din senin.Acum nu mai putea să mai alerge la bunica să-i rezolve problemele. Pentru că bunica murise.Plecase pe lumea cealaltă. Imaginea bunicii zăcând rece în coşciug îi apăruîn minte şi i se puse din nou un nod în gât.Expresia de pe chipul tatălui ei se transformă în îngrijorare părintească, aceeaşi expresie care ofăcuse pe Kylie să aterizeze în cabinetul psihiatrului în urmă cu trei săptămâni. — N-am nimic. Doar că am uitat.Uitase pentru că amintirea era prea dureroasă. Simţi o lacrimă singuratică rostogolindu-i-se peobraz.Tatăl ei veni spre ea şi o îmbrăţişa. Îmbrăţişarea dură mai mult decât de obicei, dar tot se termină prea repede. Cum să-i dea drumul? Cum putea el s-o părăsească?Braţele lui se desprinseră de ea şi o dădu pe Kylie la o parte.
 
 — Când ai nevoie de mine, nu trebuie decât să pui mâna pe telefon, scumpo!Ştergându-şi lacrimile şi urând slăbiciunea care o făcea să se smiorcăie, privi cum maşinadecapotabilă roşie a tatălui ei se făcea din ce în ce mai mică, pe măsură ce se îndepărta în huruitulmotorului. Voia să fie singură în camera ei, aşa că o luă la fugă înăuntru. Apoi îşi aduse aminte şi seuită din nou vizavi, ca să vadă dacă Nea Soldatul dispăruse aşa cum făcea de obicei, ca prin magie. Nu. Era tot acolo. O urmărea şi nu-şi dezlipea ochii de la ea. Asta o enerva şi, în acelaşi timp, o băga în sperieţi. Din cauza lui trebuia să meargă la psihiatru.Atunci doamna Baker, vecina ei mai în vârstă, ieşi din casă şi se îndreptă alene spre cutia poştală.Îi zâmbi lui Kylie, dar bătrâna bibliotecară nu aruncă nici măcar o privire către Nea Soldatul, care i seinstalase pe peluză, nici măcar atunci când o despărţea de el doar o jumătate de metru.Ciudat!Era atât de ciudat, încât Kylie simţi un fior straniu străbătându-i şira spinării, aidoma celui pe care-l avusese la înmormântarea bunicii.Ce naiba se întâmpla?
Capitolul 2
O oră mai târziu, Kylie cobora scările cu rucsacul şi poşeta pe umăr. Se întâlni cu mama ei laintrare. — Te simţi bine?Cum aş putea să mă simt bine? — De murit n-o să mor, răspunse Kylie. Ceea ce nu putea să spună şi despre bunica ei. Chiar atunci, îi apăru în faţa ochilor imaginea bunicii ei, machiată de cei de la casa mortuară cu un fard de pleoape albastru strident. De ce nu mi l-ai şters? Kylie aproape că o auzea pe bunica ei întrebând-o.Afectată de imagine, Kylie o privi din nou pe mama ei. Aceasta se uita lung la rucsacul ei şi seîncruntă. — Unde pleci? întrebă ea. — Ai zis că am voie să dorm peste noapte la Sara. Sau erai prea ocupată să-i arzi chiloţii tatei casă-ţi mai aduci aminte?Mama ei ignoră comentariul referitor la chiloţii puşi pe grătar. — Ce aveţi de gând să faceţi diseară? — Mark Jameson dă o petrecere de sfârşit de an şcolar. Kylie n-avea însă chef să sărbătoreascăevenimentul.Din cauză că Trey o părăsise şi părinţii ei divorţau, vara lui Kylie se cam ducea pe apa sâmbetei.Şi, judecând după cum mergeau lucrurile în continuare, avea să se tot ducă. — O să fie şi părinţii lui acasă? întrebă mama şi ridică din sprânceana ei neagră.Kylie tresări în sinea ei, dar nu lăsă să se vadă nimic. Nici măcar nu clipi. — Ca întotdeauna, nu ştii?Bun, deci minţise. În mod normal, Kylie nu se ducea la petrecerile organizate de Mark Jamesonchiar din această cauză, dar, la naiba, uite unde ajunsese fiindcă fusese fată cuminte. Merita şi ea să sedistreze puţin, nu?În plus, şi mama ei minţise când tatăl ei o întrebase de chiloţii lui. — Şi dacă visezi din nou urât? Mama ei o atinse pe braţ.Fusese o atingere rapidă. Asta era cam tot ce primea Kylie de la ea în ultimul timp. Fărăîmbrăţişările lungi ale tatălui său. Fără excursii mamă-fiică. Doar răceală şi atingeri grăbite. Chiar şicând murise bunica, mama mamei sale, Kylie nu fusese îmbrăţişată de mama ei şi atunci ea chiar avusese nevoie de o îmbrăţişare. Dar tatăl ei fusese cel care o strânsese în braţe şi o lăsase să îl pătezecu rimel pe sacou. Şi acum tata plecase, cu toate sacourile lui.Trăgând o gură de aer în piept, Kylie strânse mai tare poşeta. — Am avertizat-o pe Sara că s-ar putea să mă trezescţipând ca din gură de şarpe şi ea a zis că o să-mi înfigă în mână o cruce de lemn şi o să mă oblige

Activity (51)

You've already reviewed this. Edit your review.
Alina Vultur liked this
ana_1995 liked this
Roxana Rox liked this
1 hundred reads
Biby1994 liked this
aress_22 liked this
Garbo Simona liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->