Cazuri de conflicte in medicina curenta

Conflictul in medicina cat si in contextual generalizat poate fi definit ca un dezacord, o contradictie sau incompatibilitatea intre diferite persoane de a accepta parerea celuilat. O alta forma in care se pot descrie conflictele este aceea in care un individ sau un grup de oameni se simte afectat negativ de catre o alta persoana sau grup, in cazul de fata, medicul de caz si asistentii. Pentru a putea avea succes in rezolvarea cazurilor, atat medicul, cat si pacientul trebuie sa ajunga la o stare de consens in raport cu actiunile ce urmeaza a fi facute. Ca si tipuri de conflicte, literatura de specialitate prezinta urmatoarele cazuri: obiective, in care angajatii sunt opozabili scopurilor institutionale; cognitive, bazate pe perceptia eronata a angajatilor fata de obiectivele institutiei; afective, de natura peponderent subiectiva in care participantii la conflict se grupeaza in functie de criterii sentimentale sau emotionale. In domeniul medical conflictele au la baza atat elemente legislative cat si elemente ce tin de deontologie si etica. Conflictul pe care urmeaza sa il descriu are la baza Dreptul de autonomie a pacientului. Auto-guvernarea reprezinta unul dintre primele drepturi pe care pacientii il au si ca atare trebuie respectat de angajatii din sistemul sanitar. Totusi, in unele cazuri, acest drept poate fi greu de onorat intrucat intra in conflict cu atitudinea medicului de a limita anumite drepturi ale pacientului, pentru binele sau. Cazul: O femeie ajunge la urgente cu dureri abdominale .Este scanata cu un Computer Tomograf si este diagnosticata cu un anevrism de aorta abdominala care ii pune in pericol viata. Doctorul o anunta ca singura modalitate de tratament este cea chirurgicala si ca sansele de supravietuire sunt de 50 la suta. De asemenea o informeaza ca timpul este foarte important intrucat in cazul in care anevrismul se sparge ea ar muri in decurs de cateva minute. Femeia lucreaza ca model si se gandeste ca operatia va lasa o cicatrice ce ar putea afecta cariera ei si locul de munca, refuzand orice fel de tratament chirurgical. Dupa incercari repetate de a o convinge femeia continua sa refuze. Considerand ca femeia nu are discernamant si stiind ca timpul este scurt doctorul se hotaraste sa faca interventia fara acordul pacientei. Este anesteziata iar operatia decurge fara probleme, anevrismul fiind reparat cu succes. Ea supravietuieste si da in judecata spitalul cerand daune materiale consistente. In acest caz actiunile doctorului cat si ale pacientului trebuie analizate . Daca ar fi sa ne bazam pe partea juridica doctorul a comis o ilegalitate . Daca urmarim partea etica, doctorul a procedat corect intrucat a intreprins actiunile cele mai favorabile pacientului, salvandu-i viata.

Aceste doua puncte de vedere trebuie comparate cu restul optiunilor pe care doctorul le ar fi avut . Cea mai evidenta ar fi fost evitarea cazului cu totul, astfel el nu ar fi provocat o incalcare a legii dar nici nu ar fi salvat viata pacientei. O alta optiune ar fi fost cererea unui cosult psihiatric care sa ii fi confirmat lipsa de discernamant al pacientei , si sa-i dea dreptul de a opera, dar aceasta ar fi insemnat pierderea timpului care oricum era limitat si cel mai probabil ar fi dus la moartea femeii. In cazul de fata, eu consider ca doctorul a avut un comportament etic si, desi nu a respecat dreptul pacientei, actiunile lui au dus la salvarea vietii acesteia.
.