Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
13Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Romanul adolescentului miop

Romanul adolescentului miop

Ratings: (0)|Views: 261 |Likes:
Published by Kristin Ryan
Mircea Eliade
Mircea Eliade

More info:

Published by: Kristin Ryan on Jan 15, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/28/2014

pdf

text

original

 
Mircea Eliade - Romanul adolescentuluimiop
 
Prefata
Mircea Eliade este cea mai puternica, mai tenace si mai captivanta energieautoconstructiva din cultura româna. Sigur, multe au fost personalitatile careau avut din copilarie constiinta propriei valori si viziunea împlinirii lor sociale,profesionale, politice etc. însa nimeni nu s-a mai forjat si cizelat cu atâtaluciditate si insistenta, cu atâta siguranta si sistema. Iar asta iara - aparent -eforturi teribile, oricât ar parea de "inumane" tentativele de privare de somn,de claustrare si înfrângere a instinctelor si ispitelor.La un capat de biografie, elevul de 15 ani care umple sute de pagini cu întâmplari si cazuistica adolescentina, constient ca demiurgul din el este datorsa însufleteasca literar lumea si ca, undeva, într-o "Academie din Apus", o "salaimensa, plina de lume, a venit sa asiste la încoronarea mea". La celalalt capat,savantul respectat Mircea Eliade avea 23 de ani când C. Noica (mai tânar cudoi ani) scria despre acest "caz sufletesc înzestrat cu o posibilitate de creatie înafara de ordinea comuna". Eliade, scria Noica în Vremea din 5 decembrie 1929"e un om care a trait, care traieste, care loveste ideile, pentru a suferi dereplica lor brutala, care se agaseaza spiritual, zdruncinându-si si mentinându-sitotusi un echilibru, prabusindu-se si crescând. Niciodata un cuget de aici n-asimtit mai aproape minunea experientei plurale si indisciplinate. I-a placut sase joace ideal, sa se distruga prin chin, sa încerce si sa se aventureze. A întelescel mai bine dintre noide o întreaga comunitate stiintifica internationala, fermentul profesional dotatdin plin cu acele calitati coagulante, de focalizator al energiilor din jur. Liantulunei generatii si nu doar simbolul ei. Stimul vital de împlinire si afirmare pentrutot ce va sa zica imensa vointa de creatie a tineretului interbelic. Traditia exegetica îl situeaza pe Mircea Eliade - pe buna dreptate - în suitaCantemir-Hasdeu-Eminescu-Iorga-Blaga, fiecare dintre acestia însemnândmereu altceva, potrivit perspectivei de valoare: istorica, estetica, politica,didactica, spirituala. Pentru unii, Eliade este marele istoric al religiilor, pentrucare literatura a fost un capriciu, o nostalgie, un "gagne-pain" efemer. Pentrualtii, dimpotriva, opera savantului a fost doar masca oficiala a literaturii, cândnu chiar a "doctrinarului". Unii încearca sa vada dincolo de sinteza stiintifica siuniversul epic o filozofie a culturii, o antropologie, în vreme ce pentru altiiEliade ramâne un diletant în toate, important ca instanta formativa pentrutânara generatie dintre razboaie si atât! Mai sunt si cei pentru care eseistul sigazetarul din Oceanografie, Fragmentarium, Insula lui Euthanasius are, într-unfel, o bataie mai lunga decât romancierul si istoricul religiilor!acest resort spiritual: aventura." (în voi. Semnele Minervei, Publicistica, I, 1927,1929, editie de Marin Diaconu, editura Humanitas, 1994, p. 462)1. Dintre multele exemple de verdicte superlative, prefer sa citez acum relatia
 
Eliade-C.G.Jung facuta de Gilbert Durând: "Comme Jung de-couvre la terraincognito des archetypes qui animent la psyche in-dividuelle, l\'ouvre d\'Eliademet au jour la terre si occultee par la de-myhologisation trop chere pozitivisme[...] Eliade comme Jung est â la tete de cette lente mais sure entreprise deremythologisation..." (Eliade ou l\'anthropologie profonde, în voi. omagialMircea Eliade, ed. de l\'Herne, 1978, p. 39).2. Pentru imensul, stufosul dosar al generatiei \'27 si pentru ce a însemnat"activismul din disperare" al membrilor acesteia, v. grupajul respectiv dinMircea Vulcanescu, Catre stiinta spiritualitatii românesti, din Dimensiunearomâneasca a existentei, editie de Marin Diaconu si Zaharia Balica, voi. III,1996, pp. 5-55. în sfârsit, între omul absolut1 si omul "fara destin"2 exista o întreaga ierarhiede polaritati. Ei bine, pentru toate cheia o constituie Romanul adolescentuluimiop. Aici (vorba lui Eminescu: "Viitorul si trecutul/sunt a filei doua fete/vede-ncapat începutul/cine stie sa le-nvete"), aici se afla în starea cea mai pura si mailimpede exprimata suma de contrarii-în-armonie care compun personalitatealui Eliade, definind-o totodata ca însumare exponentiala a generatiei.Daca pentru detaliile istorico-literare, strict editoriale, tânarul nostru cititor area consulta obligatoriu capitolul Primul roman din monografia lui MirceaHandoca4, pentru circumstantele elaborarii1. "Nu sunt doua saptamâni de când a aparut cartea acelui tânar prodigios deluciditate în care ne place, celor mai multi dintre noi, sa recunoastem pe sefulspiritual al generatiei noastre. Vorbesc de întoarcerea din rai a lui MirceaEliade. E un roman al ratarii generatiei aceasta carte! Al irosirii ei fara sens,fara finalitate, incapabila pâna si sa se sinucida" (Mircea Vulcanescu, loc.cit, p.35).2. Formula "Eliade - omul fara destin" îi apartine lui Emil Cioran, într-un textacid si nedrept, aparut în Vremea, din 1 octombrie 1933 (v. voi. Singuratate sidestin, ed. Humanitas, 1991, p. 240 s.u.): "Mobilitatea excesiva a omului faradestin nu se poate sesiza mai bine decât în maniera lui de a gândi prin altii, înraport cu gândurile altora...". Articolul, avea sa marturiseasca peste ani Cioran,se datora tulburarii pricinuite de suferinta erotica a Soranei Topa (v. cap. Eliade în Cioran, Exercitii de admiratie, Eseuri si portret, trad. Emanoil Marcu, ed.Humanitas, 1993, p. 115 s.u., de unde se cuvin extrase, acum, rândurile despredualitatea lui Eliade, "atras deopotriva de esenta si accident, de atemporal sicotidian, de mistica si de literatura. Aceasta dualitate nu produce la el nici osfâsiere: este natura si sansa lui sa poata trai simultan sau rând pe rând laniveluri spirituale diferite, sa poata, fara drama, sa studieze extazul si saurmareasca anecdoticul").3. Ca sa nu repet ceea ce am scris, nu o data, în ultimii ani, despre acestsubiect îmi îngadui sa fac trimitere la capitolul II ("La scoala generatiei 27") dinvolumul subsemnatului, Scriitorincul, editura Dacia, 2001.4. Mircea Handoca,Mircea Eliade.Câteva ipostaze ale unei personalitati proteice, editura Minerva,1992, pp. 230-248.cartii esentiale ramân, bineînteles, capitolele IV si V ("Tentatiile unui tânarmiop" si "Navigare necesse est...") din Memoriile autorului: "în toamna aceluian, 1921, intram în clasa a V-a. Terminasem gimnaziul si începeam cursulsuperior [...] Convins ca voi studia la Universitate stiintele fizico-chimice,
 
alesesem realul. Dar nu mi-a trebuit mult ca sa-nteleg ca ma-nselasem, caalesesem gresit..."Acolo sunt descrise mansarda bibliomanului, complexele puberului,experientele fizice de autopenitenta întru cunoastere, rolul jurnalului ca oglindaa fantasmelor compensatorii, creuzet al realitatii si athanor de nelinisti,"umilinta si ura" generate de palmele primite de la profesorul de matematicaVanciu, ca si prieteniile cu "eroii" romanului: Dinu Sighireanu ("baiat frumos,brun, cu ochii verzi, dupa care suspinau multe fete"), Radu Bossie ("miop ca simine, destul de urât, cu buze imense, cu un nas mare si borcanat, dar avea unumor si un farmec fara pereche"), Haig Acterian ("de o frumusete lenesa,orientala"), Petre Viforeanu ("înalt, mândru, ironic, izbutind sa fie premiant farapedanterie"), J.V. Vojen ("balai, rivaliza în frumusete, eleganta si succesefeminine cu Dinu Sighireanu"), întâlnirile-cenaclu de la Mircea Mosuna-Sion,descoperirea (decisiva) a lui Giovanni Papini2, experienta bordelurilor dinDudesti, în tovarasia lui Mircea Marculescu ("tandarica") alaturi de carecunoaste "îndeaproape viata evreilor saraci" s.a.m.d.2. "O asemenea întâlnire - decisiva si pentru mine si pentru soarta Romanuluiadolescentului miop - a fost Un om sfârsit al lui Giovanni Papini. Citisem, caatâtia din colegii mei, L'Histoire du Christ, dar nu ma cucerise. Dimpotriva, Unom sfârsit a cazut ca un traznet. Nu-mi putusem închipui pâna atunci ca potsemana atât de mult cu altcineva. Ma regaseam aproape pe de-a-ntregul încopilaria si adolescenta lui Papini. Ca si el, eram urât, foarte miop, devorat de ocuriozitate precoce si fara margini, voiam sa citesc tot, visând ca pot scriedespre toate. Ca si el, iubeam singuratatea si ma întelegeam numai cu prieteniiinteligenti sau eruditi" (v. continuarea afinitatilor în Memorii, ed.cit., voi. I, p.92)."Romanul unui om sucit"Mai este oare cazul sa spun cât de etern valabile si de general raspândite înlume sunt mai toate simptomele adolescentei eliadesti si ce forma vitalizantaare acest roman pentru cititorul coplesit de sfintele furii, complexe sidisperari... acneice de aici ?!? în plus, tot în pomenitele capitole din Memorii, gasim câteva marturisiriesentiale pentru ce ne intereseaza acum: "Ma simteam superior tuturorcolegilor mei, macar pentru enormul efort pe care-l cheltuiam pentru a-mi largisi adânci cultura [...] Dar eram mai mult decât atât. Ma aflam în plina criza depubertate, ma descopeream în fiecare dimineata mai urât, mai stângaci,descopeream, mai ales la întâlnirile cu fete de vârsta mea, cât sunt de timid side neatragator, în comparatie cu unii din prietenii mei. Criza aceasta a mersagravându-se pâna la sfârsitul liceului. Probabil ca datorita ei n-am mai ajunssa termin romanul. La un moment dat, am simtit ca nu mai pot scrie decât lapersoana I, ca orice fel de literatura, în afara de cea direct sau indirectautobiografica, n-avea nici un sens. Asa am început Romanul adolescentuluimiop [...] Pe timpul când luam parte asiduu si entuziast, la întrunirile societatiinoastre, începusem deja sa-mi iau în serios urâtenia si - în buna parte, închipuita - solitudine. Eram singurul care veneam la “Muza” în uniforma deliceu, toti ceilalti purtau de mult costume “civile”. Singurul care nu încercamsa-mi camuflez parul tuns, ci, dimpotriva, ma tundeam cu masina numarul zero[...] în plus, aveam o mare scadere: nu stiam sa dansez [...] Dar macomplaceam din ce în ce mai mult în aceasta situatie care mi se parea ca faceparte din destinul meu de adolescent exceptional. Mi se parea ca toateesecurile mondene, întocmai ca si umilintele pe care le înduram la liceu, aveau

Activity (13)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
Andree_Dragulin liked this
1 hundred reads
Cristi Crisstine liked this
Cristi Crisstine liked this
Cristi Crisstine liked this
Cristi Crisstine liked this
Cristi Crisstine liked this
Cristi Crisstine liked this
Cristi Crisstine liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->