P. 1
Platon- Banchetul

Platon- Banchetul

Ratings: (0)|Views: 55 |Likes:
Published by Silvy Haze
Banchetul (sau despre dragoste) este un dialog socratic scris de filosoful grec Platon, discipol al lui Socrate.
Banchetul (sau despre dragoste) este un dialog socratic scris de filosoful grec Platon, discipol al lui Socrate.

More info:

Published by: Silvy Haze on Jan 17, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/17/2013

pdf

text

original

 
 BANCHETUL
sau
 
DESPRE AMOR(dialog etic)
A.
 În primul rând:
Apolodor, un prieten al lui Apolodor, Glaucon
 B. În al doilea rând:
Socrate
 
Aristodem, Agaton Fedru Pausanias, Eriximah,Aristofan, Diotima, Alcibiade.
APOLODOR
Ş
I UN PRIETEN
 
Introducere Povestitorul Aristodem
 APOLODOR: Sunt în stare, cred, s
ă
v
ă
istorisesc asupra celor ce m
ă
întreba
ţ
i.C
ă
doar mai ieri, venind de-acas
ă
, din Faleros înspre ora
ş
, un cunoscut, z
ă
rindu-m
ă
din spate, m-a strigat de departe. Apoi, a ad
ă
ugat cu ton de glum
ă
:Apolodor, falerianule! Hei, ce, nu te opre
ş
ti pu
ţ
in? M-am oprit
ş
i l-ama
ş
teptat.Ce întâmplare, Apolodor, relu
ă
dânsul. Tocmai te c
ă
utam; voiam
ş
i eu s
ă
 
ş
tiu ceva de la osp
ăţ
ul lui Agaton, unde au fost
ş
i Socrate
ş
i Alcibiade
ş
i atâ
ţ
iaal
ţ
ii. Am auzit c
ă
s-au
ţ
inut atunci cuvânt
ă
ri asupra amorului; dar vezi, nu
ş
tiu ceanume s-a spus. Mi-a povestit unul câte ceva, îns
ă
vorbea
ş
i el... din auzite, ce-aprins de la Fenix al lui Filip. Nu era în stare s
ă
ne spun
ă
lucru l
ă
murit; a ad
ă
ugat îns
ă
c
ă
 
ş
i tu
ş
tii ce-a fost acolo. S
ă
-mi poveste
ş
ti, prin urmare, c
ă
tu e
ş
ti cel mai în drept s
ă
ne împ
ă
rt
ăş
e
ş
ti convingerile prietenului t
ă
u. Spune-mi, mai întâi, aifost ori nu la acel osp
ăţ
?I-am r
ă
spuns:— Pe bun
ă
dreptate
ţ
i s-a p
ă
rut c
ă
povestitorul t
ă
u n-a fost în stare s
ă
spun
ă
ceval
ă
murit, de vreme ce ai r
ă
mas de la el încredin
ţ
at c
ă
adunarea de care teinteresezi a avut loc acum de curând
ş
i c-am participat
ş
i eu.A
ş
a credeam.Da de unde, Glaucon! Nu
ş
tii c
ă
de mul
ţ
i ani Agaton n-a dat p-aici? C
ă
nu-snici trei ani de când am început s
ă
m
ă
duc pe la Socrate
ş
i m-am f 
ă
cut ucenicullui de fiecare zi, dorind s
ă
înv
ăţ
ce predic
ă
 
ş
i face el? Mai înainte de astaumblam
ş
i eu la întâmplare, de colo-colo;
ş
i eram încredin
ţ
at c
ă
fac vreo isprav
ă
.În fapt, m
ă
sim
ţ
eam mai nefericit ca oricine; de pild
ă
, nu mai pu
ţ
in decât tineacum, eu, care credeam c
ă
omul e mai bine s
ă
fac
ă
orice, decât s
ă
se îndeletniceasc
ă
vreodat
ă
cu filosofia!— Las
ă
gluma, zise el,
ş
i spune-mi mai bine când a fost întrunirea?I-am r
ă
spuns:De mult. Eram copii pe vremea când a luat Agaton premiul, la cea dintâitragedie. Osp
ăţ
ul a avut loc a doua zi dup
ă
ce
ş
i-a s
ă
rb
ă
torit biruin
ţ
a
ş
i a adus
 
zeilor, în mijlocul cori
ş
tilor s
ă
i, prinosul de jertfe.- Pe cât se pare, zise el, lucruri vechi de tot. Dar cine
ţ
i le-a povestit? Nu cumva însu
ş
i Socrate?— Da de unde! Mi le-a spus tot cine i le-a istorisit
ş
i lui Fenix, ad
ă
ugai eu. Unulmic de stat, pe nume Aristodem Kydatenianul; unul care umbla totdeaunadescul
ţ
. Fusese fa
ţă
la adunare
ş
i era, pe cât se pare, dintre cei mai aprin
ş
iiubitori ai lui Socrate. De altminteri, l-am întrebat
ş
i pe Socrate despre unele ceauzisem de la dânsul,
ş
i mi-a vorbit la fel.- Atunci de ce nu începi povestirea? zise el. Iat
ă
, drumul ce vom face pân
ă
înora
ş
e potrivit unor c
ă
l
ă
tori ca noi, atât spre a istorisi, cât
ş
i pentru a asculta.
Ş
i astfel, umblând, am dep
ă
nat cele petrecute la banchet. De aceea am
ş
ispus, din capul locului, c
ă
nu m
ă
simt incapabil s
ă
vi le povestesc. Acum iat
ă
,dac
ă
-mi este îng
ă
duit a v
ă
vorbi, m
ă
supun
ş
i-o fac. În ce m
ă
prive
ş
te,
ş
i f 
ă
r
ă
deasta simt o nespus
ă
pl
ă
cere când se discut
ă
filosofie, ori c
ă
am cuvântul eu însumi, ori c
ă
ascult pe al
ţ
ii... afar
ă
de folosul ce cred c
ă
-1 trag. Când,dimpotriv
ă
, se întâmpl
ă
s
ă
v-aud vorbind te miri ce, îndeosebi când v-ascult
ş
ipe voi discutând cu oamenii boga
ţ
i
ş
i înc
ă
rca
ţ
i de afaceri, atunci oftez din adânc
ş
i v
ă
comp
ă
timesc ca pe ni
ş
te prieteni ai lor, care socoti
ţ
i c
ă
face
ţ
i vreo isprav
ă
  în via
ţă
, când de fapt nu face
ţ
i nimic de seam
ă
. Poate c
ă
 
ş
i voi crede
ţ
i despremine c
ă
sunt nefericit. Eu chiar înclin s
ă
iau drept adev
ă
r p
ă
rerea voastr
ă
, cu odeosebire: la mine — când v
ă
plâng — nu-i o simpl
ă
p
ă
rere, ci o
ş
tiu sigur.PRIETENUL LUI APOLODOR: E
ş
ti ve
ş
nic acela
ş
i, Apolodor! Vorbe
ş
ti r
ă
utotdeauna
ş
i de tine
ş
i de al
ţ
ii. Pe cât se pare, consideri nefericit pe orice om, începând cu tine însu
ţ
i, afar
ă
bineîn
ţ
eles de Socrate! Din care fapt
ă
 
ţ
i-a ie
ş
itcândva porecla „furios", nu
ş
tiu; bag seam
ă
îns
ă
c
ă
în sus
ţ
inerile tale e
ş
ti purureaastfel. Te ar
ăţ
i aspru
ş
i cu tine
ş
i cu ceilal
ţ
i, afar
ă
de Socrate.APOLODOR: Preascumpe, s
ă
fie oare a
ş
a de sigur c
ă
, judecându-m
ă
astfel pemine însumi ca
ş
i pe voi, eu sunt cu adev
ă
rat furios
ş
i nebun?PRIETENUL: Nu-i frumos, Apolodor, s
ă
ne h
ă
r
ţ
uim cu astfel de vorbe.
Ş
i nu dauit
ă
rii ce te-am rugat. Spune-ne cuvânt
ă
rile ce s-au
ţ
inut la banchet!APOLODOR: Acele cuvânt
ă
ri au avut cam urm
ă
torul con
ţ
inut... e dar nu! E maibine s-o iau de la început. S
ă
încerc a vi le împ
ă
rt
ăş
i astfel cum mi le-a spus
ş
imie Aristodem.
Prolog Socrate la banchetul lui Agaton
 Deci, iat
ă
. întâlnesc, începe Aristodem, pe Socrate îndat
ă
ce-
ş
i terminasebaia; tocmai î 
ş
i lega sandalele — lucruri pe care le f 
ă
cea cam rar. întrebându-1unde se duce a
ş
a g
ă
tit, zise:S
ă
iau masa la Agaton. Ieri mi-a sc
ă
pat, la s
ă
rb
ă
torirea premiului s
ă
u, maiales c
ă
era
ş
i intimidat în lumea cea mult
ă
de-acolo. Dar i-am promis s
ă
m
ă
ducazi. Iat
ă
de ce m
ă
vezi g
ă
tit: ca s
ă
fiu frumos când vizitez un om frumos! Dar tu,
 
zise Socrate, tu cum te-ai sim
ţ
i dac
ă
b ai binevoi s
ă
vii neinvitat la mas
ă
?
Ş
i eu:— Cum s
ă
m
ă
simt? Voi face cum zici tu.— Atunci urmeaz
ă
-m
ă
, zise. S
ă
stric
ă
m proverbul; s
ă
-1 schimb
ă
m; haide s
ă
 spunem c
ă
 
ş
i „oamenii cumsecade se duc neinvita
ţ
i pe la mesele celor detreab
ă
". Homer e acela care nu numai c-a stricat sensul adev
ă
rat al zic
ă
torii, dar1-a întrebuin
ţ
at
ş
i-n b
ă
taie de joc. Dup
ă
ce prezint
ă
pe Agamemnon ca b
ă
rbatdeosebit de viteaz în r
ă
zboi, iar pe Menelau lupt
ă
tor mole
ş
it, când cel dintâi închina jertfe zeilor
ş
i era la osp
ăţ
, îl pune pe Menelau s
ă
vin
ă
nepoftit la mas
ă
;unul mai r
ă
u care venea la masa altuia mai bun! Auzind asta, gr
ă
i:— Poate
ş
i eu stric proverbul, da nu cum zici tu, Socrate, ci tot ca Homer; adic
ă
 unul prost care se duce neinvitat la masa în
ţ
eleptului.Toate bune, dar nu uita c
ă
 
tu
m
ă
duci;
ş
i atunci, cum ai s
ă
te aperi când nuvoi recunoa
ş
te c-am venit nepoftit, ci voi declara c-am fost chemat de tine?Mergând împreun
ă
, zise Socrate, ne-om sf 
ă
tui pe drum ce s
ă
spunem. S
ă
 pornim dar.Cam astea s-au vorbit între noi, zise Aristodem,
ş
i pe urm
ă
ne-am dus.Socrate îns
ă
, adâncit în gânduri, r
ă
mânea mereu în urm
ă
. Eu îl tot a
ş
teptam,pân
ă
când odat
ă
îmi d
ă
du porunc
ă
s
ă
-mi v
ă
d de drum înainte.Când am ajuns la locuin
ţ
a lui Agaton, am g
ă
sit u
ş
a deschis
ă
. Acolo mi s-a întâmplat, zise el, ceva nostim. Mi-a ie
ş
it înainte un b
ă
iat din-n
ă
untru
ş
i m-acondus unde se aflau ceilal
ţ
i. To
ţ
i erau a
ş
eza
ţ
i la mas
ă
, gata s
ă
-nceap
ă
a mânca.Agaton, cum m
ă
v
ă
zu, zise:La frumos lucru ai venit, Aristodem! Pofte
ş
te acum, te rog, la mas
ă
cu noi.De-ai venit cumva pentru o treab
ă
, amân-o pe mai târziu, deoarece eu
ş
i ieri te-am c
ă
utat spre a te invita, îns
ă
nu te-am putut vedea. Dar cum de nu ne-aduci peSocrate?Eu mi-am întors atunci capul, îns
ă
Socrate nu mai era în urm
ă
.— Cu el am venit doar,
ş
i chiar de dânsul am fost poftit la aceast
ă
mas
ă
, zisei.Frumos lucru... ce-ai
ă
cut; dar unde-i el?— Venea dup
ă
mine pân
ă
adineauri; m
ă
mir
ş
i eu unde s
ă
fi r
ă
mas acum!B
ă
iete, strig
ă
Agaton; nu vrei tu s
ă
ni-1 cau
ţ
i pe Socrate
ş
i s
ă
ni-1 aduci aici?Aristodem, tu întinde-te colea, lâng
ă
Eriximah. B
ă
iatul s
ă
-i stropeasc
ă
 picioarele, ca s
ă
se poat
ă
a
ş
eza.În clipa aceea un sclav ap
ă
ru
ş
i ne spuse c
ă
Socrate
ş
edea retras în poartaunei case vecine. El sta nemi
ş
cat acolo; sta în picioare
ş
i nu voia s
ă
intre, de
ş
iera rugat.Ciudat lucru ne spui, zise Agaton. N-ai vrea s
ă
-1 strigi? Mi-e team
ă
c
ă
-1sc
ă
p
ă
m.Ba nu, r
ă
spunse Aristodem; l
ă
sa
ţ
i-1, acesta-i obiceiul lui. Se retrage a
ş
a,câteodat
ă
,
ş
i st
ă
pironit te miri unde. Sunt sigur c
ă
va veni îndat
ă
; tocmai de-aceea, nu-1 stingheri
ţ
i, ci l
ă
sa
ţ
i-1 în pace.Bine, s
ă
facem a
ş
a, zise Agaton, dac
ă
g
ă
se
ş
ti cu cale. B
ă
ie
ţ
i, de-acum pute
ţ
i

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->