Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Ciresarii vol3

Ciresarii vol3

Ratings: (0)|Views: 68|Likes:
Published by monica_david_11
Roata norocului
Roata norocului

More info:

Published by: monica_david_11 on Jan 18, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/30/2013

pdf

text

original

 
CUVÎNTUL AUTORULUI 
De fapt nu e cuvîntul autorului, ci scrisoarea unui tînăr cititor pe care mă vădobligat s-o redau aici, înainte de începerea cărţii:
Dragul nostru prieten drag,
 Am auzit în cîteva locuri că unii cititori, foarte puţini dealtfel, pun sub semnulîndoielii cele ce se povestesc în această carte. Eu sînt elev la liceul din oraşul în care se petrec toate isprăvile descrise de dumneavoastră în "Roata Norocului". Probabil că aţivăzut orăşelul nostru. Nu are nimic interesant decît acele statuete de Tanagra dinmuzeu. Dar aşa cum nu se poate vorbi de Pisa fără să ai imaginea celebrului turnînclinat, aşa cum nu se poate vorbi de Paris fără să te gîndeşti la Louvre, sau de Romafără să ai imaginea Colosseu
m-u 
lui, sau de Londra fără să-ţi apară imediat Westminsterul în faţa ochilor, tot aşa nu se poate vorbi de orăşelul nostru fără să tegîndeşti imediat la statuetele de Tanagra. Oricărui oraş al planetei aceste statuete i-ar face faimă. Sînt cele mai frumoase din lume şi cele mai bine păstrate, aşa spun toţi ceicare le-au văzut şi le
au comparat cu altele din alte muzeele cu nume celebre. Cum auajuns ele aici la noi? se va răspunde în această carte. Cum vin din toată lumea oamenica să le vadă şi să le admire? Asta din păcate nu se ştie prea bine. Dar dacă aş dacîteva nume luate din cartea de onoare a muzeului, cred că mulţi custozi ai multor celebre galerii de artă ar face ochii mari. Marele nostru sculptor Brâncuşi a venit specialde cîteva ori, incognito, de la Paris, ca să le vadă. Ore şi zile întregi stătea şi le privea lafel de nemişcat ca ele.
Se
mai spune că au poposit aici, tot incognito: Picasso, Matisse, Dali, Moore şi alţii.S-au oferit sume fabuloase pentru ele, s-au oferit schimburi: opere de Michelangelo şiRodin, dar toate tanagralele noastre fac parte dintr-o donaţie de care nimeni
 
nu se poate atinge. Ele constituie toată mîndria şi gloria orăşelului nostru. Sînt exemplareunice, fără egal în frumuseţe şi graţie, sînt adevărate bijuterii. Poate că n-o să măcredeţi, dar de multe ori, unii oameni, mai trişti sau mai necăjiţi, vin la muzeu să le privească. Frumuseţea şi eleganţa statuetelor devin un fel de leac care linişteşte şiînseninează. De aceea mai că le privim ca pe nişte fiinţe, prietene ale noastre de toate zilele.
Acu 
m închipuiţi-vă ce lovitură cumplită pentru oraşul nostru, şi nu numai pentru el,ar fi fost dispariţia pentru totdeauna a acestor statuete. Pentru că asta ar fi fost soartatanagralelor noastre, dacă din întîmplare cireşarii n-ar fi fost în perioada aceeablestemată aici la noi. Fără ei orăşelul nostru vesel şi cald ar fi devenit trist, ca unmormînt părăsit.Eu sînt unul dintre acei care ştiu cel mai bine ce s-a întîmplat cu statuetele noastrede Tanagra şi care a fost rolul cireşarilor în salvarea lor. De aceea spun tuturor că
 
toateîntîmplările povestite aici sînt absolut autentice. Nimic nu s-a inventat. Ba cred că aumai existat o mulţime de amănunte despre care nici nu s-a amintit. Asta am vrut să vă spun, dragii mei prieteni cititori. Nu semnez scrisoarea pentrucă s-ar putea crede că am scris-o anume ca să mă pun bine cu cireşarii. Da
poate căexist şi eu în această carte... Vă urez lectură plăcută.Un cititor tînăr ca şi voi
MUZEUL CU TANAGRALELocurile unde se aflau vizitatorii înainte de or
a închiderii, în clipa când s-a uitatbunica în aripa dreaptă.
 
Constantin Chiriţă
Cireşarii III
Roata norocului
CAPITOLUL I1 
Cum ajunseseră cireşarii în orăşelul D....? Nu e foarte greu de răspuns. Mai întîiorăşelul nu era foarte departe de fratele lui, destul de geamăn, în care trăiau cireşarii.Apoi, aşa cum se întîmplă deseori, unul dintre locuitorii orăşelului D. avea rude înorăşelul cireşarilor. Apoi, cel care avea rude avea şi o fată care se numea Ioana, darasta n-ar fi însemnat nimic, dacă Ioana n-ar fi fost verişoara lui Dan şi dacă, în sfîrşit,Dan n-ar fi primit o scrisoare de la ea prin care era invitat împreună cu prietenii lui"oricîţi ar fi, chiar douăzeci", deşi ştia ea bine că sînt numai şase, pentru cîteva zile,spre sfîrşitul vacanţei, în orăşel. De ce, spre sfîrşitul vacanţei? Pentru că se deschideabîlciul de pe malurile Căprioarei, care "nu-şi are pereche în ţară" şi pentru că se puteauface plimbări frumoase într-o poiană tăinuită în care "se bănuieşte că ar exista nişteruine misterioase, chiar de pe timpul..." ― dar urma o scuză pentru că "nimeni n-areuşit să stabilească vechimea lor cu precizie".Cireşarii ceilalţi, cu excepţia lui Tic pe care-l atrăgea grozav bîlciul, într-adevărcelebru, nici nu voiră să audă despre invitaţia Ioanei. Maria însă nu-şi putea lăsa dragulei frăţior singur, aşa că porniră toţi trei spre orăşelul D., unde ajunseseră noaptea tîrziu.Îi aşteptau: o fată mirată, zveltă şi foarte frumoasă, doi bunici severi ca nişte profesori în preajma examenelor şi două camere: una pentru Ioana şi Maria, alta pentru Tic şiDan. Cam după jumătate de oră fetele dormeau, iar băieţii săreau geamul (ca să nuderanjeze anumite persoane mai în vîrstă care aveau alte concepţii despre tinereţe,şcoală şi iarmaroc) şi porneau grăbiţi undeva.
 
2 
Ce forfotă era în bîlci la ora aceea! Şi în dreapta, şi în stînga Căprioarei. Eroii noştrinu zăboviră decît cîteva minute în partea dreaptă. Se înfruptară repede cu nişte gogoşicît
 
pălăriile de mari, îşi răcoriră gîtlejurile cu îngheţata de zmeură: "mamă, mamă!", şiapoi, ca vîntul, peste un podeţ împodobit cu panglici de hîrtie de toate culorile, poposiră în partea stîngă, acolo unde-i chemau inimile. Nu ştiau încotro să se ducă, nu ştiau încotro să se uite. Totul se mişca ameţitor în jurul lor. Jocuri, oameni, lumini. Şi nu maiera nimeni care să-i tragă de mînecă sau să le amintească sever despre şcoală, despreimportanţa gramaticii, despre oameni care au ajuns mari, fără să se plimbe priniarmaroace. ("Parcă altminteri, gîndise Tic atunci, ar fi rămas mici, ca piticii de lapanorama de vizavi!")
.
Erau liberi şi voiau să vadă cît mai multe, şi se gândeau cuplăcere că părăsiseră casa sărind de pe fereastră într-un nuc care-şi aranjase parcăanume crengile pentru acţiunea lor. Se auzeau mereu acorduri de fanfară, cînd repezite,cînd lăbărţate, explodînd fals, dar cu un entuziasm cumplit, aşa cum numai la bîlci sepot auzi. Goarne, trompete, clarinete, tromboane, tobe îşi împreunau sunetele încîntece uluitoare ― o armonie fantastică a stridenţelor ― în care se recunoştea vag fieun marş şovăitor, cu alternanţe de tango, fie un vals răguşit, cu improvizaţii periodicede sîrbă oltenească. Fundalul acesta muzical pătrundea pe nesimţite în memorie,căutînd un ascunziş definitiv, care va apărea mai tîrziu în amintire: neverosimil, unic şi,mai ales, fermecător.Cei doi holbau ochii la estradele suspendate, pe care oameni îmbrăcaţi în costumeextravagante ― o învălmăşire de culori indescriptibile ― se agitau şi răcneau pînă leieşeau ochii din cap. Unii scoteau panglici, cutii, şerpi şi cranii din jobene găurite, alţiisfărîmau lanţuri şi împrăştiau flăcări orbitoare din degete sau din gură, alţii se îndoiaupînă nu le mai deosebeai mîinile de picioare, alţii ţopăiau ca nişte popîndăi şi făceausalturi mortale, cu uşurinţa unui pisoi, alţii mergeau cu capul în jos, în mîini, în timp ce în jurul fiecărui picior se învîrteau cercuri colorate, alţii pur şi simplu strigau şigesticulau, anunţînd numere senzaţionale, nemaivăzute, nemaiauzite, nemaipomenite,nemaiîntîlnite. Şi peste tot se ofereau reduceri unice, şi se promiteau premii pentrucuraj şi perspicacitate, şi se declara că nemulţumitul va primi de zece ori suma plătită,şi se vorbea direct cu spectatorul:― Intră, intră, nea Costică! Vino-ncoace, nea Mitică! Program mare, astă-seară,pentru mata, coană mare! Ia-ţi băieţii şi nepoţii şi intraţi, intraţi cu toţii... Hai, grăbiţi!Luaţi bilete, pentru militari şi fete! Daţi semnalul din trompete.
Slab, slab!
şoptea Tic la urechea lui Dan.― Mie totuşi îmi place, Ticuşorule. Nu ceea ce se întîmplă acolo. Toată atmosferaasta. E ca un rotocol făcut din tot felul de sfori colorate, un ghem pe care nu ai de undesă-l începi. Ştii? Eu nu mă uit atît la ăia de sus care ţipă şi se agită. Mă uit mai mult lacei care se uită la ei. Ia priveşte-l pe cel de lîngă roata norocului! Acolo! Îl vezi? I-a căzutpălăria din cap de atîta rîs. Şi nici nu-şi dă seama că i-a căzut. Tic parcă-şi aduse aminte de ceva:
Hai repede aco
lo! Mi-am pus eu ceva în cap cu roata norocului. Vreau să-i prindşmecheria.Un cerc uriaş de oameni era în jurul roţii. Cireşarii abia îşi găsiră un loc de unde săpoată privi. Mişcarea necontenită îi strivea. Se prinseră de mîini şi îşi înţepenirăpicioarele în pămînt, pentru a rezista întrucîtva.Roata ţăcănea ca o mitralieră. Aproape fără întrerupere. Dacă nu-şi încerca nimeninorocul, atunci cel care o avea în seamă împingea cu putere şipca şi striga cît îl ţineagura:
Î
ncercaţi-vă norocul! Fiecare număr cîştigător! Nimeni nu pierde! Toată lumeacîştigă! Vaze, lighene, oale, crătiţi! Încercaţi-vă norocul!
P
aguba e numai a noastră!Statui! Celebrul cap de negru al lui Fradaburidi! Priviţi şi nu mai uitaţi! Glastra în careFrederic al şaselea a oferit flori Giocondei! Originală de două mii de ani! Atletul cudiscul, bust artistic de la ultima olimpiadă! Găleţi smălţuite cu smalţ din Othelo! Toatălumea cîştigă! Şi numeroase obiecte pentru casă şi petrecere. Poftiţi! Poftiţi! Cine iaoala cea mare? Încap opt sute nouăzeci şi trei de sarmale! Poftiţi!Oamenii nu rezistau chemării. Roata se învîrtea mereu. Nici un număr nu pierdea.Cei mai norocoşi cîştigau o solniţă sau o ceşcuţă de lut, care costau a treia parte din

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->