Libertarianismul Proprietatea privata si proprietatea asupra propriei persoane

Abstract: In aceasta lucrare va voi vorbi despre proprietatea private a indivizilor in conceptia libertarienenilor cat si despre libertatea totala a acestora si va voi prezenta punctele de vedere ale libertarienilor de dreapta si cei de stanga in legatura cu proprietatea asupra propriei personae, dar si opiniile lor despre proprietatea private si resursele naturale. Cuvinte cheie: libertate totala, libertate pozitiva. proprietate asupra sinelui, piata libera, libertarieni de dreapta si libertarieni de stanga. Libertarianismul este o doctrina politica, care s-a format cu ajutorul liberalismului clasic al secolul al XIX-lea, tezele libertariene fiind preluate de la liberali si remontate in a doua jumatate a secolului XX de catre ganditori americani. Termenul de libertarianism provine din frantuzescul libertaire, folosit de Joseph Dejacques, care dorea sa isi delimiteze propriile idei fata de cele ale ganditorilor care militau pentru libertate. Libertarianismul propune cateva teze fundamentale si anume: conceptual de piata libera, dreptul la proprietate si libertatea totala a individului. Plecand de la ideea de libertate totala a idividului, implicit si a proprietatii asupra sinelui, acesta prezint cu siguran dificuti, de exemplu, n msura n care aceasta nu ne spune prin ea nsi cum s facem fa conflictelor referitoare la proprietatea de sine.1 Cea mai importanta idee de libertarianism este construita in baza
1

Barbara H. Fried, Left-Libertarianism: A Review Essay, Philosophy and Public Affairs vol.32, Princeton University Press , 2004, p.74

drepturilor naturale, iar Lock considera ca aceste drepturi naturale sunt viata, liberarea, proprietatea si afirma ca fiind toi egali i independeni, nimeni nu poate interveni coercitiv asupra vieii, libertii sau proprietii altuia2 Termenul de libertate a fost definit de Rothbard ca fiind o condiie n care drepturile de proprietate asupra sinelui i asupra proprietilor sale materiale legitime nu sunt invadate sau agresate3 Cand vorbim de proprietate a sinelui, trebuie mentionat ca ne referim la un control total asupra folosirii propriei personae si asupra lucrurilor pe care acea persoana le detine, deoarece, posesia unor obiecte de catre o singura persoana duce la disparitia proprietatii publice adica a proprietatii nimanui si potrivit libertarienilor, dreptul la proprietate este sau ar trebui sa fie, singurul drept al oamenilor. A fi proprietarul a ceva inseamna ca poti folosi respectiva proprietate cum doresti, insa fara a incalca drepturile celorlalti si mai inseamna ca cel care poseda ceva, nu are nevoie de acorul altor oammeni pentru as-si folosi posesiunea si nu in ultimul rand, nici un om nu poate folosi o proprietate ce apartine altcuiva, fara acordul celui ce o detine. Libertatea pozitiva sau capacitatea individului de a fi propriul su stpn 4este asadar un privilegiu ce trimite spre o libertate totala a persoanei, libertate ce permite puterea de a aciona n anumite feluri n funcie de voina individual5, astfel incat un idivid sa isi poata satisface toate nevoile fara a implica si alti indivizi in obtinerea acestora. Aici apare insa o problema si anume proprietate asupra sinelui nu include si accesul liber la resurse, idividul fiind nevoit sa munceasca pentru a obtine resursele necesare. Unii libertarieni de dreapta, precum Hillel Steiner sustin ideea prin care proprietatea asupra propriei personae poate duce la sclavie volntara a individului.
John Locke, Two Treatises of Government and a Letter Concerning Toleration, Yale University Press, 2003, p.102 3 Murray N. Rothbard, For a New Liberty: The Libertarian Manifesto, London: Macmillan, 2002, p.41 4 Isaiah Berlin, Two Concepts of Liberty in Four Essays on Liberty, Oxford University Press, 1969, p.215 5 Adrian Miroiu, Introducere n filosofia politic, Polirom, 2009, p.132.
2

Aceasta scavie se refera la faptul ca individual isi poate vinde proprietatea aupra sinelui pentru obtinerea bunurilor necesare, pe care nu le poseda in mod direct. A fi sclav voluntar este supravietuire. Libertarienii de stanga, printe care se numara si Murray Rothbard, nu cred ca este posibila realizarea tranferului de proprietate deoarece asupra corpului si a mintii unui individ nu are acces nimeni altcineva si indivizii trebuie s i aleag propriile scopuri i s-i urmeze interesele pentru a supravieui i prospera, ceea ce nseamn c propria persoan le aparine si le d dreptul de a face toate aceste activiti fr a fi constransi6. Acestia sustin ideea unui schimb voluntar de proprietate de la un individ la altul. Cei ce sustin forma clasica a libertarianismului considera ca un individ nu are nevoie de acordul altor indivizi pentru a-si insusi o resursa ce nu apartinea nimanui, aplicandu-se metoda primul venit, primul servit, sau resursele pot fi vandute, iar in urma incheierii tranzactiei acestea devin proprietatea cumparatorului. Acestia considera ca atata timp cat nu se incalca proprietatea altui individ, nu este necesara indeplinirea nici unei conditii pentru insusirea bunuilui rspectiv. Nozick, considerat o figura emblematica a libertarianismului clasic, trece dincolo de aceasta idee si nu accepta ca proprietatea unuia sa fie in dezavantajul altora, considerand ca daca un individ gaseste apa in destert, acesta nu poate fi proprietarul acelei ape de unu singur, pentru ca ar incalca dreptul la viata a altor personae, deci la proprietatea lor asupra sinelui. Libertarienii nu mai pot cadea de comun accord asupra dreptului de proprietate, deoarece se realizeaza greu o intelegere perfecta a acestuia si din acest motiv se apeleaza la Locke, considerat parintele fondator al libertarianismului. Acesta este de parere ca prin dreptul la normal, deoarece individual face acest lucru pentru

Murray N. Rothbard, For a New Liberty: The Libertarian Manifesto, London: Macmillan, 2002, p.28
6

proprietate se realizeaza libertatea individului, dar oamenii au obligatia morala sa ii ajute pe ceilalti atunci cand acestia sunt pe punctual de as-si pierde viata. Libertarienii de stanga, sunt de parere ca resursele nanturale trebuie sa fie detinute aproximativ egal de catre membrii societatii care le poseda, sau ca o persoana sa poata detine resursele ce fac parte din societatea respective, are nevoie de acorul celorlalti. Chiar daca aceste bunuri ar fi distribute in mod egal, nu inseamna ca si oportunitatile lor de a duce un trai imbelsugat trebuie sa fie impartit in mod egal si aceste resurse naturale nu trebuie sa fie suficiente pentru supravieturiea tuturor indivizilor din societate, ci numai punctual de la care se pleaca pentru a obtine proprietatea private. Schimbul care se face dupa aceea intre indivi pentru obtinerea produselor dorite, reprezinta forma de manifestare a libertatii si dezvoltarea ei. In concluzie, libertarienii sunt de parere ca drepturile inalienabile ale individului sunt viata, libertatea si proprietatea si eu sunt deacord cu libertarienii in legatura cu ideea ca individul este unicul proprietar al corpupului sau si poate actiona actiona cum doreste atata timp cat nu incalca dreptul altor indivizi.

Bibliografie:

1. Adrian Miroiu, 2009, Introducere n filosofia politic, ed. Polirom,

Iasi;
2. Andrei Taranu, 2003, Doctrine politice contemporane, curs; 3. Barbara H. Fried, 2004, Left-Libertarianism: A Review Essay, din

Philosophy and Public Affairs vol.32, ed. Princeton University Press, New Jersey;
4. Isaiah Berlin, 1968, Four Essays on Liberty, ed. Oxford University

Press, London;
5. John Locke, 2003 Two Treatises of Government and a Letter

Concerning Toleration, ed. Yale University Press, London;

6. Rothbard Murray Newton, 2002, For a New Liberty: The Libertarian
Manifesto, ed. Macmillan, London;

7. http://www.sferapoliticii.ro/sfera/151/art13-dragusin.html

accesat

la data de 2.06.2012.