Danilov Iuliana Anul IV, seria 1,grupa 5

TEORIA DEZVOLTARII PSHIHOSOCIALE

Dezvoltarea pentru Erikson este un proces evolutiv, bazat pe o succesiune universal experimentat de evenimante biologice, psihologice i sociale i implic un proces autoterapeutic de vindecare a cicatricilor aprute ca urmare a unor crize accidentale i naturale, inerente dezvoltrii. Dezvoltarea n sine const, spune Erikson, dintr-o serie de perioade ale copilriei, care presupun o varietate de submedii, care depind de etapa pe care a atins-o copilul, dar i de mediile experimentate n timpul etapelor anterioare.

Erikson descrie 8 etape de dezvoltare epigenetic, dintre care ultimele 3 in de vrsta adult, dar prima i ultima etap a copilriei (fazele 1 i 5) sunt tratate cu mai mult atenie dect celelalte 3 faze ale copilriei. Interesul special pentru cele 2 faze, respectiv 1 i 5, se datoreaz fascinaiei pe care au exercitat-o asupra lui, i datorit importanei strategice n eforturile de cretere a copilului n noul context occidental contemporan.

I. Perioada de la natere la 18 luni corespunde crizei relative la construirea ncrederii versus pierderea ncrederii. El folosete cuvntul versus pentru a indica lupta vital dintre doi poli. Relaia copilului cu mama este determinant n aceast perioad. Importana psihologic se axeaz pe relaia de tip a lua - a da n schimb. II. Perioada de la 18 luni la 3 ani corespunde crizei relative la autonomie versus ndoial sau team. Punctul central n aceast criz este relaia cu prinii. Descrierea psihologic a stadiului poate fi contras n semnificaia coninut de dou verbe a pstra i a lsa s plece, a elibera. III. Perioada de la 3 ani la 6 ani corespunde crizei relative la doi determinani opozii, i anume, iniiativ versus sentimentul de vin. Relaiile ce determin echilibrul ntre cei doi determinani sunt cele cu familia in general, iar descrierea psihologic a stadiului coincide cu explorarea posibilitilor sinelui sau restrngerea lor. IV. Perioada de la 6 la 12 ani corespunde n concepia lui Erikson cu nevoia de a produce/construi lucruri. Criza este determinat de opoziia ntre aceast nevoie i sentimentul de inferioritate sau credina n incapacitate.

V. Perioada de la 12 la 18 ani corespunde conflictului ntre construirea identitii i confuzia la nivelul asumrii rolurilor. Relaiile determinante sunt cele dezvoltate la nivelul grupului de prieteni i cele determinate de poziia de conductor sau de condus. VI. Perioada tinereii corespunde alegerii ntre intimitate i izolare. Relaiile determinante sunt legate de experiene privind competiia, cooperarea, prietenia, sexualitatea. Axa psihologic dup Erikson este aceea a descoperirii i pierderii sinelui n cellalt. VII. Perioada de via adult corespunde alegerii ntre repro-ducere i autoconstrucie. Relaiile determinante sunt cele cu partenerul i relaiile de munc. Axa psihologic este oferit de sintagma a avea grij de / a se ocupa de. VIII. Perioada btrneii este caracterizat de criza generat de pendularea ntre integritate i disperare, axa psihologic fiind descris de capacitatea de a face fa ideii de a nu mai fi, de a muri.

TEORIA ATASAMENTULUI

Dezvoltarea individualizat" i afectiv a copiilor

Teoria atasamentului are o importanta fundamentala pentru intelegerea tulburarilor grave ale personalitatii. In ceea ce priveste geneza unei tulburari a personalitatii, este necesar sa se ia in consideratie atat diferentele temperamentale deja prezente la nastere determinate genetic, precum si unul din factorii care contribuie la conditionarea calitatii interactiunilor psiho-sociale cum ar fi stilul de atasament. Variatiile gradului in care sunt prezente la nas- tere dimensiuni de temperament precum cautarea noutatii, evitarea monotoniei, agresivitatea contribuie la influentarea calitatii tranzactiilor dintre copil si aceia care-l ingrijesc, in definitiv a stilului de atasament.

Dupa John Bowlby, atasamentul este o clasa de comportamente sociale cu o functie specifica proprie, care este in mod esential aceea de a putea mentine proximitatea cu o alta fiinta a propriei specii considerate mai puternice si in masura sa protejeze. Comportamentul copilului este cotat de cercetatori in faza de reuniune cu mama care l-a lasat 3 minute cu o persoana straina si a revenit, ca apoi sa il lase din nou singur pentru 3 minute, urmand sa revina mama dupa alte 3 minute. In acest experiment, atentia se concentreaza asupra comportamentului manifestat de copil in toate episoadele, pentru a vedea daca acesta se simte mai bine in prezenta mamei. In urma acestui experiment devenit clasic, se pot descrie urmatoarele tipuri de atasament: 1. Copilul atasat sigur: Este suparat cand mama pleaca lasandu-l in acest loc strain, dar la intoarcerea mamei cauta proximitatea ei si accepta confortul care i se ofera. De asemenea, poate fi putin afectat de plecarea mamei, dar la revenire ii adreseaza un zambet sau ii cauta privirea si se lasa mangaiat.

2. Copilul cu atasament nesigur - anxios-evitant: Este nesigur in explorare, se desprinde greu de mama, este rezervat si timid, la plecarea mamei se calmeaza greu, dupa reintalnire, desi se lasa luat in brate, pastreaza o mica bariera (fie o mana, un cot) intre corpul mamei si al sau fiind vigilent, conform experientelor anterioare. 3. Copilul cu atasament dezorganizat: Exploreaza mediul haotic, fara scop. La plecarea mamei, se lasa consolat de persoane straine, prezinta un comportament adeziv sau indiferent, atat fata de straini, cat si fata de parinte, nu pare sa diferentieze persoanele familiare de cele straine sau pare indiferent fata de tot sau toate. Acesti copii se pare ca au o istorie in care nu s-au putut atasa de nici un adult semnificativ, fie prin absenta fizica a acestuia, fie ca nu era disponibil (boala, alcoolism, depresie), existand pentru acesti copii un risc extrem de inalt in personogeneza, cat si pentru psihopatologie sau o existenta marginala.

BIBLIOGRAFIE: Studii de psihologia dezvoltarii Psihologia varstelor autori:Florinda Golu ,Emil-Razvan Gatej autori: Claudiu Vlaicu