Conditii de realizare a mobilizarilor activo-pasive cunoasterea exacta a suferintelor pacientului, diagnosticului bolii si a celui functional (bilantul articular si muscular),

a starii morfopatologice a structurilor care vor fi mobilizate activo-pasiv; forta exterioara, indiferent de modul de aplicare, sa nu se substituie fortei proprii a pacientului, ci numai sa ajute (altfel miscarea devine pasiva); forta exterioara trebuie sa fie aplicata pe directia actiunii muschiului asistat. forta exterioara (de asistare) nu este aceeasi pe toate amplitudinea miscarii, fiind mai mare la nceputul ei (nvingerea rezistentei) si la sfrsitul miscarii (pentru a mari amplitudinea acesteia); asistarea miscarii active se rezuma numai la realizarea miscarii dorite, eliminnd orice alt travaliu muscular. Forta exterioara n cazul tehnicii de mobilizare activa asistata, poate fi realizata prin: corzi elastice sau contragreutati ale instalatiilor cu scripeti; autoasistare (mobilizarea cu ajutorul scripetilor, cu un segment sanatos asupra altuia bolnav etc.); metoda este folosita n special pentru marirea amplitudinii miscarii articulare si mai putin pentru ameliorarea fortei musculare; executarea miscarii active n apa, astfel nct sa se utilizeze forta de facilitare a apei (mpingerea de jos n sus legea lui Arhimede). Indiferent de tehnica folosita, mobilizarea activo-pasiva (activa asistata) necesita ca segmentul n miscare sa fie sprijinit pe toata amplitudinea miscarii executate (musculatura antagonista nu trebuie sa fie angrenata). Mobilizarea activa asistata se executa lent, cu miscare continua, fara bruscari, de obicei la comanda. c) Mobilizarea activa cu rezistenta. n cazul acestui tip de mobilizare, forta externa se opune partial fortei mobilizatoare proprii, musculatura dezvoltnd un travaliu mai mare dect cel necesar miscarii segmentului. Tensiunea marita astfel n muschi, determina hipertrofia acestuia si cresterea fortei musculare a pacientului. Scopul mobilizarii active cu rezistenta urmareste, n principal, cresterea fortei si/sau rezistentei musculare. Indicatii pentru realizarea corecta a mobilizarilor active cu rezistenta rezistenta se aplica pe tot parcursul miscarii active (sunt si exceptii); rezistenta trebuie sa aiba o valoare mai mica dect forta muschilor care se contracta n realizarea miscarii (aplicarea rezistentei nu trebuie sa aiba urmari negative asupra coordonarii miscarii). De asemenea, rezistenta nu trebuie sa fie egala cu forta musculara, ntruct tehnica de kinezie activa s-ar transforma n tehnica de kinezie statica; pe ct posibil, rezistenta trebuie sa fie aplicata pe fata de miscare a segmentului, influientnd astfel exteroreceptorii n vederea stimularii miscarii (ex. flexia gambei; rezistenta se aplica pe fata posterioara a acesteia); dupa fiecare miscare cu rezistenta este necesara o scurta pauza de relaxare; ritmul executarii va fi corelat cu valoarea rezistentei (ritmul lent este asociat cu rezistenta mare, iar ritmul rapid cu rezistenta mica). Acesta va fi stabilit catre kinetoterapeut, n functie de obiectivele urmarite si de alti parametri care tin de pacient (vrsta, boli asociate, gradul de antrenament); stabilizarea segmentului ai carui muschi sunt solicitati n miscare, se poate asigura suplimentar prin: presiune manuala, chingi, curele etc.