Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
”Din străinătate” Mihai Eminescu

”Din străinătate” Mihai Eminescu

Ratings: (0)|Views: 344 |Likes:
Published by Roxana Aldea
Comentariu stilistic
Comentariu stilistic

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Roxana Aldea on Jan 22, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/06/2014

pdf

text

original

 
21.01.2013
Aldea Roxana-Nicoleta
Comentariu stilistic
SP-RO
, anul II
 „Din străinătate” 
 Mihai Eminescu
Poezia patriotică „Din străinătate” a marelui poet naional Mihai Eminescu face
ț
  parte din prima etapă de creaie, aceea a poeziilor de adolescenă (1865 - 1869),
ț ț
 însufleită de idealuri patriotice i umanitare, ca i de multiple întrebari asupra
ț ș ș
 existenei. Ea aparine liricii postromantice judecând după trăsăturile acesteia
ț ț
 (subiectivism, prezena eului liric, tema poeziei: melancolia i dorul de patrie a unui
ț ș
 exilat etc.).Aceasta este versiunea publicată în revista „Familia” nr. 21, 17/29 iulie 1866
1
,fiind structurată în 9 catrene, cu rimă încruitată i ritm
ș ș
 
iambic.Titlul este format dintr-un substantiv feminin singular i o prepoziie de loc,
ș ț
 anunând într-o oarecare măsură tema poeziei i starea predominantă: dorul de patrie.
ț ș
Strofa 1
. Poemul de deschide cu o triplă antiteză: între planul prezentului marcatde trei verbe la timpul prezent („se-nveselete”, „se-ncântă”, „au”) care exprimă
ș
 atitudinea pozitivă a lumii („tot”, „toi”- substantiv i pronume nehotărât, care exprii
ț ș ș
 cantitatea) i planul prezent al eului liric marcat prin două verbe, evident, tot la timpul
ș
  prezent („plânge”, „se avântă”) i care exprimă suferină i mai ales dor de patrie,
ș ț ș
 respectiv între „tot”, „toi” i „numai” (adverbul din construcia „un suflet numai”),
ț ș ț
 respectiv între prezentul trist i trecutul fericit al eului liric. Avem, aadar, antiteză între
ș ș
 lume i eul liric, între prezentul lumii i prezentul eului liric i între prezentul i trecutul
ș ș ș ș
 eului liric. Cu această triplă antiteză se dezvălui tema poemului: dorul nesfârit de patrie.
ș
Strofa a doua
. Întâi de toate, se observă o dublă anaforă: conjuncie
ț
 coordonatoare, substantiv, pronume demonstrativ, respectiv verb, substantiv i pronume
ș
  pronume posesiv („i inima aceea”.../i sufletul acela... /E inima mea.../E sufletu-mi”).
Ș Ș
 După care personificarea „inima geme” i „sufletul...cântă”, iar, prin intermediul acestor 
ș
 figuri de stil enumerate mai sus, este măsurat dorul, ajuns la intensitatea unei dureritrupeti încât inima-partea materială care întreine viaa- „geme”, iar sufletul- partea
ș ț ț
 imaterială, a simirii- „cântă amorit”(metaforă), „exteriorizându-se” i el, rezultând
ț ț ș
 
1
Leca Morariu, op. cit.. Buletinul „Mihai Eminescu", 1930, p. 39
1
 
21.01.2013
Aldea Roxana-Nicoleta
Comentariu stilistic
SP-RO
, anul IIastfel un sincron. În ultimul vers apare un procedeu
 
stilistic aparte: concretizarea, prinverbul „a arde”, a unei chestiuni absolut abstracte: sufletul.
Strofa a treia
. Începe rememorarea locurilor natale făcându-se progresiv intrareaîn planul amintirilor, al trecutului fericit. Metafora cu doi termeni referitoare la puritateaunuia dintre cele patru elemente fundamentale: apa („cristalul pârâului de argint”) seconstituie prin alăturarea celor două materiale preioase: cristalul i argintul. Fiind dublă
ț ș
 metaforă, s-ar putea meniona o dată valorificarea materială a acestui element-
ț
întreinerea vieii trupeti- i a doua oară valorificarea spirituală, adi„întreinerea
ț ț ș ș ț
 vieii spirituale, a sănătăii mintale pe care susurul apei îl poate întreine.
ț ț ț
Cu următoarele două versuri începe rememorarea trecutului fericit, rememorarefăcută prin verbul la imperfect „iubeam” i prin adverbul de timp „odinioară”. Apare
ș
 mult cunoscutul element eminescian: „codru” întunecat însoit de epitetul „poetic
ț
 labirint”, creând un spaiu tipic postromantic care „ascunde trupul”, dar relevă eul
ț
 creator, contemplativ care primete inspiraia.
ș ț
Strofa a patra
. Se întâlnete aici un procedeu de îmbogăire a limbii, specific lui
ș ț
 Eminescu, i anume formarea unui adjectiv de la un verb la gerunziu:
ș
 „colibele.../dorminde”. Acest procedeu are rolul de a forma, aici, i o personificare.
ș
 Ultimul vers constituit din două epitete: „visări misterioase” i „poetice optiri”
ș ș
 subliniază concret ideea de creaie artistică născută din „visări” i „optiri”, adică poezia
ț ș ș
 născută din idei înalte. Acestă metodă de creaie este prezentă în multe din poeziile lui
ț
 Mihai Eminescu.
Strofa a cincea.
În acest poem adjectivul cu formă diminutivală, „mitituică”,înfăiează cel mai bine simplitatea i blândeea poporului român i face, automat,
ț ș ș ț ș
 trimitere la limbajul popular. Alături de acest diminutiv se află i o personificare: ”casă
ș
 tăcută” care poate sugera nevoia de intimitate, protecie i linite a eului liric din planul
ț ș ș
  prezentului. Urmează două personificări: „munte...se ridică” i „munte...pierzându-i a sa
ș ș
 frunte”, cea din urmă fiind evideniată prin substantivul „frunte”. Personificările
ț
 stilizează însuirile naturii atotputernice i de neegalat i care, în patria eului liric, omul
ș ș ș
 nu poate fie decât protejat i linitit.
ș ș
Strofa a asea
ș
. Aici se găsesc două epitete cromatice „câmpia-nfloritoare”,„zilele albe” i personificarea „zilele copile” cu rol de a sugera puritatea i fericirea din
ș ș
 2
 
21.01.2013
Aldea Roxana-Nicoleta
Comentariu stilistic
SP-RO
, anul IIcopilărie. Se pare că această strofă e dominată de personificări. Cele de la sfâritul strofei
ș
 „copila murmurare”, „jocurile june” i substantivul „zburdările” rememorează cu veselie
ș
 libertatea de exprimare în cuvinte neguvernate de legi, jocurile puerile i energia
ș
 copilăriei. Un alt plan se poate deschide i închide cu această strofă: planul copilăriei.
ș
Strofa a aptea
ș
. La fel ca strofa precedentă, această strofă dechide i închide
ș
 odată cu finalul ei, planul adolescenei, când sentimentele eului liric se nasc din cu totul
ț
 alte motive. Se justifică afirmaia prin două personificari cu un termen comun: „optire a
ț ș
 râului”, a râului „ce geme”, prin metaforaele „al păsărilor cor” i „cântarea frunzelor”,
ș
 întrucât ele formează un sincron de sunete percepute de eul liric adolescent ca unadevărat concert. Se poate spune că acest sincron a pontenializat primul fior al
ț
 îndrăgostirii, asta dacă am înelege prin epitetul personificator „ginga dor” starea de
ț ș
 îndrăgostire.
Strofa a opta.
Dubla exclamaie retorică exprimată printr-un adverb afirmativ
ț
 face reîntoarcerea la planul prezentului i exprimă în acelai timp dorina profundă de a
ș ș ț
 revedea măcar o dată locul natal. Versul al doilea este constituit din două construcii
ț
 exprimând, la prima lectură, acelai loc. Justificarea lor ar putea fi că, aici, se face
ș
 trecerea progresivă din planul spaial al patriei-plan relativ general/contextual- la planul
ț
 locului natal. Ultimul vers, prin epitetele „mintea-nflăcărată”, „visările juniei” relevă defapt pentru ce dorul eului liric e atât de mare încat arde: incapabilitatea de a mai crea sausimi cu aceeai visare i ideal juvenil.
ț ș ș
Strofa a noua
. Din planul prezentului se trece în planul viitorului, pe care îl putem numi cu exactitate, planul funebru, al morii care aduce teroare în rândul
ț
 oamenilor i care nu lasă niciun loc din trup neatins de „gheoasele-i fiori” , fapt
ș ț
 subliniat prin cele două epitete „vinele vibrând” i „gheoasele fiori”. Prin complementul
ș ț
 instrumental „prin vinele (vibrânde)” se înelege intalarea violentă i rapidă a morii,
ț ș ț
 care face, datorită fiorilor, să vibreze „vinele”.Revenind la primul cuvânt al primului vers din această strofă: adverbul „chiar”.Importana lui este deosebită, sugerând mai mult sau mai puin subtil că „sufletul ce arde
ț ț
 de dor nemărginit” din prima strofă, sătul de a mai suporta durerea, ar fi dispus să facătrecerea din planul prezentului neferict în planul funebru, suferind iar, dar ajungându-seîntr-un final la „dulcea linitire” i la „visuri fericite”. Această atitudine este justificată
ș ș
 3

Activity (2)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->