Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
p c cast aleasa

p c cast aleasa

Ratings: (0)|Views: 728|Likes:
Published by gattarossa
seria casa noptii vol 3
seria casa noptii vol 3

More info:

Published by: gattarossa on Jan 23, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/11/2014

pdf

text

original

 
1
CAPITOLUL 1
 
Mda, am o zi de naştere foarte nasoală, i
-am spus pisicii mele, Nala.
(Mă rog, de fapt, mai degrabă eu sunt fiinţa ei decât ea, pisica mea. Ştiţi cume cu pisicile: ele nu prea au stăpâni, ci slujitori. Dar eu prefer să nu bag înseamă chesti
a asta.)
 în orice caz, am continuat să vorbesc cu pisica de parcă mi
-ar fi sorbitcuvintele, lucru complet fals de altfel.
 
De şaptişpe ani încoace, pe 24 decembrie am numai zile de naştere naşpa.Aşa că m
-
am obişnuit. Nu
-
i mare scofală.
 
Ştiam că spun asta numai ca să mă conving singură. Nala a miorlăit la mine cuvocea ei de bătrânică morocănoasă şi apoi s
-
a apucat să
-
şi lingă părţile intime,
dându-
mi clar de înţeles că spun tâmpenii.
 
 
Uite cum stă treaba, am continuat eu, în timp ce terminam de dat cu puţindermatograf (şi chiar era puţin
-
abordarea dă
-te-cu-dermatograf-
până
-
arăţi
-ca-un-raton-
 înspăimântător nu mă avantajează deloc. De fapt, nu avantajează penimeni). O să primesc o grămadă de cadouri bine intenţionate, dar care nu sunt
cadouri pentru o z
i de naştere, ci pentru Crăciun; pentru că lumea încearcă întotdeauna să pună la grămadă ziua mea de naştere cu Crăciunul şi nu mergeaşa.
 
Am zărit în oglindă ochii mari şi verzi ai Nalei.
 
 
Dar o să zâmbim şi o să ne prefacem că ne plac cadourile astea an
iversaro-
crăciuneşti, şi asta pentru că oamenii nu înţeleg că nu poţi să amesteci ziua denaştere cu Crăciunul. Cel puţin, nu într
-un mod fericit.
Nala a strănutat.
 -
Exact asta cred şi eu, dar o să ne purtăm frumos, pentru că
-
i şi mai rău dacă
spun ceva.
Apoi o să primesc cadouri de tot rahatul, toată lumea o să fiesupărată şi o să avem parte de o situaţie tare jenantă.
 
Nala nu părea prea convinsă, aşa că m
-am concentrat asupra imaginii mele din
oglindă. O clipă m
-
am gândit că poate îmi dădusem cu prea mu
lt dermatograf,dar m-
am privit mai cu atenţie şi mi
-
am dat seama că ceea ce făcea ca ochiimei să pară enormi şi întunecaţi nu era deloc ceva atât de banal precummachiajul. Chiar dacă trecuseră două luni de când fusesem însemnată să devin
vampir, semilun
a safirie care îmi apăruse chiar între ochi şi filigranul complicatal desenului cu motive împletite care îmi contura faţa încă mă mai
surprindeau. Mi-am plimbat vârful degetului pe una dintre liniile albastrespiralate. Apoi, aproape pe negândite, am tras
 în jos de decolteul şi aşa amplu
al puloverului meu negru, dezvelindu-
mi umărul stâng. Cu o mişcare bruscă din
cap, mi-
am dat pe spate părul lung şi negru, ca să se vadă mai bine deseneleneobişnuite care începeau de la baza cefei şi se întindeau pe umăr şi de
-o
parte şi de alta a coloanei, până la şale. Ca de obicei, vederea desenelor mi
-a
provocat un fior ca un curent electric, un amestec de uimire şi frică.
 - Nu mai e nimeni ca tine - i-
am şoptit propriei mele imagini. Apoi mi
-am dres
glasul şi am continuat cu o voce excesiv de entuziastă: Şi nu
-
i nimic rău în asta.
 Mi-am dat ochii peste cap:-
Mă rog!
 Mi-
am înălţat privirea deasupra capului, destul de uimită că nu se vedea. Eu,
 
2
una, simţeam foarte clar norul negru cât casa care mă însoţea de o lună.
 - L
a naiba, mă şi mir că nu plouă aici. I
-
ar prinde bine părului meu, nu
-
i aşa?am continuat eu sarcastic dialogul cu imaginea din oglindă. Apoi am oftat şi amluat plicul pe care îl pusesem pe birou. Deasupra adresei expeditorului, scrisă
cu litere sclipitoare, era imprimat cu litere aurii în relief FAMILIA HEFFER.-
Şi acum, o porţie mică de deprimare..., am bălmăjit. Nala a strănutat din
nou.-
Aşa e, n
-
ar fi rău să termin odată cu asta. Am deschis fără chef plicul şi am
scos felicitarea.- La naiba, e mai
rău decât credeam!
 
Pe felicitare era desenată o cruce mare de lemn. De cruce era prinsă cu un cui
 însângerat o hârtie care imita pergamentul. Cu sânge, desigur, erau scrise
următoarele cuvinte: „Pe El îl sărbătorim acum." în interiorul felicitării era
impr
imat, cu litere roşii: CRĂCIUN FERICIT. Iar dedesubt am recunoscut scrisulmamei: „Sper că îţi aduci aminte şi de familia ta cu ocazia acestuibinecuvântat moment al anului. La mulţi ani! Cu drag, mama şi tata."
 - Tipic! i-
am spus Nalei şi, brusc, m
-a cupr
ins o durere de stomac. Şi nu e tatăl
meu!
Am rupt felicitarea în două şi am aruncat
-
o la coşul de gunoi, iar apoi privirea
mi-
a rămas îndelung la hârtia ruptă în bucăţi.
 -
Părinţii mei, când nu mă ignoră, mă jignesc. Aş prefera totuşi să mă ignore.
 
Bătaia
pe care am auzit-
o deodată în uşă m
-
a făcut să tresar.
 -
Zoey, toată lumea se întreabă unde eşti, a răzbătut de dincolo de uşă vocea
lui Damien.-
Stai aşa, aproape am terminat
- am strigat. Mi-am alungat gândurile, am
aruncat o ultimă privire în oglindă şi, dornică să
-
i ţin pe toţi la respect, amhotărât să
-
mi las umărul dezgolit.
 -
Semnele mele sunt unice. Să aibă şi masele la ce să se holbeze cât vorbesc,am mormăit.
 
Apoi am oftat. Nu sunt chiar aşa de morocănoasă de felul meu. Dar cu o zi denaştere atât de naşpa şi cu nişte părinţi şi mai naşpa...
 
Nu, nu puteam să mă mai mint singură.
 - Ce n-
aş da să fie şi Stevie Rae aici..., am şoptit.
 
Acesta era lucrul care mă ţinuse departe de prietenii mei în ultima lună,inclusiv de iubiţii mei, de amândoi, şi luase până la urmă forma unui nesuferitde nor de ploaie imens, mustind de apă. Mi
-era dor de prietena mea cea mai
bună şi fostă colegă de cameră, pe care toată lumea o văzuse murind acum olună, dar despre care eu ştiam că, de fapt, devenise zombi, o creatură a nopţii.Ştiu că sună melodramatic, a film de mâna a doua. Adevărul era că acum, înloc să se fâţâie de colo
-
colo punând la punct ultimele detalii ale aniversăriimele idioate, ea bântuia undeva în vechile tuneluri subterane ale Tulsei şiurzea alături
 
de alţi zombi dezgustători, cu adevărat răi şi, fără doar şi poate,
urât mirositori.-
Ăă, Z? Eşti bine? m
-
a strigat Damien din nou, punând capăt bălmăjelilor mele
mentale.Mi-
am ridicat pisica miorlăitoare, am întors spatele oribilei felicitări
 
3
aniversaro-
crăciuneşti de la babaci şi m
-
am năpustit pe uşă, aproape izbindu
-
mă de Damien care mă aştepta cu un aer îngrijorat.
 - Scuze... scuze..., am bolborosit eu.
A pornit la drum alături de mine, aruncându
-
mi din când în când priviri piezişe.
 - N-
am mai văzut niciodată pe cineva ca tine, atât de puţin entuziasmat depropria zi de naştere, a spus Damien.
 
Am lăsat
-
o jos pe Nala, care mă privea cu ochii mici, am ridicat din umeri şi m
-
am căznit să zâmbesc relaxată.
 -
Mă antrenez pentru când o să fiu babă
- la vreo
treizeci de ani, aşa
-
şi o sătrebuiască să mint în privinţa vârstei.
 Damien s-
a oprit şi s
-a întors spre mine.-
Buuuun! a spus el tărăgănat. Ştim cu toţii că vampirii de treizeci de ani suntfoarte sexy şi arată încă de douăzeci de ani. De fapt, şi vampirii de o sutătreizeci de ani sunt categoric tot sexy şi arată tot cam de douăzeci. Aşa căproblema cu minţitul când o să fii întrebată de vârstă nu este o problemă.
Care-i treaba, de fapt?
Şovăiam, încercând să mă gândesc la ce ar trebui sau la ce aş putea să
-i spun
lui Damien. El a ridicat din sprâncenele frumos pensate şi mi
-a spus cu vocea
lui profesorală de zile mari:
 
 
Doar ştii cât de sensibil sunt, aşa că cel mai bine ar fi să te dai bătută şi să
-
mi spui adevărul.
 Am oftat din nou.- Of, voi, homo
sexualii, sunteţi ciudat de intuitivi.
 -
Aşa suntem noi, poponarii: mândri şi hipersensibili.
 
 
„Poponar" nu e un termen peiorativ?
 -
Nu şi dacă este folosit de un poponar. Apropo, mă duci cu vorba, dar să ştii căpe mine nu mă păcăleşti, mi
-a declarat el punându-
şi mâna în şold şi bătând
din picior.I-
am zâmbit, dar era un zâmbet de faţadă. Dintr
-
odată m
-
a cuprins o dorinţănestăvilită, care m
-
a surprins până şi pe mine, să
-
i spun lui Damien adevărul.
 
Mi-
e dor de Stevie Rae, am izbucnit înainte să mă hotărăsc să
-
mi ţin gura.
 -
Ştiu, mi
-
a spus el fără să şovăie, iar ochii lui au devenit suspect de umezi.
 
Şi asta m
-
a dat gata. Cuvintele au ţâşnit din mine de parcă s
-ar fi rupt un
stăvilar în adâncul meu.
 
 
Ar fi trebuit să fie şi ea aici! Ar trebui să alerge de nebună, să atârneornamente pentru ziua mea şi poate chiar să facă ea singură un tort.
 - Un tort de-
a dreptul îngrozitor, a spus Damien pufnind uşor.
 
 
Da, dar ar fi una dintre reţetele preferate ale mămicii, am zis cu un exagerat
accent de Oklahoma,
 încercând să imit accentul provincial a lui Stevie Rae,
ceea ce m-
a făcut să zâmbesc, deşi aveam ochii înlăcrimaţi. M
-am gândit ce
ciudat era că, lăsându
-
1 pe Damien să vadă cât de supărată eram de fapt şi din
ce motiv, zâmbetul meu era chiar sincer.- Iar
eu şi cu gemenele am fi fost ofticaţi pentru că ar fi insistat să ne punempălăriuţele alea stupide, ascuţite, cu elastic care înţeapă în bărbie, a mai zis elşi s
-
a cutremurat sincer îngrozit. Doamne, sunt aşa de urâte!
 
Am râs şi am simţit că se mai domoleşte apăsarea pe care o aveam în piept.
 

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->