Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Rezumat Viata, Amorul, Moartea

Rezumat Viata, Amorul, Moartea

Ratings: (0)|Views: 470 |Likes:
Published by tutunarug
Arthur Schopenhauer
Arthur Schopenhauer

More info:

Published by: tutunarug on Jan 24, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/23/2014

pdf

text

original

 
Viaa, amorul, moartea este o carte caracterizată prin cinism i înelegere profundă a vieii.
ț ș ț ț
 Fără a da sfaturi, privind cu umor amar ceea ce viaa, amorul i moartea înseamnă pentru
ț ș
 fiina umană, Schopenhauer reuete spună ceea ce fiecare dintre noi gândim i nu avem
ț ș ș ș
 curajul de a formula.
VIAA
Ț
I. Sensul vieii
ț
Instinctul vital
”Viaa în ansamblul ei este percepută pe plan social sau pentru fiecare individ în
ț
  parte ca o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă, traită într-o existenă nesigură
ț
 i tristă, inspirată de schimbări a căror amploare este cel mai adesea prea târziu
ș
 contientizate”.
ș
Omul reacionează prompt (repede i la timp) la suferina sa sau a anturajului său i,
ț ș ț ș
 reciproc, anturajul său participă afectiv. O condamnare la moarte, oricât de justificată,este primită de societate i de individul în cauză ca un oc, care rămâne în final, un act
ș ș
 distrugător de viaă, menit să anihileze voina de a trăi. De exemplu, dacă în familia
ț ț
 sa ar avea loc o nenorocire sau ar auzi o tire care prezintă un suicid, un accident sau o
ș
 moarte, omul se gândete la rostul vieii i la toate suferinele omeneti la care este
ș ț ș ț ș
 supus i de foarte multe ori în sinea sa se întreabă ”Doamne, de ce mi se întâmplă
ș
 mie?” sau ”Doamne, de ce permii astfel de nenorociri?”. Schimbările zilnice
ț
 îndeamnă individul piardă curajul i acea voină de a trăi într-o lume dureroasă.
ș ț
Lupta pentru existenă
ț
”Voin
ț
a de a trăi cât mai mult posibil care însufle
ț
e
ș
te toate fiin
ț
ele organizate esteînăscută, absolută; ea nu este rezultatul unei cunoa
ș
teri obiective a valorii no
ț
iuniide viaă
ț
 , situându-se în afara oricărui examen sau cuno
ș
tină
ț
apriori”.(apriori= bazat pe raiune, nu pe experienă)
ț ț
Viaa este o muncă continuă în vederea asigurării unui viitor necunoscut. Scopul nu
ț
  poate fi decât satisfacerea unor necesităi naturale, fireti, instinctuale: necesitatea de a mânca
ț ș
 i de a procrea. Indiferent de poziia socială a individului, lupta pentru existenă este severă.
ș ț ț
Mai multe milioane de oameni, constituind popoare, aspiră la binele comun i prin
ș
 acesta la binele individului; dar mai multe mii de suflete sunt sacrificate interesului general.De exemplu, lipsa de scrupule a politicienilor angajai în lupta pentru putere, aciunile
ț ț
 lipsite de judecată ale acelora angajai să asigure binele societăii, toate acestea i încă multe
ț ț ș
 altele sunt susinute de eforturile celor muli oameni. Industriile i comerul prosperă,
ț ț ș ț
 relaiile i contactele interumane se înmulesc, toată lumea participă, unii gândesc, ceilali
ț ș ț ț
 lucrează, vuietul produs de aceste fiine prinse în muncă este indescriptibil. Scopul final?
ț
 Pentru cei mai norocoi o viaă suportabilă, relativ scutită de ocuri. Rezultatul? O imen
ș ț ș
  plictiseală.Aceasta disproportie între efort i recompensă reduce obiectiv voina de a trăi la o
ș ț
 simplă nebunie, subiectiv la un vis. Dacă o persoană muncete foarte mult i nu este
ș ș
 
 
recompensată apare supărarea iar dacă o altă persoană muncete dar este i recompensată la
ș ș
 nivelul dorit apare deja în jurul său invidia sau oboseala i iar apar factori care nu satisfac
ș
 individul. Dorinele nesatisfăcute, speranele nerealizate, greelile întregii viei, suferina
ț ț ș ț ț
 sfârind în moarte sunt o tragedie.
ș
Egoismul
„Pornirea către rău ia adesea na
ș
tere din ciocnirea pornirilor egoiste. Pornireacătre rău î 
ș
i are originea în mod obiectiv în viciile, slăbiciunile, nebuniile de tot felul  pe care fiecare dintre noi le manifestă în rela
ț
iile cu aproapele său. Aceastăindispozi
ț
ie, dacă
ț
ine mult, dă na
ș
tere mizantropiei”.
MIZANTROPÍE
s. f. Lipsă de încredere, dispre, ufaă de oameni; tendină
ț ț ț
 morbidă de a evita societatea, de a se izola de lume. – Principala sursă a mizantropiei este, în fond, invidia, o specie de suferină pe care o
ț
 încearcă unele suflete la vederea fericirii, prosperităii sau realizărilor altuia.
ț
Este în firea omenească a te folosi de cineva sau a vedea pe altcineva drept uninstrument menit a-i atinge propriile scopuri. De exemplu, cerând cuiva un sfat sau o
ț
 explicaie, pierdem încrederea în afirmaiile acelei persoane dacă aflăm că are un oarecare
ț ț
 interes în aceeai afacere: ne temem să nu fim folosii împotriva intereselor noastre.
ș ț
Răutatea se amplifică atunci când izbucnete o supărare neateptată, în care ura, multă
ș ș
 vreme stăpânită i ascunsă, se ridică i izbucnete.
ș ș ș
Mila
”O milă fără margini pentru toate fiin
ț
ele vii este dovada sigură a unei purtăricorecte. Cel care este animat de milă nu va face rău altcuiva, va fi îngăduitor 
ș
i vaajuta pe fiecare după mijloacele sale. Nimic nu lini
ș
te
ș
te mai u
ș
or supărarea noastră,chiar când e dreaptă, decât aceste vorbe: “E un nefericit!””.
Schopenhauer sfătuiete pe acela care se teme să facă un rău aproapelui său, stăpânit
ș
 fiind de supărare, să-i reprezinte răul ca fiind deja făcut, să-i vadă viitoarea victimă în
ș ș
 culmea durerii i să-i spună: “Iată fapta mea!”. Această imagine i-ar liniti mânia, căci mila
ș ș ș
 este antidotul necazului, prin acest artificiu reuind să se stăpânească la vreme.
ș
Bunătatea este înduioarea universală pentru tot ce trăiete, mai ales pentru om, pentru
ș ș
 că este, dintre toate fiinele, cel mai capabil de a suferi. Orgoliul nemăsurat aduce după sine
ț
 ura i dispreul, numai mila anulează orgoliul.
ș ț
Totui, un caracter egoist îi va gasi întotdeauna motive egoiste pentru a-i explica
ș ș ș
 modul de a aciona: mila sau răutatea nu-l influenează. Îi va sacrifica chiar o mică parte din
ț ț ș
 avatajele sale pentru a se răzbuna pe un inamic, dar niciodată pentru a ajuta un prieten.Concluzie:
 
Spre deosebire de Kant, etica lui Schopenhauer nu se bazează pe raiune i
ț ș
  pe legile morale; el vede în
"milă" 
singura modalitate a comportamentului moral. Princompătimire i înelegerea suferinei lumii, omul îi deete egoismul i se
ș ț ț ș ș ș ș
 identifică cu semenii săi.
 
II. Voina în viaă
ț ț
 
Despre libertate sau voina de a trăi în plantă, animal i om
ț ș
”A fi liber 
ș
i a fi fost creat sunt două no
ț
iuni diametral opuse. Căci estecontradictoriu să afirmi în acela
ș
i timp că Dumnezeu a creat fiin
ț
ele
ș
i că le-aînzestrat cu libertate”.
Dacă fiina este rău întocmită sau comite răul este din cauza că a fost greit creată, iar 
ț ș
 greaeala aparine Creatorului. Atunci răul i păcatul a rui cauză unică este Creatorul,
ș ț ș
 distruge propria sa divinitate. Pentru ca o fiină să fie moral liberă trebuie să aibă o origine
ț
 depinzând de natura sa proprie i să fie perfectibilă prin ea însăi, nu prin intermediul
ș ș
 aproapelui său.Existena sa fiind un act de creaie persona, care se dezvoltă în timp, devine
ț ț
 răspunzătoare de toate manifestările sale i nu e de vină Creatorul. Din responsabilitatea care
ș
 ne este dovedită de contiină rezul, aadar, libertatea voinei ca principiu esenial al
ș ț ș ț ț
 fiecărei fiine. Natura dă natere fiinei umane însă deja dezvoltarea acesteia depinde de cum
ț ș ț
 ii conduci propriile voine i aspiraii.
ț ț ș ț
Exemplu chiar la animale: Animalele sălbatice au mai multă voină decât ierbivorele.
ț
 Prădătoarele merg la vânat, vulpile fură nu pentru că sunt mai inteligente, ci fiindcă vor sătrăiască din vânat i hoie. La vulpe, iretenia a înlocuit muchii.
ș ț ș ș
 
Inteligena ca instrument al voinei
ț ț
”Prin superioritatea inteligen
ț
ei, omul î 
ș
i îmbogă
ț
e
ș
te conceptual motiva
ț
ia, precum
ș
i varietatea
ș
i întinderea ei. Omul trece de la stadiul simplelor sclipiri la ideicoerente, apare gândirea abstractă, mergând până la reflecie, construind concepte
ț
 i noiuni; analizând i sintetizând actul volitiv este contientizat”.
ș ț ș ș
(act volitiv- act determinat de voină)
ț
În cartea lui Schopenhauer avem o comparaie între om i animal. Prin cugetarea sa
ț ș
 omul întrece animalul în foră i suferină. Animalele trăiesc numai în prezent, omul percepe
ț ș ț
 timpul în toate coordonatele sale. Animalele luptă pentru a-i satisface necesii imediate,
ș ț
 omul este preocupat de viitor, chiar de un viitor pe care nu-l va vedea, anticipându-l i
ș
 împodobindu-l în culorile ideale ale artei. Voina de a supravieui apare i la omul a cărui
ț ț ș
 contiină nu se ridică mai presus de cerinele ei. Voina este s, iar contiina slugă.
ș ț ț ț ș ț
 Raiunea domiîn situaiile cele mai dramatice. Omul, spre deosebire de animal, îi
ț ț ș
 stăpânete i chiar reprimă instinctele, subordonându-le gândirii. Elementul intelectual este
ș ș
 mijlocul prin care se exprimă voina, iar efectul produs poate fi comparat cu o manifestare de
ț
 contiină.
ș ț
Sensibilitatea, element nedespărit al voinei
ț ț
”Cu drept cuvânt inima, acest organ fundamental al vie
ț
ii animale, a fost aleasă ca simbol al voin
ț
ei, privită ca principiu al existen
ț
ei noastre. Tot ceea ce prive
ș
te actul volitiv ca: dorina
ț
 , pasiunea, bucuria, durerea, bunătatea, ura, într-un cuvânt  sentimentul, este atribuit inimii”.

Activity (3)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
madeleine15 liked this
1 hundred reads

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->