Luna Decembrie- Kalahari New Hope Citeam acum o poezie care vorbeste despre har, si vad cum Dumnezeu

ne invata in fiecare zi ca trebuie sa traim prin El si prin harul Lui, altfel nu am putea sa facem nimic si ceea ce s-ar vedea ar fi doar firea si carnea asta trecatoare. O strofa din poezie spune: Astazi cand foarte multi crestini alearga, Fac mult si totusi multe-s in zadar Nu ma bazez pe propriile-mi forte Aleg sa fiu un dependent de har. Atata har ne-a aratat Domnul in luna asta aicia in Kalahari. Luna aceasta copiii au avut vacanta, si inca de inceputul vacantei i-am chemat in fiecare zi ca sa-I putem invata cantecele de Craciun si sceneta pe care am pregatit-o pentru ei. La inceput nu prea intelegeau ce inseamna o sceneta, erau asa de surprinsi, dar prin sceneta am vrut sa-I facem sa inteleaga mai bine mesajul adevarat al Craciunului. Si ma bucur asa de mult ca au putut invata cantecele si rolurile de la sceneta, chiar daca la inceput eram mai descurajati si nu credeam ca in final toate lucrurile or sa iasa bine, asa de mult o lucrat Domnul la inimioarele lor si le-o dat dorinta asta si intelepciunea de a sluji si de a fi o bucurie pentru biserica si chiar asa o si fost. In ziua de Craciun, eram asa de stresati toti, inclusiv copii, oare cum o sa iasa?, oare isi vor aminti rolurile?, oare o sa vina toti copiii? Oare nu o sa se emotioneze prea tare cand o sa vada atata lume?, dar in toate lucrurile El o ramas credincios si ne-o dat biruinta in toate lucrurile. In dimineata de Craciun toti copii au venit mai devreme, pentru ca le-am spus ca trebuie sa ii imbracam, si trebuie sa stabilim ultimele detalii cu privire la sceneta. In dimineata de Craciun, copii se indreptau dis-de-dimineata spre baza, doar ca nu paseau prin zapada ci bucurandu-se de caldura soarelui, care stralucea puternic desi erau primele ore ale diminetii. Intre timp cativa baietii au plecat cu masinile, cu tractorul cu remorca sa aduca oamenii din Grashoek, si din Kano Vlei, sa-i aduca aicia la biserica, sa avem partasie cu ei si sa ne bucuram impreuna de acesta sarbatoare. Au venit destul de multi oameni, cred ca in total am fost aproape 300 de persoane, lucrul asta i-a cam dat bataie de cap la mama Neli, ca trebuia sa gateasca pentru atat de multi oameni, dar inima ei jertfitoare si dornica sa-I ajute si sa-I hraneasca, a facut-o sa se trezeasca la ora 5

dimineata, poate chiar mai devreme ca sa inceapa pregatirile in ceea ce priveste mancarea.

Oamenii au inceput sa vina in jur de ora 8 jumate, si mama Neli le-a dat cozonac si ceai pentru ca zicea ea : Oamenii astia sunt flamanzi, cum sa-I tinem pana la ora 1 cand o sa fie masa?,pffff cate avem de invatat de la mama Neli, ea e o binecuvantare pentru locul asta si pentru oamenii de aicia.

Intr-o zi un baiat m-a intrebat cat o sa stau aicia la Kalahari, si eu i-am raspuns, iar la final el mi-a raspuns ca poate ca toti vor pleca de aicia, dar mama Neli niciodata. In dimineata de Craciun, copiii, care jucau in sceneta au ajuns mai devreme si am inceput sa-i imbracam in costumasele pentru sceneta, (unele au fost improvizate in ultima clipa), erau asa de frumosi, mai ales ingerasii, cata seninatate si bucurie era pe fetele lor, chiar daca puteai vedea ca totusi aveau emotii pentru momentul in care o sa

trebuiasca sa isi spuna rolurile in fata atator oameni.

Inainte sa se inceapa biserica o fetita, care juca rolul Mariei, a venit la mine si mi-a spus ca are emotii, si ca inima ei bate foarte tare, si sa ma rog impreuna cu ea ca Domnul sa o linisteasca si sa o ajute sa spuna cuvintele si sa aiba putere sa poata juca pana la final. Si asa de bine o fost, toti copii s-au descurcat foarte bine, erau asa de fericiti cand vedeau ca si-au spus cuvintele bine si ca lumea ii aplauda, se simteau asa de impliniti si de bucurosi ca au putut sa juca sceneta, si cred ca si ei au inteles mai bine mesajul pe care am vrut sa il transmitem prin faptul ca ei insisi au fost protagonisti, dar si oamenii ii priveau cu atata uimire si interes. Cel mai impresionant moment a fost cand a venit Iosif cu Maria in Betleem, am luat un magarus adevarat si i-am zis fetei si baiatului (Maria, respectiv Iosif) sa vina pe langa magarus, dar fata i-a spus baiatului ca vrea sa o urce pe magar, asa de uimiti au fost oamenii cand au vazut, daca la inceput Mariaavea emotii, acuma era asa de degajata, o liniste parca se vedea pe fata ei maronie si o sclipire in ochii ei rotunzi. La finalul scenetei toata lumea i-a aplaudat, iar dupa aceea am inceput sa cantam melodiile care i-am invatat special pentru Craciun, desi au fost cam multe, si-au amintit cuvintele si cantau cu atata bucurie, care de multe ori noua ne lipseste, o bucurie adanca in simplitate si in mijlocul lipsurilor si incercarilor, pentru ca bucuria lor e Dumnezeu. Dupa ce biserica s-a terminat toti s-au bucurat si de o masa buna, de un suc si de cativa biscuiti, poate a fost cea mai buna masa a lor din anul acesta. Copii au primit niste moriste (facute din coceni vopsiti in albastru si cu colii de hartie de diferite culori),si niste balonase in forma de lebada, girafe si catei, erau asa de incantati si de multumiti, alergau prin toata curtea ca sa porneasca moristele si se mandreau cu noile lor jucarii. Atat de putin si totusi aveau o bucurie asa de mare

Inainte de Craciun, lunea, am fost sa impartim niste cadouri, la copiii am dat hainute iar la parinti am dat alimente, copii erau asa de fericiti cand se vedeau cu hainute noi si curate, am fost la un sat sa le dam hainute, dar copii erau asa de murdari, ca o trebuit sa mergem la un sistem de apa ca sa-I spalam mai intai, erau asa de fericiti..si oare cati dintre noi avem mai mult de un rand de haine, ei au majoritatea un singur rand de haine, maxim doua. Oare cum ar trebui sa arate viata noastra cand stim ca suntem asa de binecuvantati? Femeile de bucurie cand primeau alimente incepeau sa cante si sa danseze. Cand imbracam copii cu hainutele noi, ma simteam asa de implinita ca pot sa fac o bucurie unui copilas, si puteam sa simt pielea lor aspra si talpile lor asa de tari si pline de bataturi, ca majoritatea umbla desculti. Dar in mijlocul lipsurilor si al incercarilor sunt asa de bucurosi si se bucura de fiecare lucru marunt si sunt asa de multumitori pentru tot ce primesc, o viata simpla in care gasesc bucurie si speranta pentru ca Dumnezeu are mila de ei si se indura de ei.

Copiii inainte sa primeasca hainutele

Copiii cu hainutele noi Tot in ziua de luni seara am fost si la colindat, de la ora la ora 1 jumate noaptea, mergeam la casele oamenilor si incepeam sa cantam, iar oamenii erau afara si dormeau pe nisip, se ridicau si incepeau sa cante cu noi. Am fost cu colinda prin apropiere si la Restcamp, un sat la 3 km departare de noi. Cantam si colinde romanesti si in engleza, ca ei nu au cantece de Craciun. Dupa Craciun am fost in misiune pe sate, am stat de joi pana sambata, am fost prin locuri in care nu te gandeai ca acolo pot locui fiinte umane, erau asa de fericiti cand ne vedeau, prin acele locuri poate trece o masina o data la cateva luni si le este asa de greu sa se deplaseze. Cand vedeau copii hainute noi, erau asa de fericiti, se uitau unii la altii si nu mai puteau de bucurie, iar la adulti cand le dadeam alimentele si hainele erau in culmea fericirii. Cand le dadeam porumbul se intampla sa mai cada cateva boabe pe jos, si oamenii imediat incepeau sa le stranga sa nu cumva sa se piarda ceva. Intr-un sat un om i-a spus la Dani (baiatul misionarului de aicia) ca nu are tricou si Dani si-a dat jos tricoul si I l-a dat, el asa de fericit ca are o haina noua. Asa dragoste are Dani pentru boshimani, ar dat totul pentru ei si pentru sufletele lor. Intotdeauna cand se roaga, el se roaga prima data pentru mantuirea boshimanilor. In 15 ianuarie o sa inceapa scoala din nou, si sper sa avem mai multi copii la scoala si la gradinita. Sa ne dea Domnul intelepciune ca in toate lucurile sa lucram cu intelepciune, si sa aratam dragoste si bunatate copiilor, si in special sa ne dea rabdare cu copii si sa avem biruinta in anul asta scolar. Din El, prin El, si pentru El sunt toat lucrurile. Romani 11:36