Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Aristotel - poetica

Aristotel - poetica

Ratings: (0)|Views: 9 |Likes:
Published by booksellero

More info:

Published by: booksellero on Jan 26, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/28/2013

pdf

text

original

 
ARISTOTEL (384-322 î.e.n.)T/ARISTOTELPOETICAi AStudiu introductiv, traducere şi comerttairiide d M. PIPFW -V:>*T.^Ediţia a IIT-a îngrijită de STELLA PETECELIR AIRIBucureşti, 1998Redactor: EDUARD IRICINSCHIConcepţia grafică a copertei colecţiei: VENI AMIN & VENI AMINTehnoredactare computerizată: LILIANA KIPPER MARIANA MÂRZEAAPI2TOTELOYZ FIEPI POIHTIKHSToate drepturile rezervate EDITURII IRIISBN: 973-97627-9-4 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI A III-APuţine sunt în lume traducerile de o atât de profundă, complexă şi nuanţată înţelegere a gândului aristotelic dinPoetica, gând care, dens, eliptic şi adesea enigmatic exprimat, specific întregii opere a marelui Stagirit, cere oadevărată descifrare înainte de a fi transpus în termenii echivalenţi ai unei limbi moderne; puţine sunt şi interpretărilede o asemenea acuitate încât, pornind de la un aspect sau altul al tratatului, să meargă direcţia esenţă, să reconstituieîn adevăratele ei dimensiuni o întreagă concepţie bine definită despre natura şi legile actului creator, proiectând-o în perspectiva construcţiei organic articulate care este sistemul aristotelic, individualizând-o în raport cu alte tipuri degândire ale autorilor greci sau latini.O asemenea operă n-o putea întreprinde decât un specialist cu un orizont mental capabil să cuprindă şi să înţeleagădin interior spiritualitatea antică, sesîzându-i constantele şi variantele în milenara ei evoluţie. Şi a întreprins-o, înmod magistral, DM. Pippidi (1905-1993), corifeu al studiilor noastre clasice, continuator direct al marilor linii decercetare instituite de lorga şi Pârvan, recunoscut pe plan internaţional drept una dintre cele mai prestigioase perso-nalităţi consacrate studiului literaturii, filosofici, istoriei şi arheologiei antice.Astfel se explică de ce acum, reeditat la peste trei decenii de la precedenta sa apariţie, volumul îşi păstreazănealterată actualitatea — actualitatea perenă a marilor valori, în aceste condiţii, prezenta ediţie, postumă,îndeplinindu-şi unica dar imperativa NOTA ASUPRA EDIŢIEI A III-Adatorie, cea a reproducerii fidele până la ultimul detaliu a ediţiei din 1965, redă cititorului de azi, intact, darulinestimabil oferit culturii noastre de marele profesor şi savant, a cărui prestanţă intelectuală şi integritate morală auiradiat din întreaga sa viaţă şi operă, ca un adevărat model de independenţă spirituală, în orice condiţii.Sub titlul de Anexă au fost adăugate, la sfârşitul volumului, câteva pagini conţinând trimiteri bibliografice sau fugareînsemnări, datate din diverse perioade ulterioare ediţiei din 1965, puse la dispoziţia editurii, care-i mulţumeşte peaceastă cale, de domnul prof. dr. Andrei Pippidi, pagini din care am putea deduce intenţia ilustrului părinte aldomniei sale de a pregăti o nouă ediţie a Poeticii. (Parantezele drepte utilizate pentru completarea cuvintelor  prescurtate în manuscrisul acestor însemnări, ca şi cele prezente pentru a marca Nota asupra ediţiei din 1965, apărutăfără titlu, aparţin editorului.)Cititorul dornic de a aprofunda studiile despre Poeţi ca aristotelică, unele dintre ele menţionate chiar în notele cărţiiîn ediţii anterioare, poate consulta cu folos volumul D.M. Pippidi, Formarea ideilor literare în antichitate, Bucureşti,Editura Eminescu, 1972, rămasa până azi una dintre cele mai importante cărţi de referinţă în domeniu.Aceste studii, alături de cele despre Homersau despre tragicii greci, de traducerea comentată a filosofilor eleaţi saude cele privitoare la religiile antice, reprezintă doar una dintre direcţiile de cercetare urmate de-a lungul vieţii deD.M. Pippidi. Ele constituie, într-un fel, propileele dar şi un permanent plan secund al marii opere arheologic-epigrafice desfăşurate pe parcursul a câteva decenii, a cărei bibliografie, încununată de monumentalul volum, unic înlume, conţinând Inscripţiile din Scythia Minor (Bucureşti, Editura Academiei, 1983), ar ocupa câteva zeci de pagini.Este de dorit şi de sperat ca reeditarea Poeticii să fie urmată de reeditarea operei integrale a copleşitoarei personalităţicare a fost D.M. Pippidi.STELLAPETECEL[NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI A H-A, 1965]
 
într-o primă formă, mult deosebită de acea de astăzi, prezenta traducere a Poeticei lui Aristotel a fost publicată în1940, într-un număr restrâns de exemplare, epuizate în câteva săptămâni. Practic, lucrarea a rămas necunoscută celor mai mulţi, ceea ce explică stăruinţa cu care de-a lungul ultimilor douăzeci de ani mi s-a cerut să pregătesc o ediţienouă, la curent cu studiile publicate între timp, la curent şi cu propriile mele cercetări asupra ideilor literare înAntichitate - unele inedite, altele tipărite începând din 1935 în diferite reviste din ţară şi străinătate.Mulţumită înţelegerii Editurii Academiei R.P.R., realizarea acestei intenţii devine acum posibilă, în condiţii ce facdin vechea lucrare o lucrare nouă. Dacă traducerea însăşi n-a suferit decât schimbări neînsemnate, studiul introductivşi comentariul au fost revăzute şi simţitor sporite, la acestea adăugându-se - sub formă de apendici - mai multe studiispeciale asupra unora din problemele de căpetenie ale doctrinei estetice a celui mai reprezentativ gânditor antic.AIntr-un moment când activitatea-mi de cercetător se îndreaptă spre alte domenii ale ştiinţei Antichităţii, -nu fărănădejdea de a reveni cândva la istoria literelor greceşti şi latine, -volumaşul oferit astăzi publicului reprezintă, îmi place să sper, nu încununarea unei străduinţi încheiate, ci punctul de plecare al unor osteneli viitoare.
 
CUPRINS Notă asupra ediţiei a III-a .....[Notă asupra ediţiei a Il-a, 1965] INTRODUCERE............ARISTOTEL: POETICAI. Imitaţia,esenţă a poeziei şi a celorlalte arte. Felurite soiuri de poezie, după mijloacele cu ajutorul cărora realizeazăimitaţia........5711II. Felurite soiuri de poezie, după obiectele imitate ................III. Felurite soiuri de poezie, după chipul cum realizează imitaţia ....IV. Originea naturală a poeziei, împărţirea în poezie „serioasă" si„hazlie". Dezvoltarea ramurii „serioase": epopeea şi tragedia. Evoluţia tragediei......................................67V. Definiţia comediei. Obârşia şi dezvoltarea ei în comparaţie cu tragedia.Deosebiri între tragedie şi epopee ...........................VI. Definiţia tragediei. Elementele din care e alcătuită, însemnătatealor respectivă.............................................VII. Cel dintâi element al tragediei: subiectul sau mitul. Subiectultrebuie să fie întreg şi de o oarecare întindere..................VIII. Unitatea subiectului ........................................IX. Subiectul trebuie să oglindească universalul. Comparaţie între poezieşi istorie. Cele mai frumoase subiecte ........................X. Subiect simplu şi subiect complex...............................XI. Elementele subiectului complex: peripeţia, recunoaşterea, elementul patetic ..................................................XII. împărţirile cantitative ale tragediei: prologul,episodul, exodul,cântul corului ............................................XIII. Sfaturi în legătură cu stârnirea sentimentelor de milă şi frică.Eroul tragic..............................................XIV. Tragicul brutal şi tragicul artistic. Feluritele chipuri de a stârniemoţia tragică............................................XV. Al doilea element al tragediei: caracterele82 84CUPRINSXVI. Despre feluritele chipuri de recunoaştere folosite de autorii tragici ... 86XVII. Sfaturi dramaturgilor în legătură cu creaţia tragică.............. 87XVIII. Despre intrigă şi deznodământ. Despre deosebirea de structură a tragediei si a epopeii. Desprecor ............................ 89XIX. Alte elemente ale tragediei: graiul şi judecata................... 90XX. Elementele graiului: litera, silaba, particula de legătură, numele,verbul, flexiunea, propoziţiunea............................. 91
 
XXI. Numele: feluritele lui specii, din punctul de vedere al exprimării poetice. Metafora ......................................... 93XXII. Caracterele graiului: exprimare poetică,exprimare comună ...... 95XXIII. Epopeea. Elemente comune cu tragedia. Se deosebeştede istorie................................................. 98XXIV. Alte asemănări şi deosebiri între tragedie şi epopee. Homer,eternă pildă de intuiţie artistică.............................. 99XXV. Probleme de critică literară şi dezlegările lor................... 102XXVI. Comparaţie între tragedie şi epopee. Superioritatea tragediei....... 106COMENTARIUIp. 111-11 p. 119-IIIp. 123-IVp. 128-Vp.l42-VIp. 146-VIIp. 154-VIII p. 157-IXp.l59-Xp.l65-XIp. 166-XII p. 168-XIlIp. 169-XIVp. 174-XV p. 177-XVIp. 180-XVIIp. 183-XVIIIp. 188-XIXp. 191 -XXp. 192-XXI p. 197 - XXII p.199 - XXIII p. 203 - XXIV p. 205 - XXV p. 210 - XXVI p. 216.APENDICII. Variante la ediţia Rostagni...................................... 223II. Aristotel şi Aristofan. în jurul teoriei aristotelice a comediei............ 224III. Aristotel si Tucidide. în marginea cap. IX al Poeticei .............. 237IV. Problema inspiraţiei la Aristotel şi Horaţiu (Poetica XVII -Ad Pisones 309)........................................... 246Bibliografie .................................................... 267Indicele numelor proprii pomenite în textul Poeticei.................. 273Indicele termenilor greci folosiţi în Introducere, Comentariu şiApendici ................................................ 276Indice de materii ................................................ 280ANEXĂ....................................................... 285INTRODUCEREîn forma în care ne-a fost transmis şi în care e înfăţişat astăzi cititorului1, opusculul lui Aristotel fTepiTTOITITIICTÎC - Poetica, cum i se spune obişnuit - reprezintă, fără îndoială, numai o parte a tratatului original.Lucrul se poate deduce, înainte de toate, din-tr-o aluzie a textului la o tratare a comediei din care nu ne-a rămas nici ourma2. Reiese, însă, tot atât de bine, dintr-o serie de referinţe ale aceluiaşi Aristotel în tratatul Despre retorică, încare, pomenind subiecte dezvoltate în opera ce ne interesează, lasă să se înţeleagă că ar fi fost alcătuită din mai multecărţi3. Cum au dovedit-o cercetători recenţi, ipoteza cea mai îndreptăţită pare cea care-i atribuie două: cam de douăori întinderea textului ajuns până la noi4. Şi, pentru că acesta din urmă (cartea I, după toate1 Aproape douăzeci de ani după prima ediţie a acestei lucrări, Poetica a mai fost tradusă în româneşte de ConstantinBalmus (Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1957).2 VI, 1449 b 20-21; XXVI, 1462 b 19. Cf. Fr. Susemihl, De Pocticorum Aristoteleorum căpiţe ultimo, „Rev. dePhilologie", XVIII, 1894, pp. 255-259.3R/7ef.,Ill,1372 a 2; 111,1418 b 2.Oaluzie identică şi în Po/., V (VIII) 7,1341 b39.4 Cu totul izolată e încercarea de demonstraţie a lui G. Galaţi Mosella, tinzând să atribuie Poeticei o singură carte: Lagenesi e îl carattere fondamentale della Poetica di Aristotele, Palermo, 1910, pp. 51.72. Tot atât de puţinconvingătoarele al ta parte, şi tezaD.M. PIPPIDI probabilităţile)5 e închinat ramurii „nobile" a poeziei (epopeea şi tragedia), tot atât de îndreptăţită apare şi presupunerea că partea pierdută ar fi tratat despre ramura „grosolană" ori „muşcătoare" a poeziei, producţiile iambiceşi comice6.La fel cu restul scrierilor ce alcătuiesc astăzi colecţia operelor aristotelice (singura excepţie fiind constituită detratatul despre Statul atenienilor- 'ASrjvaiwv TroXireia - descoperit la sfârşitul veacului trecut într-un papir dinEgipt), Poetica face parte din categoria lucrărilor zise „acroamatice" ale filozofului, cu alte cuvinte a lucrărilor ce nuerau sortite răspândirii în marele public, ci învăţământului: caiete de note destinate să ajute memoria maestrului,formulate precis dar fără căutare, spre deosebire de cele destinate unui cerc larg de cititori - e£wTepiKo\ Xdyoi -scrise cu toată îngrijirea compatibilă cu subiectele tratate, de cele mai multe ori în formă dialogată.întâmplarea, care hotărăşte soarta cărţilor, a făcut ca scrierile exoterice ale lui Aristotel, hărăzite veşniciei, să piară până la una. Ne-au rămas, în schimb, efemerele scrieri acroamatice, notele delui Daniel de Montmollin, La Poctique d'Aristote. Texte primitifet additions nlterieures (Neuchâtel, 1951), potrivitcăreia, în tbrma-i actuală, opusculul aristotelic ar înfăţişa prelucrarea unui text iniţial mai scurt, refăcut şi modificatde autor îndeosebi în capitolele 3, 4, 9, 12, 13, 20, 25. în legătură cu această din urmă lucrare, vezi observaţiile lui K.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->