Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
3Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Carlos Castaneda Invataturile-Lui-Don-Juan

Carlos Castaneda Invataturile-Lui-Don-Juan

Ratings: (0)|Views: 332|Likes:
Published by Raducanu Adrian
Carlos Castaneda Invataturile-Lui-Don-Juan
Carlos Castaneda Invataturile-Lui-Don-Juan

More info:

Published by: Raducanu Adrian on Jan 27, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See More
See less

03/09/2014

pdf

text

original

 
Carlos Castaneda
ÎNVĂŢĂTURILE LUI DON JUAN
The Teachings of don Juan: A Yaqui Way of Knowledge
1972Pentru don Juan — şi cele două persoane care auÎmpărtăşit cu mine accepţiunea sa de timp magic.PREFAŢĂAceasta carte conţine atât etnografie cât şi alegorie. CarlosCastaneda, sub îndrumarea lui don Juan, ne conduce spre acel momentcrepuscular, spre acea spărtura în Univers, între zi şi întuneric, într-olume nu altfel decât a noastră, dar care aparţine cu totul altei ordini arealităţii. Ca să ajungă la ea, s-a folosit de
Mescalito, yerba del diablo
şi
humito-peyote
1
, Datura
şi ciuperci. Dar aceasta nu este o simplă analizăa unor experienţe halucinante, căci manipulările subtile ale lui don Juanau ghidat călătorul, în timp ce interpretările sale dau sens evenimentelorpe care noi, prin ucenicul vrăjitorului, avem prilejul să le experimentăm.Antropologia ne-a arătat că lumea este definită diferit în locuridiferite. Nu numai că oamenii au obiceiuri diferite; nu numai că ei cred înzei diferiţi şi se aşteaptă la destine diferite după moarte. Mai degrabă,putem spune că lumea diferitelor popoare are forme diferite. Chiar şipresupunerile metafizice diferă; spaţiul nu se conformează geometriei luiEuclid, timpul nu formează o curgere continuă, unidirecţională,cauzalitatea nu se conformează logicii lui Aristotel, omul nu este diferitde regnurile nonumane sau viaţa de moarte, aşa cum se întâmplă înlumea noastră. Cunoaştem ceva despre formele acestor alte lumi dinstructura limbilor materne şi din mituri şi ceremonii, aşa cum au fostconsemnate de antropologi.Don Juan ne-a arătat străfulgerări ale lumii unui
brujo
 Yaqui şi, fiind-că ni se înfăţişează ca sub influenţa unor substanţe halucinogene, opercepem cu o realitate care este complet diferită de cea a altor surse.În aceasta constă virtutea specială a acestei lucrări.Castaneda afirmă, pe bună dreptate, că această lume, cu toate dife-renţele ei de percepţie, are logica ei internă. El a încercat să o explicedinăuntru — adică din interiorul experienţelor sale personale, bogate şiintense, în timp ce era sub îndrumarea lui don Juan, mai degrabă decâts-o examineze în termenii logicii noastre. Faptul că el nu poate reuşi întru totul se datorează limitelor pe care cultura şi limba noastră leexercită asupra percepţiei, mai mult decât propriilor sale limite; totuşi,prin eforturile sale, face legătura dintre lumea unui vrăjitor Yaqui şilumea noastră, dintre lumea unei realităţi neobişnuite şi lumea realităţiiobişnuite.Importanţa majoră a actului de a pătrunde în lumi diferite de lumeanoastră — şi, deci, a antropologiei — constă în faptul că experienţa neface să înţelegem că şi lumea noastră personală este un constructcultural. Experimentând alte lumi, vedem lumea noastră aşa cum este şi
1
 Tip de cactus mexican; drog preparat din acesta, care provoacăhalucinaţii; mescalină
 
astfel suntem făcuţi apţi să întrezărim, în treacăt, cum trebuie să fielumea reală, cea aflată la graniţa dintre propriul nostru construct culturalşi celelalte lumi. De aici, alegoria şi etnografia. Înţelepciunea şi poezia luidon Juan ca şi priceperea şi poezia scribului său ne oferă o viziuneasupra nouă înşine şi a realităţii. Ca în orice alegorie adevărată, ceea cevede privitorul trece doar prin ochii lui şi nu are nevoie de o exegeză înlucrarea de faţă.Interviurile lui Carlos Castaneda luate lui don Juan au fost iniţiate pevremea când cel dintâi era student la Antropologie — la Universitateadin California, Los Angeles. Îi rămânem datori pentru răbdarea şi curajulsău, pentru perspicacitatea cu care a căutat şi a făcut faţă provocăriidublei sale ucenicii şi pentru a ne fi relatat detaliile experienţelor sale. Inaceastă lucrare, el ne demonstrează îndemânarea esenţială a unui bunetnograf, capacitatea de a pătrunde într-o lume străină. Cred că a găsit ocale cu inimă.Walter Goldschmidt
Para mi solo recorrerlos caminos que tienen corazon, cualiquier camino que tenga corazon Por ahi yo recorro, y la unica prueba que vale
es
atravesar todo su largo, Y por ahi yo recorro mirando, mirando, sinaliento.
(„Pentru mine, nu există decât călătoria pe căi care au inimă, peorice cale care ar putea avea o inimă. Acolo călătoresc eu, şi singuraprovocare ce merită luată în seamă este să merg până la capăt. Acolocălătoresc eu căutând, căutând, până la epuizare.")Don Juan„... Nu se mai poate încerca nimic mai multdecât să stabileşti începutul şi sensulunui drum infinit de lung. Pretenţiaunei întregiri sistematice şi definitivear fi, cel puţin, o autoiluzie. Perfecţiuneapoate fi atinsă în această privinţă de ucenicul individualdoar în sens subiectiv, prin comunicareaa tot ce a reuşit să vadă."Georg SimmelINTRODUCEREÎn vara anului 1960, pe vremea când eram student antropolog laUniversitatea California, Los Angeles, am făcut mai multe călătorii însud-vest ca să culeg informaţii despre plantele medicinale folosite deindienii din zonă. Evenimentele pe care le descriu aici au început învremea când făceam una dintre aceste călătorii. Aşteptând într-un oraşde frontieră ca să sosească autobuzul Greyhound, stăm de vorbă cu unprieten care îmi fusese ghid şi ajutor pe parcursul acestei cercetări.Deodată, acesta s-a aplecat spre mine şi a şoptit că indianul bătrân cupărul cărunt care stătea la fereastră, ştia multe despre plante, mai cuseamă despre
 peyote.
L-am rugat pe prietenul meu să mi-l prezinte peomul acela.Prietenul meu l-a salutat, apoi s-a dus la el şi i-a strâns mâna. Dupăce au vorbit o vreme, prietenul meu mi-a făcut semn să mă alătur lor,
 
dar brusc m-a lăsat singur cu bătrânul, fără să ne prezinte. Acesta nu s-aarătat câtuşi de puţin jenat. I-am spus numele meu şi el mi-a răspuns cănumele lui era Juan şi că îmi stătea la dispoziţie. Folosea formapoliticoasă de adresare în limba spaniolă. Ne-am dat mâna, la iniţiativamea, apoi am rămas tăcuţi o vreme. Nu era o tăcere jenată, ci o liniştefirească şi relaxată, de ambele părţi. Deşi faţa şi gâtul îi erau zbârcite şi îi trădau vârsta, am rămas surprins de faptul că trupul lui eră agil şimusculos.Apoi i-am spus că voiam să obţin informaţii despre plantelemedicinale. Deşi, în realitate, eram aproape ignorant în ceea ce priveşteplanta
 peyote,
m-am pomenit pretinzând că ştiam multe lucruri,sugerând chiar că s-ar putea să fie în avantajul lui să stea de vorbă cumine. În timp ce eu turuiam de zor, el dădu uşor din cap şi se uită lamine, dar nu spuse nimic. I-am evitat ochii şi am sfârşit prin a sta aşa,unul lângă altul, într-o tăcere deplină. În cele din urmă, după un lungrăstimp, don Juan s-a ridicat şi s-a uitat pe fereastră. Sosise autobuzullui. Mi-a spus la revedere şi a părăsit staţia.Mi-era ciudă că-i spusesem tot felul de bazaconii şi că fusesemprivit de acei ochi remarcabili. Când prietenul meu se întoarse, încercăsă mă consoleze că nu reuşisem să aflu nimic de la don Juan. Îmi explicăfaptul că bătrânul era adeseori tăcut şi rezervat, dar efectul tulburător alacestei prime întâlniri nu dispăru prea repede.Mi-am propus să aflu unde locuia don Juan şi, mai târziu, l-am vizitatde câteva ori. La fiecare vizită pe care i-am făcut-o am încercat să-ldetermin să-mi vorbească despre
 peyote,
dar fără succes. Totuşi ne-am împrietenit şi cercetarea mea ştiinţifică fu uitată sau, cel puţin,canalizată în alte direcţii, care erau cât se poate de îndepărtate deintenţia mea originară.Prietenul care mă prezentase lui don Juan mi-a explicat mai târziucă bătrânul nu se născuse în Arizona, acolo unde ne-am întâlnit, ci eraun indian Yaqui din Sonora, Mexic.La început, l-am privit pe don Juan ca pe un om destul de ciudat, ca-re ştia o mulţime de lucruri despre
 peyote
şi care vorbea spaniolaremarcabil de bine. Dar oamenii cu care locuia credeau că poseda nişte„cunoştinţe secrete", că era un
brujo.
Cuvântul spaniol
brujo
 înseamnă înengleză vraci, vindecător, vrăjitor, fermecător. Semnifică, în esenţă, opersoană care are puteri extraordinare, de obicei malefice.Îl cunoşteam pe don Juan de un an şi abia atunci a început să aibă încredere în mine. Într-o zi, mi-a explicat că avea anumite cunoştinţe pecare i le transmisese un învăţător, un „binefăcător", cum îi spunea el,care îl instruise într-un fel de ucenicie. Don Juan mă alesese, la rândullui, pe mine ca să-i servesc drept ucenic, dar m-a avertizat că trebuiasă-mi iau un angajament foarte ferm şi că instruirea va fi de lungădurată şi foarte dificilă.Descriindu-şi învăţătorul, don Juan a folosit cuvântul
diablero.
Maitârziu am aflat că
diablero
este un cuvânt folosit doar de indienii din So-nora. Se referă la o persoană malefică ce practică magia neagră şi poatesă se transforme într-un animal — o pasăre, un câine, un coiot sau oricealtă fiinţă. Într-una din vizitele mele la Sonora, am avut o experienţăciudată ce ilustrează ceea ce simţeau indienii despre cei numiţi
diablero.
Mergeam cu maşina noaptea, împreună cu doi prieteni indieni când amvăzut un animal ce părea să fie un câine care traversa şoseaua. Unuldintre tovarăşii mei mi-a spus că nu era câine, ci un coiot uriaş. Am încetinit şi m-am oprit la marginea drumului ca să mă uit mai bine la acel

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->