De ce dupa mult timp au fost date Scripturile
Explicarea cuv\u00e2ntului: \u201cCerurile spun slava lui Dumnezeu\u201d
Despre fiziologia (alcatuirea) lumii

Si mai \u00eenainte si acum voua va vorbesc; fie, dar, ca totdeauna sa fiu \u00eempreuna cu voi! Chiar si
sunt totdeauna \u00eempreuna cu voi, daca nu cu prezenta trupului, cu puterea iubirii. Deoarece nu
traiesc pentru altceva, ci pentru voi si ca sa ma \u00eengrijesc pentru m\u00e2ntuirea voastra. Precum
agricultorul alta grija nu are dec\u00e2t lucrarea pam\u00e2ntului si semintele, iar c\u00e2rmaciul pe aceea de a
feri corabia de valuri si a o conduce la liman, tot asa si eu, acum, alta grija nu am dec\u00e2t pe voi cei
care ma ascultati si binele vostru. De aceea va port pe toti \u00een cugetul meu, nu numai aici, ci si
atunci c\u00e2nd sunt acasa. Caci, chiar daca poporul este mult, iar masura inimii mele este mica,

Continuarea spuselor Apostolului nu o amintesc, deoarece nici eu nu ma simt str\u00e2mtorat \u00een
inimile voastre(Sf. Ioan Gura de Aur face aluzie la spusele Sf. Pavel catre corinteni: \u201cO,
corintenilor, gura noastra s-a deschis catre voi, inima noastra s-a largit, \u00een inima noastra nu
sunteti la str\u00e2mtorare; dar str\u00e2mtorare este pentru noi, \u00een inimile voastre.\u201d (6, 11-12)).

De unde se vede aceasta? Am cunoscut multi care mi-au spus ca au facut ceea ce le-am poruncit
eu: am pus r\u00e2nduieli \u00eentre noi si am stabilit sanctiuni pentru cei care se jura si am impus pedepse
pentru cei care \u00eencalca r\u00e2nduielile; pedepse care vi se potrivesc, dovada de cea mai mare
dragoste.

Nu ma rusinez preocup\u00e2ndu-ma de acestea, pentru ca nu o fac din curiozitate, ci din purtarea de
grija vine preocuparea de cele ale voastre. Caci daca nu este rusine pentru doctor sa afle cele
despre bolnav, nici pentru noi nu socotesc a fi ceva rau ca totdeauna sa cercetam cele necesare
pentru m\u00e2ntuirea voastra, \u00een felul acesta, afl\u00e2nd ceea ce va prisoseste si ceea ce va lipseste, sa va
r\u00e2nduim \u00een continuare, cu grija cuvenita, medicamentele necesare.

1. Am aflat asadar acestea prin atenta cercetare si multumim lui Dumnezeu ca nu am semanat pe
pam\u00e2nt pietros, nici nu am aruncat sam\u00e2nta \u00eentre spini si nici nu a fost nevoie sa treaca mult
timp, sa asteptam prea mult pentru a culege roadele. De aceea va am mereu \u00een inima mea, de
aceea nu simt nici osteneala \u00eenvataturii, fiind usurat de c\u00e2stigul pe care-1 dob\u00e2ndesc cei care ma
asculta. Ne este suficienta aceasta rasplata pentru a dob\u00e2ndi noi puteri, pentru a ne da noi aripi,
pentru a ne face sa ne \u00eenaltam \u00een cele de sus si sa ne convingem sa suportam orice osteneala
pentru voi. Pentru ca voi ati aratat multa recunostinta si noi avem datoria sa depunem mai
departe stradania pe care v-am fagaduit-o deja mai \u00eenainte; desi nu-i vad aici prezenti pe toti cei
carora le-am facut aceasta fagaduinta.

Care sa fie, oare, cauza absentei lor? Ce sa-i fi \u00eendepartat de la aceasta cina a noastra
duhovniceasca? Cumva cel care a m\u00e2ncat deja la masa trupeasca a crezut ca nu mai este vrednic
sa vina sa asculte cuv\u00e2ntul dumnezeiesc dupa m\u00e2ncarea cea materiala? Nu au \u00eensa dreptate cei
care g\u00e2ndesc asa. Daca ar fi fost asa, nici Hristos nu ar fi rostit cuvintele acelea lungi si multe
dupa ce a m\u00e2ncat Cina cea de Taina cu ucenicii. Daca ar fi fost necuviincios acest lucru, nici nu
ar fi \u00eenvatat de multe ori multimile \u00een pustie dupa ce mai \u00eenainte le daduse sa man\u00e2nce. Si daca
trebuie sa spunem si ceva care sa para de necrezut, mai ales atunci este folositoare ascultarea
cuv\u00e2ntului dumnezeiesc.

Caci atunci c\u00e2nd esti convins ca, dupa ce man\u00e2nci si bei, este nevoie sa raspunzi si chemarii
pentru adunarea credinciosilor, de multe ori chiar fara sa vrei, te vei arata mult mai cumpatat si
nu vei ajunge sa bei peste masura si nici sa te \u00eembuibi cu multa m\u00e2ncare. G\u00e2ndul si grija de a
merge la biserica te va determina sa man\u00e2nci si sa bei cu masura cuvenita, pentru ca nu cumva,
atunci c\u00e2nd intri \u00een biserica si te amesteci printre frati, sa mirosi a vin sau sa ti se \u00eent\u00e2mple
altceva, care sa provoace pe cei prezenti sa r\u00e2da de tine. Acestea nu le spun pentru voi care
sunteti aici,, ci pentru cei dintre voi care lipsesc, pentru ca prin voi sa le afle si ei. Nu a m\u00e2nca
este piedica \u00een calea ascultarii cuv\u00e2ntului lui Dumnezeu, ci lenevirea. Iar tu, pentru ca socotesti
pacat a nu posti, adaugi un alt rau mult mai mare si mai vatamator, acela de a nu participa la
masa aceasta duhovniceasca si, hranindu-ti trupul, lasi sa moara de foame sufletul. Cum vei
raspunde pentru aceasta?

In ceea ce priveste postul, probabil ca vei invoca slabiciunea trupului. Pentru ascultarea
cuv\u00e2ntului dumnezeiesc, ce poti spune? Slabiciunea trupului nu te \u00eempiedica sa participi la
ascultarea cuvintelor dumnezeiesti. Daca as fi spus ca nimeni dintre cei care au m\u00e2ncat deja sa
nu se amestece cu cei de aici, nimeni dintre cei care au m\u00e2ncat sa nu vina sa asculte \u00eenvatatura,
atunci ai fi avut o scuza. Acum \u00eensa, c\u00e2nd noi tragem de voi, va silim si va chemam sa fiti
\u00eempreuna cu noi, ce motiv mai aveti sa fugiti de noi? Nepotrivit nu este ascultatorul acela care a
m\u00e2ncat si a baut, ci acela care nu este atent la ce se spune, care casca ne\u00eencetat si se pierde, cu
trupul fiind aici iar cu mintea ratacind prin alte locuri. Acela, chiar daca posteste, este cu totul
nepotrivit pentru a asculta \u00eenvatatura. Cel care este atent si veghetor si \u00eesi aduna mintea la cele
spuse, chiar daca a m\u00e2ncat si a baut, poate deveni cel mai bun ascultator.

La tribunalele si sfaturile pag\u00e2nilor s-a impus pe buna dreptate aceasta r\u00e2nduiala si pentru ca nu filozofeaza aceia ca noi. Aceia nu man\u00e2nca numai c\u00e2t trebuie pentru a se hrani, ci at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t sunt gata sa crape si beau de multe ori exagerat de mult. Pentru ca ajung cu totul incapabili de a mai dezbate chestiunile \u00een cauza, si tribunalele si sfaturile lor \u00eenchid la pr\u00e2nz si seara. La noi \u00eensa nu se \u00eent\u00e2mpla asa ceva, ci cel care man\u00e2nca este la fel cu cel care nu man\u00e2nca \u00een ceea ce priveste vigilenta sufleteasca, deoarece nu man\u00e2nca si nu bea at\u00e2t \u00eenc\u00e2t sa-i plesneasca burta si sa i se \u00eentunece ratiunea, ci at\u00e2t c\u00e2t trupul care este slab sa prinda puteri.

2.Dar este destul c\u00e2t am spus despre aceasta problema. Este timpul sa tratam tema omiliei
noastre, desi un g\u00e2nd \u00eemi spune ca nu ar trebui, din pricina celor care lipsesc. Precum o mama
iubitoare, c\u00e2nd este vorba sa puna masa si nu sunt prezenti toti copiii ei, sufera si simte multa
durere, tot asa mi se \u00eent\u00e2mpla mie acum, si vaz\u00e2nd absenta fratilor nostri \u00eemi este greu sa-mi
\u00eemplinesc datoria. Dar voi puteti sa \u00eendepartati de la mine aceasta nehotar\u00e2re. Daca fagaduiti ca
veti transmite acelora fara lenevire si cu exactitate tot ceea ce voi spune, atunci vom depune tot

efortul pentru voi. \u00een felul acesta m\u00e2ng\u00e2iere pentru absenta le va fi acelora \u00eenvatatura iubirii
voastre, iar voi ne veti asculta mai atenti pe noi, stiind ca cele ce veti auzi trebuie sa le
transmiteti si altora.

Pentru ca sa va fie mai clar cuv\u00e2ntul nostru, sa o luam de la \u00eenceput. Am \u00eencercat mai \u00eenainte sa
aflam de ce dupa at\u00e2tia ani au fost date Scripturile? Nu \u00een timpul lui Adam, nici \u00een timpul lui Noe
sau al lui Avraam, ci abia \u00een timpul lui Moise a fost data aceasta carte. Si pe multi \u00eei aud spun\u00e2nd
ca, daca era folositoare, ar fi trebuit sa fie data dintru \u00eenceput; iar daca este nefolositoare, atunci
nu trebuia data nici dupa aceea. Dar acest rationament este gresit. Nu \u00eentotdeauna daca ceva este
folositor mai t\u00e2rziu trebuie dat de la \u00eenceput, dupa cum nici daca ceva este dat de la \u00eenceput
trebuie sa fie bun si sa ram\u00e2na totdeauna dupa aceea. Daca laptele este folositor, nu \u00eenseamna ca
trebuie sa fie dat totdeauna, ci ne este dat numai c\u00e2nd suntem copii; si hrana tare este folositoare
dar nici unuia dintre noi nu-i este data de la \u00eenceput, ci dupa ce iesim din v\u00e2rsta prunciei; iarasi,
si vara este folositoare, dar nu este vara tot timpul; si iarna este folositoare, dar si aceasta trece.
Ce este, asadar? Scripturile nu sunt folositoare? Nu numai foarte folositoare, ci si foarte
necesare. Din care pricina \u00eensa nu ne-au fost date de la \u00eenceput?

Deoarece nu prin scrieri, ci prin lucruri a voit Dumnezeu sa \u00eenvete (educe) firea oamenilor. Ce
\u00eenseamna prin lucruri? Prin intermediul creatiei \u00eensasi. Ajuns ia aceasta problema si adres\u00e2ndu-se
pag\u00e2nilor, care ziceau ca nu am \u00eenvatat de la \u00eenceput din Scripturi cunoasterea lui Dumnezeu,
aminteste-ti ce spunea: \u201cCaci m\u00e2nia lui Dumnezeu se descopera din cer peste toata faradelegea si
peste toata nedreptatea oamenilor care tin nedreptatea drept adevar\u201d (Rom. 1, 18). Deoarece a
vazut ca cuvintele lui au provocat nedumerire si multi, \u00eempotrivindu-i-se, \u00eel \u00eentrebau de unde au
cunoscut pag\u00e2nii adevarul despre Dumnezeu, a completat, spun\u00e2nd: \u201cPentru ca ceea ce se poate
cunoaste despre Dumnezeu le este aratat\u201d (Rom. 1, 19). Cum le este aratat?

Cum puteau sa-L cunoasca pe Dumnezeu? Si cine L-a aratat pe El lor? Caci Dumnezeu S-a aratat
acestora (neamurilor), zice. \u00een care fel? Ce prooroc a trimis, ce evanghelist, ce \u00eenvatator, din
moment ce Scripturile nu erau \u00eenca? \u201cCele nevazute ale Lui\u201d - spune - \u201cse vad de la facerea
lumii, \u00eenteleg\u00e2ndu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fam
cuv\u00e2nt de aparare\u201d (Rom. 1, 20). Ceea ce spune aceasta \u00eenseamna ca adica a asezat creatia la
mijloc \u00een fata ochilor tuturor, pentru ca din lucrurile lui sa \u00eentelegem pe creator. Lucru despre
care si altcineva spunea: \u201cIar daca se minuneaza de putere si de lucrare, sa \u00eenteleaga din acestea
cu c\u00e2t este mai puternic Cel care le-a facut\u201d (\u00eentelepciunea lui Solomon 13, 4). Din maretia si
frumusetea fapturilor se vede masura facatorului lor. Ai vazut maretia? Admira puterea
facatorului. Ai vazut frumusetea? Minuneaza-te de \u00eentelepciunea mesterului. Pe care si proorocul
vaz\u00e2ndu-o a zis: \u201cCerurile spun slava lui Dumnezeu.\u201d

Raspunde-mi, cum spun? Glas nu au, nici gura si nici limba? Cum spun, atunci? Prin \u00eensasi
vederea lor. C\u00e2nd vezi frumusetea, marimea, \u00eenaltimea, asezarea, forma, curgerea at\u00e2t de lunga a
timpului, \u00eentocmai ca atunci c\u00e2nd auzi o voce, esti \u00eenvatat prin vedere si te \u00eenchini facatorului,
Celui ce a facut acest corp (univers) bun si minunat. Tace cerul, dar vederea acestuia scoate glas
ca de tr\u00e2mbita stralucitor, \u00eenvat\u00e2ndu-ne prin mijlocirea ochilor, si nu prin aceea a auzului. Caci
din fire simtul acesta (al vederii) este si mai fidel si mai clar dec\u00e2t celalalt (al auzului).