amor\u0163ire care st\u0103p\u00e2ne\u015fte sufletul omului este alungat\u0103 de \u00een\u0163elesul slovei sfinte, iar p\u0103catul nu-\u015fi
g\u0103se\u015fte cu u\u015furin\u0163\u0103 s\u0103l\u0103\u015fluire \u00een el.
1 Efeseni 4,5.
Sf\u00e2ntul Ioan zguduie con\u015ftiin\u0163ele ascult\u0103torilor s\u0103i cre\u015ftini: \u201eSpune\u0163i-mi, v\u0103 rog, care din cei de
fa\u0163\u0103 ar putea, dac\u0103 i-a\u015f cere, s\u0103-mi spun\u0103 un psalm sau un text din dumnezeie\u015ftile Scripturi? Nici
unul! \u015ei nu-i numai aceasta groz\u0103via. Groz\u0103via este alta, c\u0103 suntem at\u00e2t de nep\u0103s\u0103tori fa\u0163\u0103 de cele
duhovnice\u015fti, pe c\u00e2t suntem de iu\u0163i, ba mai iu\u0163i dec\u00e2t focul, fa\u0163\u0103 de cele satanice. De v-a\u015f \u00eentreba
de \u015fti\u0163i c\u00e2ntece de lume, c\u00e2ntece de dragoste, c\u00e2ntece desfr\u00e2nate, a\u015f vedea c\u0103 mul\u0163i le \u015ftiu pe de
rost \u015fi le c\u00e2nt\u0103 cu mult\u0103 pl\u0103cere. Dar ce scuz\u0103 g\u0103si\u0163i c\u0103 nu \u015fti\u0163i un text din Scriptur\u0103? \u201eNu-s
c\u0103lug\u0103r mi se va r\u0103spunde! Am femeie \u015fi copii, \u015fi trebuie s\u0103 m\u0103 \u00eengrijesc de casa mea\u201d! Ei bine,
scuza aceasta v\u0103 pierde, socoti\u0163i c\u0103 numai c\u0103lug\u0103rilor li se cuvine s\u0103 citeasc\u0103 dumnezeie\u015ftile
Scripturi, c\u00e2nd de fapt voi ave\u0163i cu mult mai mult\u0103 nevoie dec\u00e2t c\u0103lug\u0103rii, pentru c\u0103 voi tr\u0103i\u0163i \u00een
lume, voi v\u0103 r\u0103ni\u0163i \u00een fiecare zi; \u015fi de aceea voi ave\u0163i mai cu seam\u0103 nevoie de leacul Sfintelor
Scripturi. Prin urmare, a socoti de prisos citirea Sfintelor Scripturi este cu mult mai r\u0103u dec\u00e2t a
nu le citi. Astfel de g\u00e2nduri sunt g\u00e2nduri dr\u0103ce\u015fti\u201d2.
2 Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur, Omilii la Matei, Bucure\u015fti, 1994, pag. 6-7.
Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur are un singur scop: m\u00e2ntuirea tuturor credincio\u015filor. Spune at\u00e2t de
frumos: \u201eC\u0103ci nu este paji\u015ftea aceasta nem\u0103noas\u0103, neprimitoare de semin\u0163e, neaduc\u0103toare de
spice, ci eu sunt nes\u0103tul, c\u0103ci nu vreau s\u0103 se m\u00e2ntuiasc\u0103 pu\u0163ini, ci to\u0163i. \u015ei dac\u0103 unul r\u0103t\u0103cit se
pierde \u015fi eu m\u0103 pierd \u015fi m\u0103 v\u0103d urm\u0103tor acelui P\u0103stor care avea nou\u0103zeci \u015fi nou\u0103 de oi, dar alerga
dup\u0103 cea pierdut\u0103\u201d!
Aceast\u0103 modalitate de biciuire a con\u015ftiin\u0163elor adormite \u00eensemna perceperea corect\u0103 a ceea ce
voia s\u0103 spun\u0103, dar \u015fi un semn de amenin\u0163are pentru potrivnicii care c\u0103lcau \u201em\u0103rg\u0103ritarele\u201d \u00een
picioare.
Predica vie necesit\u0103 o tr\u0103ire \u015fi o jertf\u0103 deosebit\u0103. C\u00e2t despre sfin\u0163enia vie\u0163ii Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103
de Aur, literatura cre\u015ftin\u0103 patristic\u0103 ne transmite aceast\u0103 m\u0103rturie: \u201eAva Atanasie ne spunea
despre Iania, sora episcopului Adelfie, care relata: C\u00e2nd Ioan Gur\u0103 de Aur, episcopul
Constantinopolului a fost surghiunit \u00een Cucuson, a g\u0103zduit \u00een casa noastr\u0103. C\u00e2t a stat la noi am
avut mare \u00eendr\u0103znire \u015fi dragoste c\u0103tre Dumnezeu. Fratele meu, episcopul Adelfie, mi-a spus:
C\u00e2nd a murit Fericitul Ioan \u00een surghiun, m-a cuprins o durere de nesuferit, c\u0103 acest b\u0103rbat,
dasc\u0103lul \u00eentregii lumi, care a \u00eenveselit cu cuvintele sale Biserica lui Dumnezeu, n-a adormit \u00eentru
Domnul pe scaunul s\u0103u. \u015ei eu m-am rugat lui Dumnezeu, cu multe lacrimi, s\u0103-mi arate \u00een ce stare
se afl\u0103 el. Dup\u0103 ce m-am rugat mult\u0103 vreme, \u00eentr-o zi, am c\u0103zut \u00een extaz \u015fi am v\u0103zut un b\u0103rbat
frumos la chip, care m-a luat de m\u00e2na dreapt\u0103 \u015fi m-a dus \u00eentr-un loc frumos \u015fi sl\u0103vit. Acolo mi-
a ar\u0103tat pe predicatorii credin\u0163ei \u015fi pe dasc\u0103lii Bisericii. Eu m\u0103 uitam de jur \u00eemprejur s\u0103 v\u0103d pe
cel pe care \u00eel doream, pe marele Ioan. Dup\u0103 ce mi-a ar\u0103tat pe to\u0163i \u015fi mi-a spus numele fiec\u0103ruia,
m-a apucat iar\u0103\u015fi de m\u00e2n\u0103 \u015fi m-a scos afar\u0103. L-am urmat \u00eentristat c\u0103 n-am v\u0103zut \u00eempreuri\u0103 cu
p\u0103rin\u0163ii pe cel \u00eentru sfin\u0163i, Ioan. La ie\u015fire, cel ce st\u0103tea la poart\u0103, v\u0103z\u00e2ndu-m\u0103 trist, mi-a spus:
\u201eNici unul dintre cei care vin aici nu iese \u00eentristat!\u201d. Eu i-am r\u0103spuns: \u201eAceasta \u00eemi este durerea,
c\u0103 n-am v\u0103zut cu ceilal\u0163i dasc\u0103li pe preaiubitul meu Ioan, episcopul Constantinopolei\u201d.
Acela m-a \u00eentrebat iar\u0103\u015fi: \u201eVorbe\u015fti de Ioan, Dasc\u0103lul poc\u0103in\u0163ei?\u201d \u201eDa\u201d!, i-am r\u0103spuns eu. \u201ePe el,
2
Leave a Comment