CENTRALE DE INCALZIRE PE BIOMASA

Sistemele de incalzire cu biomasa utilizeaza materii vegetale si organice, precum lemnul, rezidurile agricole si chiar deseurile urbane in scopul generarii de caldura. Aceasta caldura poate fi transportata si utilizata acolo unde se cere, pentru incalzirea si ventilarea cladirilor individuale sau in retea si chiar in procesele industriale. Sistemele de incalzire cu biomasa sunt diferite fata de combustia conventionala realizata in sobe pe lemn sau in seminee, prin controlul amestecului de aer si de biocombustibil in scopul maximizarii randamentului si minimizarii emisiilor. Ele includ si un sistem de distributie care transporta caldura de la locul combustiei la beneficiar. Multe sisteme de incalzire cu biomasa includ un mecanism de alimentare automata cu biomasa. In figura alaturata se prezinta un sistem comercial de capacitate mica de incalzire cu biomasa.

Centrala termica cu biomasa

Incalzirea cu biomasa nu este o noutate. Din cele mai vechi timpuri oamenii utilizeaza sobe si cuptoare alimentate cu lemn pentru a se incalzi. Dezvoltarea sistemelor de incalzire cu biomasa cu alimentare automata a inceput in anii 70 in Scandinavia, atuci cand pretul petrolului a explodat. Astazi exista o multime de sisteme care functioneaza la scara mondiala si care utilizeaza diferite biomase.

Cu toate acestea multi specialisti in incalzire cat si publicul larg nu sunt informati asupra rentabilitatii, eficacitatii si fiabilitatii sistemelor de incalzire cu biomasa. Din cauza problemelor asociate emisiilor de gaz cu efect de sera, recent accentul a fost pus pe inlocuirea combustibililor conventionali cu surse de energie care se regenereaza, ceea ce a determinat cresterea interesului pentru sistemele de incalzire cu biomasa deoarece aceasta are asigurata reinnoirea. Incalzirea cu biomasa ofera numeroase avantaje propietarului sau comunitatii locale, in cazul unei retele de incalzire urbane. Acest tip de sistem poate inlocui resursele costisitoare de energie conventionala, cum sunt combustibilii fosili si electricitatea, cu resurse locale de biomasa. Biomasa este adesea disponibila gratis sau la costuri scazute, sub forma rezidurilor sau a produselor secundare neinteresante pentru industrie (de ex. Industria forestiera sau agricultura). Datorita utilizarii biomasei sunt diminuate rezidurile globale de poluanti si de gaz cu efect de sera; consumatorul este protejat contra variatiilor bruste si imprevizibile ale preturilor la combustibili fosili; sunt create noi locuri de munca la nivel local pentru colectare, preparare si livrare de materiale utilizabile. Sistemul de distributie a caldurii provenite de la centralele de incalzire cu biomasa faciliteaza de asemenea si recuperarea rezidurilor termice rezultate din producerea de energie electrica sau din procedee termice, asa incat aporturile de caldura pot fi transferate unor grupuri de cladiri sau chiar unor comunitati, totul in functie de conceptul retelei de incalzire urbana. Sistemele de incalzire cu biomasa presupun costuri de investitii mai mari decat cele ale sistemelor conventionale pe conbustibili fosili. In plus, calitatea biomasei variaza mai mult decat cea a conbustibililor fosili, care e relativ normalizata. Livrarea, depozitarea si manipularea sunt mai complexe si cer spatii mai mari. Toti acesti factori cer o implicare si o atentie crescuta din partea operatorilor acestor sisteme. Sistemele de incalzire cu biomasa sunt mai avantajoase fata de cele cu combustibili fosili atat prin costul combustibilului utilizat cat si a cheltuielilor de aprovizionare relativ scazute.

Data fiind

complexitatea si dimensiunea sistemelor automatizate de

incalzire, ele sunt in general utilizate in sectoarele industrial, comercial, institutional si comunitar. Ele sunt de obicei situate in zone rurale sau industriale unde restrictiile asupra emisiilor de poluanti sunt mai putin severe, unde este facilitat acesul vehicolelor de aprovizionare, unde echipamentele de manipulare a biomasei, cum sunt incarcatoarele, sunt deja amplasate iar mana de lucru calificata pentru a exploata un astfel de sistem de incalzire industrial este mai usor de gasit. Sistemele de incalzire cu biomasa sunt bine adaptate nevoilor procedeelor industriale deoarece multe dintre ele necesita un aport continuu de caldura. Sistemele de incalzire cu biomasa sunt mai eficace si ridica mai putine probleme tehnice, producand, in cursul unui an, o cantitate constanta de caldura al un nivel apropiat de capacitatea lor nominala de productie. Aceasta maximizeaza economiile prin inlocuirea cantitatilor mari de combustibili fosili scumpi, justificand astfel costurile de investitii initiale mai mari si costurile suplimentare in mana de lucru pentru functionarea sistemului. Aceasta sectiune descrie sistemele de incalzire cu biomasa si pietele carora le sunt accesibile, incluzand mai ales retelele de incalzire urbana, cladirile individuale, institutiile, centrele comerciale si aplicatiile legat de procedee industriale. In final sunt prezentate consideratii generale proprii sistemelor de incalzire cu biomasa. Un sistem de incalzire cu biomasa este compus dintr-o centrala de incalzire, un sistem de distributie a caldurii si dintr-un sistem de aprovizionare cu biomasa. Aceste trei elemente sunt descrise detaliat in urmatoarele sectiuni.

Tipuri constructive focare cu arderea biomasei

Focar plan, fara rascolire, ardere in straturi linistit Acest tip de cazane au o functionare discontinua, in sensul ca mai intii se face o alimentare cu combustibil pe gratar, dupa care se lasa sa arda combustibilul. Din aceasta cauza, exista o zona de curgere preferentiala a aerului. Exista deci o

ardere neuniforma, zgurificari locale si in final zgurificarea copmbustibilului, moment in care functionarea cazanului se opreste.

Gaze ardere, fum FOCAR Combustibil Usa incarcare combustibil Bara, gratar Usa cenusar Aer proaspat Cenusar Gratar plan fara rascolire

In acelasi moment in focar se gasesc si particule arse care se urca ducinduse spre canalul si cosul de fum, dar si particule care ard, facind parte din patul de ardere. Acest tip de focar se gaseste instalat pe cazanele de tip DUBAL, AIACS, F25, CIC.

Cazanul trebuie oprit, realimentat si reaprins. De aceea astfel de cazane au rangamente scazute (50-60%). Mai amintim de asemenea ca inconveniente tehnice si functionarea greoaie, incarcare manuala, descarcare manuala a zgurii.

Arderea pe un gratar mecanizat de tip lant In acest caz avem de aface cu o ardere in etape succesive. Acest tip de gratar este specific pentru arderea carbunilor cu puteri calorice intre 30-50 kj/kg, cu umiditate mica, carbuni cu cenusa greu fuzibila.

Buncar combustibil solid

Bolta spate

Ecran de radiatie spate

Ecran de radiatie lateral Ecran de radiatie fata

Limitator de strat Bare de gratar Roti dintate de antrenare Guri de insuflare, alimentare cu aer Guri de insuflare aer Gratar mecanizat

Bolta fata

Zavor de zgura

Put de zgura

Combustibilul solid poate ajunge la dimensiuni ridicate (0-400mm). Limitatorul de strat regleaza inaltimea stratului de combustibil (40-400 mm), altfel spus regleaza debitul de combustibil. Barele de gratar formeaza un gratar cu fante pentru aerul insuflat.

Acest tip de gratar cu ardere in faza succesive are avantajul unei alimentari mecanice cu combustibil, deci avantajul unei functionari continue. Dozarea se realizeaza corespunzator cu cu timpul necesar arderii cu aer insuflat. Spre sfirsitul gratarului, unde arde cocsul, se produce zgurificarea. Bucatelele de zgura sunt evacuate printr-un put de zgura.

Arderea pe un gratar mecanizat cu impingere directa cu rascolire Fenomenul de rascolire specific acestui gratar (Figura 4), consta in miscarea mecanizata prin care se realizeaza inaintarea stratului de combustibil, afinarea si aerarea acestuia in acelasi timp cu spargerea crestelor de zgura. Acest tip de gratar este specific arderii combustibilului solid cu putere calorifica intre 9000-11000 kj/kg cu continut ridicat de umiditate. Datorita acestei miscari a barelor de gratar, procesul de ardere este mai bun decit in cazul anterior. Datorita acestei miscari lespezile de zgura se disloca si se sparg. Exista totusi posibilitatea de formare a zgurei abia in partea finala a gratarului, fenomenul fiind mult mai redus decit in cazul anterior. Bolta spate Buncar combustibil solid Ecran de radiatie spate

Ecran de radiatie lateral

Ecran de radiatie fata

Limitator de strat Bolta fata Bare de gratar Sistem de articulare a barelor mobile Dispozitiv hidraulic de antrenare Canale aer proaspat Tambur de zgura

Put de zgura

Gratar mecanizat cu impingere directa cu rascolire

Arderea pe un gratar mecanizat GIR cu impingere rasturnata, cu rascolire puternica Aceasta varianta de gratar reprezinta o imbunatatie a schemei anterioare. Se poate prevedea orice inclinare a barelor de gratar, astfel incit sa se portiveasca cel mai bine pe tipul de combustibil solid. In cazul de fata avem barele de gratar pozitionate vertical.

Bolta spate Buncar combustibil solid

Ecran de radiatie spate

Ecran de radiatie lateral

Ecran de radiatie fata Limitator de strat Bare de gratar Bolta fata Sistem de articulare a barelor mobile

Tambur de zgura Concasor de zgura Canale aer proaspat Put de zgura Dispozitiv hidraulic de antrenare Gratar cu impingere rasturnata cu rascolire

Miscarea barelor de gratar se face in sus si in jos (in contrasens unele fata de altele). Ca urmare a acestei miscari combustibilul aprins avem de aface cu o impingere rasturnata a combustibilului. In acelasi timp avem si o recirculare a

combustibilului deja aprins spre buncar, ceea ce conduce la o aprindere inferioara a acestuia, uscindu-l, deci pregatindu-l pentru ardere. Randamentul maximal se obtine atunci cind bolta fata trebuie este paralela cupanta gratarului. In acest caz gazele de ardere calzi se intorc spre zona initiala de ardere, aducind aporturi substantiale de caldura spre zona de uscare si aprindere. In cazul acestui gratar se combina aprinderea inferioara cu cea superioara. Miscarea barelor de gratar nu permite aglutinarea zgurii; rupe permanent zgura. Acest tip de gratar este prevazut pentru combustibil solid cu o putere calorifica de aproximativ 7000 kj/kg.

Schema unei centrale termice de incalzire pe biomasa O centrala de incalzire cu biomasa cuprinde un anumit numar de unitati de incalzire. Acestea asigura o capacitate suficienta pentru a raspunde nevoilor de caldura (punandu-se in lucru unitati suplimentare daca cererea creste), reduc riscul asociat unei intreruperi de aprovizionare cu biomasa care ar putea compromite productia de caldura (celelalte unitati pot compensa un deficit de combustibil al unitatii principale) si maximizeaza utilizarea biomasei cu costul cel mai scazut (utilizand in primul rand biomasa cea mai ieftina si numai cand e necesat pe cea mai scumpa). Conform descrierii lui Arkay si Blais (1996), cele patru tipuri de unitati de producere de caldura care se pot regasi intr-o centrala de incalzire cu biomasa, clasate crescator in functi de pretul unitatii de caldura produse, sunt urmatoarele: 1) Sistem de recuperare a caldurii: caldura mai ieftina este in general furnizata de un sistem de recuperare a caldurii. Anumite centrale d eincalzire cu biomasa pot fi situate in apropierea unor echipamente de producere a electricitatii ( de ex. Un motor cu piston care actioneaza un generator) sau de un procedeu termic care emana caldura. Aceasta caldura, altfel pierduta, poat fi recuperata de un sistem de recuperare de caldura la costuri minime sau nule.

2) Sistem de combustie a biomasei: un sistm de combustie a biomasei produce caldura prin arderea biocombustibilului si este prin definitie inima unei centrale de incalzire cu biomasa. Costul unitar al caldurii produse este relativ scazut atunci cand este utilizata o biomasa ieftina si sistemul de combustie functioneaza la o incarcare relativ constanta, apropiata de capacitatea sa nominala. Sistemul de combustie a biomasei va raspunde, pana la capacitatea sa nominala de productie, nevoilor de caldura pe care sistemul de recuperare a caldurii nu le satisface. 3) Sistem de incalzire de varf: datorita caracteristicilor operationale si costurilor crescute de investitii, un sistem de combustie cu biomasa poate fi conceput ca sa furnizeze suficienta caldura ca sa raspunda cererilor obisnuite, dar poate sa nu fie suficient unor cereri de varf ocazionale. Sistemul de incalzire de varf va furniza fractiunea de cerere anuala de caldura care nu poate fi satisfacuta de sistemul de combustie cu biomasa. Sistemul de incalzire de varf utilizeaza in multe cazuri surse de energie conventionale si prezinta un cost de investitie mai scazut dar si costuri crescut cu combustibilul. In unele cazuri, sistemul de incalzire de varf este utilizat in perioadele in care cererea de caldura este foarte scazuta. In aceste conditii, sistemul de combustie cu biomasa ar fi ineficace sau ar genera niveluri inacceptabile de emisii (fum). 4) Sistem de incalzire de urgenta: un sistem de caldura d eurgenta este utilizat atunci cand mai multe sisteme de producere de caldura sunt oprite, ca urmare a lucrarilor de intretinere sau a intreruperii aprovizionarii cu combustibil. Sistemul de incalzire de urgenta are in general aceleasi caracteristici ca si sistemul de incalzire de varf, adica costuri de investitie scazute dar costuri cu combustibilii crescute. Sistemul de incalzire de varf este des utilizat ca sistem de incalzire de urgenta pentru sistemul de combustie cu biomasa si astfel nici un alt sistem suplimentar de urgenta nu este inclus in centrala de incalzire.

Intr-un sistem de combustie a biomasei, elementul principal al unei centrale de incalzire cu biomasa, biocombustibilul este transferat prin sistemul de ardere

trecand prin diferite etape succesive, dintre care multe sunt ilustrate in figura 2 si descrise mai jos: zona de descarare a biocombustibilului: daca combustibilul pe baza de biomasa nu este disponibil in apropiere, el este livrat intr-o zona de descarcare unde spatiul trebuie sa fie suficient pentru a permite circulatia fara dificultate a autovehicolelor de livrare. Zona de depozitare a biocombustibilului: pentru a permite o alimentare constanta cu biocombustibil pe perioada cea mai lunga dintre doua aprovizionari consecutive, trebuie sa existe depozitata o anumita cantitate de biomasa. Biomasa poate fi ingramadita la exterior sub un acoperis protector sau la interior intr-un rezervor sau intr-un siloz. Mai ieftina, depozitarea la exterior are dezavantajul expunerii la precipitatii si contaminarii cu murdarie a biomasei. Alimentarea cu biocombustibil: deplasarea biomasei din spatiul de stacaj in camera de ardere se poate face manual (de ex. incarcare cu bile de lemn din cuptoare exterioare), automatizat (de ex. printr-un colector cu surub fara capat sau banda rulanta) sau printr-o combinatie de manevre manuale si automatizate. Performanta sistemelor integral automatizate poate fi afectata de diversitatea biomasei si de prezenta unor bucati inghetate, de forma neregulata sau contaminate (de ex. cu cabluri sau manusi). Transferul biocombustibilului: deplasarea biomasei pana in camera de ardere este numit trasfer de biocombustibil. In sistemele automatizate acest transfer se face cu ajutorul unui surub fara capat sau cu un sistem similar si un aparat care masoara debitul de intrare a biocombustibilului in camera de ardere. Camera de ardere: biomasa este introdusa intr-o camera de ardere inchisa unde este arsa in conditii controlate de un sistem care determina cantitatea de aer admisa in functie de cererea de caldura. In cazul sistemelor automatizate, debitul de intrare a biocombustibilului in camerea de ardere est de asemenea controlat. Utilizarea materialelor refractare la

caldura permite o conservare mai buna a caldurii la interiorul camerei de ardere. Pentru a facilita o ardere cat mai completa, anumite camere de ardere sunt dotate cu un gratar pe care sta biocombustibilul si care permite aerului, care intra deasupra, sa treaca prin biocombustibil. In sistemele mai complexe, gratarul se misca pentru a permite o distributie cat mai uniforma a biocombustibilului pe suprafata de ardere, pentru a transporta biocombustibilul in zonele de ardere cu nivele de debit de aer diferite, cat si pentru a deplasa cenusa la extremitatea camerei de ardere. Gazul cald care se emana paraseste camera de ardere trecand printr-o camera secundara de ardere dotata cu un schimbator de caldura sau, daca camera de ardere are deja o astfel de dotare, direct in sistemul de evacuare a gazului. Schimbator de caldura: caldura produsa in camera de ardere este transferata sistemul ide distributie a caldurii prin interpunerea unui schimbator de caldura. Pentru cuptoarele instalate la exterior, o camasa de apa izolata, plasata la exteriorul camerei de ardere serveste de obicei ca schimbator de caldura. Sistemele de ardere a biomasei de capacitate mare utilizeaza serpentine avand ca fluid purtator de caldura apa, vaporii sau uleiuri termice. Ridicarea si stocarea cenusilor: camera de ardere trebuie golita de cenusa depusa si de cenusa transportata de gazul de emisie. In functie de tipul sistemului, cenusa este extrasa maual sau automatizat. Cenusa antrenata de emisia de gaz poate sa se depuna in camera de ardere secundara, sau in schimbatorul de caldura (care la randul sau necesita curatare), poate sa se elimine in atmosfera odata cu emisia d egaz sau poate fi retinuta intrun sistem de colectare a particulelor (un epurator de emisii de gaz). Cosul si sistemul de evacuare: gazele de ardere sunt evacuate in atmosfera. Sistemele mici utilizeaza curentii naturali generati de gazele calde; sistmele mari utilizeaza ventilatoare pentru a impinge aer la interiorul camerei de ardere ca sa expulzeze gazul. Ventilatoarele plasate

la baza cosului pot fi de asemenea utilizate pentru a aspira gazele emise la exteriorul camerei de ardere. In afara echipamentelor descrise mai sus, exista o serie de instrumente si sisteme de control mai mult sau mai putin complexe care permit supervizarea, in functie de cerere, a functionarii sistemului de ardere a biomasei, pot varia injectia de aer si, in sistemele automatizate, debitul de intrare a biomasei, mentinand un mediu de munca sigur. Sistemele de ardere a biomasei sunt disponibile intr-o gama vasta de echipamente care variaza in functie de modalitatile de injectare a

biocombustibilului si a aerului, de conceptia camerei de ardere si a gratarelor, de tipul de schimbator de caldura si de natura sistemului de tratare a emisiilor d egaz si de cenusi. Cu exceptia centralelor foarte mari de incalzire, sistemele de ardere a biomasei pot fi clasate in trei categorii generale, functie de capacitatea sistemului de alimentare: Sisteme mici cu alimentare manuala (50-280 kW): sisteme, in general cuptoare exterioare, care ard bucati de lemn si utilizeaza apa calda pentru a distribui caldura. Sisteme mici cu alimentare automatizata (50-500 kW): sisteme care utilizeaza biocombustibil in particule si care au un sisteme de ardere in doua faze ( adica cu o camera de ardere secundara) si un incalzitor pentru apa calda cu tuburi (adica un tub care transporta gazele calde de emisie prin apa care trebuie incalzita). Sisteme intermediare de alimentare (400 kW si peste): sisteme care utilizeaza un sistem de alimentare cu particule de biomasa integral automatizat si care e dotat de obicei cu un sistem de ardere cu gratar, fix sau mobil, si cu un incalzitor cu tuburi integrat sau juxtapus, pentru a incalzi apa, vaporii sau uleiurile termice.

In afara acestor categorii generale, exista multe sisteme de ardere a biomasei concepute pentru a functiona cu biocombustibili cu caracter particular sau care raspund unor cerinte particulare de incalzire.

Zona de descarcare a biocombustibililui

Sistem suplimentar de incalzire pentru varf de consum si de siguranta

Cos de fum Schimbator de caldura

Decantor particule

Apa calda

Zona de stocare a biocombustibilului

Transferul biocombustibilului

Zona de alimentare cu biocombustibiul

Focar

Preluare si stocare a cenusii

Centrala de incalzire cu biomasa

Dimensionarea sistemului de ardere a biomasei in raport de sarcina de varf este un element central inca de la conceptie. Obiectivul principal este de a minimiza intr-un ciclu de viata costurile globale legat de furnizarea caldurii. Exista doua conceptii generale in ceea ce priveste dimensionarea unui sistem de ardere a biomasei: sarcina de baza si sarcina de varf. Alegerea uneia sau alteia din aceste metode de conceptie depinde de variabilitatea sarcinii, de costurile biomasei si a combustibililor traditionali, precum si de disponibilitatea de capital si de alti factori specifici proiectului. Abordarea functie de sarcina de varf este mai des intalnita in cazul instalatiilor mari care fac subiectul, intr-o maniera constanta, unei cereri mari de energie. Abordarea in functie de sarcina de baza este mai des utilizata pentru instalatiile mici care servesc aproape exclusiv incalzirii incaperilor sau atunci cand sarcina este variabila. In tabelul alaturat este prezentata o comparatie intre cele doua abordari.

Metode de concepere pentru dimensionarea unui sistem de ardere a biomasei Sarcina de baza Sarcina de varf

Descriere (principii de concepere) Maximizarea rentabilitatii a printr-o Determinarea sarcinii maxime de

subdimensionare

sistemului

de incalzire (adica a sarcinii de varf) si sistemului de

ardere a biomasei pentru a raspunde supradimensionarea

majoritatii sarcinilor de incalzire (adica ardere a biomasei cu un factor de sarcinii de baza). Reducerea investitiei siguranta pentru a se asigura ca initiale si a dimensiunii sistemului de eventualele sarcini extreme

incalzire de varf care functioneaza cu neprevazute vor putea fi satisfacute. combustibili fosili. Avantaje - permite sistemului de incalzire sa - Minimizeaza utilizarea de combustibili functioneze pana aproape de fosili;

capacitatea maxima in cea mai mare - maximizeaza utilizarea de biomasa; parte a timpului, ceea ce asigura un - permite o crestere energetica cu cost randament sezonier mai crescut; permite reducerea costurilor scazut (daca costul biomasei e mic); de - procura un surplus de capacitate pentru cerinte viitoare.

investitie de o maniera semnificativa;

pemite

un

control ce

mai

bun

al un

sistemului,

ceea

determina

randament energetic maximal si emisii mai scazute. Dezavantaje - este necesar un sistem conventional - un sistem mai mare creste costurile pentru a raspunde sarcinilor maximale de investitie (si consturile cu mana de ocazionale (adica a sarcinilor de varf); lucru pentru functionarea sa);

- va fi crescut consumul de combustibili - variatiile de sarcina, tipice sistemelor fosili; de incalzire, fac ca sistemul de ardere biomasei sa trebuiasca sa

- sarcina de baza va fi afectata de a cresterea cererii in viitor;

functioneze cea mai mare parte a

- o crestere a consumului energetic timpului pentru o sarcina partiala. trebuie acoperita de combustibili Aceasta reduce randamentul sistemului si creste utilizarea de biocombustibil; - atunci cand un sistem de incalzire nu e utilizat la capacitate, este susceptibil de a genera emisii crescute (fum) si de a opera in conditii de ardere instabila.

conventionali scumpi.

In cazurile in care exista o variatie sezoniera foarte mare a cererii de caldura si atunci cand cererea de incalzire iarna trebuie adaugata nevoilor industriale satisfacute pe parcursul anului, pot fi utilizate doua sisteme de ardere a biomase: o unitate mica pentru nevoile sezonului estival si o unitate mult mai mare pentru perioada de iarna. In perioadele d evarf cele doua pot functiona simultan. Aceasta configuratie permite functionarea fiecarei unitati la un nivel apropiat de capacitatea sa nominala, crescand astfel randamentul si reducand emisiile. In plus, aceasta permite furnizarea de caldura chiar daca unul dintre sisteme este oprit pentru lucrari de intretinere.