• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
 
ANTI-AROGANŢA1. Aspecte teoretice Începem prin a circumscrie aria semantică a noţiunii de aroganţă. Conformdicţionarului explicativ, aroganţa reprezintă o “purtare obraznică şi sfidătoare;atitudine de mândrie dispreţuitoare”. În constelaţia semantică a cuvântului aroganţă mai găsim dogmatismul,absolutismul, intoleranţa, inflexibilitatea în gîndire, habotnicia. Toate acesteadenotă mai multe deficienţe de educaţie, un mediu care a favorizat autoritarismulşi lipsa de creativitate, a creat false certitudini, că anumite lucruri se potinterpreta, rezolva şi decide numai într-un anumit fel. Incapacitatea de a vedea şialte căi, alte soluţii este în primul rând o deficienţă a gândirii, o insuficientăexersare a unui anumit fel de gândire –
gândirea laterală sau creativă.
Cei cu o gândire dogmatică, în mod fatal predispuşi la aroganţă, sunt convinşi căun anumit aranjament al informaţiilor este dat pentru totdeauna, că anumiteconcluzii şi adevăruri pe care le posedă sunt imuabile, veşnice şi de necontestat,uitând că iluzia certitudinii a fost o capcană în care mintea omenească a căzut denenumărate ori, că o concluzie ce pare inevitabilă şi absolută reprezintă la unmoment dat poate doar limitele gândirii lor – de informare, de cultură, depercepţie.Trebuie să pornim în combaterea aroganţei de la următoarea abordare:percepţiile indivizilor sunt arbitrare, credinţele lor şi adevărurile în care cred suntderivate din experienţa lor individuală sau din experienţa generală a unei culturisu subculturi, a unui anumit mediu sau grup social. Trebuie să ştim, şi să învăţămcum să explicăm şi altora că orice concepţie, orice părere şi orice idee poatesuscita îndoieli – dar nu ideile, concepţiile şi părerile sunt o problemă, ci credinţaoarbă că doar părerile
mele
, ideile
mele
şi credinţele
mele
sunt cele adevărate. În primul rând, nu trebuie să excludem că şi alţii gândesc, nu neapărat ca noi, căşi alţii fac raţionamente, folosind informaţia ce este, teoretic, la îndămâna tuturor,dar nu ajung la aceleaşi concluzii cu noi.2. Tehnici pentru combaterea aroganţei2.1 Contracararea clişeelor şi etichetelor Ca orice element al comunicării, cuvintele, numele, noţiunile, conceptele auapărut şi sunt folosite în scopul manevrării, procesării, organizării şi clasificăriiinformaţiei. Acestea contribuie la alcătuirea unor modele mentale, care pe lângăfaptul că ne ajută în a ne descurca în realitatea complexă, ne şi impun o anumităintrpretare a realităii, ne dictează de multe ori modul în care interpretăm mediul,fie că sunt justificate sau nu. Există şi cuvinte/expresii care denumesc mituri, şi
1
 
care, în loc să se conformeze unor elemente din mediu, din contră, ne dicteazămodul în care interpretăm ceva, creînd la modul propriu o realitate pentru cei ceoperează cu ajutorul lor. De multe ori, această realitate a “imaginarului” este multmai puternică decât faptele, care , ca într-un delir colectiv, sunt interpretate înmod iraţional, privind din afară. Clişeele/locurile comune reprezintă expresii,intens vehiculate în vorbirea curentă, în media sau în discursul politic, cereprezintă de multe ori “ancore” pentru profesioniştii manipulării. Expunemcâteva clişee, intens vehiculate în discursul politic din ultimii ani: “grija faţă decetăţean”, “educaţia – prioritate naţională”, “societatea în tranziţie”, “firavademocraţie”, “democraţia originală”, “sărac şi cinstit”, “grija pentru cetăţean”,“lupta anticorupţie”, “combaterea sărăciei”, “creşterea economică”, “internaţionalasocialistă”, “integrarea europeană”, “elemente destabilizatoare”, “interese străinepoporului nostru”, “revitalizarea industriei, comerţului şi turismului”, “o viaţă maibună”, “discursuri alarmiste şi răuvoitoare”, “noi nu ne vindem ţara”. Rugămcititorii să nu înţeleagă de aici că am fi împotriva semnificaţiei de bază expuse,unele din clişee fiind principii, tendinţe, dorinţe şi aşteptări fireşti, generoase şidemne de toată lauda. Vrem să atragem atenţia asupra modului, uneori direct şigrosolan,alteori extrem de rafinat, prin care aceste “semnale” sunt folosite îndiscursuri manipulatorii. Mai amintim că repetiţiile frazelor, sintagmelor, cuvintelor şi numelor de persoane creează familiaritate şi reacţie pozitivă în momentulreîntâlnirii lor, tocmai din cauza frecvenţei cu care au fost şi sunt folosite.Reminiscenţa “limbii de lemn” în percepţia cetăţenilor, mai ales a celor în vârstă,utilizarea frazelor şablon, integrate în conştiinţa multora în cadrul ritualurilor dinperioada comunistă (şedinţe de partid, învăţământ politic, discursuri oficiale etc.)fac oportună folosirea acestora pentru a manipula auditoriul. Majoritateamanipulatorilor exploatează blocajul mental datorat familiarităţii – sunt propusemodele, scheme de acţiune, activităţi familiare auditoriului, chiar dacă acestea nusunt de loc verificate ca eficienţă şi productivitate, ba chiar prezintă viciisubstanţiale şi conduc la ineficienţă. Sunt binecunoscute clişeele - “să ne deastatul, că de-aia e stat” , “geniul Carpaţilor care dă indicaţii la orice şi se pricepela toate”, “noi vorbim despre lucruri serioase, nu prostii – chiar dacă soluţiilepropuse sunt prosteşti”, “aveţi răbdare, suntem într-o tranziţie dificilă şi complexă – face trimitere la generaţia de sacrificiu – cei 20 de ani” etc. Ca exerciţiu, văputeţi propune să analizaţi şi să demontaţi cât mai multe clişee şi falseraţionamente utilizate de către politicieni.………atitudini şi comportamente, exemple……MANAGEMENTUL “PORCIN” AL INFORMAŢIILOR ŞI IDEILOR PRIMITEUn test interesant ar fi sa puneti un inidvid arogant să modereze şi să filtrezeideile în cadrul uneu şedinţe de brain-storming sau să decidă ce informaţie esterelevantă sau nu.Vom vedea atunci la lucru tipul de gîndire care a condus la ineficienţă socială şiorganizaţională multe firme, instituţii publice sau, chiar mai rău grupuri în carecreaţia este o aşteptare firească – cercetarea, inovarea şi schimbarea.
2
 
Definirea atitudinii “porcine”
 În căutarea confortului propriu, şi cu o empatie redusă, managerul de acest tipcaută doar temele, abordările şi soluţiile pe care le consideră conforme cu modulsău de a gândi, selectând foarte repede şi fără scrupule doar ceea ce considerăel valoros, fără a se asigura dacă ceea ce are o exprimare neconformă cupropria gândire este aşa cum crede, şi fără a întreba măcar sau a lăsa timp declarificare, fără a parcurge măcar întreaga ofertă.Rezultatul selecţiei îl conduce în final la concluzia că ceea ce au produs ceilalţieste complet nesemnificativ, iar el trebuiie să refacă, să pună în loc şi sămuncească “în locul altora”. Găseşte câteva lucruri, reface, reformulează şiprobabil se regăseşte pe sine, aşa cum este – cu prejudecăţile şi limitele sale. În acest moment, aroganţa şi-a atins obiectivul , ceilalţi lucrători sunt anihilaţi iar arogantul şef triumfă. Aşadar, cel mai violent are dreptate, iar atitudineaconciliantă, reflexivitatea sunt sacrificate pentru un anumit fel de operativitate.Operativitatea porcului care a găsit un măr pe placul lui şi aruncă tot mălaiul dintroacă.2.2. Contracararea negaţieiA spune
nu
reprezintă o tactică foarte comodă, mai ales când doreşti să tefoloseşti de clişeele, prejudecăţile şi locurile comune frecvent utilizate. Este unmecanism categoric şi lipsit de echivoc, mai ales când te foloseşti de inerţiapercepţiei publicului pentru a combate propuneri, proiecte, deschideri inovatoareşi care necesită un anumit efort de înţelegere. De obicei, cei ce mizează pecomoditatea, confortul mental şi prejudecăţile oamenilor au un mare aliat natural în toate acestea. Negaţia mai are tendinţa de a deveni o etichetă permanentă, lacare poţi recurge cu succes, iar marele avantaj ce reiese de aici este că nu maisunt puse în discuţie premisele raţionamentului din care a izvorât. Se prea poateca în momentul în care eticheta a fost emisă lucrurile să fi stat chiar aşa, dar  între timp situaţia a evoluat, eticheta nu mai este valabilă, dar este folosită înscop propagandstic. Eticheta şi tendinţa căreia I se asociază sunt păstrate pânăcând sunt îndepărtate de alt mod de a percepe şi a gândi, şi, din păcate, persistămai mult decât motivele şi contextul ce le-au generat. Mai mult, nu este uşor săpui în discuţie etichetele, fiindcă negaţia se opune prin definiţie unei asemeneaexaminări. Dacă unii dintre voi vă mai amintiţi de etichetele şi sloganele negativepuse manifestanţilor din Piaţa Universităţii, partidelor din opoziţie cu ocaziamineriadelor - “golani”, “animale”, “drogaţi”, vânduţi occidentului”,“destabilizatori”, “noi muncim nu gândim”, “moarte intelectualilor” - atunci, săştiţi că aceste etichete trăiesc în conştiinţa multora şi că vor fi folosite atunci cândva fi vremea, dacă nu vor fi fiind şi acum. Mai puteţi observa încrâncenarea,violenţa şi agresivitatea agenţilor puterii actuale atunci când se solicităreevaluări, rejudecarea unor situaţii şi fapte care au constituit la un moment dat
3
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...