Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
9Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Deficienta de auz (eseu)

Deficienta de auz (eseu)

Ratings: (0)|Views: 2,140|Likes:
Published by daria
Deficienta de auz
Deficienta de auz

More info:

Published by: daria on Jan 30, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/07/2014

pdf

text

original

 
 DEFICIENTA DE AUZ
CUPRINS:I. ISTORICUL DEFICIENTEI DE AUZ:1. In lume:
Literatura de specialitate consemnează existenta unor preocupări foarte vechi fata dedeficienţii senzorial în general In lucrarea „Despre simţurile celor care simt„, Aristotel afirmaca cine s-a născut surd acela devine apoi mut. În Codicele lui Justinian se găsesc reflectate1
 
atitudinile societatii fata de surzi si sunt stipulate drepturile pe are aceştia le aveau. SpaniolulPedro Ponce de Leon este primul care a folosit limbajul oral (vorbirea articulata) ca forma ademutirii Juan Pablo Bonet, pe la 1600, a folosit alfabetul dactil pentru formareacomunicării verbale, dar si limbajul scris, oral si mimico-gesticular.In secolele XIX si XX , specialiştii ruşi aduc si ei o contribuţie interesanta Dintre ceimai cunoscuţi, citam pe V.I. Flery, G.A. Gurtiev, A.F.Ostogradschi, A.I.Diacikov, LV.Zankov, s.a, care au contribuit la fundamentarea psihopedagogia a învatamântului pentrucopii cu deficiente de auz.Pentru învăţarea limbii de câtre persoanele handicapate de auz, s-a aplicat o tehnica bazata pe imitaţie , asemănătoare cu principiul învatarii vorbirii la copilul mic normal, cat si otehnica similara cu formarea deprinderii de a comunica într-o limba străina Ambele tehnici aufost cunoscute sub numele de „metoda naturala „ Având în vedere toate aceste demersuri, din punct de vedere metodologic, pentru învăţarea limbii au fost structurate trei metode principale:1) metode care folosesc, preponderent limbajul oral (metode orale);2) metode are folosesc, preponderent, limbajul scris (metode scrise);3) metode combinate (metode mixte), care fac apel si la mijloacele auxiliare (dactileme,labiolectura si mimico-gesticulaţie).
2.In Romania:
Este cunoscut faptul ca în surdopsihopedagogie aceste metode mai poarta denumirea sidupă locul unde s-au dezvoltat, astfel, se remarca metodele : italiana, franceza, germana,austriaca, belgiana, etc. Foarte cunoscuta si apreciata este si metoda româneasca pentrudemitizare preferata în multe scoli europene. În tara noastră, preocupările pentru handiacapatiide auz exista de peste 100 de ani. Astfel, în 1893 ia fiinţa o instituţie şcolara pe lângă locuinţaDr.Carol Davila, care devine apoi o secţie a azilului „Elena Doamna “ si, ulterior , aInstitutului pentru surdomuţi de la Focşani ( 1865 ) . Sunt informaţii si cu privire la existentaunui institut particular, mult mai devreme în Dumbrăveni ( 1828 ).În 1924, în Legea Invatamântului se stipulează ca în unele scoli vor funcţiona clasespeciale pentru handicapati, în care vor preda absolvenţi sau titulari angajaţi prin concursdupă un stagiu preliminar de 2 ani în activitati cu diferite categorii de deficienţi.În prezent, în tara noastră funcţionează grădiniţe, scoli generale, scoli profesionale sitehnice pentru hipoacuzici si surzi.
II. EVOLUTIA CUNOSTINTELOR DESPRE DEFICIENTA DE AUZ:1. Terminologie:
Temenii folosiţi atât în ştiinţa, cât si în limbajul obişnuit, pentru a desemna persoanelecu tulburări de auz, sunt : surdo-mut, surdo-vorbitor, deficient de auz, disfuncţional auditiv,hipoacuzic, handicapat de auz, asurzit.La început, s-a folosit termenul de surdomut, făcându-se referire la persoanele care si-au pierdut auzul înainte de însuşirea limbajului verbal (până la 2-3 ani). Dar ulterior s-aconştientizat faptul ca între surditate si muţenie nu exista o legătura indestructibila. Termenulsurdo-vorbitor se refera la deficientul de auz demutizat si la cel asurzit, care a reuşit sa-siînseasvorbirea până la pierderea auzului; hipoacuzicul este deficientul de auz cureziduuri auditive, iar surditatea totala poarta denumirea de cofoza.2
 
Surditatea este urmarea unui deficit organic instalat la nivelul unuia din segmenteleaparatului auditiv, ce poate duce la mutitate, ca o consecinţa a surdităţii.De studierea acestui tip de deficienta si de găsirea unor metode si tehnici de recuperaresi integrare sociala, compensare, instrucţie si educaţie se ocupa surdo-psihopedagogia sau psihopedagogia deficitului de auz ca ramuri ale ştiinţei defectologice.Surdo-psihopedagogia studiază:- cauzele surdităţii,- prevenirea factorilor de risc- particularităţile dezvoltării psihice a persoanelor cu deficiente de auz;- constata si explica timpul si gradul surzeniei, în vederea intervenţiei (timpanoplastie),tehnice (protejare) si compensator-auditive ;- elaborează principiile încadrării în sistemul şcolar special si general, cât si în societate si înactivitatea productiva;- studiază particularităţile vieţii si activităţii copilului cu deficienta de auz în familie, înmediul social si evidenţiază importanta factorilor sociali si educativi în formarea personalităţiilui;- studiază si stabileşte cauzele si consecinţele imediate si îndepărtate ale pierderii auzului,- principiile si metodele generale si speciale de demutizare, în raport cu timpul disfuncţieiauditive ( surd, hipoacuzic, asurzit ),- metodologia recepţiei vorbirii prin labiolectura a emiterii si corectării vorbirii cu si faraajutorul aparaturii electroacustice.
III. CARACTERIZAREA GENERALA A HANDICAPUL DE AUZ:
Oamenii au cinci simţuri cu ajutorul cărora experimentează lumea înconjurătoare,simţurile fiind uneltele cu care învăţăm si comunicăm. Când se naşte, copilul are minteadeschisă si pregătită pentru recepţionarea informaţiilor prin toate aceste simţuri. Cu câtinformiile primite sunt mai numeroase, cu atât copilul va putea înţelege lumeaînconjurătoare si se va integra mai bine în societate.Auzul este critic pentru dezvoltarea vorbirii si a limbajului în general. De aceea estefoarte important ca pierderea de auz să fie descoperită cât mai devreme cu putinţă, întrucât oîntârziere în dezvoltarea vorbirii si a limbajului poate fi evitată dacă există o amplificaresuficientă a sunetelor.Handicapul de auz aparţine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale(din care face parte si deficienta de vedere) si reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parţială a auzului. Prin instalarea unui deficit auditiv, activitatea si relaţiile individului culumea înconjurătoare sunt puternic perturbate. Atunci când handicapul de auz există de lanaştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie), dificultăţile în însuşirea limbajului decătre copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muţeniei care însoţeşte pierderea totală aauzului. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziţia structurilor verbale sinu se intervine în sens recuperator, se instalează un proces de involuţie la nivelul întregiiactivităţi psihice.Putem spune că, în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are dreptconsecinţă mutitatea (copilul devenind surdomut), dispariţia simţului auditiv la câţiva anidupă însuşirea limbajului de către copil determină dificultăţi în menţinerea nivelului atins,chiar regresii în plan verbal (din punct de vedere al vocabularului, al intensităţii vocii sau alexprimării gramaticale).3

Activity (9)

You've already reviewed this. Edit your review.
Sem Dark liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
Chirila Paula liked this
ISLUCA liked this
Judit Marian liked this
ct12ego liked this
Alexandra Ursei liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->