Redactor SANDU SINGER
Culegere computerizat\u0103 Cristina Popa
\u00a9 Editura HASEFER a F.C.E.R.
Carte editat\u0103 cu sprijinul Guvernului Rom\u00e2niei
Departametul pentru Protec\u0163ia Minorit\u0103\u0163ilor
\u015fi cu sprijinul Funda\u0163iei SOROS
pentru o societate deschis\u0103
ISBN 973-9235-27-1

Cu c\u00e2\u0163iva ani \u00een urm\u0103, \u00eentr-o zi torid\u0103 de var\u0103, m\u0103 aflam la Masada, impun\u0103toarea fort\u0103rea\u0163\u0103 de la hotarul
r\u0103s\u0103ritean al Israelului, ridicat\u0103 pe o st\u00e2nc\u0103 la 500 de metri deasupra celui mai jos loc din lume, \u201eLacul de asfalt"
sau Marea Moart\u0103.
Aproape orbit de soare, m\u0103 str\u0103duiam s\u0103 cuprind cu ochii, p\u00e2n\u0103 departe, un peisaj halucinant \u00een pustietatea sa, cu
de\u015fertul pietros al Iudeii prelungit spre Iordania, cu locuri legate de amintirea biblicului rege David sau de
\u00eenceputurile cre\u015ftine, precum Qumranul esenienilor \u015fi al celebrelor manuscrise aici descoperite \u00een nisip.
Privind steagul alb-albastru purt\u00e2nd steaua abia amintitului rege evreu \u00eenaintea c\u0103ruia aici, la Masada, depun
jur\u0103m\u00e2ntul solda\u0163ii din trupele blindate ale statului Israel, ascultam cuvintele ghidului.
Ele evocau ultimul moment al rezisten\u0163ei \u00eenaintea for\u0163ei romane care se consumase \u00een acest decor \u00eempietrit, \u00een
prim\u0103vara anului 73, dup\u0103 ce Titus cucerise Ierusalimul \u015fi n\u0103ruise templul gigantic al lui Herodes, ridicat pe
temeliile celui, aproape legendar, al lui Solomon.
Era povestea unui gest eroic, al zelo\u0163ilor de la Masada condu\u015fi de Eleazar ben Iair, ap\u0103r\u0103tori ai acestei ultime
cet\u0103\u0163i independente a vechiului Israel \u2014 \u00eenaintea spulber\u0103rii evreilor \u00een toate punctele cardinale \u2014, ce au
preferat moartea prin sinucidere robiei pe via\u0163\u0103.
Era, de fapt, o istorie pe care \u2014 mi-am amintit-o brusc atunci \u2014 o citisem ca student, compar\u00e2nd sf\u00e2r\u015fitul
iudeilor de la Marea Moart\u0103 cu cel al dacilor din Carpa\u0163i, tot \u00eenaintea acvilei romane, c\u00e2teva decenii mai t\u00e2rziu.
A\u015fa mi-a revenit \u00een minte finalul R\u0103zboiului iudaic al lui Iosephus Flavius, martor al \u00eenfr\u00e2ngerilor evreie\u015fti de
acum aproape dou\u0103 milenii, \u00een acea zi \u00een care, la Masada, am \u00een\u0163eles cel mai bine, poate, cultul memoriei din
civiliza\u0163ia evreilor de ast\u0103zi.
\u00een felul s\u0103u Iosephus Flavius a fost un personaj tragic. Membru al unei familii preo\u0163e\u015fti a Templului, rud\u0103 cu
dinastia elenistic\u0103 a Ha\u015fmo-neilor, cunosc\u0103tor al Torei \u015fi al practicilor ascetice din de\u015fert, apropiat al fariseilor
din Ierusalim \u015fi exaltator al iudaismului, Iosef ben Matitiahu a fost, \u00een acela\u015fi timp, produsul unui sincretism
cultural, admir\u00e2nd greco-romanitatea \u015fi for\u0163a imperiului roman.
Un imperiu care i-a \u00eenfruntat \u015fi nimicit patria, dar despre care el, evreul scriind \u00een aramaic\u0103 \u015fi t\u0103lm\u0103cindu-\u015fj
opera \u00een grece\u015fte \u2014 adopt\u00e2nd

chiar modelul Tucidide, recunoscut \u00een discursurile pres\u0103rate prin tot textul, nu s-a sfiit s\u0103 vorbeasc\u0103 cu respect. Ca \u015fi Herodes
ziditorul de temple \u015fi amfiteatre unde au fost \u00een\u0103l\u0163ate statui \u2014 ne afl\u0103m, nu trebuie uitat, \u00eentr-o lume unde legea mozaic\u0103
interzicea chipul cioplit \u2014, Iosephus Flavius a fost un \u201emodern", un om al timpului s\u0103u. Considerat de tradi\u0163ia rabinic\u0103 un
duplicitar \u015fi un tr\u0103d\u0103tor, el a fost, \u00een fapt, un lucid \u00eentre mul\u0163i fanatici sau a\u015ftept\u0103tori ai lui Mesia. A fost un om al p\u0103cii \u00eentr-o
vreme a r\u0103zboiului, el \u00eensu\u015fi fiind chemat de coreligionari s\u0103 organizeze trupele evreie\u015fti din Galileea, ce s-au opus zadarnic
lui Flavius Vespasianus, generalul lui Nero, devenit la r\u00e2ndu-i \u00eemp\u0103rat \u00een iulie 69. Era acela\u015fi Vespasianus care 1-a luat
prizonier pe autorul nostru dup\u0103 asediul cet\u0103\u0163ii Iotapata, care 1-a e-liberat apoi d\u00e2ndu-i \u015fi numele genetic al Flaviilor, care 1-a
\u0163inut \u00een preajma sa \u015fi a fiului s\u0103u Titus, \u00een Orient ca \u015fi la Roma. Aici \u015fi-a scris Iosephus, \u00eentre 75 \u015fi 79 ceea ce romanii au
numit Bellum ludaicum \u015fifot aici a \u00eencheiat c\u0103tre 93-94, a\u015fijderea \u00een grece\u015fte, Antichit\u0103\u0163ile iudaice \u2014 \u00een spiritul celor romane
scrise de Dionisie din Halicarnas \u2014, oper\u0103 \u00een care gustul pentru precizie \u015fi detaliu al istoricului evreu s-a aflat \u00een largu-i.
Nu mai pu\u0163in, \u00eentre scrierile sale grece\u015fti elaborate \u00een r\u0103stimpul petrecut \u00een \u201ecaput mundi" \u2014 \u015fi care au fost, pe c\u00e2t se pare,

realizate gra\u0163ie mecenatului unui bogat c\u0103rturar, studios al lui Homer, Epaphroditos \u2014 \u00eenc\u0103 se prenum\u0103r\u0103 Contra lui Apion,
oper\u0103 polemic\u0103 f\u0103c\u00e2nd apologia iudaismului \u015fi d\u00e2nd informa\u0163ii pline de interes despre antisemitismul primului secol al
Principatului roman, ca \u015fi cunoscuta autobiografie, \u201eVia\u0163a" sa, ce pare a fi fost ad\u0103ugat\u0103 unei a doua edi\u0163ii a \u201eAntichit\u0103\u0163ilor"
dac\u0103 judec\u0103m dup\u0103 propria-i m\u0103rturisire: \u201eTrebuie, cred, s\u0103 adaug aici \u2014 scria Iosephus \u2014 tot ce am f\u0103cut \u00een via\u0163a mea \u015fi
care nu a fost consemnat \u00een R\u0103zboiul iudaic" (Flavius Iosephe, Autobiogaphie, Ed. A. Pelletier, Paris, 1959, LXXIV, 43).
Pragmatic, realist, el \u015ftia \u015fi afirma \u2014 cu un curaj din care nu a lipsit, desigur, o und\u0103 de firesc oportunism \u2014 c\u0103 Roma este o
putere mult prea mare pentru a fi \u00eenfruntat\u0103, c\u0103 evreii sunt meni\u0163i unei \u00een\u0163elegeri cu st\u0103p\u00e2nii lumii. \u015ei culmea, o spunea acest
iudeu \u00een chiar timpul c\u00e2nd patria sa devenea locul fundamentalei \u015fi definitivei neg\u0103ri a trec\u0103toarei \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ii a Cezarilor, \u00een
favoarea celeilalte \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ii, cere\u015fti, a lui Mesia, cel anun\u0163at de profe\u0163ii Vechiului Testament; dar, curios, o spunea f\u0103r\u0103 a \u015fti
ceva semnificativ despre ceea ce f\u0103ptuiser\u0103 \u00eentru spirit, pe p\u0103m\u00e2ntul Palestinei, evreul Isus Cristos \u015fi discipolii s\u0103i \u00een vremea
apostolic\u0103 \u015fi evanghelic\u0103. Paradoxal, Iosephus Flavius \u2014 cel n\u0103scut \u00een chiar anul c\u00e2nd celebrul Pontius Pilat era rechemat \u00een
Italia, cel trecut prin mediul esenie-nilor at\u00e2t de lega\u0163i de epoca iudeo-cre\u015ftin\u0103, cel ajuns la Roma \u00een chiar anul incendierii
neroniene puse \u00een seama cre\u015ftinilor \u2014 r\u0103m\u00e2ne un izvor decisiv pentru istoria evreiasc\u0103, dar nea\u015fteptat de t\u0103cut \u00een ceea ce
prive\u015fte acea parte cre\u015ftin\u0103, crescut\u0103 din iudaism, care a contribuit esen\u0163ial la

cl\u0103direa unei noi civiliza\u0163ii. Pentru a extinde paradoxul, voi ad\u0103uga c\u0103 tocmai marii c\u0103rturari \u015fi teologi cre\u015ftini ai epocii
patristice au fost cei care, folosind din plin scrierile sale, au fost cei care au f\u0103cut elogiul european al lui Iosephus Flavius:
pentru Eusebiu din Cesarea el a fost cel mai celebru evreu al timpului s\u0103u, iar pentru Ieronim numele ce i se potrivea era cel
de \u201eTit Liviu grec" (Graecus Livius).
Cu o elegan\u0163\u0103 stilistic\u0103 din care nu lipse\u015fte filonul de retorism \u2014 un exeget modern scria undeva c\u0103 Iosephus s-a n\u0103scut
pentru a fi rabin, dar soarta 1-a f\u0103cut retor! \u2014, autorul nostru nu are spirit critic foarte ascu\u0163it, se complace \u00een autoflat\u0103ri,
pozeaz\u0103 adesea \u00een salvator, \u00een timp ce nara\u0163ia sa este punctat\u0103 de descrieri de comploturi, de preziceri \u015fi de vise, ceea ce a
f\u0103cut ca textele lui Iosef ben Matitiahu s\u0103 fi fost la fel de mult dezb\u0103tute \u015fi controversate, ca \u015fi personalitatea autorului.
Ceea ce nu i se poate r\u0103pi \u00eens\u0103 istoricului evreu este meritul, pe care abia epoca modern\u0103 \u00eel va \u00een\u0163elege mai bine, de a fi f\u0103cut

chiar textul \u201eVie\u0163ii" sale, acum o mie nou\u0103 sute de ani: \u201eam oferit volumele mele \u00eemp\u0103ra\u0163ilor \u00een\u015fi\u015fi, pe c\u00e2nd evenimentele
erau \u00eenc\u0103 aproape sub ochii no\u015ftri" (op. cit., LXV, 361).
Acest apologet lucid al adversarului care ni-1 aminte\u015fte \u00eentruc\u00e2tva pe bizantinul Cristobul din Imbros, un alt imitator al lui
Tucidide, ce elogia pe du\u015fmanul Bizan\u0163ului \u015fi cuceritorul acestuia, Mahomed al II-lea, a fost un autor foarte bine \u015ftiut \u00een
Europa Bizantin\u0103 \u015fi grecofil\u0103 a Rena\u015fterii: edi\u0163ia princeps a scrierilor lui Josephus Flavius ap\u0103rea, \u00een grece\u015fte, la Basel \u00een
1544, cu traducere francez\u0103 \u00een 1558 \u015fi german\u0103 \u00een 1592, cu multe reedit\u0103ri \u00een mediile protestante din Olanda, Elve\u0163ia \u015fi
Germania secolelor XVII \u015fi XVIII.
Ca o curiozitate, aproape, autorul R\u0103zboiului iudaic a fost \u015ftiut de rom\u00e2ni pe o filier\u0103 maghiar\u0103 a epocii Luminilor, unul
dintre t\u0103lm\u0103citorii asidui ai Scolii Ardelene, Ioan Barac \u2014 elev al reforma\u0163ilor din Aiud \u015fi Cluj \u2014 public\u00e2nd la Bucure\u015fti, \u00een
1821, \u201er\u0103sipirea cea de pe urm\u0103 a Ierusalimului... scoas\u0103 din cartea lui Iosif Flavie", cu o versifica\u0163ie simpl\u0103, s\u0103lt\u0103rea\u0163\u0103, de
coloratur\u0103 folcloric\u0103: \u201e\u00eent\u00e2i s-au stricat Gadara,/ Care s-a topit ca ceara".
Traducerea rom\u00e2n\u0103 ce urmeaz\u0103 s-a f\u0103cut ini\u0163ial dup\u0103 o versiune german\u0103, realizat\u0103 \u00een buna descenden\u0163\u0103 a marilor edi\u0163ii
Iosephus Flavius datorate savan\u0163ilor germani (cea de la Berlin 1885-1894, cea de la Leipzig 1886-1896), fiind rev\u0103zut\u0103 dup\u0103
originalul elin \u015fi confruntat\u0103 cu alte edi\u0163ii mai recente.

\u00een urm\u0103 cu 1960 de ani, c\u00e2nd cel de al doilea \u00eemp\u0103rat al Romei, Tiberiu, murea probabil asasinat la Misenum,
l\u0103s\u00e2ndu-\u015fi tronul, pentru scurt\u0103 vreme, nepotului s\u0103u poreclit de solda\u0163i Caligula \u201eCizmuli\u0163\u0103", la Ierusalim venea
pe lume Iosephus, care avea s\u0103 ocupe un loc de seam\u0103 \u00een galeria celebrilor istorici ai antichit\u0103\u0163ii greco-ro-mane.
Destinul s\u0103u aparte prezint\u0103 tulbur\u0103toare asem\u0103n\u0103ri cu unii dintre ei: comandantul de cavalerie din Liga ahean\u0103
Polybios din Megalopolis s-a num\u0103rat printre cei 1000 de ostateci, adu\u015fi la Roma dup\u0103 \u00eencheierea celui de-al
treilea r\u0103zboi macedonean. \u00eemprietenindu-se cu Publius Cornelius Scipio Aemilianus, al\u0103turi de care particip\u0103 la
blocada \u015fi cucerirea Cartaginei \u015fi la asediul Numan\u0163iei, din du\u015fman al romanilor, ajunge autorul unei istorii
universale \u00een 40 de c\u0103r\u0163i \u00een care urm\u0103re\u015fte fantastica ascensiune a Romei republicane de la o simpl\u0103 putere
local\u0103, la invincibila st\u0103p\u00e2n\u0103 a \u00eentregului bazin mediteranean. Gloria lui n-a fost contestat\u0103 de compatrio\u0163ii s\u0103i,
supu\u015fi de romani, sub \u00eenvinuirea de \u00eenalt\u0103 tr\u0103dare, ci s-a bucurat de stima posterit\u0103\u0163ii, opera sa neajung\u00e2nd, din
p\u0103cate, \u00een \u00eentregime, p\u00e2n\u0103 la noi. Modelul lui Polybios a fost atenianul Tucidide: \u00eenainte de a deveni istoricul

cucerirea cet\u0103\u0163ii .aliate Amphipolis, fiind biruit de mai destoinicul general spartan Brasidas. Aceast\u0103 \u00eenfr\u00e2ngere i-
a adus lui Tucidide un exil de 20 de ani, r\u0103gaz \u00een care nenorocosul strateg s-a documentat temeinic asupra
r\u0103zboiului dintre Atena \u015fi Sparta biruitoare, descriindu-1 \u00eentr-o capodoper\u0103, din p\u0103cate neterminat\u0103.
Tat\u0103l lui Iosephus f\u0103cea parte dintr-un trib sacerdotal iar, prin muna lui, el descindea din familia regilor
Ha\u015fmonei. A fost el \u00eensu\u015fi preot al Templului din Ierusalim; str\u0103vechii editori ai operei sale \u00een grece\u015fte \u015fi \u00een
latine\u015fte \u00eel denumeau: \u201ehierosolymitanus sacerdos" \u015fi \u201eheroicus", spre a sublinia eroismul de care a dat dovad\u0103 \u00een
timpul particip\u0103rii sale la r\u0103zboiul iudeilor \u00eempotriva romanilor, de jugul c\u0103rora s\u0103 scape cu orice pre\u0163.
C\u00e2t de precoce \u015fi str\u0103lucit\u0103 a fost inteligen\u0163a lui o dovede\u015fte faptul c\u0103 \u00eenc\u0103 de pe c\u00e2nd era foarte t\u00e2n\u0103r, rabinii
veneau s\u0103-1 consulte \u00een
VIII
probleme juridico-religioase. S-a ini\u0163iat \u00een doctrinele principalelor secte ale vremii: saduchei, esenieni \u015fi farizei

\u2014 prezentate pe larg \u00een scrierile sale \u2014 oprindu-se la ultima, cea mai moderat\u0103, care \u00eei \u00eeng\u0103duia s\u0103 duc\u0103 o via\u0163\u0103
activ\u0103. Spre a des\u0103v\u00e2r\u015fi aleasa educa\u0163ie a fiului, tat\u0103l s\u0103u 1-a \u00eencredin\u0163at pe Iosephus pentru c\u00e2\u0163iva ani \u00eenv\u0103\u0163atului
ascet Banus. Prima lui misiune a fost una diplomatic\u0103 pe c\u00e2nd de-abia \u00eemplinise 26 de ani. Pe tronul Romei se
perindaser\u0103 r\u00e2nd pe r\u00e2nd Caligula \u015fi Claudius, iar domnia turbulentului Nero se apropia de dezastruosul ei
sf\u00e2r\u015fit. Procuratorul roman Felix trimisese \u00een fa\u0163a judec\u0103\u0163ii numero\u015fi preo\u0163i iudei \u015fi Iosephus trebuia s\u0103 ob\u0163in\u0103
eliberarea lor. Astfel a ajuns el pentru prima oar\u0103 la Roma, unde a petrecut vreo doi ani (64-66). Prin mijlocirea
unei actri\u0163e, a ajuns p\u00e2n\u0103 la Poppaea Sabina, cea de a doua so\u0163ie a lui Nero, \u015fi misiunea a fost dus\u0103 la bun sf\u00e2r\u015fit,
cu mijloace adecvate epocii. Iosephus a fost, fire\u015fte, secondat de compatrio\u0163ii s\u0103i afla\u0163i \u00een mare num\u0103r la Roma
\u015fi, gra\u0163ie influen\u0163ei lor, \u015fi-a creat numeroase rela\u0163ii utile, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi neglijeze propria instruire \u015fi buna \u00eensu\u015fire a
culturii latine. Abia \u00eentors acas\u0103, a fost prins \u00een v\u0103lm\u0103\u015fagul revoltei anti-romane, care cuprinsese \u00eentreaga Iudee.
Dup\u0103 ce demonstrase calit\u0103\u0163i de diplomat, Iosephus trebuia s\u0103-\u015fi etaleze \u015fi virtu\u0163ile sale militare \u00eentr-un r\u0103zboi
necru\u0163\u0103tor. A fost numit comandantul Galileei \u015fi a consolidat cet\u0103\u0163ile sale, primele care urmau s\u0103 \u00eenfrunte
vitregiile r\u0103zboiului. Titus Flavius Vespasianus, cel mai experimentat general roman, a fost pus de Nero \u00een
fruntea legiunilor romane, trimise s\u0103 reprime r\u0103scoala. Asediat la Iotapata, Iosephus i-a \u0163inut piept vreme de 47
de zile, uimindu-1 \u015fi exasper\u00e2n-du-1 pe Vespasianus cu tenacitatea \u015fi abilitatea lui strategic\u0103. C\u00e2nd fort\u0103rea\u0163a a
fost \u00een sf\u00e2r\u015fit cucerit\u0103, Iosephus s-a refugiat \u00eentr-o cistern\u0103, de unde a sc\u0103pat ca prin minune de la moarte,
pred\u00e2ndu-se romanilor. Vespasianus a \u0163inut s\u0103-1 cunoasc\u0103 \u015fi s\u0103-1 trimit\u0103 lui Nero, la Roma. Ilustrul s\u0103u captiv 1-
a sf\u0103tuit s\u0103 n-o fac\u0103 \u015fi i-a prezis c\u0103 acel ce 1-a luat prizonier ca general, \u00eel va elibera ca... \u00eemp\u0103rat. Iosephus s-a
dovedit un vizionar, care continua tradi\u0163ia profe\u0163ilor din Vechiul Testament, \u015fi nu un lingu\u015fitor de circumstan\u0163\u0103. O
dat\u0103 cu adeverirea prezicerii sale, Iosephus a fost eliberat de Vespasianus, pe care 1-a \u00eenso\u0163it la Alexandria.
\u00eentemeietorul unei noi dinastii, a Flaviilor, s-a \u00eendreptat spre Roma, \u00eencredin\u0163\u00e2nd fiului \u015fi succesorului s\u0103u la
tron, Titus, sarcina cuceririi Ierusalimului. C\u00e2t timp a fost socotit mort, compatrio\u0163ii s\u0103i l-au proclamat erou.
Admira\u0163ia lor s-a preschimbat \u00eentr-o ur\u0103 cr\u00e2ncen\u0103 dup\u0103 reapari\u0163ia lui \u00een statul major al lui Titus, sub

zidurile Ierusalimului asediat. Ca translator al du\u015fmanilor \u015fi mediator, Iosephus s-a str\u0103duit \u00eens\u0103 zadarnic s\u0103-\u015fi
salveze de la dezastru ora\u015ful natal \u015fi neasemuitul s\u0103u Templu. C\u0103peteniile extremi\u015ftilor zelo\u0163i, \u00eemp\u0103r\u0163i\u0163i \u00een tabere
rivale, pentru cucerirea suprema\u0163iei, s-au coalizat \u00een fa\u0163a primejdiei, opun\u00e2ndu-se cu \u00eend\u00e2rjire capitul\u0103rii i-au
terorizat \u015fi lichidat pe sus\u0163in\u0103torii \u00een\u0163elegerii cu inamicul. Foametea b\u00e2ntuia nu numai popula\u0163ia, ci s-a ab\u0103tut \u015fi
asupra zelo\u0163ilor care smulgeau ultimele rezerve de m\u00e2ncare din gura oamenilor simpli, asediul c\u0103p\u0103t\u00e2nd
dimensiuni paroxistice. Prin intermediul transfugilor noroco\u015fi, care \u00een\u015felaser\u0103 vigilen\u0163a str\u0103jilor zelote, Iosephus
a fost la curent cu tragicele evenimente petrecute \u00eend\u0103r\u0103tul zidurilor str\u0103punse r\u00e2nd pe r\u00e2nd de berbecii
asediatorilor. A memorat sau a notat totul pentru o viitoare istorie a r\u0103zboiului iudeilor cu romanii. \u00een vara anului
70, Templul a fost incendiat \u015fi ora\u015ful cucerit \u00een \u00eentregime, din str\u0103mo\u015fescul Ierusalim ner\u0103m\u00e2n\u00e2nd nici piatr\u0103
peste piatr\u0103, a\u015fa cum preziseser\u0103 odinioar\u0103 profe\u0163ii. Dup\u0103 ce fusese diplomat, general, prizonier \u015fiin termediar,
\u00eentre compatrio\u0163ii care \u00eel urau \u015fi du\u015fmanii care \u00eel pre\u0163uiau la justa lui valoare, Iosephus \u015fi-a descoperit adev\u0103ratul
\u0163el al vie\u0163ii sale zbuciumate: acela de cronicar al r\u0103zboiului iudeo-roman, la care participase direct \u015fi al cuceririi
\u015fi distrugerii Ierusalimului, al c\u0103rui martor ocular fusese, f\u0103r\u0103 posibilitatea de a mai salva ceva. Prin scrierile
sale, Iosephus a sperat s\u0103 \u015ftearg\u0103 acuza\u0163ia de tr\u0103dare, care \u00eel stigmatiza pe nedrept, transmi\u0163\u00e2nd posterit\u0103\u0163ii o
lucid\u0103 \u015fi \u00eendurerat\u0103 nara\u0163iune a evenimentelor ad\u00e2nc gravate \u00een memoria lui.
Iosephus \u015fi-a luat numele de Flavius, devenind \u201elibertul" \u015fi \u201eclientul" lui Vespasianus, care i-a acordat cet\u0103\u0163enia
roman\u0103, o substan\u0163ial\u0103 pensie anual\u0103 \u015fi un domeniu \u00een Iudeea natal\u0103. A revenit la Roma cu biruitorul Titus, care,
al\u0103turi de p\u0103rintele s\u0103u imperial, \u015fi-a s\u0103rb\u0103torit Triumful, imortalizat apoi prin Arcul purt\u00e2ndu-i numele. El 1-a
\u00eencurajat pe Flavius Iosephus s\u0103 scrie Istoria r\u0103zboiului iudeilor \u00eempotriva romanilor (Peri tou ioudaikou

versiune destinat\u0103 p\u0103r\u0163ilor, babilonienilor \u015fi coreligionarilor de dincolo de Eufrat, autorul a transpus lucrarea, re- vizuit\u0103 \u015fi ad\u0103ugit\u0103, \u00een limba lui Tucidide \u015fi Polybios, cu ajutorul unor c\u0103rturari care st\u0103p\u00e2neau limba greac\u0103 mai bine dec\u00e2t el. Primul traduc\u0103tor \u00een latin\u0103, Rufinus din Aquileia, a fost contemporan cu Iosephus Flavius, cel de al doilea fiind sanctificatul episcop Ambrosius (secolul IV). Ea a circulat \u00een Evul Mediu, atribuit\u0103 lui

Iudeei elenistice, de la victorioasa r\u0103scoal\u0103 a Macabeilor, prezentat\u0103 \u00een finalul Vechiului Testament, \u015fi p\u00e2n\u0103 la
sf\u00e2r\u015fitul Ha\u015fmoneilor, domnia lui Herodes cel Mare, perioada procuratorilor \u015fi mai ales, primul r\u0103zboi al evreilor
(68-73), culmin\u00e2nd cu tragica cucerice a Masadei, adic\u0103 aproape dou\u0103 secole \u015fi jum\u0103tate de istorie dens\u0103.
Urm\u0103toarea lucrare: Iudaike Archaiologhia (Antichit\u0103\u0163i iudaice), \u00een 20 de c\u0103r\u0163i, urm\u0103re\u015fte destinul evreilor,
socotit drept cel mai vechi popor, de la facerea lumii \u015fi p\u00e2n\u0103 la Nero (anul 66), \u00eembin\u00e2nd tradi\u0163iile biblice cu
relat\u0103rile scriitorilor greci \u015fi romani. Ea a fost terminat\u0103 \u00een timpul domniei lui Domitianus, fratele lui Titus, care
\u00ee\u015fi pusese apostila pe R\u0103zboiul iudeilor, domnia lui dur\u00e2nd doar doi ani (79-81). Detractorilor \u015fi antisioni\u015ftilor
din Alexandria, din r\u00e2ndul c\u0103rora f\u0103cea parte \u015fi Apion, le-a r\u0103spuns prin scurta lui lucrare polemic\u0103, intitulat\u0103