literar\u0103 ; un foarte mare num\u0103r de articole \u00een principalele reviste literare ale vremii. Lucr\u0103ri \u00een limba francez\u0103 \u2014 La Editura Gallimard, \u00eencep\u00eend cu anul 1950, \u00eei apar \u015fase volume de teatru, dup\u0103 care continu\u0103 s\u0103 i se publice reedit\u0103ri \u015fi noi volume de teatru p\u00een\u0103 \u00een 1981. Dintre piesele cele mai cunoscute cit\u0103m : La Cantatrice

chauve (Cint\u0103rea\u0163a cheal\u0103), La lecon (Lec\u0163ia), Jacques ou la Soumission (Jacques sau Supunerea), Les Chaises
(Scaunele), Tueur sans gages {Uciga\u015f f\u0103r\u0103 simbrie). Rhinoceros (Rinocerii), Le, Roi se meurt (Regele moare),
La Soif et la Faim (Setea \u015fi Foamea), La Lacune (Lacuna), Jeux de massacre {Jocul de-a m\u0103celul), Macbett
(Macbett). Ce formidable bordel! (Ce nemaipomenit\u0103 harababur\u0103), Voyages chez les mort (C\u0103l\u0103torii la. cei
mor\u0163i). Proz\u0103, eseuri, memorialistic\u0103 : Notes et contre-notes (Note \u015fi contra-note), 1962 (eseuri) ; La Photo
du Colonel (Fotografia Colonelului), 1962 (nuvele) ; Journale re miettes (Jurnal in f\u0103rime), 1967 (jurnal) ;
Present passe, passe present (Prezent trecut, trecut prezent), 1968 (jurnal) ; Entre la vie et le reve (Intre viat\u0103 \u015fi

turi), 1977 (eseuri) ; Un homme en question (Sub semnul \u00eentreb\u0103rii), 1979 (eseuri) ; Une guete intermittente
(C\u0103utarea intermitent\u0103), 1967 (jurnal). De notat dou\u0103 volume de desene \u015fi reflexii asupra actului de a picta :
Decouvertes (Descoperiri),1969, \u015fi Le Noir et le Blanc (Negrul \u015fi Albul)1981.

De\u015fi \u00ee\u015fi anun\u0163\u0103, \u00eenc\u0103 din titlu, compozi\u0163ia mozaical\u0103, fragmentar\u0103, dirijat\u0103 de hazardul
evenimentelor, cu \u00eentreb\u0103rile \u015fi r\u0103spunsurile punctuale, ap\u0103rute \u00een func\u0163ie de necesit\u0103\u0163ile de
moment, Notele \u015fi contranolcle ofer\u0103 poate cea mai \u00eenchegat\u0103 imagine a reflec\u0163iei ionesciene
despre propria oper\u0103 \u015fi despre teatru \u00een general. Pentru c\u0103, reac\u0163ion\u00eend la faptul imediat \u015fi
relativ din c\u00eempul vie\u0163ii teatrale, dramaturgul r\u0103mine mereu instalat \u00een esen\u0163ialul propriei
viziuni, \u00eentre coordonatele nu rigide, \u00eens\u0103 decis trasate, ale unei concep\u0163ii \u00eenchegate despre

Eugene Ionesco dintre anii 1951\u20141961 : pagini de jurnal intim, interviuri, confesiuni, reac\u0163ii
polemice, comentarii, \u015fi autocomentarii, portrete \u2014 acoperind deceniul cel mai dinamic \u015fi
mai fr\u0103m\u00eentat al existen\u0163ei sale de scriitor, adic\u0103 cel \u00een care, al\u0103turi de un Samuel Beckett \u015fi
al\u0163ii c\u00ee\u0163iva, declan\u015fase \u015fi realizase o nou\u0103 revolu\u0163ie a dramaturgiei moderne. I s-a spus \u201enoul
teatru" \u2014 a\u015fa cum se va vorbi \u015fi despre o \u201enou\u0103 critic\u0103" \u2014 sau \u201eteatrul absurdului", sau
\u201eteatrul deriziunii", \u00een \u00eencercarea de a circumscrie, c\u00eet de c\u00eet, un moment foarte complex, o
alt\u0103 v\u00eerst\u0103, de fapt, a spiritului avangardist.
Tocmai \u00een jurul acestui fenomen \u00een spectaculoas\u0103 desf\u0103\u015furare se cristalizeaz\u0103, din acele
\u201emulte repeti\u0163ii" invocate de autor \u00een Prefa\u0163a c\u0103r\u0163ii, c\u00eeteva obsesii fundamentale, ca tot at\u00eetea
repere ale unei g\u00eendiri creatoare consecvente cu sine, decise s\u0103-si apere crezul In ciuda unui

nuvor
fi surprin\u015fi s\u0103 reg\u0103seasc\u0103 o prelungire a funciarei ne\u00eencrederi de atunci \u00een virtu\u0163ile criticii \u00een
bun\u0103oar\u0103, aceste r\u00eenduri alePrefa\u0163 ei, ce vorbesc despre \u201edificultatea de a judeca, absen\u0163a
criteriilor, ilogismul determinat de latura pasional\u0103, \u00een actualitate, a afirma\u0163iilor \u015fi nega\u0163iilor
care se \u00eenc\u00eelcesc \u015fi se neutralizeaz\u0103"...'
Cu toate acestea, afirma\u0163iile \u015fi nega\u0163iile din v\u00eersta mai nou\u0103 a lui Eugene Ionesco nu se
\u201e\u00eenc\u00eelcesc" \u015fi nu se \u201eneutralizeaz\u0103" c\u00eetu\u015fi de pu\u0163in. Din ele se contureaz\u0103 un destul de limpede
portret al artistului la a doua tinere\u0163e, iar acesta este, \u00een esen\u0163\u0103, portretul unui creator de
avangard\u0103 \u00een cel mai autentic \u00een\u0163eles al cu-
v\u00eentului.

nou\u0103", \u201eo intui\u0163ie originar\u0103", o \u201eadev\u0103rat\u0103 \u00eencercare de \u00eentoarcere la izvoare", implicarea
existen\u0163ial\u0103 profund\u0103 a artei (\u201eartistul surprinde direct realul").
De acord cu precursorii avangardi\u015fti, Ionesco recunoa\u015fte \u00eens\u0103 drept inevitabil\u0103 recuperarea
unei \u201etradi\u0163ii vii". El vorbe\u015fte (\u00eenDiscurs... ) despre un \u201erefuz al tradi\u0163ionalismului pentru a
reg\u0103si tradi\u0163ia", iar \u201e\u00eentoarcerea la izvoare" este \u015fi una la \u201eopere vechi \u015fi uitate1' >{Tot despre

In spa\u0163iul rom\u00e2nesc, un Ilarie Voronca g\u00eendea \u00een termeni asem\u0103n\u0103tori, f\u0103r\u0103 a nega, nici el,
sensul de ad\u00eencime al revolu\u0163iei avangardiste. C\u0103ci, la urma urmei, idealul r\u0103m\u00eenea intact :
atingerea unui nivel de comunicare cu \u201eviul", al eliber\u0103rii de conven\u0163ional, echivalent cu
\u201epermanentul", cu ceea ce n-ar fi supus uzurii \u201emodelor \u015fi timpului" \u2014 ca s\u0103 ne exprim\u0103m \u00een
termenii lui Ion Barbu. \u201eAvangarda \u00eenseamn\u0103 libertate", spune Eugene Ionesco \u00een finalul

demersului transformator avangardist ; deci \u015fi pe acela al eliber\u0103rii de temporalitate, de isto-
rie, de programe, doctrine, teorii...
Accentul pe care-1 prime\u015fte \u00een Note \u015fi contranote aceast\u0103 interpretare a gestului eliberator \u00eel
particularizeaz\u0103 oarecum \u00een raport cu proiectul general-avangar-dist. Exist\u0103 la Eugene Ionesco
o insisten\u0163\u0103 obstinat\u0103 \u015fi obsesiv\u0103 asupra unui fel de echilibrare \u2014 \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103 \u2014 a
gestului iconoclast, tipic avangardist, cu credin\u0163a \u00eenex emplaritatea crea\u0163iei autentice, nu \u00een \u00een-
\u0163elesul fascina\u0163iei oarbe, necenzurate, a valorii institu-\u0163ionalizate, ci \u00een acela al unui
\u201eclasicism" viu, fertil pentru orice timp \u015fi loc, tocmai pentru c\u0103 vizeaz\u0103 permanentul,
esen\u0163ialul. De aceea, afirma\u0163ia dramaturgului c\u0103 \u201ela urma urmelor [este] pentru clasicism" nu
mai apare, la o lectur\u0103 atent\u0103, paradoxal\u0103. Vorbind astfel, Ionesco presupune de fapt, tot
timpul, existen\u0163a unei reflec\u0163ii critice ad\u00eencite asupra actului creator : acesta e deopotriv\u0103

r\u0103d\u0103cinile \u015fi temeliile \u00een substan\u0163a uman\u0103 dintotdeauna : \u201eMi-am dat seama, \u00een cele din urm\u0103 \u2014 poate scrie Eugene Ionesco \u2014 c\u0103 nu voiam s\u0103 fac antiteatru, ci teatru. Sper c\u0103 am reg\u0103sit intuitiv \u00een mine \u00eensumi schemele mentale permanente ale teatrului. La urma urmelor, eu s\u00eent pentru clasicism:: aceasta e avangarda. Descoperirea de arhetipuri uitate,, neschimb\u0103toare, \u00eennoite \u00een expresie : orice adev\u0103rat

creator este clasic" (La urmaurm elor, s\u00eent pentru clasicism).
Urm\u0103rind modul cum Ionesco \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 raporturile sale cu teatrul, \u00eenc\u0103 de la v\u00eersta cea mai
fraged\u0103 p\u00een\u0103 la anii crea\u0163iei, putem \u00een\u0163elege mai exact aparentul lor caracter paradoxal. Un
pasaj din prima secven\u0163\u0103 a c\u0103r\u0163ii sale evoc\u0103 emo\u0163ia particular\u0103 a copilului la un spectacol de
marionete ca pe un fel de preludiu a ceea ce urma a fi viziunea ionescian\u0103 asupra lumii. In
acea reprezenta\u0163ie, noteaz\u0103 dramaturgul, \u201e\u00eensu\u015fi spectacolul lumii mi se \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa sub o form\u0103
nesf\u00eer\u015fit de simplificat\u0103 \u015fi caricatural\u0103, ca pentru a-i sublinia grotescul \u015fi brutalul adev\u0103r". Or,
un astfel de \u201esemnal" al sensibilit\u0103\u0163ii profunde a spectatorului de atunci se reg\u0103se\u015fte, peste ani,
\u00een con\u015ftiin\u0163a, mult agravat\u0103, a unui theatrum mundi v\u0103zut sub semnul caricaturii enorme \u015fi al
farsei. Dimensiunea existen\u0163ial\u0103 \u00ee\u015fi aliaz\u0103 \u015fi o acut\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103 a formei, amecanismului
teatral, eviden\u0163iind acea dubl\u0103 perspectiv\u0103 a creatorului modern, \u015fi cu at\u00eet mai mult a
avangardistului, deschis\u0103 spre intui\u0163ia \u015fi tr\u0103irea spontan\u0103, simultan cu spiritul critic, ca
reflec\u0163ie, aici, asupratea tralit\u0103 \u0163ii, a specificului artei dramatice. Scriitorul care refuz\u0103 \u00een mod
drastic cli\u015feele, formulele, \u201esforile" ascunse \u00een culisele pretinsului \u201erealism", le accept\u0103, \u00eentr-
un al doilea timp, \u00een m\u0103sura \u00een care, \u00eenso\u0163ind la vedere faptul tr\u0103it (retr\u0103it pe scen\u0103 \u015fi \u00een text),
\u00eei dezv\u0103luie \u00eens\u0103 \u015fi caren\u0163ele, precaritatea \u00een plan vital : o sum\u0103 de artificii formale apar puse,
\u00een felul acesta, \u00een serviciulautenticit\u0103\u0163ii, at\u00eeta vreme c\u00eet existen\u0163a \u00eens\u0103\u015fi se impune a fi
resim\u0163it\u0103 drept... artificiu, alienare, aplatizare a ceea ce ar trebui s\u0103 fie neconven\u0163ional,
adev\u0103rat \u015fi profund. Am putea vorbi atunci, \u00eentr-un mod oarecum \u015focant, de un fel de

con\u015ftientizare, ca \u015fi cum primul eliberat, vindecat de frica \u015fi groaza vie\u0163ii, ar fi autorul \u00eensu\u015fi,
\u00eenaintea spectatorului invitat s\u0103-1 urmeze pe c\u0103ile \u201eterapeuticii" propuse. Cli\u015feul, formula,
stereotipul, se \u00eentorc \u00eempotriva lor \u00eensele, demont\u00eend mecanismele \u00eenstr\u0103in\u0103rii, schematiz\u00eendu-
le, esen\u0163ializ\u00eendu-le de fapt, \u00eentruc\u00eet depun m\u0103rturie despre o dereglare de structur\u0103, \u0163in\u00eend de
\u00eens\u0103\u015fi natura uman\u0103 alterabil\u0103. \u201eTrebuie s\u0103 nu se ascund\u0103 sforile, ci s\u0103 fie f\u0103cute \u015fi

mai vizibile, \u00een mod deliberat evidente, s\u0103 se mearg\u0103 \u00een ad\u00eencime \u00een grotesc, \u00een caricatur\u0103,
dincolo de palida ironie a spiritualelor comedii de salon. Nu comedii de salon, ci farsa, \u015farja,
parodia extrem\u0103" \u2014 se cere \u00een Experien\u0163a teatrului. \u015ei tot acolo, aceast\u0103 net\u0103 distan\u0163are de
\u201erealism" \u2014 fie el psihologic sau social \u2014 \u00een profitul \u201edimensiunii metafizice" a viziunii, al
dep\u0103\u015firii istoricit\u0103\u0163ii spremit: \u201eS\u0103 fie evitat\u0103 psihologia sau mai degrab\u0103 s\u0103 i se dea o
dimensiune metafizic\u0103. Teatrul este exagerarea extrem\u0103 a sentimentelor, exagerare care
disloc\u0103 plata realitate cotidian\u0103. O dislocare, de asemenea, o dezarticulare a limbajului".

Este o tem\u0103 pe care se gloseaz\u0103 frecvent \u00een aceste Note \u015fi contranote, ce-\u015fi verific\u0103, poate mai mult dec\u00eet oric\u00eend \u00een momentul istoric de radicale r\u0103sturn\u0103ri pe care \u00eel tr\u0103im, adev\u0103rul, at\u00eet de des contestat \u00een cercurile \u201eintelighen\u0163iei" pariziene cochet\u00eend superficial cu st\u00eenga politic\u0103. La