C\u00e2nd Johann Veraguth cump\u0103rase cu zece ani \u00een urm\u0103 Rosshalde \u015fi
se stabilise acolo, aceasta era o veche curte boiereasc\u0103 \u00een paragin\u0103, cu
potecile gr\u0103dinii n\u0103p\u0103dite de plante, b\u0103nci acoperite cu mu\u015fchi, trepte
sparte \u015fi un parc s\u0103lb\u0103ticit, de nep\u0103truns, iar pe domeniul de opt
pogoane nu se aflau alte cl\u0103diri dec\u00e2t conacul frumos, dar cam
d\u0103r\u0103p\u0103nat, grajdul \u015fi, \u00een parc, un mic pavilion \u00een form\u0103 de templu, al
c\u0103rui portal at\u00e2rna str\u00e2mb de balamalele deformate \u015fi pe ai c\u0103rui pere\u0163i,
tapeta\u0163i odinioar\u0103 cu m\u0103tase albastr\u0103, cre\u015ftea mu\u015fchi \u015fi mucegai.

Imediat dup\u0103 cump\u0103rarea mo\u015fiei, noul proprietar puse s\u0103 se
d\u0103r\u00e2me micul templu d\u0103r\u0103p\u0103nat \u015fi p\u0103str\u0103 doar cele zece trepte de piatr\u0103
care coborau din pragul acestui col\u0163 al dragostei p\u00e2n\u0103 la marginea
iazului. \u00cen locul pavilionului fu construit atelierul lui Veraguth unde
vreme de \u015fapte ani acesta picta \u015fi \u00ee\u015fi petrecu cea mai mare parte a
timpului; locuin\u0163a \u00eens\u0103 o avea la conac, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ne\u00een\u0163elegerile
cresc\u00e2nde din familie \u00eel f\u0103cur\u0103 s\u0103-l \u00eendep\u0103rteze pe fiul mai mare \u015fi s\u0103-l
trimit\u0103 la \u015fcoal\u0103 departe de cas\u0103, s\u0103 cedeze conacul so\u0163iei \u015fi servitorilor,
iar pentru propria folosin\u0163\u0103 s\u0103 adauge dou\u0103 \u00eenc\u0103peri la atelier, \u00een care de
atunci locuia ca un burlac. P\u0103cat de frumoasa cas\u0103 boiereasc\u0103; doamna
Veraguth folosea \u00eempreun\u0103 cu Pierre, \u00een v\u00e2rst\u0103 de \u015fapte ani, numai
etajul superior; primea desigur vizite \u015fi oaspe\u0163i, \u00eens\u0103 niciodat\u0103 o socie-
tate numeroas\u0103, a\u015fa \u00eenc\u00e2t un r\u00e2nd de \u00eenc\u0103peri r\u0103maser\u0103 goale ani \u00een \u015fir.

Micul Pierre nu era doar odorul ambilor p\u0103rin\u0163i \u015fi singura leg\u0103tur\u0103
dintre tat\u0103 \u015fi mam\u0103, care men\u0163inea un soi de contact \u00eentre conac \u015fi
atelier; el era de fapt \u015fi unicul st\u0103p\u00e2n \u015fi proprietar al locului. Domnul
Veraguth \u00ee\u015fi ducea traiul exclusiv \u00een atelier, prin \u00eemprejurimile iazului \u015fi a
p\u0103durii; dincolo, \u00een casa, domnea so\u0163ia sa, \u015fi tot ale ei erau peluza,
gr\u0103dina de tei \u015fi gr\u0103dina de castani, iar fiecare dintre ei nu c\u0103lca dec\u00e2t
rareori, \u015fi atunci ca musafir, pe teritoriul celuilalt, cu excep\u0163ia meselor
pe care pictorul le lua de obicei la conac. Micul Pierre era singurul care
nu recuno\u015ftea aceasta separare a existen\u0163elor \u015fi \u00eemp\u0103r\u0163ire a teritoriilor,
\u015fi abia dac\u0103 \u015ftia de ea. D\u0103dea buzna cu egal\u0103 nep\u0103sare at\u00e2t \u00een casa cea
veche c\u00e2t \u015fi \u00een cea nou\u0103, era \u00een largul s\u0103u \u00een atelier \u015fi \u00een biblioteca
tat\u0103lui \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 ca dincolo, pe coridor \u015fi \u00een sala tablourilor, ori
\u00een od\u0103ile mamei, ai lui erau fragii din gr\u0103dina de castani, ale lui florile
din gr\u0103dina de tei, pe\u015ftii din iaz, cabina de baie, gondola. Se sim\u0163ea
totodat\u0103 st\u0103p\u00e2n \u015fi protejat al servitoarelor mamei, c\u00e2t \u015fi al lui Robert,
servitorul tat\u0103lui; era fiul amfitrioanei pentru vizitatorii \u015fi oaspe\u0163ii mamei
\u015fi era fiul pictorului pentru domnii care veneau din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een
atelierul lui Papa \u015fi care vorbeau fran\u0163uze\u015fte, iar portrete ale b\u0103iatului,
tablouri \u015fi fotografii at\u00e2rnau at\u00e2t \u00een dormitorul tat\u0103lui c\u00e2t \u015fi \u00een casa cea
veche, \u00een od\u0103ile tapisate \u00een culori deschise ale mamei. Pierre o ducea
foarte bine, o ducea chiar mai bine dec\u00e2t acei copii ai c\u0103ror p\u0103rin\u0163i
tr\u0103iesc \u00een bun\u0103 \u00een\u0163elegere; educa\u0163ia sa nu se supunea nici unui program,
iar atunci c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpla c\u00e2teodat\u0103 s\u0103 i se \u00eencing\u0103 p\u0103m\u00e2ntul sub

Pierre se culcase de mult, iar de la ora unsprezece nu mai ardea
nici o lumin\u0103 la conac, c\u00e2nd t\u00e2rziu dup\u0103 miezul nop\u0163ii, Johann Veraguth
se \u00eenapoia pe jos singur, din ora\u015f, unde \u00ee\u015fi petrecuse seara la c\u00e2rcium\u0103
\u00eentre cunoscu\u0163i. Merg\u00e2nd prin noaptea bl\u00e2nd\u0103, noroas\u0103, de var\u0103
timpurie, atmosfera de vin \u015fi fum, r\u00e2sete \u00eenfierb\u00e2ntate \u015fi glume
\u00eendr\u0103zne\u0163e i se risipise, respira con\u015ftient aerul jilav \u015fi frem\u0103t\u0103tor al
nop\u0163ii \u015fi se \u00eendrepta p\u0103\u015find cu luare aminte pe drumul dintre lanurile
\u00eenalte, \u00eentunecate, spre Rosshalde, ale c\u0103rei contururi se \u00een\u0103l\u0163au masive
\u015fi t\u0103cute sub cerul pal al nop\u0163ii.

Trecu pe l\u00e2ng\u0103 poarta mo\u015fiei f\u0103r\u0103 s\u0103 intre, privi o clip\u0103 spre conac,
a c\u0103rui fa\u0163ad\u0103 luminoas\u0103 str\u0103lucea nobil \u015fi ispititor pe fundalul \u00eentunecat
al copacilor \u015fi contempl\u0103 frumoasa imagine minute \u00een \u015fir cu desf\u0103tarea
\u015fi deta\u015farea unui drume\u0163 aflat \u00een trecere; apoi mai merse c\u00e2teva sute de
pa\u015fi de-a lungul gardului viu p\u00e2n\u0103 la locul unde \u00ee\u015fi f\u0103cuse o sp\u0103rtur\u0103 \u015fi o
c\u0103rare tainic\u0103 spre atelier. Cu sim\u0163urile treze, b\u0103rbatul scund \u015fi viguros
se \u00eendrept\u0103, prin parcul \u00eentunecos, s\u0103lb\u0103ticit, spre s\u0103la\u015ful s\u0103u, care i se
ivi dintr-o dat\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, acolo unde bezna coroanelor copacilor se
desf\u0103cea \u00eentr-un cerc larg deasupra lacului, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 se vad\u0103 cerul
mat-cenu\u015fiu.

Micul lac era asemenea unei pete negre nemi\u015fcate, doar lumina
slab\u0103 ad\u0103sta deasupra apei ca o pojghi\u0163\u0103 infinit de sub\u0163ire sau ca un
strat fin de pulbere. Veraguth se uit\u0103 la ceas, era aproape unu. Deschise
o u\u015f\u0103 lateral\u0103 a micii cl\u0103diri, care ducea \u00een odaia sa. Aici aprinse o
luminare, \u00ee\u015fi dezbr\u0103c\u0103 iute hainele, ie\u015fi gol afar\u0103 \u015fi cobor\u00ee \u00eencet pe
treptele late \u015fi joase de piatr\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een apa care sclipea \u00een mici rotocoale
delicate, iute pieritoare sub genunchii s\u0103i. Se cufund\u0103 \u00een ap\u0103, \u00eenot\u0103 o
mic\u0103 distan\u0163\u0103 \u00een largul lacului \u015fi sim\u0163i dintr-o dat\u0103 oboseala acelei seri
pe care \u015fi-o petrecuse \u00eentr-un chip neobi\u015fnuit pentru el. Se \u00eentoarse \u015fi
intr\u0103 \u00een cas\u0103, cu apa \u015firoind pe el. Se \u00eenf\u0103\u015fur\u0103 \u00eentr-un halat de baie
mi\u0163os, \u00ee\u015fi zv\u00e2nt\u0103 p\u0103rul tuns scurt trec\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2inile prin el \u015fi urc\u0103
descul\u0163 cele c\u00e2teva trepte p\u00e2n\u0103 \u00een atelier, o \u00eenc\u0103pere uria\u015f\u0103, aproape
goal\u0103, \u00een care aprinse numaidec\u00e2t cu gesturi ner\u0103bd\u0103toare toate
luminile electrice.

Se-ndrept\u0103 \u00een grab\u0103 c\u0103tre \u015fevaletul pe care se g\u0103sea o p\u00e2nz\u0103,
lucrarea sa din zilele din urm\u0103. Se post\u0103 \u00eencovoiat, cu m\u00e2inile sprijinite
pe genunchi \u00een fa\u0163a tabloului \u015fi privi \u0163int\u0103 cu ochii larg deschi\u015fi p\u00e2nza,
ale c\u0103rei culori proaspete oglindeau lumina strident\u0103. Z\u0103bovi astfel
dou\u0103-trei minute, t\u0103cut \u015fi privind fix, ca lucrarea s\u0103 i se arate \u015fi s\u0103
prind\u0103 via\u0163\u0103 \u00een ochii s\u0103i p\u00e2n\u0103 la ultima tr\u0103s\u0103tur\u0103 de penel; era obiceiul
lui de ani de zile s\u0103 nu ia cu sine \u00een pat \u015fi \u00een somn, \u00eenaintea unei zile de
lucru, nici o alt\u0103 imagine dec\u00e2t cea a p\u00e2nzei pe care o picta. Stinse
luminile, lu\u0103 lum\u00e2narea \u015fi porni spre dormitor, pe u\u015fa c\u0103ruia se g\u0103sea o
mic\u0103 tabl\u0103 \u015fi o cret\u0103. \u201eTrezirea ora \u015fapte, cafeaua ora nou\u0103", scrise pe
tabl\u0103 cu litere ap\u0103sate, \u00eenchise u\u015fa dup\u0103 el \u015fi se \u00eentinse pe pat. St\u0103tu
nemi\u015fcat \u00eenc\u0103 o vreme, cu ochii deschi\u015fi, aduc\u00e2ndu-\u015fi \u00eenaintea
sim\u0163urilor, printr-o str\u0103danie \u00eencordat\u0103, imaginea tabloului. Satisf\u0103cut,
\u00eenchise ochii s\u0103i limpezi, cenu\u015fii, oft\u0103 abia auzit \u015fi adormi repede.

Diminea\u0163a, Robert \u00eel trezi la timpul stabilit, Veraguth se ridic\u0103
imediat, se sp\u0103l\u0103 \u00eentr-o mic\u0103 od\u0103i\u0163\u0103 anex\u0103 cu ap\u0103 rece de la robinet,
\u00eembr\u0103c\u0103 un costum grosolan de l\u00e2n\u0103 gri, foarte decolorat de at\u00e2ta
sp\u0103lat, \u015fi trecu dincolo, \u00een atelier, unde servitorul ridicase deja jaluzelele
uria\u015fe. Pe o m\u0103su\u0163\u0103 se g\u0103seau o farfurie cu fructe, o caraf\u0103 cu ap\u0103 \u015fi o
bucat\u0103 de p\u00e2ine de secar\u0103; lu\u0103 p\u00e2inea \u015fi mu\u015fc\u0103 din ea g\u00e2nditor, \u00een timp
ce se post\u0103 \u00een fa\u0163a \u015fevaletului contempl\u00e2ndu-\u015fi tabloul. M\u00e2nc\u0103,

plimb\u00e2ndu-se \u00eencoace \u015fi \u00eencolo, c\u00e2\u0163iva dumica\u0163i de p\u00e2ine, pescui c\u00e2teva cire\u015fe din farfurie, v\u0103zu pe mas\u0103 c\u00e2teva scrisori \u015fi ziare pe care nu le lu\u0103 \u00een seam\u0103; imediat dup\u0103 aceea, se g\u0103sea pe scaun, subjugat cu totul de lucrare.

Micul tablou de format dreptunghiular, lat, reprezenta un r\u0103s\u0103rit, pe
care pictorul \u00eel v\u0103zuse cu c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eenainte \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie \u015fi-l
surprinsese \u00een mai multe schi\u0163e. Descinsese \u00eentr-o c\u00e2rcium\u0103 s\u0103teasc\u0103 de
pe Rinul Superior, nu-l \u00eent\u00e2lnise pe colegul pe care dorise s\u0103-l viziteze \u00een
acel loc, petrecuse o nepl\u0103cut\u0103 sear\u0103 ploioas\u0103 \u00een c\u00e2rciuma plin\u0103 de fum
\u015fi o noapte proast\u0103 \u00eentr-o od\u0103i\u0163\u0103 de oaspe\u0163i umed\u0103, mirosind a var \u015fi
mucegai. Trezindu-se \u00eenainte de r\u0103s\u0103ritul soarelui, \u00eenfierb\u00e2ntat \u015fi prost
dispus din mo\u0163\u0103iala superficial\u0103, g\u0103sise u\u015fa de la cas\u0103 \u00eencuiat\u0103,
cobor\u00e2se pe fereastr\u0103 afar\u0103, dezlegase de la malul Rinului o luntre \u015fi se
\u00eendep\u0103rtase v\u00e2slind pe fluviul molcom curg\u0103tor \u015fi \u00eenc\u0103 \u00eenv\u0103luit \u00een umbre.
Tocmai c\u00e2nd voia s\u0103 se \u00eentoarc\u0103, v\u0103zu venind \u00eenspre el dinspre malul
opus un luntra\u015f; lumina rece, palpit\u00e2nd slab, a r\u0103s\u0103ritului de ziu\u0103 ploios
\u015fi l\u0103ptos curgea \u00een jurul conturului \u00eentunecat \u015fi f\u0103cea ca barca s\u0103 par\u0103
mult mai mare. Izbit dintr-o dat\u0103, \u015fi captivat de priveli\u015fte \u015fi de lumina
deosebit\u0103, r\u0103mase locului \u015fi a\u015ftept\u0103 ca omul s\u0103 se apropie. Acesta se
opri l\u00e2ng\u0103 un semn de n\u0103vod \u015fi trase plasa la suprafa\u0163\u0103. Ie\u015fir\u0103 la iveal\u0103
doi pe\u015fti la\u0163i, de un argintiu-mat, ce sc\u00e2nteiar\u0103 umed-lucios pentru o
clip\u0103 deasupra fluviului cenu\u015fiu \u015fi c\u0103zur\u0103 apoi plesc\u0103ind \u00een barca
pescarului. Veraguth \u00eei strig\u0103 imediat omului s\u0103 a\u015ftepte, avea la el
strictul necesar pentru pictat \u015fi f\u0103cu o schi\u0163\u0103 \u00een acuarel\u0103, ramase \u00eenc\u0103 o
zi \u00een acea a\u015fezare, desen\u00e2nd \u015fi citind, a doua zi \u00een zori pict\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103
\u00een aer liber, \u00ee\u015fi continu\u0103 apoi c\u0103l\u0103toria \u015fi se trezi de atunci mereu
preocupat \u015fi obsedat \u00een g\u00e2nd de tablou, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd acesta c\u0103p\u0103t\u0103 form\u0103,
iar acum lucra la el de zile \u00eentregi \u015fi era aproape gata.

c\u0103ci prefera s\u0103 picteze mai ales \u00een plin soare ori \u00een lumina cald\u0103, irizat\u0103
din p\u0103dure sau din parc, \u00eens\u0103 ea \u00eei d\u0103ruise o rezonan\u0163\u0103 nou\u0103, iar cu o zi
\u00een urm\u0103 reu\u015fise s\u0103-i dea de cap\u0103t, iar acum sim\u0163ea c\u0103 se afla \u00eenaintea
unei lucr\u0103ri bune, ie\u015fit\u0103 din comun, care nu se m\u0103rginea la o redare \u015fi la
o zugr\u0103vire l\u0103udabil\u0103, ci \u00een care o clip\u0103 din fiin\u0163a \u015fi existen\u0163a nep\u0103s\u0103tore
\u015fi misterioas\u0103 a naturii str\u0103pungea suprafa\u0163a sticloas\u0103 l\u0103s\u00e2nd s\u0103 se
simt\u0103 suflul s\u0103lbatic, mare al realit\u0103\u0163ii.

Pictorul \u0163intuia tabloul cu ochi aten\u0163i, amestec\u00e2nd culorile pe paleta
care nu mai sem\u0103na cu cea obi\u015fnuit\u0103 \u015fi de pe care disp\u0103ruser\u0103 aproape
toate nuan\u0163ele de ro\u015fu \u015fi galben. Terminase de pictat apa \u015fi aerul; o
lumin\u0103 rece, de ghea\u0163\u0103 se scurgea silnic peste suprafa\u0163\u0103, arbu\u015ftii \u015fi
pilonii de la mal pluteau \u00eenv\u0103lui\u0163i \u00een umbr\u0103 \u00een crepusculul jilav, sp\u0103l\u0103cit;
ireal\u0103 \u015fi descompus\u0103 ap\u0103rea luntrea din ap\u0103, chipul pescarului era \u015fi el
f\u0103r\u0103 de fiin\u0163\u0103 \u015fi grai, doar m\u00e2na sa \u00eentins\u0103 dup\u0103 pe\u015fti era de un realism
ne\u00eenduplecat. Unul din pe\u015fti s\u0103rea sc\u00e2nteind peste marginea b\u0103rcii,
cel\u0103lalt z\u0103cea \u00eentins, nemi\u015fcat \u00een barc\u0103, iar botul rotund, \u00eentredeschis \u015fi
ochiul holbat, \u00eensp\u0103im\u00e2ntat erau pline de suferin\u0163a creaturii. Totul era
rece \u015fi trist aproape p\u00e2n\u0103 la cruzime, \u00eens\u0103 calm \u015fi intangibil, f\u0103r\u0103 nici un
alt simbolism \u00een afara celui firesc, f\u0103r\u0103 de care nu poate exista nici o
oper\u0103 de art\u0103 \u015fi care ne face nu doar s\u0103 sim\u0163im incomprehensibilitatea
ap\u0103s\u0103toare a \u00eentregii naturi, ci \u015fi s\u0103 o iubim cu un soi de dulce uimire.

Pictorul lucra de mai bine de dou\u0103 ore c\u00e2nd la u\u015f\u0103 b\u0103tu servitorul care, dup\u0103 r\u0103spunsul distrat al st\u0103p\u00e2nului, intr\u0103 cu micul dejun. Aduse f\u0103r\u0103 zgomot c\u0103ni, farfurie \u015fi cea\u015fc\u0103, potrivi scaunul, a\u015ftepta \u00een t\u0103cere c\u00e2tva timp, apoi \u00eei atrase aten\u0163ia cu b\u0103gare de seam\u0103: