• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • 1
    CommentGo Back
Download
 
CAPITOL CONTRAVĂRSAT CARE DĂ POC LA FRAFUL DE-MPUŞCĂInsul era înţolit cu o redingotă neagră, pe spinarea căreia fuseseră cusute nişte litere albecare ziceau: „Salvgardarea limbii franceze". O pălărie clac îi completa garderoba. Alăturide el mergea un individ fără importanţă, îmbrăcat într-un jean şi un pulover galben şicare ducea câte o găleată cu vopsea în fiecare mână (neagră în stânga şi albă îndreapta). Ciudatul cuplu se deplasa cu ochii pe sus. Personajul în redingotă era înalt, slabşi îngrijorat, companionul său scund, roşcovan, cu o privire sartriană şi părând copleşit deun mare disconfort cerebral.Deodată, la decizia lunganului slăbănog, se opriră în faţa unui zid pe care un tagger bineinformat scrisese: „Tâmpiţiii sunt printre noi". Acest purtător al adevărului suferea de la-
 
cune ortografice, fiindcă scrisese „tâmpiţii" cu trei „i". Omul în redingotă îi vorbi asistentului său, care îi prezentă găleata cu vopsea albă, iarcorectorul de graffiti anulă „i"-ul inoportun.In vreme ce rectifica greşeala intempensivă îl recunos-curăm. într-adevăr, era chiar bunul nostru prieten Felix, profesorul. Omul care posedă marafetulsecolului: un membru de pahiderm, lung de cincizeci de centimetri şi cu un diametruinfernal. O dată cu venirea vârstei de pensionare anticipată, demnul bărbat încercase sărentabilizeze această anomalie a naturii, expunând-o într-o baracă de bâlci; dar, în ciudadepravării specifice epocii noastre, poliţia pusese stop la ceea ce ea considerase unatentat la bunele moravuri, şi mandea avusese niţel de furcă până să-1 scoată din beleape fostul profesor.Ieşirăm din maşina mea, care staţiona ilegal în faţa uşii unui suspect, şi-1 strigarăm pesupradotat. Acesta făcu stânga împrejur, şi un zâmbet de spărgător de nuci îi despicăfaţa ascetică.- Ştiam eu! declară dânsul, scoţând din mânecă o labă de schelet, înmănuşată, pe carene-o întinse.- Adicătelea ce ştiai, beţivane? îl interoghează Grasul.- Că o să ne întâlnim; O-ul meu secund m-a avertizat.- - O-ul meu secund. îmi cadoriseşte o grămadă de flash-uri; îl solicit mult şi întrezărescmomentul când un perete al obscurităţii mele cerebrale se va prăbuşi.- Nu cumva creierii ăia ţi se decapotează, tipule? se nelinişteşte Matahală.Hotărâm să marcăm evenimentul întâlnirii noastre nu cu o piatră albă, ci cu o sticloanţăde poşircă albă, aşa că ne abatem pe la Barul Profeţilor, situat la o trecere de pietoni.Ciudat cortegiu mai alcătuim! Cu redingota lui de om-sand-vici, Felix seamănă cuşarlatanii de odinioară, care umblau pe la bâlciuri, scoţând măsele, vânzând elixiruri deviaţă lungă (Longwy), leacuri împotriva răcelii, siropuri salutare pentru cazurile de durericiclice şi almanahuri pline de glume fără perdea şi profeţii. „Asistentul" cu moacă deaiurit n-arată nici el rău în felul lui, cu găleţile alea de vopsea, părul înflăcărat şi expresiacandidă.jupanul bistroului ne aduce pe masă o butelie de alsacian evaziv, de culoare alsaciană,cu gust alsacian şi care chiar e alsacian, cum mă vezi şi cum te văd.Relaţiile noastre cu proful sunt, de felul lor, episodice. Dumnealui e unul dintre acelepersonaje ciudate şi pitoreşti de care te ataşezi şi pe care eşti încântat să le regăseşti,dar câre nu fac niciodată prea mulţi purici în preajma ta. Aparţine rasei numite demandea (fiindcă l-am citit pe Kipling, printre alţii) „pisici care pleacă de capul lor". Venitla tine, ţi se freacă de picioare, toarce, lipăie laptele propus, adoarme în faţa şemineului -şi pe urmă dispare pe tăcute, pentru a nu mai reapărea decât foarte târziu. Dar îl iubeştiaşa cum e, ştiind bine că nu se va schimba niciodată şi că prezenţa sa e un bun preţios,pe care îl dăruie cu avariţie.- Cine-i nenea care te însoţeşte?schiţează un zâmbet de oaie zgribulită:- Ultima mea găselniţă! ne lămureşte. Marchizul de La-grande o fiinţă drăgălaşă, capătulunei linii ereditare extenuate de căsătorii prea consangvine; e pe liziera normali-tăţii,după cum singuri aţi constatat, şi de o fidelitate exemplară, care mă emoţionează.- Nu-mi spune că-i faci felul! exclamă Grasul. La vârsta ta, să-ţi schimbi orientarea!...m îţi închipui că aş putea sodomiza indiferent ce, cu un falus ca ăsta ce-1 am în dotare?pufneşte Şi-aşa am destul de furcă până să descopăr la vreo cucoană un papuc pemăsura mea.- Atunci e bine! se potoleşte Umflătură. Şi, în afară de asta?afară de asta, viaţa merge în buiestru, dragul meu. Am găsit o simpatică şi pasionantăsinecură în slujba asta de corector nu-i o mină de aur, dar adaugă o ţâră de caimac lapensia mea.Socotindu-mâ mai apt decât hopa-mitică al meu să-i înţeleg utilitatea misiei, mi seexplică:- De curând, în timpul unui simpozion consacrat apărării limbii franceze, i-am lăudatministrului francofoniei importanţa acestor care interpelează pe oricine şi sunt citite detoată lumea, în mod obligatoriu. Eu pretind că e mai supărător să întâlneşti o greşeală deortografie sau de exprimare comisă cu gudron pe un zid decât cu cerneală de tipar pe opagină din Le Monde. obliterează spiritul, şi
 
eventualele lui scorii se fixează în sus-zisul spirit mai abitir ca muşchiul pe o buturugă. Ale corecta reprezintă în opinia mea o măsură de primă urgenţă. Ministrul a fost de acordşi mi-a dat mână liberă să încerc a tăia cu x-uri acest flagel, ceea ce şi fac, cât e ziua delungă. Deocamdată, mi-am asumat răspunderea pentru Paris şi periferiile lui, dar înfiinţezfiliale şi în provincie. Lyon, Grenoble, Bordeaux, Toulouse, Angers şi Bourges, oraşesensibile la cultură, mă urmează deja în cruciadă. Marsilia, dimpotrivă, nici nu mi-arăspuns: nu e mai puţin adevărat că, acolo, şaizeci la sută dintre inscripţiile murale suntredactate în arabă! - îşi gustă rieslingul de băcănie şi îmi declară: Gazetele mi-au adus lacunoştinţă promovarea dumitale strălucită, San-Antonio. Ar fi trebuit să-ţi trimit în scriscomplimentele mele, prietene, dar detest orice formă de linguşire. Să feliciţi un ompentru ascensiunea lui socială, pentru distincţiile primite, căsătorii, procreări şi altebazaconii e o chestie care îmi înţepeneşte degetele pe toc.trâmbătură, iertarea mea. El goleşte un al doilea pahar, ceea ce îl incită pe Beru săcomande încă un flacon cu acelaşi subprodus.- Sunt foarte fericit să te întâlnesc astăzi, Antoine, fiindcă ai în faţa dumitale un ins înplină expectativă.Scotoceşte prin redingotă şi extrage o hârtie de formatul comercial american, împăturită în patru, pe care mi-o întinde cu două degete şugubeţe.- Fireşte, ştii engleza? mă întreabă Eminentul, încuviinţez.Şi citesc. Trăncăneala îi e adresată lui Mister Felix Legorgeon, 119 rue du Chemin-Vert, PARIS. Şi escurtă. O traduc.O domnişoară Martine Fouzitout, de naţionalitate franceză dar locuind la Venice,California, a decedat de curând, la vârsta de 44 de ani. Mai înainte de aceasta, lăsase labiroul-» nostru notarial un testament instituindu-vă drept legatarul ei universal. Inconsecinţă, vă vom fi recunoscători să luaţi legătura cuVă rugăm să agreaţi..., etc. îi restitui lui Felix scrisoarea notarială.- Foarte interesant, îl complimentez. Tradiţia spune că îi moştenim pe unchii din America,dar de data asta s-ar părea că e vorba mai curând de o verişoară?- Eroare, declară proful; nu sunt rudă cu această femeie.- Totuşi ai cuno scut-o?- Când am primit scrisoarea, nici n-am ştiut despre cine e vorba. Abia explorându-mimemoria am reuşit în cele durmă să descopăr: Martine Fouzitout a fost unadintre studentele mele de la facultatea desociologie.- Să înţelegem că cursurile tale era bune? se hlizeşte Infamul. Zi-ne totul, hoţomanule - i-ai tras-o?Mă aşteptam la proteste din partea amicului, numai că, în loc să nege, el încuviinţează:- într-adevăr, deşi asta nu-mi stă în obicei.- Povesteşte-ne, Felisc, se bucură Grasul. Cu trecerea vremii, se face circumscripţie închestiile de secret.- La drept vorbind, se poate cdnsidera că, practic, ea m-a violat, declară domnul Felix.- Hop ş-aşa! Ai luat-o prin mirişte, bătrâne Turnesol! Să te violeze o fetişcană? Ai văzutasta într-un film de la Erotica!- Totuşi e-adevărat. Lucrurile s-au petrecut la un sfârşit de iunie. în Paris era o căldurăcaniculară şi, în mod excepţional, purtam o pereche de pantaloni atât de subţiri, încât,fără ca eu să-mi dau seama, erau transparenţi.- M-am prins! pufneşte riga de tobă. Miss ţi-a văzut calibrul, şi asta i-a dat ghes.- Putem rezuma lucrurile şi astfel, convine proful. Acea excelentă studentă, pasionată demateria pe care o alesese, stătea totdeauna în primul rând de bănci al amfiteatrului,contrar colegilor ei care aveau tendinţa să se înghesuie în fund, la propriu şi la figurat.Astfel a avut revelaţia sexului anormal cu care m-a pricopsit natura. Şi, după cum mi-amărturisit mai târziu, a fost zguduită. Fiind până atunci doar o fată cu simţuri potolite, înclinată mai mult spre studii decât spre şliţ,-nu avusese decât sumare şi descurajanteexperienţesexuale. După aceea n-a mai obosit să caute a intra în relaţii personale cu mine. într-o zi,când, pe o furtună puternică, măîndreptatm către metrou, şi-a oprit automobilul îndreptul meu, m-a strigat şi mi-a propus să mă ducă până acasă. Nevă-zând nimic rău în
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...

Colectia San-Antonio a fost foarte apreciata in Romania, pacat ca editura si-a incetat activitatea iar din 2006 fanii nu pot decat sa reciteasca cele aproape 80 de titluri publicate la noi. Odata ce ai citit o carte a lui nu te mai poti opri- trebuie sa le citesti pe toate! http://sanantoniocarti.forumgratuit.r...

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...