© Henri Bergson. introducere in metafizică. Institutul F.uropean Iaşi, pentru prezenta versiune în limbaromână ISBX 97;(-586-108-9 PRINTED IN ROMÂNIAHENRI BERGSONINTRODUCERE ÎN METAFIZICĂTraducere şi prefaţă de Diana MORÂRAŞUINSTITUTUL EUROPEAN 1998Unei; blîndei, Mamei mele şi lui Viorel MafieiViaţa si opera lui Henri Bergson. Cîteva repere.„îmi amintesc de cursurile lui de la College de France, sala nr. 8... Ora cinci dupâ-amiaza. Se aprindeau becurile. Filosoful îşi făcea apariţia într-un ropot de aplauze. Purta o redignotă neagră, din care ieşeaunişte manşete mult prea largi, apoi mîinile - vii, fragile; un guler tare, alb iar deasupra lui - un capaproape pleşuv, cu pomeţi înalţi, cu o frunte încăpăţînată si nişte orbite adînci în străfundul cărora, nuse ştie prin ce minune, cei doi ochi de faianţă păreau vii, dar vii doar pentru ei, ca două luminiţe ce n-ar voi să lumineze decît interiorul făpturii care le poartă prin lume..."(M. Georges-Michel)Orice istorie a filosofici (/-ar cădea în mină, alături de numele lui Henri Bergson vei afla întotdeaunacuvinte din sfera ^noului, a ineditului, a Jnventiei". Mai mult, un autor, Edouard de Roy, şi-a numitscrierea dedicată lui Bergson: „o filosofic nouă". La rîndul său, H. Gouhier (Henri Bergson et le Christdes Evangiles, Fayard, Paris, 1961) notează: „Bergson, acest profesor calm şi cu o fire mai curîndconservatoare a fost inventatorul unei filosofii explozive." Exegeţii admiră „îndrăzneala lui Bergson,care răstoarnă liniştit perspective tradiţional admise în epocă" şi „aventura exemplară a acestui spirit-aventuros de o remarcabilă unitate şi continuitate" (H. Gouhier) comparabil, bergsonian vorbind, cuneîntrerupta curgere a unei melodii. Poate pe alocuri disonantă, se va vedea, dar neîntreruptă.Cine a fost Henri Bergson? S-a născut la Paris, în 18 octombrie 1859. Tatăl - muzician polonez, mama- englezoaică (Anglist a şi tbst pentru filosof un tel de a doua patrie). Israeliţi amîndoi, părinţiiHENRI BERGSONau tbst suflete profund religioase, spun biografii. Henri însă a copilărit departe de ei, fiind lăsat îninternatul liceului Condorcet. Profesorul său de filosofic, format la şcoala lui Victor Cousin, nu i-amodelat gîndirea, după cum ne-am fi aşteptat poate. Henri a fost atras mai curînd de ştiinţe, a şi urmatclasa de matematici elementare iar în 1877 a luat premiul întîi la concursul general de matematică.Admiterea la Şcoala Normală Superioară din strada d'Ulm o dă însă la secţia Litere, unde reuşeşte altreilea, în 1878. Acolo îi cunoaşte pe Durkheim şi Jaures. Tot aici e numit elev bibliotecar şi filosofulde peste ani petrece ceasuri îndelungate în sanctuarul tăcut al cărţilor. A fost elevul lui d'Olle-Lapruneşi al lui E. Boutroux, cel din urmă predîndu-1 pe Kant, filosof faţă de care tînânil manifesta de timpuriuo aversiune nedezminţită peste ani'. De altminteri, colegii îl şi porecliseră anti-kantianul, şi aşa a rămas pînâ-n ultima clipă. Era în schimb interesat de filosofia ştiinţei şi îl admira pe Spencer datorităcaracterului concret al doctrinei sale. Se poate afirma aşadar, alături de H. Gouhier, că mintea ffnăruluifilosof s-a format Jn acel moment al istoriei în care ivirea noilor ştiinţe pozitive ale vieţii impunearepunerea filosofici pe alte baze."în 1881 a fost numit în primul său post: profesor de filosofic la liceul de băieţi din Angers. în paralel, preda şi ore de literatură la şcoala superioară de fete din oraş. în septembrie 1883 a fost mutat la liceulBlaise Pascal din Clermont-Ferrand. Acolo, în Auvergne, a petrecut Bergson cinci dintre cei maifericiţi ani ai săi. Profitînd la maximum de „retragerea provincială", a zăbovit îndelung asupratemeiurilor concepţiilor sale filosofice. Strălucita sa reputaţie face ca în 1884 să fie invitat să ţină oserie de prelegeri care ulterior se vor concretiza în cunoscuta scriere Rîsul; încearcă aici o schiţă deestetică a caricaturii, mărturisind o neţărmurită încredere în .Jovialitatea care, uneori, poate fi uninstrument extrem de stimulant", în plus, primeşte la aceeaşi Universitate şi un curs de Utere, împreunăcu unul dintre colegii săi, face experienţe cu subiecţi hipnotizaţi. Aproape zilnic, află răgaz şi pentru practicarea sporturilor favorite: scrima şi echitaţia. în ciuda unei timidităţi extreme, a unei pudori ceîmprumuta adesea masca curteniei glaciale ori a celui mai pur umor englezesc, Bergson face, din cîndîn cînd, si dovada unei sensibilităţi extrem de fragile:INTRODUCERE ÎN METAFIZICA.Jtergson distingea între ceea ce simţea, ca om, şi ceea ce ştia ca filosof; ceea ce ştia ca filosof, ospunea-n cărţi; ceea ce simţea ca om - păstra pentru sine" (H. Gouhier). Am putea vorbi, aşadar, firă agreşi prea mult, de o simţire a omului Henri Bergson care, în unele locuri, trădează si chiar opreştecurgerea spiritului filosofului Henri Bergson.Tot la Clermont a cunoscut şi o criză spirituală sau, mai bine spus, o conversiune în urma căreia gîndulsău şi-a strămutat temeiurile. Relufntl Principiile prime ale lui Spencer şi ajungînd la ideea de timp, asesizat acum insuficienţa gîndirii spenceriene care, după el, ar reconstrui evoluţia cu fragmente deevoluat. De fapt, în joc ar fi realitatea mişcării.
fbntni a protesta împotriva argumentelor lui Zenon, împotriva a tot ceea ce puteau reprezenta ele laacea dată, Bergson şi-a redactat cele două teze de doctorat: 1. teza complementară, în cea mai curatălatină ciceroniana, Quid Aristoteles de loco senserit; 2. teza principală. Eseu asupra datelor principaleale conştiinţei, construită, şi ea, ca un răspuns la aporiile lui Zenon şi ale discipolilor săi moderni(Lachelier, Boutroux).Jean Guitton (La vocation de Bergson, Gallimard, Paris, 1960) descrie într-un loc felul în care lucraautorul nostru: „Cînd se simţea bîntuit de o temă oarecare, intuiţia muzicală a duratei pure, de pildă,scria pagini întregi fără a ţine seama de plan, de structură... Apoi nici nu încerca să le pună cap la cap,să le corecteze... Le lăsa pur şi simplu să zacă într-un sertar. Aşa a apărut Eseul..., un fel de dar primitîn timpul unui vis al raţiunii, plămădit în afara oricăror preocupări curente".Acelaşi Eseu... este considerat „un apel energic la autenticitate, o carte eliberatoare". Eul profund estecalitate pură, durată pură, izvorÎK nemediată de viaţă proaspătă. La ceea ce durează ne gîndim într-unfel, şi altfel ne gîndim la ceea ce nu durează. Textul acesta se constituie într-o mărturie palpabilă aconversiunii spirituale a lui Bergson, a descoperirii propriei vieţi lăuntrice pe care educaţia ştiinţificămecanicistă n împiedicase s-o întrevadă.Bergson s-a folosit de intuiţia duratei pentru a explica problema libertăţii. Libertatea bergsonianădepăşeşte atît determinismul, cîl şi liberul arbitru. Este .jvportul dintre eul concret şi actul pe care îlHENRI BERGSONîndeplineşte el". Libertatea nu se analizează: este una din „datele imediate ak conştiinţei", este un ,/apf"şi de aceea „orice încercam de definire a libertăţii va da implicit dreptate determinismului", spuneBergson. Actul bergsonian liber nu este, prin urmare, fapta lucid deliberată, ci aceea „care izvorăşte dinstrăfundurile sufletului". Sigur că şi această metaforă, ca şi alte „înflorituri" ale rostirii bergsoniene, îşiare şi ea echivocurile ei: poate desemna fie o profunzime orientată în jos, spre abis, fie una îndreptatăînspre înălţări (lat. altus), ceea ce ar schimba complet datele problemei. Dar, despre toate acestea, în altloc.Oricum ar fi, pentru acea dată scrierea sa a fost atît de. inedita încît, bineînţeles, nu a fost delocînţeleasă. La drept vorbind, cine era gata să afirme, în acel sffrşit'de an 1889, „gîndesc, deci măschimb"?în toamna lui 1888 Bergson îşi începe cariera în liceele pariziene: preia orele de retorică ale lui Alain laliceul Henric IV. Unul dintre elevii săi îşi aminteşte de .răspunsurile gîffite" pe care „doar insistenţa profesorului mai izbutea să le smulgă din gura unor copii timoraţi". Profesorul însă stăpînea, se pare,arta de a găsi în orice minte tînără un gînd, o perspectivă demnă de luat în seamă.în cele din urmă, la treizeci şi doi de ani, filosoful se căsătoreşte cu Louise Neuburger, de doar nouăsprezece ani şi al cărui tată ocupa un post important la banca Rothschild. în 1893 se va naşteJeanne, fiica lor, din păcate surdă, şi care ulterior se va dedica picturii şi sculpturii. Marcel Proust eravăr cu soţia sa, afinităţile dintre operele celor doi titani ai genurilor lor sînt prea bine cunoscute pentru amai insista asupra lor.în 1894 şi 1898, filosoful îşi va depune candidatura la Sorbonna, fără rezultat favorabil însă. Mai tîrziuîşi va valorifica pozjtiv reputatul eşec, apreciind că susţinerea tezei anuale obligatorii nu i-ar fi permissa dedice prea mult timp propriei opere.în 1896 publică Materie şi memorie, eseu asupra relaţiei dintre corp şi spirit. Avem de-a face cu un textmetafizic, plasat însă sub semnul experienţei: aici, spiritualismul bergsonian nu mai conţine nimic„dezincamat". La baza gîndului său stă distincţia dintre cele două planuri, al acţiunii şi al visului, preeura şi noţiunea de atenţie la viaţă. Memoria, pură înseamnă spirit, percepţia pură - materie. _____________INTRODUCERE ÎN METAFIZICĂ____________9,Jmaginile" noastre fac una cu realul iar această „percepţie pură" este „actul prin care ne situam dintr-o-dată în sinea lucrurilor". Percepţia pură, desfăcută de astă dată din suportul memoriei, ne+ar puteafurniza „viziuni instantanee care aparţin mai cwînd lucrurilor decît nouă înşine". Datorită ei, calităţilesensibile ale materiei ar putea fi cunoscute în ele însele, mai curînd din interiorul lor decît din afară.Doar atunci, crede Bergson, s-ar putea spune că „materia este, la modul absolut, aşa cum pare a fi."Probabil că francezul a restabilit întrucîtva ideea de contemplaţie sau un anume ideal al vieţiicontemplative. El însuşi anunţa, la începutul acestei scrieri din 1896, că prezentînd realul imediat drepto lume de imagini se apropie oarecum de idealism.în februarie 1898, Bergson este numit profesor la Şcoala Normală Superioară. Dintre auditorii săi, secuvine să-1 amintim pe acela care-i va deveni cel mai fidel discipol: Charles Peguy. El a înţeles aşacum se cuvine că sensul vocaţiei interioare nu poate fi cultivat decît într-o luptă permanentă cu inerţia,cu obişnuinţa cotidianului. Tot el nota undeva: „nu i se poate ierta M Henri Bergson faptul de a ne fidescătuşat." Este, şi acesta, un punct de vedere şi se cere consemnat ca atare.Revenind, vom anunţi că la finele veacului Bergson a fost numit la College de France. Dobîndise oasemenea faimă, încît la cursurile lui amfiteatrele erau arhi-pline (Barlow). Prezenţa masivă a tuturor
categoriilor de oameni, de vîrste şi tipare mentale diferite nu traduce în fapt o modă a zilei, un moft al parizienilor. Bergson merita cu adevărat ascultat; psihologia modernă, folosind o metodă îndrăgită defilosof, dovedise - sau, cel puţin, aşa se considerase atunci - că inutiţia nu e o simplă fantezie lipsită devaloare epistemologică, ea avînd o proprie logică internă.în Introducere în metafizică (1903), studiu cuprins în prezentul volum, filosoful afirmă că există douămoduri de a cunoaşte un lucru: primul, exterior, „depinde de perspectiva în care ne plasăm şi desimbolurile prin care ne exprimăm"; aşadar, acest tip de cunoaştere este în mod necesar relativ. Elaparţine intelectului, iar acesta nu e .Q /acuitate speculativă, ci una esenţial practică, ce dă seama deacţiune în. cel mai strict sens al cuvîntului: anume acţiunea asupra materiei. Se cere precizat aici căBergson a delimitat cît se poate10 HENRI BERGSONde clar intuiţia (fc intelect, atit m Introducere..., cit şi în Evoluţia creatoare (1907). ConformIntroducerii..., intelectul este „facultatea de a fabrica obiecte artificiale, în special unelte", întors fiindcătre materia Jnertă, el se caracterizează printr-o Jncomprehensiune naturală a vieţii". El decupeazămomente din ceea ce este continuu, imobilizează sub lupă ceea ce se mişcă, .fiind incapabil să captezerealul si să ne introducă în Metafizică"; căci realul este în chip esenţial mobilitate. Mai spune Bergson:„nu există lucruri, exista doar acţiuni"; şi „nu există stări care se conservă, ci doar stări care seschimbă". Limbajul, doar el, exprimă cît se poate de cuprinzător acest mod al gîndirii; el analizează şisolidifică impresiile fugitive, fiind făcut „pentru a desemna sensuri şi lucruri".Al doilea mod al cunoaşterii constă, din contra, într-o cunoaştere dinlăuntai a lucrurilor: nu ne maiînvîrtim în jurul lor, ci Jntrăm în de" prin intuiţie. Pe cît de legal de materie este intelectul, pe atît deaproape de viaţă este intuiţia. Ea prelungeşte cumva instinctul, care „continuă lucrarea prin care viaţaorganizează materia". Instinctul este „simpatie", e dăltuit după „chipul şi asemănarea vieţii". Dar instinctul animal este încă orb, fiind sclavul necesităţilor acţiunii: „dacă s-ar trezi conştiinţa cedormitează în el, dacă s-ar interioriza în cunoaştere în loc să se exteriorizeze în acţiune, dacă am şti să-1 întrebăm şi dacă ne-ar putea răspunde, ne-ar dezvălui din cele mai ascunse taine ale vieţii". Intuiţiaeste tocmai acest instinct „lărgit şi purificat", este instinctul devenit „conştient de sine şi dezinteresat",„capabil să reflecteze asupra obiectului său şi să se lărgească m mod nedefinit". Cu alte cuvinte, este„simpatia prin care ne transpunem în interiorul obiectului pentru a ne identifica astfel cu ceea ce are elunic, inexprimabil deci".Amintim aici că în textul original din 1903 apărea sintagma „simpatie intelectuală". Dar termenulJntehxtuală" v» fi fost folosit, probabil, doar pentru a distinge intuiţia de simpatia afectivă. In prezentaculegere, apărută în această tbrmă în 1934 sub titlul Gîndirea şi mişcarea, Bergson a suprimat termenulde intelectuală. Tot m Introducere..., filosoful enumera cîteva moduri ah intuiţiei: simpatia estetică, princare artistul plasîndu-se în interiorul obiectului, „tinde să capteze însăşi intenţia vieţii"; intuiţiafilosofică prin care, în toc să oe învîrtim în junii unei doctrine, încercăm „să ne instalam în ______________INTRODUCERE ÎN h№TAHZICĂ_____________Uchiar gîndirea autorului ei" pentru a sesiza „ace/ lucru extrem de simplu, indefinit de simplu" şi pe careautorul în cauza nu a izbutit niciodată să-1 spună ca atare, dar care formează inspiraţia originară asistemei sale. în această steril a intuiţiei, limbajul devine insuficient: ea este inexprimabila, inefabilă.Filosoful nu poate decît să încerce „să sugereze ceea ce practic nu se poate exprima".S-au adus, se vor aduce încă numeroase critici intuiţiei bergso-niene. De fapt, chiar avem de-a face cu onoţiune extrem de... fluctuantă, în Gîndirea şi mişcarea (1934), autorul însuşi enumera cinci sensuri aleintuiţiei, despre care aminteam cîte ceva mai sus. lată-le în continuare în ordinea în care sînt eleamintite în prezentul volum:1. în sens strict, intuiţia esfe ..viziunea directă a spiritului de către spirit. Aşadar, intuiţia semnifică maiîntîi conştiinţă, dar conştiinţă imediată, viziunea care abia dacă se separă cfc obiectul ei, cunoaştereacare este contact, identificare chiar".2. Intuiţia este o .Conştiinţă lărgită" care lasă să se întrezărească, dincolo de ea, inconştientul psihologic.3. Cînd stabileşte un contact cu conştiinţa celuilalt, intuiţia deschide către „conştiinţa în genere":„simpatia şi antipatia instinctive, adeseori dominante, mărturisesc despre o posibilă întrepătrundere aconştiinţelor umane".4. Această simpatie se poate extinde la întreaga sferă a viului (simpatia estetică).5. în fine, universul material însuşi „cuprinde în sine intuiţia, prin schimbările şi mişcările reale pe carele conţine", adică exact în măsura-n care participă la „schimbarea pură" şi la „spiritualitate".Tot în prezentul volum citim următoarea afirmaţie: intuiţia, ca ,Juncţie metafizică a gîndirii", nefurnizează „cunoaşterea, prin spirit, a ceea ce este esenţial în materie". Numai că aceste rinduri trădeazăo inconsecvenţă din partea filosofului: în Evoluţia creatoare (1907), scrisese că materia se defineşte cao .jnişcare inversă în raport cu viaţa". După astfel de cuvinte este cam dificil de susţinut că intuiţia
of 00
henri bergson_introducere in metafizica
1,317 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | (1 Rating) |
| Upload Date: | 02/13/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment
*** pot sa fac rost de cartea asta ? nu se poate downloada :(