Vorbise în arabă şi aşa de încet, din străfundurile grăsimii lui, că doar sluga cu urcheaexersată putea să-i desluşească spusele.Şoferul se mai înclină o dată şi se retrase. în trecere, aruncă o privire indiferentă spremasa care-i fusese indicată, o reperă pe fata blondă şi urcă din nou scara de marmurăaşternută cu un covor iranian. în aer pluteau parfumuri delicate dar obsedante. Şoferul era alergic. îşi reţinu un strănut.Băteau din răsputeri.Cortegiul, nu prea numeros dar dens, părăseşte biserica unde a avut loc botezul.Naşa e Felicie. Ea ţine drăgălaşul prunc în braţe. E emoţionată şi n-ar fi nevoie să fiescuturată multă vreme ca lacrimile să-i cadă pe obraji.Pinaud e naşul. Merge alături de mami, solemn, înţepat, grav, proaspăt ras, îmbrăcat înnegru, cu cravată gri. Buzele i-au rămas văduve de orice chiştoc şi, pentru prima oară cucapul descoperit, merge ca un diplomat britanic, lovindu-se peste picior cu pălăria nouăcu boruri întoarse.Ca să-şi intre în rol, cu cealaltă mână ţine un picioruş al micuţului Apollon-Jules, ca să ştietoată lumea că, în calitate de naş, are şi el nişte drepturi asupr în urmă vin părinţii, radioşi. Alexandre-Benoît şi Berthe, braţ la braţ, frumoşi de atâtadragoste, beţi de singurul orgoliu tolerabil: orgoliul patern. Fiindcă, în sfârşit, asta-i! Da,asta-i! Dar ce zic eu: ASTA-I! Acest cuplu în pragul bătrâneţii a reuşit să procreeze cândse afla pe tuşă. Câteva practici medicale asupra coanei Berthe, un tratament hormonalsuferit de Gras. Punerea în aplicare într-o poziţie amoroasă proprie în general caninelor şi în special iepurilor, toate aceste elemente conjugate au sfârşit într-o bună zi în braţeleFeliciei.S-a născut Apollon-Jules. Iată-1, abia de două luni, dar cântărind de pe acum şaisprezecelivre. Un soi de Gargantua urlător. Fruntea mai bombată decât cornul lunii, inexplicabil deroşcovan, saşiu, bucălat, guşat, adorabil de obez, ca să aducă un omagiu vibrant dragilorlui părinţi, nasul cârn, gura ca o cireaşă, picioarele strâmbe din cauza grăsimii, umeriimusculoşi, model redus de hamal, şi-a făcut intrarea în viaţă, isteţul, dând din mâini şidin picioare, urlând din răsputeri, pişându-se din răsputeri, defecând mai mult decâtmănâncă şi agitând pumni agresivi care, probabi}, într-o zi, vor dezarticula numeroasefălci, cum spune cel ce i-a dat viaţă. în spatele celor doi părinţi, vin eu la braţ cu doaman Pinuche. Şchioapătă din cauzaartritei, sau artrozei, sau decalcificării, nu ştiu. Din doi în doi paşi se opreşte ca să-i deaastmului un răgaz.Urmează apoi Marie-Marie şi logodnicul ei, doctorul Machegrin, tânăr frumos şi dinamic,care nu-mi pare a fi un nătăfleţ, ceea ce mă cam sâcâie, ţinând cont de gelozia ce mi-oinspiră.Mathias şi nevastă-sa încheie şirul. O companie C.R.S.1, dintre cele mai serviabile, aacceptat să aibă grijă de cei şaptesprezece baistruci ai lor, după ce şi-a luat totuşiprecauţiunea de a-i plasa pe cei mai mrbulenţi într-un ţarc cu sârmă ghimpată.Ia te uită! Toinet a dispărut. Să fi ajuns în fruntea grupului nostru, aidoma unui mustangzbenguindu-se în capul plutonului? Da de unde, uite-1 că iese dintr-un confesional. îşiridică în sus aparatul de fotografiat ca să-mi explice că a schimbat filmul în întunericulbarăcii cu păcate.1 Companie Republicană de Securitate, (n.tr.)Clopotele mai trag o salvă. Ah! da, sunaţi, prieteni de bronz, ca să celebraţi intrareamoştenitorului berurian în marea familie catolică.Dar el domină sunetul clopotului cu gâtlejul lui de tenor proaspăt ouat, Apollon-Jules.Irezistibil, când mă uit la pruncul ăsta enorm, merg cu gândul la fiul lui Grandgousier şi aluriaşei Gargamelle. De pe acum o forţă a naturii, şi abia are două luni! Vulcan scuipândviaţa precum scuipă lava vărul lui Etna. Mami face eforturi să ţină în braţele ei indulgentepachetul ăsta zbânţuit. Să drăgăleşti ocaua asta de carne în delir e o adevăratăperformanţă.Noroc că maşina mea e la doi paşi. Mă decuplez de madam Pinaud ca să-i deschidportiera Feliciei. Se instalează în spate cu domnul ţănc-venit-cu-întârziere. Pinuche ourmează, la fel de superb prin tactul şi şicul lui; biata nevastă-sa, şubrezită, ia loc alăturide mine (locul mortului îi convine de minune); se aşază cu mii de precauţii, biscottevertebrele îi fac nazuri precum şi plăgile varicoase care-i supurează ca nişte conducte decanalizare sparte din cauza gerului.
Leave a Comment
Colectia San-Antonio a fost foarte apreciata in Romania, pacat ca editura si-a incetat activitatea iar din 2006 fanii nu pot decat sa reciteasca cele aproape 80 de titluri publicate la noi. Odata ce ai citit o carte a lui nu te mai poti opri- trebuie sa le citesti pe toate! http://sanantoniocarti.forumgratuit.r...