Viitorii cercet\u0103tori ai istoriei nu vor g\u0103si, \u00een zecile de mii de dosare ticluite de securitatea comunist\u0103, m\u0103rturiile din prezentul volum, deoarece acestea sunt scrise \u00een afara valorilor de minciuni comuniste.

Oculta comunist\u0103 a mizat pe dispari\u0163ia victimelor, ca astfel s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pentru istorie doar \u201e adev\u0103rurile\u201dticluite de securi\u015fti. Dar socoteala de acas\u0103 nu s-a potrivit cu cea din t\u00e2rg.

Din oceanul de lacrimi \u015fi s\u00e2nge care a curs \u00een cele patru decenii de teroare ro\u015fie, doar c\u00e2teva cupe s-au putut colecta. Din ce a r\u0103mas, c\u00e2teva pic\u0103turi amare cu m\u0103rturii se cuprind \u015fi \u00een acest volum. Puhoiul cel mare de suferin\u0163\u0103 \u015fi de m\u0103rturii ale suferin\u0163ei au disp\u0103rut \u00een morminte odat\u0103 cu victimele...

La data arest\u0103rii, majoritatea martorilor din prezentele episoade au v\u00e2rsta \u00eentre 17 \u015fi 23 de ani, fiind deci tineri \u015fi foarte tineri, de aceea \u015fi m\u0103rturiile con\u0163in \u00een ele vibra\u0163ia tinere\u0163ii. Nu sunt t\u00e2nguitoare, cu tot tragismul lor.

Primul episod al c\u0103r\u0163ii are loc \u00een aceast\u0103 perioad\u0103. Al doilea \u015fi al treilea s-au petrecut \u00een 1949 sub \u201edomnia\u201d lui Maromet, \u00een cel mai crunt regim de teroare. Al patrulea episod are loc \u00een 1953 cu ocazia unei anchete privind procesul \u201e\u0162urcaniadei\u201d. Din ordin, s-a aplicat un tratament mai bl\u00e2nd celor de sub anchet\u0103.

Dup\u0103 terminarea anchetei la Ministerul de Interne, am fost transporta\u0163i la \u00eenchisoarea Jilava \u015fi introdu\u015fi \u00een camera 24 \u201esecret\u201d, ultima camer\u0103 pe coridorul sec\u0163iei a II-a a acestei \u00eenchisori.

\u00cen camer\u0103 am mai g\u0103sit \u00eenc\u0103 vreo 20 de persoane, toate foste mari somit\u0103\u0163i ale vie\u0163ii politice rom\u00e2ne\u015fti. L-am \u00eent\u00e2lnit acolo pe Dumitru Groznea, decanul baroului de avoca\u0163i Ilfov; pe unul Simca, ziarist la \u201eUniversul\u201d; pe generalul Zaharia, aghiotantul mare\u015falului Antonescu \u015fi pe al\u0163i oameni valoro\u015fi, ce fuseser\u0103 radia\u0163i din via\u0163a \u0163\u0103rii \u015fi arunca\u0163i \u00een aceast\u0103 bezn\u0103 subp\u0103m\u00e2ntean\u0103.

Regimul de \u00eenchisoare, \u00een aceast\u0103 perioad\u0103, nu era aspru, cum avea s\u0103 fie nu peste mult timp. Era destul de bl\u00e2nd. Oamenii mai aveau la d\u00e2n\u015fii chiar \u015fi bani. Astfel c\u0103 d\u00e2ndu-i gardianului 100-200 de lei, ne l\u0103sa s\u0103 circul\u0103m dintr-o camer\u0103 \u00een alta p\u00e2n\u0103 la num\u0103r\u0103toarea de sear\u0103.

Noi, elevii \u015fi studen\u0163ii, eram \u00een num\u0103r de vreo 30, poate \u015fi mai bine, deci majoritari. N-aveam un reprezentant mai r\u0103s\u0103rit printre noi, doar pe unul Toma Simion; cu to\u0163ii st\u0103team cumin\u0163i \u00een banca noastr\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne amestec\u0103m \u00een politic\u0103.

Ne-am retras \u00eentr-un col\u0163 al nostru, unde ne-am apucat de carte, pred\u00e2nd unii altora tot ce \u015ftiam mai bine, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd matematici, istorie, limbi str\u0103ine, desen\u00e2nd, model\u00e2nd statuete \u00een s\u0103pun, at\u00e2tea \u015fi at\u00e2tea lucruri de mare folos. Tot, absolut tot, \u00een afar\u0103 de politic\u0103, la care nici unul dintre noi nu avea chemare, nici talent \u015fi nici \u00eendem\u00e2nare, ba chiar sim\u0163eam cu to\u0163ii o oarecare grea\u0163\u0103 de ea.

Generalului Zaharia nu-i pl\u0103ceau tinerii, de aceea ne \u015fi trata cu mult\u0103 indiferen\u0163\u0103, iar noi ne vedeam de ale noastre, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u015fi mult\u0103 rug\u0103ciune. Dar, de la un timp, generalul Zaharia ne studia continuu, devenind mult mai atent fa\u0163\u0103 de noi dec\u00e2t fa\u0163\u0103 de conferin\u0163ele savanten \u0163inute de politicienii notorii.

\u00centr-o zi, un caraliu mi-a adus p\u0103m\u00e2nt \u015fi ipsos, iar eu am modelat, cu r\u0103bdarea \u015fi talentul de\u0163inutului, o frumoas\u0103 statuet\u0103, care a \u00eenc\u00e2ntat pe toat\u0103 lumea \u015fi mai ales pe generalul Zaharia. M\u0103 \u00eentreb\u0103 atunci cine sunt. B\u0103nuia c\u0103 mo\u015ftenesc talentul de sculptor de la cine \u015ftie ce oameni, care se trag din familii de prin\u0163i sau intelectuali cu vechime. I- am spus c\u00e2t sunt de s\u0103rac, c\u0103 mama \u015fi tata n-au avut bani s\u0103 m\u0103 \u00eentre\u0163in\u0103 la \u015fcoal\u0103 \u015fi c\u0103 \u00een timpul refugiului din Ardealul de Nord, hoin\u0103rind prin \u0163ar\u0103, generalul Coroam\u0103 a descoperit la mine o f\u0103r\u00e2m\u0103 de talent \u015fi m-a luat sub protec\u0163ia sa, \u00eentre\u0163in\u00e2ndu-m\u0103 la liceul Polizu din Bucure\u015fti.

care n-o mai \u00eent\u00e2lnisem la el de c\u00e2nd eram \u00eempreun\u0103:
- Cum, \u00eel cuno\u015fti pe nea Mitic\u0103?
- Da, \u00eel cunosc pe d-ul general Dumitru Coroam\u0103.
- \u015etii c\u0103-i aici \u015fi el?

av\u00e2nd o musta\u0163\u0103 lung\u0103 \u015fi alb\u0103, iar p\u0103rul pe de-a-ntregul c\u0103runt.
-Uite-l, \u0103la este, cel cu musta\u0163\u0103 c\u0103runt\u0103.
-Domnule general Coroam\u0103! Strigai eu.

m-a observat, m-a \u015fi recunoscut.
-Cum, \u015fi tu e\u015fti aici?
-Se putea, domnule general, s\u0103 nu fiu al\u0103turi de dumneavoastr\u0103?!

\u00een treac\u0103t:
- S\u0103 fii cuminte, s\u0103 nu faci vreo prostie.
- S\u0103 n-ave\u0163i grij\u0103 de asta. De la dumneavoastr\u0103 am \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 fiu cel ce sunt.

Doamne, Dumnezeule! C\u00e2nd \u00eel cunoscusem pe acest sf\u00e2nt, binef\u0103c\u0103torul meu, era un b\u0103rbat voinic \u015fi drept. Avea o musta\u0163\u0103 bogat\u0103 \u015fi lung r\u0103sucit\u0103 cu broazbe de fire c\u0103runte. Sem\u0103na bine de tot cu \u015etefan cel Mare. Acum p\u0103rea doar o umbr\u0103 c\u0103runt\u0103. Oric\u00e2t de tare eram, f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, m\u0103 trezii c\u0103 lacrimile \u00eemi curgeau \u015fuvoi.

\u00centruna din zile, se adunaser\u0103 \u00een celul\u0103 mul\u0163i politicieni de renume. Fiecare dintre ei se preg\u0103tise cu o scurt\u0103 conferin\u0163\u0103 privind organizarea societ\u0103\u0163ii de m\u00e2ine, dup\u0103 c\u0103derea comunismului.

aten\u0163ia cuv\u00e2nt\u0103rilor rostite de ei.
Ultimul vorbitor a fost Dumitru Groznea cu o expunere deosebit de frumoas\u0103.
Unul din profesori s-a adresat generalului Zaharia zic\u00e2nd:

- Domnule general, dumneavoastr\u0103 n-a\u0163i scos o vorb\u0103 m\u0103car. Tot timpul a\u0163i p\u0103rut foarte \u00eeng\u00e2ndurat. Spune\u0163i-ne ceva \u015fi dumneavoastr\u0103 despre armat\u0103. La rom\u00e2ni armata are o importan\u0163\u0103 aparte. Cuv\u00e2ntul ei trage greu \u00een balan\u0163\u0103.

- Domnilor, am ascultat cuvintele dumneavoastr\u0103 frumoase care mi-au \u00eenc\u00e2ntat auzul. Nu pot s\u0103 zic c\u0103 vreunul ar fi fost de prisos sau necuviincios pus \u00een cuv\u00e2nt\u0103rile aici rostite. Sau c\u0103 ceea ce a\u0163i spus n-ar fi bine.

Dar a\u0163i omis ceva. Ce s\u0103 facem cu ace\u015fti copii pe care cu to\u0163ii \u00eei avem aici, al\u0103turi de noi? Ce ne facem cu Mi\u015fcarea Legionar\u0103? Dup\u0103 cum vede\u0163i, ei sunt majoritari \u00een \u00eenchisoare \u015fi sporesc lot dup\u0103 lot, aglomer\u00e2nd pu\u015fc\u0103riile.