Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
a

a

Ratings: (0)|Views: 1 |Likes:
Published by Cosmina Simion
c
c

More info:

Published by: Cosmina Simion on Feb 01, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/19/2014

pdf

text

original

 
PAULO COELHO
Alchimistul
(ALQUIMISTA, 1988)
PREFA
ŢĂ
Este important s spunem cîteva lucruri despre faptul c
ă ă
 Alchimistul
este o cartesimbolic, diferit de
ă ă
 Jurnalul unui magician,
care n-a fost o lucrare de ficiune.
ţ
Unsprezece ani de via am dedicat Alchimiei. Simpla idee de a transforma metalele în
ţă
 aur sau de a descoperi Elixirul tinereii fr btrînee era prea fascinant ca s treac
ţ ă ă ă ţ ă ă ă
 neobservat de orice novice în ale magiei. Mrturisesc c Elixirul tine
ă ă ă
reii fr btrînee m
ţ ă ă ă ţ ă
 seducea cel mai tare: înainte de a înelege şi simi prezena lui Dumnezeu, ideea c totul
ţ ţ ţ ă
 se va sfîrşi într-o bun zi m aducea la dispe
ă ă
rare. Astfel, aflînd despre posibilitatea de aobine un lichid în stare s-mi prelungeasc pentru muli ani existena, am hott s m
ţ ă ă ţ ţ ă ă ă
 dedic trup şi suflet fabricrii lui.
ă
Era o perioad de mari transformri sociale
ă ă
 
 începutul anilor '70
şi înc nu existau
ă
 publicaii serioase cu privire la Alchimie. Am început, la fel ca unul dintre personajele crii,
ţ ă ţ
 s cheltui puinii bani pe care îi aveam pe cumprarea unor cri din strintate, şi-mi
ă ţ ă ă ţ ă ă
 dedicam multe ore din zi studiului simbologiei lor complicate. Am cutat dou-trei persoane
ă ă
 serioase din Rio de Janeiro care se dedicaser în mod serios Marii Opere, dar acestea au
ă
 refuzat s m primeasc. I-am cunoscut şi pe alii care îşi spuneau alchimişti, îşi aveau
ă ă ă ţ
 laboratorul propriu şi promiteau s m învee tainele Artei în schimbul unei adevrate
ă ă ţ ă
 averi; azi îneleg c ac
ţ ă
tia nu ştiau nimic din ceea ce pretindeau s m învee.
ă ă ţ
Dar cu toat struina mea, rezultatele au fost zero absolut. Nu se întîmpla nimic din
ă ă ţ
 ceea ce manualele de Alchimie afirmau în limbajul lor complicat. Era un şir nesfîrşit desimboluri, de dragoni, de lei, sori, luni şi argint viu, iar eu aveam mereu impresia c
ă
 mergeam pe un drum greşit, pentru c limbajul simbolic permite o cantitate uriaş de erori.
ă ă
 În 1973, disperat de absena oricrui progres, am comis un act de o iresponsabilitate
ţ ă
 suprem. În acel timp eram angajat la Secretariatul pentru Educaie din Mato Grosso,
ă ţ
 pentru a ine cursuri de teatru în acel stat, aşa c am hotrît s-mi folo
ţ ă ă ă
sesc studenii la
ţ
 nişte ateliere de teatru care aveau ca tem Tabla de Smarald. Aceasta, împreun cu unele
ă ă
 incursiuni ale mele în zonele mocirloase ale magiei, au fcut ca în anul urmtor s pot simi
ă ă ă ţ
 pe propria piele adevrul proverbului: "Dup fapt, şi rsplat". Totul în jurul meu s-a
ă ă ă ă ă
 prbuşit complet.
ă
Mi-am petrecut urmtorii şase ani din via în
ă ţă
tr-o atitudine destul de sceptic în ceea
ă
 ce priveşte tot ce era legat de mistic. În acest exil spiritual am învat multe lucruri
ă ăţ
 importante: c acceptm un adevr numai dup ce l-am negat din tot sufletul, c nu
ă ă ă ă ă
 trebuie s fugim de propriul nostru destin şi c mîna lui Dumnezeu este infinit de
ă ă
 generoas, în pofida severitii ei.
ă ăţ
În 1981, am fcut cuntin cu RAM, organi
ă ţă
zaia ocult unde mi-am gsit şi un
ţ ă ă
 Maestru, care avea s m readuc pe drumul ce-mi era scris. Şi în timp ce el m pregtea
ă ă ă ă ă
  în învtura mea, m-am apucat din nou s studiez Alchimia pe cont pro
ăţă ă
priu, într-o noapte,cînd stteam de vorb dup o epuizant sesiune de telepatie, am întrebat de ce limbajul
ă ă ă ă
 alchimiştilor era atît de vag şi de complicat.S
 înt trei tipuri de alchimişti, spuse Maestrul meu. Aceia care sînt imprecişi pentru c
ă
 nu ştiu ce vorbesc; aceia care sînt imprecişi pentru c ştiu ce vorbesc, dar ştiu şi c
ă ă
 limbajul Alchimiei este un limbaj adresat inimii şi nu raiunii.
ţ
 
Şi al treilea tip? am întrebat.Aceia care nu au auzit niciodat
vorbindu-se despre Alchimie, dar care au reuşit,
ă
 prin experiena lor, s descopere Piatra Filosofal.
ţ ă ă
Aşa s-a hotrît Maestrul meu
ă
care apar
inea celui de-al doilea tip
ţ
s
-mi predea
ă
 lecii de Al
ţ
chimie. Am descoperit c limbajul simbolic, care m irita şi m descumpnea
ă ă ă ă
 atît, era unicul mod de a atinge Sufletul Lumii, sau ceea ce Jung a denumit "inconştientulcolectiv". Am descoperit Legenda personal şi Semnele lui Dumnezeu, adevruri pe care
ă ă
 raionamentul meu intelectual refuza s le accepte din cauza simplitii. Am descoperit c
ţ ă ăţ ă
 a ajunge la Marea Oper nu este misiunea unor aleşi, ci a tuturor fiinelor omeneşti de pe
ă ţ
 faa Pmîntu
ţ ă
lui. Sigur c nu totdeauna vedem Marea Oper sub forma unui ou sau a unui
ă ă
 flacon cu lichid, dar toi putem
ţ
r umbr de îndoial
ă ă ă ă
s
ne cufun
ă
dm în Sufletul
ă
 Lumii.De aceea
 Alchimistul
este şi un text simbolic. De-a lungul paginilor sale, în afar de
ă
 faptul c am transmis tot ce am învat despre aceasta, am în
ă ăţ
cercat s aduc un omagiu
ă
 marilor scriitori care au reuşit s ajung la Limbajul Universal: Hemingway, Blake, Borges
ă ă
 (care a folosit şi el istoria persan în
ă
tr-una din povestirile lui), Malba Tahan şi alii.
ţ
 
Pentru a completa aceast lung prefa şi a ilus
ă ă ţă
tra ceea ce Maestrul meu voia s
ă
 spun cu al trei
ă
lea tip de alchimişti, merit s amintim o întîmplare pe care el însuşi mi-a
ă ă
 povestit-o în laboratorul lui.Sfînta Maria, cu pruncul Isus în brae, s-a ho
ţ
trît s vin pe Pmînt ca s viziteze o
ă ă ă ă ă
 nstire. ndri foarte, clugrii au fcut un şir lung şi fie
ă ă ă ă
care s-a înfat în faa Sfintei
ăţ ţ
 Fecioare pentru a I se închina. Unul a declamat poeme frumoase, altul I-a artat miniaturile
ă
 sale pentru Biblie, al treilea I-a recitat numele tuturor sfinilor. Şi aşa unul dup altul,
ţ ă
 fiecare clugr şi-a adus omagiul Maicii Domnului şi Prun
ă ă
cului Isus.Dar ultimul din şir era cel mai umil clugr din nstire, care niciodat nu învase
ă ă ă ă ăţ
  îneleptele scrieri ale epocii. Prinii lui fuseser oameni sim
ţ ă ţ ă
pli care lucrau la un vechi circdin împrejurimi şi tot ce-l putuser înva era s arunce mingi în sus şi s fac teva
ă ăţ ă ă ă
  jonglerii.nd a venit ndul acestuia, ceilali clugri au vrut s pun capt închinciunilor,
ţ ă ă ă ă ă ă
 pentru c fostul scamator nu avea nimic important de spus şi pu
ă
tea strica imagineanstirii. Dar clugrul simea, în adîncul sufletului, o dorin arztoare s d
ă ă ă ţ ţă ă ă ă
ruiasc ceva
ă
 lui Isus şi Sfintei Fecioare.Ruşinat, simind privirea mustrtoare a frailor lui, a scos cîteva portocale din sutan şi
ţ ă ţ ă
 a început s le arunce în sus şi s jongleze cu ele, aşa cum ştia el.
ă ă
Şi doar în acel moment Pruncul Isus a zîmbit şi a început a bate din palme în braele
ţ
 Sfintei Marii. Şi Maica Domnului numai lui i-a întins braele, l
ţ ă
ndu-l s-l ating pe Prunc.
ă ă
 AUTORUL
Şi pe cînd mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.Şi ea avea o sor ce se numea Maria, care, aşezîn
ă
du-se la picioarele Domnului, asculta cuvîntulLui.Iar Marta se silea cu mult slujire şi, apropiindu-se, a zis:
ă
Doamne! au nu socoteşti c sora mea m-a lsat sin
ă ă
gur s slujesc? Spune-i deci s-mi ajute.
ă ă ă
Şi rspunzînd, Domnul i-a zis:
ă
Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti.Dar un lucru trebuie: cci Maria partea cea bun a ales, care nu se va lua de la ca.
ă ă
LUCA, 10: 38-42
PROLOG
Alchimistul lu o carte pe care o adusese cineva din caravan. Tomul era fr
ă ă ă ă
 
copert,
ă
 dar reuşi s-i identifice autorul: Oscar Wilde. În timp ce-i rsfoia paginile, gsi o povestire
ă ă ă
 despre Narcis.Alchimistul cunoştea legenda lui Narcis, frumosul biat care-şi contempla zilnic propria
ă
 frumusee într-un lac. Era atît de fascinat de el însuşi c într-o bun zi a czut în lac şi a
ţ ă ă ă
 murit înecat. În locul acela, a aprut o floare care s-a numit narcis.
ă ă
Dar nu aşa îşi încheia Oscar Wilde povestirea. El spunea c atunci cînd a murit Narcis,
ă
 au venit naiadele zei
ele izvoarelor şi ale pdurii
ţ ă
 
şi au vzut lacul transformat dintr-
ă
unul cu ap dulce, într-un ulcior cu lacrimi srate.
ă ă
De ce pl
 îngi? au întrebat naiadele.Pl
 îng pentru Narcis, rspuns
ă
e lacul.Ah, nu-i de mirare c
plîngi pentru Narcis, continuar ele. La urma urmelor, deşi noi
ă ă
 am alergat mereu dup el prin pdure, tu erai singurul care puteai s-i contempli de
ă ă ă
 aproape frumuseea.
ţ
Dar Narcis era frumos?
 întreb lacul.
ă
Cine altul
poate şti mai bine decît tine? rs
ă
punser, surprinse, naiadele. La urma
ă
 urmelor, doar pe marginile tale se apleca el în fiecare zi.Lacul rmase tcut o vreme. Într-un tîrziu, zise:
ă ă
 
Îl plîng pe Narcis, dar niciodat n-am ştiut c el era frumos. Îl plîng pe Narcis pentru
ă ă
 c de fiecare dat nd se apleca deasupra apelor mele, eu puteam s vd reflectat, în
ă ă ă ă ă
 fundul ochilor lui, propria-mi frumusee.
ţ
"Ce povestire frumoas", spuse Alchimistul.
ă
Partea întîi
Biatul se numea Santiago. Se întuneca tocmai cînd ajunse cu turma lui în faa unei
ă ţ
 vechi biserici prsite. Acoperişul se prbuşise de mult, şi in lo
ă ă ă
cul unde pe vremuri se afla
 
sacristia creştea acum un sicomor uriaş.Hots petreac noaptea aici. Îşi mîn toate oi
ă ă ă ă
le prin ruinele porii şi apoi puse nişte
ţ
 scînduri pentru ca acestea s nu fug în timpul nopii. Nu erau lupi pe acolo, dar odat îi
ă ă ţ ă
 scpase una în timpul nopii şi a trebuit si piard toat ziua urmtoare pentru a gsi
ă ţ ă ă ă ă ă
 oaia rtcit.
ă ă ă
Îşi întinse haina pe jos şi se aşez, folosind car
ă
tea pe care o terminase de citit dreptpern. Îşi spu
ă
se, înainte de a adormi, c ar trebui s înceap s citeasc nişte cri mai
ă ă ă ă ă ă ţ
 groase durau mai mult p
 în se sfîrşeau şi erau perne mai confortabile în timpul nopii.
ă ţ
Era înc întuneric cînd se trezi. Privi în sus şi vzu stelele care strluceau prin
ă ă ă
 acoperişul aproape nruit.
ă
"Voiam s mai dorm puin", se gîndi el. Avu
ă ţ
sese aceli vis ca şi sptna trecut, şi
ă ă ă
 iarşi se trezise înainte de sfîrşit.
ă
Se ridic şi lu o înghiitur de vin. Apoi îşi lu toiagul şi începu si trezeasc oile
ă ă ţ ă ă ă ă
 care înc mai dormeau. Observase c imediat ce se trezea el, cea mai mare parte a
ă ă
 animalelor se deşteptau şi ele. Ca şi cum ar fi existat o energie misterioas care îi unea
ă
 viaa de aceea a oilor cu care strbtuse pntul de doi ani încoace în cutare de hran şi
ţ ă ă ă ă ă
 ap.
ă
S-au obi
şnuit atîta cu mine c-mi cunosc obi
ă
ceiurile, îşi spuse în şoapt. Dar sttu o
ă ă
 clip şi se gîndi c ar fi putut s fie şi invers: s-o fi obişnuit el cu orarul oilor.
ă ă ă
Dar erau şi unele oi care întîrziau s se scoale. Biatul le trezi pe rînd cu toiagul,
ă ă
 strigînd-o pe fiecare pe nume. Totdeauna crezuse c oile sînt în sta
ă
re s îneleag ce
ă ţ ă
 vorbeşte el. De aceea obişnuia uneori s le citeasc pri din crile care îl impre
ă ă ă ţ ă ţ
sionaser,
ă
 sau s vorbeasc despre singurtatea şi bucuria unui cioban pe cîmp, ori s comenteze
ă ă ă ă
 ultimele nouti pe care le vedea prin oraşele pe unde se întîmpla s treac.
ăţ ă ă
Îns în ultimele dou zile avusese o singur grij: fata negustorului care locuia în
ă ă ă ă
 oraşul unde avea s ajung peste patru zile. Nu fusese decît o singur dat acolo, anul
ă ă ă ă
 trecut. Negustorul avea o prvlie de stofe şi esturi şi îi plcea totdeauna s vad cu
ă ă ţ ă ă ă ă
 ochii lui cum sînt oile tunse, ca s se fereasc de hoii. Îi spusese un prieten despre pr
ă ă ţ ă
-vlie, aşa c ciobanul îşi dusese oile acolo.
ă ă
Vreau s
vînd ceva lîn, îi spuse negusto
ă ă
rului.Prvlia era plin de clieni şi negustorul îl ru
ă ă ă ţ
g s aştepte pîn seara. El se aşez pe
ă ă ă ă
 caldarîmul din faa magazinului şi scoase o car
ţ
te din desagi.Nu
ştiam c ciobanii citesc cri, se auzi un glas feminin lîng el.
ă ă ţ ă
Era o fat ce arta leit ca acelea din Andaluzia, cu prul negru şi neted şi ochi ce
ă ă ă
 aminteau vag de vechii cuceritori mauri.Asta pentru c
oile te înva mai multe decît crile, rspunse biatul.
ă ţă ă ţ ă ă
Au stat de vorb mai bine de dou ore. Ea îi spuse c era fata negustorului, şi-i vorbi
ă ă ă
 despre viaa din acea aşezare unde fiecare zi era la fel cu cealalt. Ciobnaşul îi povesti
ţ ă ă
 despre cîmpiile Andaluziei, despre ultimele nouti pe care le vzuse în oraşele pe unde
ăţ ă
 trecuse. Era mulumit c vor
ţ ă
bea şi cu altcineva, nu numai cu oile.Cum ai
 învat s citeşti? întreb fata la un moment dat.
ăţ ă ă
Ca toat
lumea, rspunse biatul. La şcoal.
ă ă ă ă
Dar dac
ştii s citeşti, cum de eşti doar un simplu cioban?
ă ă
Biatul blmji ceva ca s ocoleasc rspunsul. Era încredinat c fata nu va înelege
ă ă ă ă ă ă ţ ă ţ
 niciodat. Îşi continu poveştile de cltorie şi ochişorii cei ma
ă ă ă ă
uri clipeau de fric şi mirare.
ă
 Pe msur ce trecea timpul, biatul îşi dorea s nu se mai seasc ziua, s-l vad tot
ă ă ă ă ă ă ă
 ocupat pe tatl fetei care s-i cear s tepte trei zile. A îneles c simea un lucru pe care
ă ă ă ă ţ ă ţ
 nu-l mai simise: dorina de a rmîne într-un sin
ţ ţ ă
gur loc pentru totdeauna. Lîng fata cea
ă
 oacheş zilele n-ar fi fost niciodat la fel una cu cealalt.
ă ă ă
Dar negustorul veni şi îi ceru s tund patru oi. Apoi îi plti cît îi datora şi-i ceru s
ă ă ă ă
 revin anul urmtor.
ă ă
Peste doar patru zile ajungea din nou în orşe
ă
lul acela. Era agitat şi nesigur pe el:poate c fata îl şi uitase. Pe acolo treceau muli ciobani care vin
ă ţ
deau lîn.
ă
Nu-i nimic, le spuse fl
cul oilor lui. Şi eu cunosc alte fete în alte oraşe.
ă ă
Dar în strfundul inimii ştia c are importan. Şi c pstorii, ca şi marinarii sau comis-
ă ă ţă ă ă
voiajorii, cunoşteau cîte un oraş unde se afla cineva în stare s-i fac s uite de bucuria de
ă ă ă
 a cltori liberi prin lume.
ă ă
Se iveau zorile şi ciobanul îşi mîn oile în aşa fel încît s mearg dup soare. "Astea
ă ă ă ă
 niciodat nu trebuie s ia o hotrîre", gîndi el. "Poate de asta stau mereu lîng mine."
ă ă ă ă

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->