Imitatiunea lui Cristos
Thomas a Kempis
Traducere de Andrei Brezianu
N LOC DE PREFATA
\ufffdImitatiunea lui Cristos vorbeste at t de frumos de la sine, nc t s-ar putea
\ufffd
\ufffd \ufffd
dispensa de orice prezentare. C teva cuvinte nu vor fi totusi inutile, pentru a
\ufffd
oferi cititorului nostru o c t de sumara orientare n fundalul istoric si sensul
\ufffd
\ufffd
acestei opere, una din marile carti ale umanitatii, floare a darurilor, distil nd
\ufffd
unele dintre cele mai alese arome ale spiritualitatii crestine dintotdeauna.
Aparuta si circulata, initial, sub forma de copii manuscrise, putin nainte de
\ufffd
inventia tiparului, n acel veac al XV-lea, - care gratie descoperirii lui
\ufffd
Gutenberg, avea sa revolutioneze mijloacele comunicarii si ale culturii scrise -,
Imitatio Christi a beneficiat, ndata dupa iesirea de sub teasc a primelor biblii,
\ufffd
de un numar at t de impresionant de editii, nc t a tine socoteala lor ar nsemna
\ufffd
\ufffd \ufffd
\ufffd
a nsirui cifre rivaliz nd, poate, doar cu cele reflect nd nenumaratele reeditari
\ufffd
\ufffd
\ufffd
ale sfintelor Scripturi, n cele mai diverse limbi ale pam ntului. ntr-adevar,
\ufffd
\ufffd
\ufffd
foarte aproape de Biblie si Evanghelii, Imitatiunea lui Cristos se dovedeste a fi
dob ndit, de-a lungul epocilor, statutul unei carti ce nu cunoaste nvechirea,
\ufffd
\ufffd
ram n nd - de cinci veacuri ncoace -, mereu proaspata si la fel de actuala, n
\ufffd \ufffd
\ufffd
\ufffd
pofida trecerii timpului si a diversitatii ariilor n care si-a iradiat mesajul.
\ufffd
A pune problema rasp ndirii si circulatiei Imitatiunii lui Cristos nseamna,
\ufffd
\ufffd
desigur, a pune problema talmacirilor de care s-a bucurat aceasta carte de
exceptie, compusa n latina, - ntr-o limba clara, viguroasa, de o mare
\ufffd
\ufffd
transparenta si substanta. Primele traduceri, n mod semnificativ, n-au asteptat
\ufffd
aparitia tiparului, rasp ndindu-se, cum spuneam, prin opera copistilor, nca
\ufffd
\ufffd
nainte de mijlocul secolului al XV-lea ( n engleza, de pilda); o prima talmacire
\ufffd
\ufffd
franceza imprimata ( n fapt o adaptare) dateaza de la 1462; cea dint i traducere
\ufffd
\ufffd
italiana (tiparita la Venetia) este din 1488; n timp ce editia princeps a
\ufffd
originalului latin - un pretios incunabul -, iesea de sub teasc la 1472 ( n
\ufffd
acelasi an cu prima editie imprimata a Divinei Comedii de Dante Alighieri). n
\ufffd
secolele care au urmat, acest proces de difuzare continua s-a ntetit, ajung nd sa
\ufffd
\ufffd
cuprinda, ca ntr-o vasta mbratisare, nu numai ntreaga Europa, dar si, gratie
\ufffd
\ufffd
\ufffd
operei de evanghelizare dusa de misionari pe alte continente, marginile cunoscute
ale pam ntului. n afara de Biblie, nici o alta carte de ndrumare spirituala nu a
\ufffd
\ufffd
\ufffd
fost, ntr-adevar, conform statisticilor, tradusa n mai multe limbi dec t
\ufffd
\ufffd
\ufffd
Imitatio Christi. Opera contemporana cu sufletul omului dintotdeauna, ea nu a
ncetat sa stea n atentia marilor spirite si nu a ncetat niciodata de a hrani,
\ufffd
\ufffd
\ufffd
fara deosebire, pe cei mici si pe cei mari, oferind tuturora, n scurgerea lenta a
\ufffd
timpului, balsamul si nvatatura necesara cugetului dornic de perfectiune.
\ufffd
Putem astfel ntelege mai bine de ce un mare clasic francez, poetul si
\ufffd
dramaturgul Corneille, se simtea dator, n secolul sau, sa dea o splendida
\ufffd
talmacire n versuri a Imitatiunii lui Cristos (1652-1654). Astfel se explica,
\ufffd
desigur, elogiile aduse, incidental, acestei carti de personalitati at t de
\ufffd
diferite ca preocupari si orientari profesionale, at t de diverse n credinta,
\ufffd
\ufffd
precum literatul si g nditorul preiluminist Fontenelle, care afirma despre ea ca
\ufffd
este "cea mai frumoasa carte din c te s-au scris de m na omului: caci Evanghelia
\ufffd
\ufffd
vine de la Dumnezeu"; sau filosoful academician Leibniz, contemporan al lui
Dimitrie Cantemir; criticul literar Sainte-Beuve; un istoric ca Jules Michelet; un
mare descoperitor precum Ampcre; romancierul Balzac; sau, mai aproape de noi,
maresalul Foch, si multi altii, care au recunoscut - fiecare n felul si la timpul
\ufffd
lor -, capacitatea inestimabila a acestei carti, nu foarte mari, de a da raspuns
tocmai unor ntrebari si aspiratii fundamentale ale omului, confruntat mereu cu
\ufffd
unul si acelasi manunchi de probleme vitale: sensul vietii naintea suferintei si
\ufffd
a mortii, dilema asupra cailor m ntuirii, nsemnatatea abnegatiei ca dimensiune
\ufffd
\ufffd
launtrica fara de care, cum bine stim, omul nu poate fi cu adevarat om dec t n
\ufffd \ufffd
parte; si, poate, mai presus de orice, ceea ce cugetul crestin intuieste fara
gres: acea capacitate a ei de a oferi, pe tar mul practicii, o rezolvare temeinica
\ufffd
si demna pentru dorinta fireasca de desav rsire a sufletului omenesc: pornind nu
\ufffd
de la vreo filosofie nalta, ci de la premisele caii simple si drepte a
\ufffd
Evangheliei, nteleasa ca urmare a lui Cristos. Este, de altfel, semnificativ de
\ufffd
observat ca mai vechile talmaciri rom nesti ale acestei capodopere foloseau n
\ufffd
\ufffd
titlu, nu fara rost, forma astazi cumva arhaizanta, dar neta si frumoasa "De
urmarea lui Hristos".
Imitatio Christi s-a asternut nt ia oara pe h rtie ntr-o manastire din nordul
\ufffd \ufffd
\ufffd
\ufffd
Tarilor de Jos, unde - nca de la sf rsitul secolului al XIV-lea - se cristalizase
\ufffd
\ufffd
o puternica miscare de primenire spirituala, cunoscuta, de atunci ncep nd, sub
\ufffd
\ufffd
numele de Devotio Moderna. "Modernitatea" devotiunii si evlaviei care a iradiat
catre noi, pornind de atunci si de acolo, merita sa ne retina atentia pentru
c teva clipe, deoarece, printr-o providentiala ntorsatura, n nsusi faptul
\ufffd
\ufffd
\ufffd \ufffd
voitei sale "noutati" n raport cu peisajul de atunci al practicii crestine,
\ufffd
Devotio Moderna a reprezentat un factor formator de constiinta de lunga durata. Nu
alta, desigur, este si explicatia faptului ca Imitatiunea lui Cristos - opera de
spiritualitate sintetiz nd cel mai perfect tendintele si luminile acestei scoli -
\ufffd
ne-a ramas, de atunci ncep nd, contemporana, n sensul cel mai bun si mai profund
\ufffd
\ufffd
\ufffd
al cuv ntului. Trag ndu-si sevele de la nvatatura unor predecesori ca Fericitul
\ufffd
\ufffd
\ufffd
Ruysbroek (ale carui scrieri, n secolul al XIV-lea, marcheaza de altfel
\ufffd
nceputurile limbii literare neerlandeze), Devotio moderna datoreaza, cum se stie,
\ufffd
foarte mult n primul r nd lui Gerhard Groote (1340-1384), cunoscut si sub numele
\ufffd
\ufffd
de Gerhard cel Mare, ntemeietorul "Fratilor vietii comune", ordin calugaresc la a
\ufffd
carui scoala a nvatat, printre altii, si marele umanist al Renasterii Erasmus,
\ufffd
ilustrul prieten de o viata al sf ntului Thomas Morus. Asezata astfel n
\ufffd
\ufffd
perspectiva momentului inaugural al epocii moderne, miscarea despre care vorbim ni
se nfatiseaza cu at t mai graitoare, n acest rod al ei de exceptie - cartea
\ufffd
\ufffd
\ufffd
Imitatiunii lui Cristos -, ndrumar n care tot ce a avut mai bun si mai durabil
\ufffd
\ufffd
spiritul crestin al Renasterii ne-a fost transmis ca zestre de nvatatura actuala
\ufffd
si pururi proaspata, nemarcata de stigmatul vestejitor al trecerii timpului.
Imitatiunea lui Cristos reprezinta, asadar, o opera de devotiune moderna n mai
\ufffd
multe sensuri, pe care este bine sa le enuntam pe scurt, spre folosul unei
ntelegeri mai exacte a rosturilor ei ad nci si n raport cu propria noastra viata
\ufffd
\ufffd
\ufffd
spirituala.
n primul r nd, s-ar putea spune ca este vorba de ideea mereu moderna de
\ufffd
\ufffd
nnoire, aplicata nsa aici acelui plan strict personal, unde - odata cu fiecare
\ufffd
\ufffd
om si cu ajungerea fiecarei constiinte la maturitatea ntelegerii si a harului -
\ufffd
convertirea nseamna, de fapt, cotitura si primenire radicala. Despre aceasta
\ufffd
renovare interioara, mereu re nceputa, vesnic n stare de cautare si curajoasa
\ufffd
\ufffd
explorare, vorbeste Imitatiunea lui Cristos; si, n aceasta privinta, cartea era
\ufffd
menita sa ram na, ntra-devar, moderna, asa cum moderna, n toate sensurile, este
\ufffd
\ufffd
\ufffd
azi ca si ieri, ntotdeauna, neobosita conditie a oricarui spirit care se ncumeta
\ufffd
\ufffd
la drum. Dar drumul despre care ne vorbeste Imitatiunea este drumul lui Cristos,
nou si proaspat o data cu biografia fiecarei constiinte renascute.
Moderna este, apoi, desigur, modalitatea comunicarii sugerata si preconizata de
Imitatiunea lui Cristos. n istoria Bisericii si a spiritualitatii crestine n
\ufffd
\ufffd
general, au existat, cum este si firesc, mai multe stadii, si, n potrivire cu
\ufffd
acestea, mai multe stiluri concrete de practica religioasa. n masura n care, n
\ufffd
\ufffd
\ufffd
exterior, acestea au reflectat conditii istorice si culturale locale, partea lor
de acoperam nt uman a fost, o data cu trecerea timpului, lovita de desuetudine.
\ufffd
Pentru o credinta ntemeiata pe Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu, comunicarea
\ufffd
reala cu Domnul ntrupat, cu cel fara de moarte, ram ne nsa - dincolo de
\ufffd
\ufffd
\ufffd
caracterul vremelnic si mutabil al stilurilor -, chezasia tineretii si a unei
modernitati perpetue. Adun nd toate la Cristos ntr-un mod at t de direct si de
\ufffd
\ufffd
\ufffd
personal, concentr nd viata spirituala pe reala prezenta a lui Isus naintea
\ufffd
\ufffd
ochiului mintii fiecaruia si, mai concret nca, n sacramentul sfintei cuminecari,
\ufffd
\ufffd
n misterul euharistic al iubirii, Imitatiunea lui Cristos transcende fireste
\ufffd
toate modurile istorice de viata crestina, caci, dincolo de orice amanunt
accidental, merge nemijlocit si esential la izvoarele comunicarii cu persoana
M ntuitorului nsusi, Domnul si Stap nul timpului. De aici, fara ndoiala,
\ufffd
\ufffd
\ufffd
\ufffd
fragezimea mbietoare si unica a acestei capodopere, pertinenta ei perpetua fata
\ufffd
de actualitatea crestina.
n sf rsit, s-ar putea spune ca modernitatea devotiunii propuse de Imitatio
\ufffd
\ufffd
Christi provine si din locul aparte acordat persoanei umane n structurile acestui
\ufffd
dialog despre perfectiune. Interiorizarea recomandata de autorul Imitatiunii -
acea stare de veghe activa si de permanenta interogare a lui Isus Cristos -
presupun, nici vorba, asumarea deplina si responsabila a calitatii de
interlocutor. Notiunea de persoana trec nd naintea aceleia de grup; notiunea de
\ufffd
\ufffd
evlavie si rugaciune personala si interioara trec nd naintea exercitiilor
\ufffd
\ufffd
colective (cum ar fi pelerinajele, hramurile, marile celebrari si cortegii festive
etc.) - acestea s nt tot at tea accente moderne, deloc neglijabile, pe care
\ufffd
\ufffd
Imitatiunea lui Cristos le pune n lumina plina, ca parte dintr-o conceptie si
\ufffd
dintr-o psihologie pe care ni le simtim, de la Renastere ncoace, aproape.
\ufffd
De vreo trei secole chestiunea autorului adevarat al Imitatiunii lui Cristos a facut sa curga suficient de multa cerneala. Cum se stie, primele editii ale operei au aparut anonim, numele scriitorului - prin propria sa vointa - ram n nd nvaluit
\ufffd \ufffd
\ufffd
n mister. Era n spiritul umilintei acest anonimat, prin care ntreaga slava - ca
\ufffd
\ufffd
\ufffd
si n cazul constructorilor medievali de catedrale - era adusa lui Dumnezeu.
\ufffd
Polemica asupra paternitatii cartii a izbucnit ceva mai t rziu, n secolul al
\ufffd
\ufffd
XVII-lea, st rnind de atunci ncep nd pe eruditi si filologi la sustinerea mai
\ufffd
\ufffd
\ufffd
multor puncte de vedere. O prima ipoteza a atribuit c ndva textul vestitului
\ufffd
teolog francez Jean Charlier, supranumit Gerson (1363-1429) cancelar al
Universitatii pariziene si unul dintre marii animatori ai sinodului ecumenic de la
Konstantz (1414-1418). Analiza stilistica a demonstrat nsa lipsa de fundament a
\ufffd
acestei presupuneri. Un examen stilistic la fel de atent a dus, de asemenea, la
respingerea altei ipoteze (emisa de parintele iezuit J. Van Ginneken), potrivit
careia textul latin al Imitatiunii ar fi, de fapt, o versiune tardiva dupa
nsemnari facute n neerlandeza de magistrul Gerhard Groote nsusi, propagatorul
\ufffd
\ufffd
\ufffd
miscarii spirituale la care ne-am mai referit, Devotio Moderna. Un al treilea
punct de vedere a sustinut, n sf rsit, ca autorul formei originale a Imitatiunii
\ufffd
\ufffd
ar fi fost Ioannes Gerson, abate benedictin de Vercelli si prieten cu sfintii
Anton din Padova si Francisc din Assisi (+ cca 1243); at t analiza istorica c t si
\ufffd
\ufffd
cea filologica si stilistica au demonstrat imposibilitatea materiala a unei atari
supozitii.
ntemeiata pe o scrutare atenta a codicelor si manuscriselor existente,
\ufffd
analiz nd cu rigoare ntreg aparatul de texte din punct de vedere statistic,
\ufffd
\ufffd
stilistic si filologic, cercetarea a izbutit - de c teva decenii ncoace - sa faca
\ufffd
\ufffd
definitiv lumina n controversata problema. Dificultatea ntreprinderii a fost
\ufffd
\ufffd
sporita, cum era si firesc, de faptul ca, anterior primelor tiparituri (mai nt i
\ufffd \ufffd
ca incunabul, nainte de 1500) Imitatio Christi a circulat destul de mult, n mai
\ufffd
\ufffd
toate tarile Europei, sub forma de fragmente manuscrise, uneori si ca ntreg, dar
\ufffd
cu variatii n titlu* sau cu adnotari, subtitluri, interpolari si glose (uneori
\ufffd
derutante) - datorate copistilor.
O stabilire temeinica a formei ntregi si fidele a textului original a fost si
\ufffd
ram ne opera umanistului francez Fran ois Joseph Desbillons (1711-1789) care a
\ufffd
\ufffd
dat, la 1785, o editie magistrala a Imitatiunii, ce ram ne un model de exactitate
\ufffd
si eruditie. n aceasta forma a sa, potrivit tuturor argumentelor pe care se poate
\ufffd
ntemeia stiinta si cercetarea moderna, textul Imitatiunii lui Cristos apartine
\ufffd
lui Thomas Hemerken a Kempis (al carui nume se regaseste, de altfel, n 37 din
\ufffd
manuscrisele operei) si figureaza pe drept ca atare n monumentala editie
\ufffd
ngrijita de M. J. Thomas, Hemerken a Kempis Opera omnia (7 vol. Freiburg am
\ufffd
Briesgau, 1902-1922). Un pivot important al demonstratiei, venind sa coroboreze toate celelalte argumente ale analizei, a fost furnizat filologiei si de studiul unui manuscris olograf din 1414, conservat n Biblioteca Regala din Bruxelles si
\ufffd
cuprinz nd textul Imitatiunii de chiar m na lui Thomas a Kempis (Codex
\ufffd
\ufffd
Bruxellensis, MS 5855-5861). n 1956, eruditul si filologul L. M. J. Delaiss a
\ufffd
\ufffd
of 00
imitatiuneal ui cristos - thomas kempisa reibrezianu
751 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | |
| Upload Date: | 02/14/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment