Postfa\u0163\u0103 \u015fi note de Hertha Perez
Traducere de
Hertha

M-am \u00eenvelit \u00een straiul meu aventuros, am apucat lancea \u015fi cornul, apoi am ie\u015fit \u00een \u00eentuneric \u015fi
am strigat ora, dup\u0103 ce m\u0103 ap\u0103rasem de spiritele rele f\u0103c\u00eend semnul crucii.
Era una din acele nop\u0163i lugubre, \u00een care lumina \u015fi \u00eentunericul alterneaz\u0103 ciudat. Pe cer norii
treceau mina\u0163i de v\u00eent \u2014 uria\u015fe imagini bizare, \u2014 iar luna ap\u0103rea \u015fi disp\u0103rea rapid. Jos, pe
str\u0103zi, era o lini\u015fte de morm\u00eent; doar sus, \u00een v\u0103zduh, s\u0103l\u0103\u015fluia furtuna, ca un spirit nev\u0103zut.
Mie-mi convenea asta \u015fi m\u0103 bucuram auzindu-mi pa\u015fii r\u0103sun\u0103nd \u00een singur\u0103tate, c\u0103ci mi se
p\u0103rea c\u0103s\u0103nt, printre at\u00ee\u0163ia oameni care dormeau, un soi de prin\u0163 de basm \u00eentr-un ora\u015f vr\u0103jit,
unde o for\u0163\u0103r\u0103u\u0103j f\u0103c\u0103toare transform\u0103 orice fiin\u0163\u0103 vie \u00een piatr\u0103, sau singurul supravie\u0163uitor
de pe urma unei molime generale ori a potopului.
Ultima compara\u0163ie mi-a provocat frisoane \u015fi am fost, deodat\u0103, bucuros s\u0103 v\u0103d, sus de tot,
deasupra ora\u015fului, \u00eentr-o mansard\u0103, arz\u00eend o lamp\u0103 singur\u0103 \u015fi palid\u0103.
\u015etiam prea bine cine guverneaz\u0103 acolo sus, deasupra v\u00eenturilor. Era un biet poet care st\u0103tea
treaz doar noaptea, c\u0103ci atunci creditorii s\u0103i dormeau, iar muzele se puteau apropia de el.
Nu m-am putut opri s\u0103 improvizez urm\u0103toruldiscurs adresat lui :
\u201e\u2014 Oh, tu, care \u00ee\u0163i duci via\u0163a acolo sus, te \u00een\u0163eleg prea bine, c\u0103ci am fost \u015fi eu c\u00eendva ca
aceia de seama ta. Dar am renun\u0163at la ocupa\u0163ia asta de dragul unei meserii cinstite, din care te
\u015fi hr\u0103ne\u015fti \u015fi care nu e lipsit\u0103 cu totul de poezie pentru cel ce \u015ftie s-o descopere. Am fost pus
\u00een calea ta ca un soi de stentor1 satiric, \u015fi \u00eentrerup regulat visele despre nemurire nutrite de
tine sus, \u00een v\u0103zduh, c\u0103ci aici, jos, toate amintesc de timp \u015fi de cele trec\u0103toare. S\u00eentem, e
drept, am\u00eendoi paznici de noapte ; p\u0103cat \u00eens\u0103 c\u0103, \u00een aceast\u0103 epoc\u0103 rece \u015fi prozaic\u0103, veghile

are voie s\u0103 fac\u0103 poezii ! Dac\u0103 \u00eens\u0103 e\u015fti n\u0103scut cu c\u0103ntecul \u015fi nu te po\u0163i lep\u0103da nicidecum de el,
f\u0103-te paznic de noapte, ca mine. E singura ocupa\u0163ie solid\u0103, pl\u0103tit\u0103, \u015fi nu e\u015fti l\u0103sat s\u0103 mori de
foame. \u2014 Noapte bun\u0103, frate poet".
M-am mai uitat \u00eenc\u0103 o dat\u0103 \u00een sus \u015fi i-am z\u0103rit pe perete umbra : el adoptase o pozi\u0163ie tragic\u0103,
trecuse o m\u00een\u0103 prin p\u0103r, cu cealalt\u0103 \u0163inea foaia de pe care \u00ee\u015fi recita, probabil, sie\u015fi propria
nemurire.
Am suflat din corn, i-am Sitrigat tare ora \u015fi mi-am v\u0103zut de drum.
Stai ! Acolo vegheaz\u0103 un bolnav \u2014 \u015fi el e cufundat \u00een vise, ca \u015fi poetul, \u00een vise febrile !
Omul acesta a fost din totdeauna un liber cuget\u0103tor \u015fi, \u00een ultima lui or\u0103 de via\u0163\u0103, se \u0163inea tare,
ca Voltaire. \u00eel v\u0103d prin deschiz\u0103turile obloanelor, prive\u015fte palid \u015fi lini\u015ftit \u00eenspre neantul gol \u00een
care inten\u0163ioneaz\u0103 s\u0103 se scufunde peste o or\u0103, pentru a dormi pe vecie somnul cel f\u0103r\u0103 de vise.
Trandafirii vie\u0163ii i^au c\u0103zut de pe obraji, dar \u00eenfloresc, \u00een jurul lui, pe chipurile a trei b\u0103ie\u0163i
adorabili. Cel tnai mic se uit\u0103 cu naivitate copil\u0103reasc\u0103 la fa\u0163a palid\u0103 \u015fi rigid\u0103, cert\u00eendu-l parc\u0103
fiindc\u0103 nu mai vrea, ca alt\u0103dat\u0103, s\u0103-i z\u00eembeasc\u0103. Ceilal\u0163i doi stau, uit\u00eendu-se cu seriozitate;
\u00eenc\u0103 nu-\u015fi pot imagina cum arat\u0103 moartea. T\u00een\u0103ra femeie, cu p\u0103rul despletit \u015fi bluza desf\u0103cut\u0103
pe pieptul frumos, vede cu desperare deschiz\u00eendu-se \u00een fa\u0163a ei groapa nea-

In preajm\u0103 st\u0103, arz\u00eend de m\u00eem'e, popa cu crucifixul ridicat, ca s\u0103-l poc\u0103iasc\u0103 pe liberul cuget\u0103tor. Cuvintele sale se umfl\u0103 puternic, ca un fluviu, prezent\u00eend via\u0163a de apoi \u00een imagini \u00eendr\u0103zne\u0163e, f\u0103r\u0103 a ar\u0103ta \u00eens\u0103 zorii frumo\u015fi ai zilei celei noi, boschetele \u00een floare \u015fi \u00eengerii, ci, ca un fel de Breughel2 s\u0103lbatic al iadului, descrie fl\u0103c\u0103rile, \u015fi abisurile, \u015fi \u00eentreaga

via\u0163\u0103 subteran\u0103, \u00eengrozitoare, a lui Dante. Zadarnic ! Bolnavul r\u0103m\u00eenea mut \u015fi nemi\u015fcat, privea, cu o lini\u015fte \u00eensp\u0103im\u00eent\u0103toare, c\u0103z\u00eend frunz\u0103 dup\u0103 frunz\u0103 \u015fi sim\u0163ea cum lama rece, de ghea\u0163\u0103, a mor\u0163ii se apropia tot mai mult de inima lui. V\u00eentul nop\u0163ii \u00eemi \u015fuiera prin p\u0103r, scutura obloanele putrede ale ferestrelor ca un nev\u0103zut spirit al mor\u0163ii ce se apropie. M-am \u00eenfiorat; bolnavul s-a uitat deodat\u0103 aprins \u00een jurul lui, de parc\u0103 s-ar fi \u00eens\u0103n\u0103to\u015fit prin minune \u015fi ar fi sim\u0163it \u00een piept o via\u0163\u0103 nou\u0103. Aceast\u0103 re\u00eenviere rapid\u0103 \u015fi str\u0103lucitoare a fl\u0103c\u0103rii pe cale de a se stinge, sol sigur al mor\u0163ii apropiate, arunc\u0103 totodat\u0103 o lumin\u0103 sc\u00eente-ietoare asupra piesei nocturne jucate \u00een fa\u0163a muribundului \u015fi str\u0103luce\u015fte, fie \u015fi numai o clip\u0103, \u00een lumea prim\u0103v\u0103ratic\u0103 a credin\u0163ei \u015fi a poeziei. Echivalent\u0103 cu dubla ilumina\u0163ie din

str\u0103lucire, minunat\u0103.
Bolnavul a respins cu fermitate speran\u0163a, pro-voc\u00eend, prin aceasta, sosirea unei clipe m\u0103re\u0163e.
Popa tuna m\u00eenios, \u00eencerc\u00eend s\u0103-i cutremure sufletul, \u015fi picta acum desperat, cu tr\u0103s\u0103turi de foc,
evoc\u00eend,
\u00een acest ultim ceas al muribundului, \u00eentregul Tartar4. Acesta \u00eens\u0103 z\u00eembea u\u015for \u015fi d\u0103dea din
cap.
Am fost sigur, \u00een clipa asta, de nemurirea lui, c\u0103ci numai fiin\u0163a finit\u0103 nu e \u00een stare s\u0103 suporte
g\u00eendul pieirii, \u00een timp ce spiritul nemuritor se poate sacrifica liber, a\u015fa precum femeile din
India se arunc\u0103 \u00eendr\u0103zne\u0163e \u00een fl\u0103c\u0103ri, d\u0103ruindu-se mor\u0163ii, nicidecum tremur\u00eend \u00een fa\u0163a ei.

descrierea i se p\u0103rea neputincioas\u0103, \u00eencepu s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00een conformitate cu caracterul s\u0103u, \u00een numele diavolului \u00eensu\u015fi, care \u00eei era apropiat. Se exprima ca un adev\u0103rat maestru, curat diabolic, \u00eentr^un stil \u00eendr\u0103zne\u0163, departe de maniera sl\u0103b\u0103noag\u0103 a diavolului modern. Bolnavul s-a plictisit. S-a \u00eentors sumbru \u015fi a privit cele trei roze prim\u0103v\u0103ratice \u00eenflorind l\u00eeng\u0103 patul s\u0103u. Pentru ultima oar\u0103 a sim\u0163it \u00een\u0103l\u0163\u00eendu-se \u00een fiin\u0163a lui o dragoste fierbinte, iar fa\u0163a palid\u0103 i s-a aprins de un ro\u015fu u\u015for, ca o amintire. A rugat s\u0103 i se aduc\u0103

bra\u0163ele iubirii, Popa, fidel rolului s\u0103u de diavol, a continuat s\u0103-i tune la ureche,
deoarece, zice-se, la cei deceda\u0163i auzul mai r\u0103m\u00eene, o vreme, sensibil, \u015fi i-a spus, \u00een
numele s\u0103u, c\u0103 Scaraoschi \u00eei va \u00eenh\u0103\u0163a nu numai sufletul, ci \u015fi trupul.

pufnind. Atunci mi-am revenit \u015fi am zis : \u201eIertare, Prea-Sfinte, v-am luat, \u00een nebunia mea,
drept diavolul \u00eensu\u015fi, de aceea v-am pus pe inim\u0103 lancea \u00een chip de \u201eDumnezeu cu noi !" S\u0103
nu ne-o lua\u0163i, de ast\u0103 dat\u0103, \u00een nume de r\u0103u !" \u015ei dus a fost.

Ah ! Acolo, \u00een camer\u0103, scena devenise emo\u0163ionant\u0103. Frumoasa femeie \u00ee\u015fi \u0163inea iubitul \u00een bra\u0163e, palid, lini\u015ftit, dormind parc\u0103. In senina ei ne\u015ftiin\u0163\u0103, \u00eenc\u0103 nu-i b\u0103nuia sf\u00eer\u015fitul, crez\u00eend c\u0103 somnul \u00eei va insufla via\u0163\u0103 nou\u0103 \u2014 o credin\u0163\u0103 naiv\u0103 care, \u00een sens mai \u00eenalt, n-o \u00een\u015fela. Copiii au \u00eengenuncheat gravi \u00een jurul patului; numai cel mai mic se str\u0103duia s\u0103-l trezeasc\u0103 pe tat\u0103l lui, timp \u00een care mama, f\u0103c\u00eendu-i \u00een t\u0103cere semn cu ochiul, \u00eei punea ocrotitor m\u00eeraa

pe capul c\u00eerlion\u0163at.
Scena era frumoas\u0103; mi-am \u00eentors capul, s\u0103 nu v\u0103d clipa \u00een care iluzia va disp\u0103rea. Cu voce
\u00een\u0103bu\u015fit\u0103 am \u00eeng\u00eenat sub fereastr\u0103 un c\u00eentec funebru, \u2022 pentru a alunga, cu tonuri bl\u00eende, din

easul m-a chemat din nou ia \u00eendeletnicirea-mi nocturn\u0103. Str\u0103zile pustii mi se a\u015fterneau \u00een fa\u0163\u0103,
din c\u00eend \u00een c\u00eend vreun fulger sec str\u0103pungea, pentru o clip\u0103, bezna, iar undeva departe, departe
de tot, se auzea un murmur ca un fel de formul\u0103 magic\u0103, de nep\u0103truns.
Poetul meu stinsese lumina, c\u0103ci considera mai convenabil\u0103 lumina cerului \u015fi, totodat\u0103, mai
poetic\u0103. Privea \u00een sus, la fulgerele din cer, st\u00eend la geam \u00eentr-o c\u0103ma\u015f\u0103 alb\u0103 de noapte,
deschis\u0103 la piept, \u015fi cu p\u0103rul negru, \u0163epos, \u00een dezordine. Mi-am

adus aminte de ore suprapoetice asem\u0103n\u0103toare, \u00eenj care interiorul e cuprins de furtun\u0103, buzele
tun\u0103, iar mina, \u00een loc de pan\u0103, ar vrea s\u0103 apuce fulgerul,] pentru a scrie cu el cuvinte de foc.
Spiritul zboar\u0103J atunci, de la un pol la altul, crez\u00eend c\u0103 poate cu-j prinde astfel tot universul \u015fi
c\u00eend, \u00een cele dini urm\u0103, se exprim\u0103 prin cuvinte, acestea s\u00eent copil\u0103roase, iar mina distruge
grabnic h\u00eertia.

Pot s\u0103 recomand, pretutindeni \u015fi tuturor celor care se feresc de asemenea surprize poetice ca
dej o febr\u0103, sunetul cornului meu de paznic de noapte; drept un adev\u0103ratantipoe ticum6.
Remediul e ieftin \u015fi, totodat\u0103, de mare importan\u0163\u0103, deoarece, \u00een tim-j purile noastre, aidoma
lui Plato, socot poezia un] soi de furie, cu singura deosebire c\u0103 el o considera | coborit\u0103 din
cer, iar nu provenit\u0103 din balamuc.

din r\u00eendurile lor, toate domeniile, p\u00een\u0103 \u015fi pe acela al poeziei. Un nebun adev\u0103rat, ca mine, nu- \u015fi mai g\u0103se\u015fte loc \u00een asemenea condi\u0163ii. Asta-i \u015fi motivul pentru care m\u0103 \u00eenv\u00eert acum doar \u00een jurul poeziei, adic\u0103 am devenit umorist, meseria mea de paznic de noapte l\u0103s\u00eendu- mi timp berechet pentru asta.

Chemarea mea de umorist ar trebui, e drept, mai \u00eent\u00eei s-o dovedesc, dar nu m\u0103 hazardez la a\u015fa ceva, pentru c\u0103 azi chemarea nu e prea c\u0103utat\u0103, fiind suficient singur renumele. C\u0103 doar exist\u0103 \u015fi poe\u0163i f\u0103r\u0103 chemare, care vie\u0163uiesc numai prin renume \u2014 ca atare m\u0103 scot din afacere.

nop\u0163ii, dar nu te amesteca \u00een treburi ale spiritului !"
Asta m-a enervat totu\u015fi, drept care am aruncat lancea \u00een direc\u0163ia vocii ; la un nou fulger, cei
trei s-au topit \u00een aer oa vr\u0103jitoarele lui Macbeth.
\u201e\u2014 Nu m\u0103 recunoa\u015fte\u0163i drept spirit ? \u2014 am strigat m\u00eenios dup\u0103 ei, \u00een speran\u0163a de a m\u0103 face

auzit \u2014 \u015fi .am fost totu\u015fi poet, c\u00eent\u0103re\u0163 ambulant, director al unui teatru de marionete \u015fi altele tot at\u00eet de spirituale, una dup\u0103 alta. A\u015f fi dorit s\u0103 v\u0103 fi cunoscut spiritele pe c\u00eend era\u0163i \u00eenc\u0103 \u00een via\u0163\u0103, \u2014 de a\u0163i ie\u015fit, cumva, din ea ! \u2014 ca s\u0103 v\u0103d dac\u0103 spiritul meu nu se putea