Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Domnia lui Anastasius (IBU)

Domnia lui Anastasius (IBU)

Ratings: (0)|Views: 3|Likes:
Published by amnessia
Istoria Bisericii Universale
Istoria Bisericii Universale

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: amnessia on Feb 03, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/01/2013

pdf

text

original

 
30
Domnia lui Anastasius I (492-518)
După moartea lui Zenon, în fruntea imperiului va fi ales un funcționar de la curte, penume Anastasius. În acea perioadă Imperiul Bizantin se confrunta cu doua probleme majore: una
de
natură religioasă
care diviza p
opulația încă de la sinodul al III
-lea ecumenic, dar mai alesdupa sinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon, iar alta de
natură etnică
, și anume problemastrăinilor, mai cu seama a isaurienilor care deveniseră un pericol intern, mai cu seamă în vremea
lui Zenon.În Orient, la fel ca în Occident, contextul secolului al V-lea este marcat de puterea de
decizie a trupelor germanice sau barbare și a șefilor lor; de exemplu este cazul lui Aspar. ÎnsăLeon a scăpat încetul cu încetul de această dependență, sprij
inindu-se pe trupele isauriene,
soldați de temut, primitivi, chiar briganzi dintr 
-
o regiune montană din Asia Mică și pe șeful lor  păgân Tarasicodissa care a luat numele precedentului comandant isaurian, Flavius Zenon
 
De aceea, poporul cerea cu insistență c
a viitorul
împărat să fie un ortodox și un
 
împărat
roman.
 Noul împărat ales, Anastasius, nu era un ortodox convins. El avea înclinații monofizite.Mama sa era ariană și el avea un unchi maniheu. Înainte de alegerea sa ca împărat el avusese un
conflict cu patriarhul Eufemius (490-
496) pentru că ținuse în biserica Sf. Sofia o serie deconferințe cu caracter eterodox. Din acest motiv patriarhul Eufemius nu a fost mulțumit dealegerea făcută de împărăteasa Adriana, soția lui Zenon, de senat și armat.
 
Până la urmă s
-a ajuns
la un compromis și s
-
a hotărât ca Anastasius să se angajeze în scris că va respecta hotărârilesinodului IV de la Calcedon. Anastasius a consimțit acest lucru, însa nu se va ține de cuvânt
. Înmai 492 e
l se va căsători cu A
riadna.
1. Politica intern
ă
 
Unul dintre marile merite a
lui Anastasius a fost că a pus în ordine finanț
ele statului. El arealizat o serie de reforme pe care le-a aplicat metodic. În 498 reapare moneda de bronz (
 follis
)c
ăreia Anastasius a încercat să
-i dea o valoa
re stabilă care sa fie cât mai apropiată de valoarea sa
 în aur.
Moneda de bronz introdusă de Anastasius a rămas modelul pentru moneda imperială pânăla jumătatea secolului al VII
-lea.
Împăratul a hotărâ
t ca, colectarea impozitelor î 
n orașe să fie făcută
de un
vindex
,
funcț
ionar statal care depindea de prefectura pretoriului.
Până
atunci,
impozitele din cetăț
i eraupercepute de
decuriones
, membrii ai consiliil
or municipale care garantau strângerea regulată
aimpozitelor cu propriile lor averi. Pentru asigurarea strângerii banilor necesari s-
a hotărât ca
 
31 în
treaga comunitate sa fie privită ca o
unitate fiscală
 
responsabilă
pentru încasarea tuturorimpozitelor.
Dacă
din diverse motive, o propriet
ate nu mai era solvabilă
,
ceilalț
i
erau obligați să plătească
pentru ea.Reforma
fiscală
 
 privea și suprimarea impozitului
chrysargyron
 
care îngreuna pe orăș
eni.
Această taxă, al cărui început data din prima jumătate a secolului al IV
-lea se aplica tuturor
meșteșugurilor și profesiunilor din imperiu. În special cei săraci
sufereau din cauza poverii
acestei taxe. În mod oficial, această taxă trebuia să se colecteze doar odată la cinci ani. Însă înrealitate data colectării ei era fixată de administrație în mod arbitrar și neregulat.
 
Aceastăîncasare frecventă ducea populația uneori la disperare. Anastasius a suprimat definitiv aceastătaxă.
Astfel au fost î 
ncurajate negoțul ș
i meseriile.
Aceste mă
suri au contribuit la restabilirea
finanț
elor statului; la moartea sa,
împăratul a lă
sat o rezer
vă apreciabilă de aur 
(aprox.105000kg),
rezervă care va consimți
p
unctul de plecare pentru realiză
rile economice ale lui Iustinian.
Istoricul Procopius estima că rezerva de aur a imperiului la 320000 livre aur, echivalentul a
aproximativ 65-70 milioane de dolari.
Din banii adunați acum Anastasius va construi un zid de apă
rare al capitalei, la 40 kmspre vest de zidul lui Teodosie II. Acest zid de 78 de km se întindea de la Marea de Marmara
 până
 
la Marea Neagră.
 
2.
 
Politica externă
 
Prima problemă a lui Anastasius a fost să încheie socotelile cu isaurienii, care au câștigatfoarte multă autoritate pe perioada domniei lui Zenon. Poziția lor privilegiată irita populațiacapitalei. Anastasius a aflat că după moartea lui Zenon ei au complotat împotriva sa și de aceea aacționat imediat. El l
-a ucis pe fratele lui Zenon, Longinus, care a organizat un complot
împotriva împăratului. El i
-
a îndepărtat pe isaurieni din posturile de responsabilitate, le
-a
confiscat averile și i
-
a expulzat din capitală. De abia după șase ani de lupte, isaurienii au fos
t
înfrânți definitiv în Isauria natală. Mulți dintre ei au fost colonizați în Tracia. Astfel împăratul arezolvat definitiv problema isauriană.
În 502, Anastasius a î 
nceput lupta împotriva perșilor. După lupte indecise, î
n 506 este
încheiat un armistițiu
pe
o durată de 7 ani. Anastasius va căuta să fortifice frontiera Eufratului prin zidirea unor fortărețe sau refacerea altora mai vechi.
 
3. Raporturile cu popoarele barbare din Occident
După moartea lui Odoacru,(493),
 
Anastasius îl recunoaște pe Teodo
ric cel Mare ca rege
al Italiei. Teodoric a păstrat întreaga administrație romană,
 
fiind preocupat să n
u-i supere pemembrii senatului. O
apropiere între populația romană și barbari
 
(goții)
 
nu a fost posibilă din
cauza dife
renței de credință. Goții erau arieni iar romanii ortodocș
i.
 
 
32
Anastasius a avut relații amicale cu Clovis,
 
regele francilor căruia i
-a trimis însemnele
demnități
i de consul, socotindu-l un reprezentant al puterii imperiale în apus.
Firește era vorba
doar de un consulat onorific care nu implica
exercitarea datoriilor specifice acestei poziții.Populațiaromană din Gallia îl considera pe împăratul bizantin deținătorul autorității supreme,singurul care putea oferi toate celelalte demnități. Diploma lui Anastasius, care îi conferea lui
Clovis titlul
de consul, confirma populației gallice legalitatea domniei lui Clovis asupra ei.Acesta îl făcea pe Clovis un fel de vicerege al provinciei
, care din punct de vedere teoretic,
rămânea parte a Imperiului roman. Aceste relații ale Imperiului bizantin cu reg
atul germanic
dovedesc în mod clar că, la sfârșitul secolului al V
-
lea și începutul secolului al VI
-lea, ideea unui
singur imperiu era încă foarte puternică.
4. Politica lui Anastasius la D
unărea de J
os
Ana
stasius a întărit frontiera dunăreană cu noi trupe și fortificați
i. El
nu a urmărit lărgirea
frontierelor Imperiului,
ci întărirea capacității de apărare a acestuia.
 
La Dunărea de Jos și
 în
Tracia își fac apariția bu
lgarii care în 493, 499,
502 au prădat o
parte din Imperiu.
 
Împotriva bulgarilor si a altor potențiali invadatori împăratul a luat măsuri derefacere a zidurilor de incintă a unor cetăți
ca: Histria,
Dinogeția,
Capidava, unde au fostdescoperite
cărămizi ștampilate cu numele împăratului.
 
Tot acum s-au construit în Scythia Mi
nor numeroase bazilici creștine
la Histria, Tomis,Callatis, Tropaeum Traiani,
Dinogeția și Capidava.
 5. Polit
ica religioasă a lui Anastasius
 La urcarea pe tron al lui Anastasie, scaunul episcopal de la Constantinopol era ocupat deEufemius (490-496), un calcedonean care s-
a opus încă de la început venirii pe tron a lui
Anastasie. În 496, Anastasie l-a exilat pe Eufemius, înlocuindu-l cu Macedonie al II-lea (496-
511). Acesta din urmă a acceptat
 Henotikonul
, însă va rămâne fidel Sinodului
al IV-lea de laCalcedon.Cunoscând
opoziția față de Sinodul de la Calcedon, Anastasie rămâne fidel
 Henotikonului
, înclinând totuși spre susținerea anticalcedonienilor. Î
n Egipt, pe scaunulepiscopal de la Alexandria,
împăratul
i-
a susținut pe toți cei care
erau împotriva sinodului al IV-lea: Atanasie al II-lea, Ioan al II-lea, Ioan al III-lea de Nikiu, Dioscur al II-lea
și Timotei al IV
-lea.
Ba chiar se poate spune că, prin atitudinea sa, Anastasie era ostil sino
dului al IV-lea de laCalcedon. În 496, Anastasie l-a exilat pe Eufemius, înlocuindu-l cu Macedonie al II-lea (496-
511). Acesta din urmă a acceptat
 Henotikonul
, însă va rămâne fidel Sinodului al IV
-lea de la
Calcedon. Refuzând să condamne
 
hotărârile Sinodului al IV
-lea de la Calcedon, Macedonie afos
t destituit și exilat, fiind înlocuit cu patriarhul Timotei (511
-518) adept al
 Henotikonului
.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->