Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword or section
Like this
242Activity
×
P. 1
Soaptele noptii - Judith McNaught

Soaptele noptii - Judith McNaught

Ratings:

4.5

(6)
|Views: 25,292|Likes:
Published by si1945
Soaptele noptii - Judith McNaught
Soaptele noptii - Judith McNaught

More info:

Published by: si1945 on Feb 06, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOC, TXT or read online from Scribd
See More
See less

04/10/2014

pdf

text

original

 
ŞOAPTELE NOPŢIIJUDITH MCNAUGHT
Capitolul 1
O urmărea deja de trei zile, studiind-o. Aşteptând. Îi cunoştea de-acum obiceiurile, programul.Ştia la ce oră se scula dimineaţa şi la ce oră se culca seara. Ştia că noaptea citea în pat, sprijinită în perne. Ştia titlul cărţii pe care o citea şi o punea cu faţa în jos, pe noptieră, înainte de a stingeveioza.Ştia că părul ei des, blond era natural, iar culoarea aceea uluitoare, albastru-violet a ochilor,nu era rezultatul lentilelor de contact pe care le purta. Ştia că îşi cumpăra fardurile de la farmacie şică îi trebuiau exact douăzeci şi cinci de minute ca să se pregătească să plece la muncă, dimineaţa. înmod clar, o interesa mai mult să fie curată şi îngrijită decât să-şi scoată în evidenţă atuurile fizice.Pe el, totuşi, îl interesau mai mult considerabilele ei atuuri fizice. Dar nu acum şi nu pentru motivele„obişnuite”.La început avusese foarte mare grijă să nu o scape din vedere, asigurându-se totodată să nu fievăzut de ea, dar precauţiile lui veneau mai mult dintr-un obicei decât din necesitate. Cu o populaţiede 150.000 de locuitori dintre care 15.000 erau studenţi, micuţul orăşel Bell Harbor de pe coastaestică a Floridei era suficient de mare, pentru ca un străin să se poată mişca neobservat printreoameni, dar nu atât de mare, încât să îşi piardă din vedere prada, într-o îmbârligătură de autostrăzi şişosele rapide, metropolitane.Astăzi o urmărise în drum spre parcul oraşului, unde îşi petrecuse după-amiaza înmiresmatădar răcoroasă de februarie, înconjurat de adulţi veseli care beau bere şi de copii zgomotoşi, careveniseră acolo pentru picnicul şi petrecerile organizate de Ziua Preşedintelui. Nu-i plăceau copiii în jurul lui, mai ales copiii cu mâini lipicioase şi feţe pătate, care treceau peşte picioarele lui în timp cese alergau unii pe alţii. îi strigau „Hei, domnule!” şi-l rugau să le arunce înapoi mingiile de baseball.Cât despre părinţii lor, atenţia acestora se îndreptase atât de des asupra lui, încât părăsise câteva bănci confortabile, fiind forţat acum să-şi găsească adăpost şi anonimat sub un copac cu un trunchiaspru, de care era neplăcut să se sprijine şi cu rădăcini groase, noduroase, care făceau imposibilăaşezarea pe jos. Totul începea să-l enerveze şi ştia că răbdarea lui ajunsese la sfârşit. Ca şi pânda şiaşteptarea.Ca să-şi mai domolească enervarea, începu să se gândească la planurile lui pentru ea, în timpce îşi urmărea atent prada. în clipa aceea, Sloan cobora tocmai dintr-un copac uriaş, din careîncercase să recupereze un zmeu care arăta ca un vultur negru, cu aripile întinse stropite cu galbenstrălucitor. La baza copacului, un grup de copii între cinci şi şase ani scoteau strigăte de felicitare. înspatele lor stătea un grup de adolescenţi, cu toţii băieţi. Copiii mici erau interesaţi să-şi capetezmeul înapoi; adolescenţii erau interesaţi de picioarele frumos formate, bronzate, ale lui SloanReynolds, în timp ce apăreau încet dintre ramurile groase ale copacului. Băieţii îşi dădeau coate,holbându-se la ea, iar el înţelegea motivul acestei minore enigme masculine: dacă ar fi fost vorba deo fată de douăzeci de ani, aceste picioare ar fi fost remarcabile, dar pentru o poliţistă de treizeci deani, erau un fenomen.De obicei el era atras de femeile înalte, voluptoase, dar Sloan nu avea nici măcar un metruşaizeci, sâni frumoşi şi un trup zvelt, graţios, atrăgător, deşi departe de a fi voluptuos. Nu era eacandidata ideală pentru un concurs de fotomodele, dar în şortul kaki şi bluza tricotată de un albstrălucitor, cu părul acela blond prins la spate într-o coadă de cal, avea un aer atât de proaspăt şi defiresc, încât îl atrăgea, pe moment.Un strigăt dinspre terenul de basebal îi făcu pe doi dintre băieţii mai mari să-şi întoarcă privirile în direcţia lui, obligându-l să-şi ducă la gură paharul de hârtie cu oranjadă ca să-şi ascundăfaţa, dar gestul era mai mult automat decât necesar. Ea nu îl observase în ultimele trei zile de când ourmărea din alei şi de după intrări, aşa încât nu ar fi găsit nimic sinistru la un bărbat singur, într-un parc ticsit cu cetăţeni cuminţi care se bucurau de mâncarea gratuită şi de spectacole, chiar dacă l-ar fi observat. De fapt, îşi spuse râzând în sinea lui, era incredibil de stupid de nechibzuită când se aflaîn afara serviciului. Nu se uitase peste umăr când îi auzise paşii, într-una din seri; nici măcar nu-şiîncuiase maşina după ce o parcase. Ca majoritatea poliţiştilor din oraşele mici, avea un fals
 
sentiment de siguranţă în propriul ei orăşel, o invulnerabilitate conferită de insignă şi de pistolul pecare-l purta şi de secretele cetăţenilor, tocite şi atât de bine ştiute de ea.Totuşi, ea nu avea secrete pentru el. în mai puţin de şaptezeci şi două de ore aflase toate datelevitale despre ea, vârsta, înălţimea, numărul carnetului de conducere, situaţia conturilor din bancă,venitul anual, adresa de acasă - genul de informaţii pe care le obţineai uşor pe internet, dacă ştiaiunde să cauţi. Avea în buzunar o fotografie a ei, dar toate aceste informaţii combinate erau minoreîn comparaţie cu ceea ce ştia acum.Mai luă o gură de oranjadă călâie, luptând cu un nou impuls de nerăbdare. Uneori era atât dedirectă, de impecabilă şi de previzibilă încât îl amuza; alteori era neaşteptat de impulsivă, ceea ce ofăcea imprevizibilă, iar imprevizibilul făcea lucrurile riscante, periculoase pentru el. Aşa încâtcontinuă să aştepte şi să urmărească. în ultimele trei zile strânsese toate acele părticele şi piesemisterioase care în mod normal îţi construiesc imaginea totală a unei femei, dar în cazul lui SloanReynolds imaginea era încă înceţoşată, complexă, confuză.Strângând zmeul în mâna stângă, Sloan coborî cu grijă spre cea mai de jos ramură; apoi sări jos şi înmână zmeul proprietarului, în uralele şi aplauzele pline de încântare ale mânuţelor micuţe.- Mulţumesc, Sloan!, spuse Kenny Landry roşind de plăcere şi de admiraţie, în timp ce-şi luazmeul înapoi. Lui Kenny îi lipseau cei doi dinţi din faţă, făcându-l uşor sâsâit, două detalii care oînduioşau teribil pe Sloan, care fusese colegă de liceu cu mama lui.- Lui mami i-a fost groază să nu păţeşti ceva, dar eu puteam paria că ţie nu ţi-e niciodată frică.De fapt lui Sloan îi fusese cumplit de frică în timp ce cobora printre crengile stufoase care-iagăţau şortul, arătându-i prea mult din picioare.- Fiecare se teme de câte ceva, îi spuse Sloan reprimându-şi pornirea imperioasă de a-lîmbrăţişa, riscând astfel să-l facă să se jeneze cu această manifestare publică a afecţiunii. Semulţumi să-i ciufulească doar părul castaniu.- Eu am căzut o dată dintr-un copac! mărturisi o fetiţă într-un şort roz şi un maieu roz cu alb,zgâindu-se la Sloan cu smerită admiraţie. Şi m-am rănit la umăr, adăugă Emma cu timiditate. Aveaun păr roşu, creţ, tuns scurt, pistrui pe năsuc şi o păpuşă jerpelită în mâini.Butch Ingerstroll era singurul copil care refuza să fie impresionat.- Se presupune că fetele ar trebui să se joace cu păpuşile.
 
Băieţii se caţără în copaci, o informăel pe Emma.- Învăţătoarea mea zice că Sloan este o adevărată eroină, declară ea strângând şi mai tare păpuşa jerpelită, ca şi cum gestul i-ar fi dat curaj să vorbească. îşi ridică ochii spre Sloan şi izbucni:- Învăţătoarea mea zice că ţi-ai riscat viaţa ca să-l salvezi pe băieţelul care a căzut în puţ.- Învăţătoarea ta este foarte amabilă, spuse Sloan ridicând de jos sfoara zmeului şi începând săo înfăşoare pe degete. Şi mama Emmei fusese colegă de clasă cu Sloan şi în timp ce se uita când laKenny, când la Emma, Sloan nu se putea decide care dintre ei era mai adorabil. Mersese la şcoalăcu părinţii celor mai mulţi dintre copiii aceştia şi în timp ce zâmbea spre cercul feţişoarelor fascinate, îndreptate spre ea, vedea asemănările uluitoare cu fostele ei colege.înconjurată de copiii fostelor ei colege de clasă, Sloan simţi o dorinţă teribilă de a avea uncopil al ei. în ultimul an această dorinţă de a avea un copil al ei, un băieţel sau o fetiţă, pe care să-lstrângă în braţe şi să-l iubească şi să-l ducă la şcoală, devenise aproape o nevoie care câştiga înintensitate cu o viteză şi cu o forţă alarmante. îşi dorea o micuţă Emma sau un micuţ Kenny pe caresă-l ocrotească, să-l iubească şi să-l înveţe. Din nefericire însă, dorinţa ei de a-şi lega viaţa de a unui bărbat nu crescuse câtuşi de puţin. De fapt, chiar dimpotrivă.Ceilalţi copii se holbau la Sloan cu nedisimulată veneraţie, dar Butch Ingersoll era hotărât sănu se lase impresionat. Tatăl şi bunicul lui fuseseră stelele fotbalului, în liceu. La şase ani, Butch nuavea doar constituţia lor solidă, moştenindu-le şi bărbia pătrată şi fanfaronada macho. Bunicul luiera şeful poliţiei şi şeful lui Sloan. Butch îşi împinse bărbia în faţă, amintindu-i lui Sloan de ŞefulIngersoll.- Bunicul zice că orice poliţist l-ar fi putut salva pe copilul acela, doar că cei de la televiziuneau făcut mare tam-tam pentru că eşti femeie-poliţist.În urmă cu o săptămână, Sloan pornise în căutarea unui copilaş dat dispărut şi sfârşisecoborând într-un puţ ca să-l salveze. Televiziunea locală culesese povestea copilului dispărut, iar apoi media din Florida culesese povestea acţiunii de salvare. La trei ore după ce coborâse în puţ şidupă ce petrecuse momentele cele mai terifiante din viaţa ei, Sloan ieşise afară ca „eroină”.Murdară şi epuizată, Sloan fusese ovaţionată cu urale asurzitoare de către cetăţenii din Bell Harbor,
 
care se adunaseră să se roage pentru siguranţa copilului şi cu strigătele reporterilor care seadunaseră să se roage pentru o ştire suficient de interesantă ca să le asigure rating-ul.După o săptămână, notorietatea şi vâlva începuseră în sfârşit să se mai domolească, dar nusuficient de repede pentru Sloan. Ea găsea rolul de star media şi de erou local nu doar comic denepotrivit ci şi deconcertant. într-o parte a spectrului, nu avea voie să-i dezamăgească pe cetăţeniidin Bell Harbor, care o priveau acum ca pe o eroină, un ideal, un model pentru femei. Pe de altă parte, trebuia să se descurce cu căpitanul Ingersoll, bunicul de cincizeci şi cinci de ani al lui Butch,misogin înveterat, care privea fapta involuntar eroică a lui Sloan ca pe o „ostentaţie deliberată” şi prezenţa ei în forţele poliţiei sale, ca pe un afront adus demnităţii lui, ca pe o provocare a autorităţiilui, o greutate pe care era obligat să o poarte până când va putea găsi o cale să se descotorosească deea.Cea mai bună prietenă a lui Sloan, Sara Gibbon, sosi la locul evenimentelor exact când Sloanterminase de înfăşurat sfoara zmeului într-un mosorel pe care i-l oferi cu un zâmbet lui Kenny.- Am auzit aplauze şi ovaţii, spuse Sara uitându-se la Sloan, apoi la micul grup de copii şiapoi la zmeul-şoim cu aripa galbenă la vârf, frântă. Kenny, ce s-a întâmplat cu zmeul tău?, întrebăSara zâmbindu-i şi făcându-l să se lumineze tot. Sara avea acest efect asupra bărbaţilor de oricevârstă. Cu părul ei acaju, strălucitor, tuns scurt, cu ochii verzi, strălucitori şi cu trăsăturile ei fine,Sara îi putea opri pe bărbaţi din drumul lor cu o singură privire.- S-a agăţat în copac.- Da, dar Sloan l-a luat de acolo, îl întrerupse Emma aprinsă, îndreptând un degeţel durduliuspre vârful copacului.- S-a căţărat până sus de tot, îi luă Kenny vorba din gură şi nu i-a fost deloc frică, pentru căeste curajoasă.Sloan simţi, ca o viitoare-cândva-mamă, că trebuia să corecteze această impresie, în faţacopiilor.
-
Să fii curajos nu înseamnă că nu ţi-e niciodată frică. Să fii curajos înseamnă că deşi îţi estefrică, faci totuşi ceea ce trebuie să faci. De exemplu, spuse ea zâmbindu-i micului grup,
 
voi sunteţicurajoşi când spuneţi adevărul, chiar dacă vă este frică să nu daţi cumva de necaz. Asta înseamnă săfii cu adevărat,
 
cu adevărat
 ,
curajos.Sosirea la faţa locului a lui Clarence Clovnul, cu un mănunchi de baloane uriaşe, îi făcu petoţi copiii să se întoarcă la unison şi câţiva dintre ei se îndepărtară pe loc, lăsându-i în urmă doar peKenny, pe Emma şi pe Butch.
-
Mulţumesc că mi-ai dat jos zmeul, spuse Kenny zâmbind din nou cu zâmbetul lui irezistibil,cu doi dinţi lipsă.
-
Cu plăcere, spuse Sloan înfrângându-şi imposibilul impuls de a-l lua şi a-l strânge în braţe -cu maieul lui pătat, cu faţa lipicioasă, cu tot. După care cei trei copii se întoarseră şi se îndepărtară,comen- tând cu glas tare gradul real de curaj al lui Sloan.
-
Miss McMuIlin a avut dreptate. Sloan este o adevărată eroină în viaţă, declară Emma.
-
Este cu adevărat foarte curajoasă, stabili Kenny.Butch Ingersoll se simţi obligat să califice şi să limiteze complimentul.
-
Este curajoasă pentru o
 
fată, declară el expediind subiectul, amintindu-i şi mai mult uneiSloan amuzate, de Şeful Ingersoll.În mod ciudat, micuţa, timida Emma a fost cea care a sesizat insulta.- Fetele sunt la fel de
 
curajoase ca şi băieţii.- Nu sunt! Ea nici n-ar fi trebuit măcar să se facă poliţist. Asta e o meserie pentru bărbaţi. Deaceea li se şi zice
 
 poliţişti.Emma se simţi cumplit de jignită de această ultimă insultă la adresa eroinei ei şi declară cuvoce ascuţită:- Mama mea spune că Sloan Reynolds ar trebui să fie poliţist şef!- Ah, da? ripostă Butch Ingersoll. Ei bine, bunicul meu
este
poliţist şef şi spune despre ea căeste o adevărată pacoste! Bunicul meu spune că ar trebui să se mărite şi să facă copii. Pentru
 
astasunt făcute fetele!Emma deschise gura să protesteze, dar nu-i trecu nimic prin cap.- Te urăsc, Butch Ingersoll, strigă ea în schimb şi o luă la fugă, strângându-şi păpuşa, ofeministă în faşă, cu lacrimi în ochi.- Nu ar fi trebuit să spui asta. Ai făcut-o să plângă, îl atenţionă Kenny.

Activity (242)

You've already reviewed this. Edit your review.
b_jeanina added this note|
Multumesc!
b_jeanina liked this
Danfil Iliana liked this
nefer_o liked this
dannacryss added this note|
superba carte :)multumesc mult si toate cele bune:x
1 thousand reads
1 hundred reads
Florentina Bizoi liked this
Florentina Bizoi liked this
NymDaar liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->