1
Marketing politic
ş
i electoral
Curs pentru înv
ăţă
mântul la distan
ţă
(studii masterale)FCRP-SNSPALector univ.dr. Dorina TUDOR
Cuprins
Capitolul 1. Marketingul electoral
1.1. Introducere1.2. Resursele folosite într-o campanie electoral
ă
1.3. Tipologia campaniilor electorale1.4. Mesajul electoral1.5. Imaginea public
ă
ş
i portretul media1.6. Dezbaterile electorale1.7. Echipa de campanieÎntreb
ă
ri de verificareExerci
ţ
iiBibliografie orientativ
ă
Capitolul 2. Evenimentele politice
ş
i electorale române
ş
ti din perioada 2000-2004
2.1.Introducere2.2.Contextul politic2.3.Contextul electoralÎntreb
ă
ri de verificareExerci
ţ
iiBibliografie orientativ
ă
Capitolul 3. Schi
ţă
a imaginarului politic românesc
3.1. Miturile fondatoare3.2. Personaje exemplareÎntreb
ă
ri de verificareExerci
ţ
iiBibliografie orientativ
ă
2
Capitolul 1. Marketingul electoral
1.1. Introducere
Marketingul electoral se refer
ă
la rela
ţ
ia dintre politician
ş
i aleg
ă
tor, în timp cemarketingul institu
ţ
ional se refer
ă
la rela
ţ
ia dintre demnitarul politic
ş
i cet
ăţ
ean.Marketingul politic se poate defini ca fiind un ansamblu de tehnici care au ca obiectivcrearea
ş
i promovarea imaginii unui om sau a unei institu
ţ
ii politice, în func
ţ
ie de publiculde la care se dore
ş
te ob
ţ
inerea votului sau a încrederii publice. În acest ansamblu se
ţ
ineseama de nevoile acelui public, de vectorii de transmitere a informa
ţ
iei
ş
i de interac
ţ
iuneadintre respectivul om politic (sau institu
ţ
ie politic
ă
)
ş
i ceilal
ţ
i actori politici de pe pia
ţă
.Este o diferen
ţă
important
ă
între marketingul electoral
ş
i cel institu
ţ
ional, amândou
ă
fiind p
ă
r
ţ
i ale marketingului politic.În cariera sa, omul politic se poate afla în aceste dou
ă
ipostaze. Prima este aceea în caresolicit
ă
votul aleg
ă
torului pentru a accede la putere
ş
i a doua este aceea în care, fiind la putere, solicit
ă
încrederea
ş
i sprijinul cet
ăţ
eanului pe care îl conduce
ş
i îl reprezint
ă
. Exist
ă
elemente comune ale celor dou
ă
ipostaze, dar exist
ă
ş
i multe deosebiri. O campanieelectoral
ă
, de
ş
i foarte intens
ă
, este limitat
ă
în timp. Campaniile institu
ţ
ionale de comunicaresunt de lung
ă
durat
ă
ş
i de multe ori ele decid soarta omului politic la sfâr
ş
itul mandatului.Afirma
ţ
ia deja banal
ă
conform c
ă
reia o campanie electoral
ă
se câ
ş
tig
ă
înainte de a începecampania propriu-zis
ă
se refer
ă
la construirea
ş
i men
ţ
inerea imaginii politicianului sau ainstitu
ţ
iei politice prin marketing institu
ţ
ional pe toat
ă
durata mandatului s
ă
u într-o func
ţ
ie public
ă
, între momentele electorale. Este desigur o naivitate s
ă
se considere c
ă
omul politicaflat într-o func
ţ
ie nu întreprinde ac
ţ
iuni cu valoare electoral
ă
– ac
ţ
iuni care se pottransforma în voturi –
ş
i nu comunic
ă
nemijlocit sau prin intermediul media cu cet
ăţ
enii
ş
iîn vederea consolid
ă
rii sau cre
ş
terii procentului electoral.Comunicarea institu
ţ
ional
ă
ş
i cea electoral
ă
sunt, în principiu, extrem de apropiate. Dac
ă
vorbim îns
ă
de tehnici, acestea se deosebesc, uneori radical. Campania electoral
ă
estemarcat
ă
de o supraexpunere a candidatului, prin utilizarea mijloacelor specifice publicit
ăţ
iicomerciale. Imaginea
ş
i vorbele sale ajung instantaneu la cet
ăţ
ean prin afi
ş
aj
ş
i cump
ă
rarede spa
ţ
ii în media. Avem de-a face cu o asumare a motiva
ţ
iei electorale de c
ă
tre omul
3 politic. Acesta coboar
ă
între oameni
ş
i le solicit
ă
votul, f
ă
r
ă
a pretinde c
ă
urm
ă
re
ş
te altceva.Î
ş
i motiveaz
ă
chiar
ş
i anumite gesturi contestabile prin nevoia de a ob
ţ
ine voturi. În turuldoi al alegerilor preziden
ţ
iale, atât Traian B
ă
sescu, cât
ş
i Adrian N
ă
stase au solicitatvoturile PRM, încerând s
ă
explice c
ă
sunt candida
ţ
i la func
ţ
ia suprem
ă
în stat
ş
i orice voteste necesar. În alte contexte, o asemenea solicitare ar fi trebuit s
ă
fie înso
ţ
it
ă
de justific
ă
ridespre natura interesului na
ţ
ional sau al nevoii de unitate. În campania electoral
ă
a fost deajuns s
ă
se vorbeasc
ă
de nevoia de voturi. Cercet
ă
torii americani
1
vorbesc despre caracterulmult mai direct
ş
i mai agresiv al comunic
ă
rii electorale. Rela
ţ
ia de schimb într-o campanieelectoral
ă
devine mult mai evident
ă
. Candidatul ofer
ă
un program, un viitor, un anumit tipde certitudine
ş
i cet
ăţ
eanul îi d
ă
pentru acestea un vot. Aici
ş
i numai aici poate fi relativvalabil
ă
ideea „vânz
ă
rii“ omului politic ca pe un produs comercial, idee foarte drag
ă
unor teoreticieni ai comunic
ă
rii. Comunicarea institu
ţ
ional
ă
, care poate fi defalcat
ă
, pentru o mai bun
ă
acoperire, pe tipuri de institu
ţ
ii
2
, utilizeaz
ă
un arsenal mai redus de tehnici
ş
igenereaz
ă
o interac
ţ
iune mult mai subtil
ă
cu cet
ăţ
eanul. Omul politic în func
ţ
ie nu trebuies
ă
fac
ă
nimic pentru voturi. Totul trebuie f
ă
cut doar pentru binele general. Orice demers detip electoral, desf
ăş
urat în timpul mandatului func
ţ
iei publice, este complet contraproductiv
ş
i atrage dup
ă
sine atât o reac
ţ
ie agresiv
ă
a opozi
ţ
iei, cât
ş
i o taxare corespunz
ă
toare din partea media.
1.2. Resursele folosite într-o campanie electoral
ă
Campania electoral
ă
presupune, pe lâng
ă
dezvoltarea strategic
ă
, un proces amplu degestionare de resurse. Dac
ă
scopul final al campaniei electorale este adunarea unui num
ă
r cât mai mare de voturi, realizarea acestui scop se face atât printr-o corect
ă
identificare atemelor
ş
i a mijloacelor de comunicare, cât
ş
i printr-o bun
ă
utilizare practic
ă
a resurselor decare se dispune la acel moment. Exist
ă
patru tipuri de resurse pe care conducerea uneistructuri de campanie electoral
ă
le are la dispozi
ţ
ie
ş
i pe care trebuie s
ă
le gestioneze cugrij
ă
pentru a ob
ţ
ine rezultatul maxim posibil: resursele electorale, financiare, umane
ş
i detimp.
of 00
marketing politic
8,354 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | (7 Ratings) |
| Upload Date: | 02/16/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment