Related Docuements
Titu Maiorescu - Comediile d-lui I. L. Caragiale
Despre Maiorescu se pot spune multe cuvinte, pagini, carti - ramane totusi o ...
From blanitza
Titu MaiorescuEminescu si poeziile lui*******************Tnara generatie romna se afla astazi sub influenta operei poetice a lui
� �
Eminescu.Se cuvine dar sa ne dam seama de partea caracteristica a acestei opere si sancercam totdeodata a fixa individualitatea omului care a personificat n sine cu
� �
atta stralucire ultima faza a poeziei romne din zilele noastre.
� �
Pe la mijlocul secolului n care traim, predomnea n limba si literatura romna o
� � �
tendenta semierudita de latinizare, pornita din o legitima revendicare nationala,dar care aducea cu sine pericolul unei nstrainari ntre popor si clasele lui
� �
culte. De la 1860 ncoace dateaza ndreptatea: ea ncepe cu Vasile Alecsandri,
� � �
care stie sa destepte gustul pentru poezia populara, se continua si sendeplineste prin cercetarea si ntelegerea conditiilor sub care se dezvolta limba
� �
si scrierea unui popor.Fiind astfel cstigata o temelie fireasca, cea dinti treapta de naltare a
� � �
literaturei nationale, n legatura strnsa cu toata aspirarea generatiei noastre
� �
spre cultura occidentala, trebuia neaparat sa raspunda la doua cerinte: sa aretenti n cuprinsul ei o parte din cugetarile si simtirile care agita deopotriva
� � �
toata inteligenta europeana n arta, n stiinta, n filozofie; sa aiba, al doilea,
� � �
n forma ei o limba adaptata fara sila la exprimarea credincioasa a acestei
�
amplificari.Amndoua conditiile le realizeaza poezia lui Eminescu n limitele n care le poate
� � �
realiza o poezie lirica; de aceea Eminescu face epoca n miscarea noastra
�
literara.ICare a fost personalitatea poetului?Viata lui externa e simpla de povestit, si nu credem ca n tot decursul ei sa fi
�
avut vreo ntmplare dinafara o nrurire mai nsemnata asupra lui. Ce a fost si
� � � � �
ce a devenit Eminescu este rezultatul geniului sau nnascut, care era prea
�
puternic n a sa proprie fiinta nct sa-l fi abatut vreun contact cu lumea de la
� � �
drumul sau firesc. Ar fi fost crescut Eminescu n Romnia sau n Franta, si nu n
� � � �
Austria si n Germania; ar fi mostenit sau ar fi agonisit el mai multa sau mai
�
putina avere; ar fi fost asezat n ierarhia statului la o pozitie mai nalta; ar
� �
fi ntlnit n viata lui sentimentala orce alte figuri omenesti - Eminescu ramnea
� � � �
acelas, soarta lui nu s-ar fi schimbat.Nascut la 15 ianuarie 1850 n Botosani, primind prima nvatatura n gimnaziul din
� � �
Cernauti, parasind la 1864 scoala pentru a se lua dupa trupa de teatru a d-neiFanni Tardini prin Romnia si prin Transilvania, parasind si aceasta trupa pentru
�
a se arunca cu cea mai mare ncordare n studii felurite la Viena, sustinut acolo
� �
si la Berlin n parte prin contributiile unor amici literari, numit ntre 1874 si
� �
1876 revizor scolar si bibliotecar la Iasi, destituit si dat n judecata de
�
guvernul liberal, nsarcinat apoi cu redactia ziarului Timpul, ncalzit din vreme,
� �
dar mai intermitent, de farmecul unor femei, de la care au ramas n poeziile lui
�
cteva urme de par balai, de ochi ntunecati, de mni reci, de un nu stiu ce si nu
� � �
stiu cum, lovit n iunie 1883 de izbucnirea nebuniei, al carei germen era din
�
nastere, ndreptat ntructva la nceputul anului 1884, dar degenerat n forma lui
� � � � �
etica si intelectuala, apucat din nou de nemiloasa fatalitate ereditara, Eminescumoare la 15 iunie 1889 ntr-un institut de alienati.
�
La o privire superficiala, fuga lui Eminescu de la gimnaziu dupa o trupa deactori, darea lui n judecata, activitatea lui ca redactor de ziar, care adica nu
�
s-ar putea explica dect prin necesitati materiale, lipsa de orice distinctii
�
conventionale, de premieri academice, de decoratii s.c.l., toate aceste puse n
�
legatura mai ales cu izbucnirea alienatiei mentale par a da vietei sale o coloareromantica, si unele reviste si ziare care l-au ignorat cta vreme era n toata
� �
vigoarea lui au gasit aci prilejul de a-si arata sentimentalitatea si de a acuzasocietatea romna, care ar fi lasat un asemenea om nebagat n seama si ntr-o
� � �
mizerie din cauza careia ar fi nnebunit.
�
Noi credem ca aceste apretieri sunt gresite.Ceea ce caracterizeaza mai nti de toate personalitatea lui Eminescu este o asa
� �
de covrsitoare inteligenta, ajutata de o memorie careia nimic din cele ce-si
�
ntiparise vreodata nu-i mai scapa (nici chiar n epoca alienatiei declarate),
� �
nct lumea n care traia el dupa firea lui si fara nici o sila era aproape
� � �
exclusiv lumea ideilor generale ce si le nsusise si le avea pururea la ndemna.
� � �
n aceeas proportie tot ce era caz individual, ntmplare externa, conventie
� � �
sociala, avere sau neavere, rang sau nivelare obsteasca si chiar soarta externa apersoanei sale ca persoana i erau indiferente. A vorbi de mizeria materiala a lui
�
Eminescu nsemneaza a ntrebuinta o expresie nepotrivita cu individualitatea lui
� �
si pe care el cel dinti ar fi respins-o. Ct i-a trebuit lui Eminescu ca sa
� �
traiasca n acceptiunea materiala a cuvntului, a avut el totdeauna. Grijile
� �
existentei nu l-au cuprins niciodata n vremea puterii lui intelectuale; cnd nu
� �
cstiga singur, l sustinea tatal sau si-l ajutau amicii. Iar recunoasterile
� �
publice le-a despretuit totdeauna.Vreun premiu academic pentru poeziile lui Eminescu, de a carui lipsa se plnge o
�
revista germana din Bucuresti? Dar Eminescu ar fi ntmpinat o asemenea propunere
� �
cu un rs homeric sau, dupa dispozitia momentului, cu acel surs de indulgenta
� �
miloasa ce-l avea pentru nimicurile lumesti. Regina Romniei, admiratoare a
�
poeziilor lui, a dorit sa-l vada, si Eminescu a avut mai multe convorbiri literarecu Carmen Sylva. L-am vazut si eu la curte, si l-am vazut pastrnd si aici
�
simplicitatea ncntatoare ce o avea n toate raporturile sale omenesti. Dar cnd
� � � �
a fost vorba sa i se confere o distinctie onorifica, un bene-merenti sau nu stiuce alta decoratie, el s-a mpotrivit cu energie. Rege el nsus al cugetarii
� �
omenesti, care alt rege ar fi putut sa-l distinga? Si aceasta nu din vreo vanitatea lui, de care era cu desavrsire lipsit, nu din sumetia unei inteligente
�
exceptionale, de care numai el singur nu era stiutor, ci din naivitatea unui geniucuprins de lumea ideala, pentru care orce coborre din lumea conventionala era o
�
suparare si o nepotrivire fireasca.Cine-si da seama de o asemenea figura ntelege ndata ca nu-l puteai prinde pe
� �
Eminescu cu interesele care ademenesc pe cei mai multi oameni. Luxul stariimateriale, ambitia, iubirea de glorie nu au fost n nici un grad obiectul
�
preocuparilor sale. Sa fi avut ca redactor al Timpului mai mult dect a avut, sa
�
fi avut mai putin, pentru micile lui trebuinte materiale tot att era. Numai dupa
�
izbucnirea nebuniei, n intervalele lucide, n care se aratau nsa felurite forme
� � �
de degenerare etica, obisnuite la asemenea stari, devenise lacom de bani.Prin urmare, legenda ca mizeria ar fi adus pe Eminescu la nebunie trebuie sa aibasoarta multor alte legende: sa dispara naintea realitatii.
�
Si nici munca speciala a unui redactor de ziar nu credem ca trebuie privita laEminescu ca o sfortare impusa de nevoie unui spirit recalcitrant. Eminescu eraomul cel mai silitor, vesnic cetind, meditnd, scriind. Lipsit de orice interes
�
egoist, el se interesa cu att mai mult la toate manifestarile vietii
�
intelectuale, fie scrierile vreunui prieten, fie studierea miscarii filozofice n
�
Europa, fie izvoarele istorice, despre care avea cunostinta cea mai amanuntita,
fie luptele politice din tara. A se ocupa cu vreuna din aceste chestii, a cugetasi a scrie asupra lor era lucrul mai potrivit cu felul spiritului sau. Si energiacu care a redactat Timpul, naltimea de vederi ce apare n toate articolele lui,
� �
puterea neuitata cu care n contra frazei despre nationalismul liberal al
�
partidului de la guvern a opus importanta elementului autohton sunt o dovadapentru aceasta.Cu o asa natura, Eminescu gasea un element firesc pentru activitatea lui n toate
�
situatiile n care a fost pus. La biblioteca, pentru a-si spori comoara deja
�
imensa a memoriei sale; ca revizor scolar, pentru a starui cu limpezimeaspiritului sau asupra noilor metode de nvatamnt; n cercul de amici literari,
� � �
pentru a se bucura fara invidie sau a rde fara rautate de scrierile cetite; la
�
redactia Timpului, pentru a biciui frazeologia neadevarata si a formula sintezaunei directii istorice nationale - n toate aceste ocupari si sfere Eminescu se
�
afla fara sila n elementul sau.
�
Daca a nnebunit Eminescu, cauza este exclusiv interna, este nnascuta, este
� �
ereditara. Cei ce cunosc datele din familia lui stiu ca la doi frati ai sai, mortisinucisi, a izbucnit nebunia nainte de a sa si ca aceasta nevropatie se poate
�
urmari n linie ascendenta.
�
De altminteri, si n vremea n care spiritul lui era n vigoare, felul traiului
� � �
sau facuse pe amici sa se teama de rezultatul final. Viata lui era neregulata:adesea se hranea numai cu narcotice si excitante: abuz de tutun si de cafea, noptipetrecute n citire si scriere, zile ntregi petrecute fara mncare, si apoi
� � �
deodata, la vreme neobisnuita, dupa miezul noptii, mncari si bauturi fara alegere
�
si fara masura; asa era viata lui Eminescu. Nu aceasta viata i-a cauzat nebunia,ci germenele de nebunie nnascut a cauzat aceasta viata. Ceea ce o dovedeste este
�
ca toate ncercarile, adeseori si cu staruinta repetate de unii prieteni ai sai,
�
ntre altii si de mine, nu au fost n stare sa-l aduca la un trai mai regulat.
� �
Si nici de nefericiri cari ar fi influentat sanatatea intelectuala sau fizica alui Eminescu nu credem ca se poate vorbi. Daca ne-ar ntreba cineva: a fost
�
fericit Eminescu? Am raspunde: cine e fericit? Dar daca ne-ar ntreba: a fost
�
nefericit Eminescu? Am raspunde cu toata convingerea: nu! Ce e drept, el era unadept convins al lui Schopenhauer, era, prin urmare, pesimist. Dar acest pesimismnu era redus la plngerea marginita a unui egoist nemultumit cu soarta sa
�
particulara, ci era eterizat sub forma mai senina a melancoliei pentru soartaomenirii ndeobste; si chiar acolo unde din poezia lui strabate indignarea n
� �
contra epigonilor si a demagogilor nselatori avem a face cu un simtimnt estetic,
� �
iar nu cu o amaraciune personala. Eminescu, din punct de vedere al egoismuluicelui mai nepasator om ce si-l poate nchipui cineva, precum nu putea fi atins de
�
un simtimnt prea intensiv al fericirii, nu putea fi nici expus la o prea mare
�
nefericire. Seninatatea abstracta, iaca nota lui caracteristica n melancolie, ca
�
si n veselie. Si, lucru interesant de observat, chiar forma nebuniei lui era o
�
veselie exultanta.Cnd venea n mijlocul nostru cu naivitatea sa ca de copil, care i cstigase de
� � � �
mult inima tuturor, si ne aducea ultima poezie ce o facuse, o refacuse, orafinase, cautnd mereu o forma mai perfecta, o cetea parca ar fi fost o lucrare
�
straina de el. Niciodata nu s-ar fi gndit macar sa o publice; publicarea i era
� �
indiferenta, unul sau altul din noi trebuia sa-i ia manuscrisul din mna si sa-l
�
dea la Convorbiri literare.Si daca pentru poeziile lui, n care si-a ntrupat sub o forma asa de minunata
� �
cugetarile si simtirile, se multumea cu emotiunea estetica a unui mic cerc deamici, fara a se gndi la nici o satisfactie de amor propriu: daca el se considera
�
oarecum ca organul accidental prin care nsas poezia se manifesta, asa nct ar fi
� � �
primit cu aceeas multumire sa se fi manifestat prin altul, ne este permis aconchide nu numai ca era nepasator pentru ntmplarile vietei externe, dar si
� �
chiar ca n relatiile lui pasionale era de un caracter cu totul neobisnuit.
�
Cuvintele de amor fericit si nefericit nu se pot aplica lui Eminescu n
�
acceptiunea de toate zilele. Nici o individualitate femeiasca nu-l putea captivasi tinea cu desavrsire n marginirea ei. Ca si Leopardi n Aspasia, el nu vedea
� � �
of 00
Eminescu Si Poeziile Lui Titu Maiorescu
5,161 Reads
Info and Rating
| Category: | |
| Rating: | (4 Ratings) |
| Upload Date: | 02/16/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment