Marguerite de Crayencour s-a n\u0103scut la Bruxelles \u00een 1903, \u00eentr-o familie franco-belgian\u0103. La pu\u0163in timp dup\u0103
na\u015ftere, mama ei moare, nu \u00eenainte de a-\u015fi sf\u0103tui so\u0163ul s-o lase pe fat\u0103 s\u0103 se c\u0103lug\u0103reasc\u0103, dac\u0103 aceasta \u00eei va fi
dorin\u0163a. Pesfe ani, Marguerite avea s\u0103 spun\u0103 c\u0103, intr\u00eend \u00een literatur\u0103, a r\u0103spuns g\u00eendului pios al mamei. Tat\u0103l,
anticonformist p\u00een\u0103 \u00een m\u0103duva oaselor, om de mare cultur\u0103, \u00eendr\u0103gostit de c\u0103l\u0103torii ("Nu ne sim\u0163im bine dec\u00eet
altundeva" era deviza lui), este cel care se ocup\u0103 de educa\u0163ia Margueritei. Tat\u0103l \u015fi fiica aleg \u00eempreun\u0103
pseudonimul celei ce avea s\u0103 scrie Memoriile lui Hadrian: Yourcenar, anagrama numelui lor de familie. Dup\u0103
moartea tat\u0103lui (1929), Marguerite c\u0103l\u0103tore\u015fte prin Europa, pentru ca, o dat\u0103 cu izbucnirea celui de-al doilea
r\u0103zboi mondial, s\u0103 se stabileasc\u0103 \u00een America. \u00een ultimii ani ai vie\u0163ii \u00ee\u015fi reia c\u0103l\u0103toriile, pentru "a face turul
\u00eenchisorii". Cea care scrisese \u00een tinere\u0163e "Nu cred a\u015fa cum cred ei. Nu tr\u0103iesc a\u015fa cum tr\u0103iesc ei. Nu iubesc a\u015fa
cum iubesc ei. Voi muri a\u015fa cum mor ei" se stinge din via\u0163\u0103 \u00een 1987.
MARGUERITE YOURCENAR e prima femeie primit\u0103 \u00een Academia francez\u0103 \u015fi, probabil, cea mai mare
scriitoare din c\u00eete au existat vreodat\u0103. \u00een romanele ei, puterea de p\u0103trundere \u00een sufletele oamenilor se \u00eent\u00eelne\u015fte cu
voca\u0163ia filozofic\u0103 \u015fi cu pasiunea pentru istorie.

Colec\u0163ie \u00eengrijit\u0103 de IOANA P\u00c2RVULESCU
Coperta colec\u0163iei
IOANA DRAGOMIRESCU MARD ARE

(Cartea de pe noptier\u0103; 44)
ISBN 973-50-0402-X
I. Marcu, Emanoil (trad.) 821.133.3-31=135.1

\u00a9 Editions Gallimard, 1971
\u00a9 HUMANITAS, 2003 pentru prezenta versiune rom\u00e2neasc\u0103
ISBN 973-50-0402-X

simpl\u0103 retip\u0103rire sau dec\u00eet o edi\u0163ie rev\u0103zut\u0103 \u015fi ad\u0103ugit\u0103 cu c\u00eeteva pasaje inedite. Unele capitole au
fost rescrise aproape \u00een \u00eentregime \u015fi uneori dezvoltate considerabil; pe alocuri, retu\u015furile, t\u0103ieturile,
adapt\u0103rile nu au cru\u0163at aproape nici un r\u00eend din vechea carte; \u00een alte capitole, din contr\u0103, por\u0163iuni
mari din versiunea 1934 r\u0103m\u00een neschimbate. Romanul, a\u015fa cum se prezint\u0103 acum, este pe jum\u0103tate o
rescrie-re din anii 1958-l959, dar una \u00een care noul \u015fi vechiul se amestec\u0103 \u00een asemenea m\u0103sur\u0103 \u00eenc\u00eet e
aproape imposibil, chiar \u015fi pentru autoare, s\u0103discearn\u0103 unde \u00eencepe unul \u015fi unde se termin\u0103 cel\u0103lalt.
Au r\u0103mas acelea\u015fi personajele, cu numele, caracterele, raporturile dintre ele, precum \u015fi decorul \u00een
care evolueaz\u0103; mai mult, nu s-au schimbat temele principale \u015fi secundare ale c\u0103r\u0163ii, structura ei,
punctul de plecare al episoadelor \u015fi, foarte adesea, dez-nod\u0103m\u00eentul lor. Romanul are \u00een centru
povestea pe jum\u0103tate realist\u0103, pe jum\u0103tate simbolic\u0103 a unui atentat antifascist de la Roma, \u00een anul XI
al dictaturii mussoliniene. Ca \u015fi \u00een prima versiune, un num\u0103r de figuri tragicomice, mai mult sau mai
pu\u0163in legate de dram\u0103, uneori total str\u0103ine de ea, dar aproape
toate afectate mai mult sau mai pu\u0163in con\u015ftient de conflictele \u015fi de lozincile epocii, se grupeaz\u0103 \u00een
jurul celor trei-patru eroi ai episodului central. Inten\u0163ia de a alege personaje ie\u015fite parc\u0103 dintr-o

alegorie era, \u015fi acolo, cam aceea\u015fi, tinz\u00eend s\u0103 topeasc\u0103 \u00eentr-un tot Roma celui de-al unsprezecelea an
de fascism \u015fi Ora\u015ful \u00een care se leag\u0103 \u015fi se dezleag\u0103 ve\u015fnic aventura omului. \u00een fine, alegerea unui
mijloc voit stereotip\u2014 acela al monedei trec\u00eend din m\u00een\u0103 \u00een min\u0103\u2014 pentru a lega \u00eentre ele
episoadele care deja comunic\u0103 prin reluarea personajelor \u015fi temelor, sau prin introducerea unor teme
complementare, se \u00eent\u00eelnea \u015fi \u00een prima versiune a c\u0103r\u0163ii, unde, ca \u015fi aici, moneda de zece lire devenea
simbolul contactului dintre fiin\u0163e omene\u015fti ad\u00eencite, fiecare \u00een felul ei, \u00een propriile pasiuni \u015fi \u00een
singur\u0103tatea ei intrinsec\u0103. Rescriind par\u0163ial Obolul Visului, adesea mi s-a \u00eent\u00eemplat s\u0103 spun, uneori \u00een
termeni foarte diferi\u0163i, aproape acela\u015fi lucru. Dac\u0103 a\u015fa stau lucrurile, ce justifica o at\u00eet de consistent\u0103
rescriere? R\u0103spunsul e simplu. La a doua lectur\u0103, anumite pasaje mi s-au p\u0103rut prea eliptice, prea
vagi, prea ornamentate, prea crispate ori lipsite de nerv, uneori pur \u015fi simplu nepotrivite. Modific\u0103rile
ce fac din cartea din 1959 o lucrare diferit\u0103 de cea din 1934 merg toate \u00een sensul prezent\u0103rii mai
ample \u015fi deci mai particularizate a unor episoade, \u00een sensul nuan\u0163\u0103rii psihologice, al simplific\u0103rii \u015fi
limpezirii uneori, al aprofund\u0103rii \u015fi \u00eembog\u0103\u0163irii al-
teori, \u00een mai multe locuri am \u00eencercat s\u0103 sporesc ponderea realismului, \u00een altele pe cea a poeziei, ceea
ce \u00een fond este sau ar trebui s\u0103 fie totuna. Frecvente \u00een prima versiune, schimb\u0103rile de plan, trecerile
abrupte de la dram\u0103 la comedie sau la satir\u0103 s\u00eent \u015fi mai frecvente acum. La procedeele deja folosite,
nara\u0163iunea direct\u0103 \u015fi indirect\u0103, dialogul dramatic, uneori chiar aria liric\u0103, s-a ad\u0103ugat, nu prea des,
monologul interior\u2014 care \u00eens\u0103 nu-\u015fi propune, cum face aproape totdeauna romanul contemporan, s\u0103
prezinte un creier-oglind\u0103 ce reflect\u0103 pasiv fluxul de imagini \u015fi de impresii ce curg: el se reduce aici la
elementele de baz\u0103 ale persoanei, aproape la simpla alternan\u0163\u0103 \u00eentre da \u015fi nu.
Acestor exemple, interesante mai mult pentru scriitorii de romane dec\u00eet pentru cititori, li s-ar putea
ad\u0103uga \u015fi altele. \u00eemi voi \u00eeng\u0103dui doar s\u0103 resping opinia curent\u0103 potrivit c\u0103reia reluarea unei opere
mai vechi, retu\u015farea, \u015fi cu at\u00eet mai mult rescrierea ei par\u0163ial\u0103 ar fi un demers inutil \u015fi chiar nefast, fa-
talmente lipsit de elan \u015fi ardoare. Din contr\u0103, pentru mine a fost un experiment \u015fi totodat\u0103 un privile-
giu s\u0103 v\u0103d cum materia de mult pietrificat\u0103 redevine ductil\u0103, s\u0103 retr\u0103iesc aventura imaginat\u0103 de mine
\u00een circumstan\u0163e de care nici m\u0103car nu-mi aminteam, \u00een fine s\u0103 m\u0103 reg\u0103sesc \u00een fa\u0163a acelor fapte
romane\u015fti ca \u00een fa\u0163a unor situa\u0163ii tr\u0103ite odinioar\u0103, pe care le putem explora, interpreta sau explica
mai bine, dar pe care nu ne st\u0103 \u00een putere s\u0103 le schimb\u0103m. Posibilitatea de a profita de o experien\u0163\u0103
uman\u0103 \u2014 \u015fi \u00een special scriitoriceasc\u0103\u2014 mai bogat\u0103 pentru a exprima idei sau emo\u0163ii ce nu au \u00eencetat
s\u0103 fie ale noastre mi s-a p\u0103rut o \u015fans\u0103 prea pre\u0163ioas\u0103 ca s\u0103 nu fie primit\u0103 cu bucurie, \u015fi de asemeni cu
un fel de umilin\u0163\u0103.

Ceea ce nu s-a schimbat de la o versiune la alta, \u015fi nici nu trebuia s\u0103 se schimbe, e mai ales atmosfera
politic\u0103 a c\u0103r\u0163ii: acest roman situat \u00een Roma anului XI trebuia, \u00eenainte de toate, s\u0103 r\u0103m\u00een\u0103 datat cu
precizie. Cele c\u00eeteva fapte imaginare, deportarea \u015fi moartea lui Carlo Stevo, atentatul comis de
Marcella Ardeati, s\u00eent situate \u00een 1933, c\u00eend legile excep\u0163ionale contra du\u015fmanilor regimului func\u0163io-
nau de c\u00ee\u0163iva ani \u015fi mai multe atentate \u00eempotriva dictatorului fuseser\u0103 deja comise. Pe de alt\u0103 parte,
ele se petrec \u00eenaintea campaniei din Etiopia, a implic\u0103rii regimului \u00een r\u0103zboiul civil spaniol, \u00eenaintea
apropierii de Hitler \u015fi a subordon\u0103rii fa\u0163\u0103 de el, \u00eenaintea promulg\u0103rii legilor rasiale \u015fi, bine\u00een\u0163eles,
\u00eenaintea anilor de confuzie, de catastrofe, dar \u015fi de eroic\u0103 rezisten\u0163\u0103 a partizanilor din al doilea mare
r\u0103zboi al secolului. Era a\u015fadar important s\u0103 nu amestec imaginea din 1933 cu imaginea, \u015fi mai
\u00eentunecat\u0103, a anilor \u00een care s-a consumat deznod\u0103m\u00eentul c\u0103ruia perioada 1922-l933 \u00eei con\u0163inea
premisele. Gestul Marcellei trebuia, \u00een izolarea lui tragic\u0103, s\u0103-\u015fi p\u0103streze aspectul de protest
cvasiindividual, iar ideologia ei pecetea doctrinelor anarhiste care-au marcat at\u00eet de profund
disiden\u0163a italian\u0103; lui Carlo Stevo trebuia s\u0103-i las idealismul politic aparent perimat \u015fi pueril, iar
regimului \u00eensu\u015fi imaginea a\u015fa-zic\u00eend pozitiv\u0103 \u015fi triumf\u0103toare care a \u00een\u015felat at\u00eeta vreme opinia
str\u0103in\u0103t\u0103\u0163ii, dac\u0103 nu \u015fi pe italieni. Unul dintre motivele pentru care Obolul Visului va fi meritat s\u0103
apar\u0103 din nou este acela c\u0103 la vremea lui a fost unul din primele romane fran\u0163uze\u015fti (poate chiar
primul) care a privit \u00een fa\u0163\u0103 realitatea g\u0103unoas\u0103 ascuns\u0103 de fa\u0163ada umflat\u0103 a fascismului, \u00eentr-un mo-
ment \u00een care, vizit\u00eend peninsula, at\u00ee\u0163ia scriitori se
mul\u0163umeau s\u0103 admire tradi\u0163ionalul pitoresc italian, ori s\u0103 laude trenurile ce plecau la fix (\u00een teorie cel
pu\u0163in), f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eentrebe unde vor ajunge.
Totu\u015fi, ca toate celelalte teme ale c\u0103r\u0163ii, \u015fi poate mai mult dec\u00eet ele, tema politic\u0103 e ad\u00eencit\u0103 \u015fi dez-
voltat\u0103 \u00een versiunea prezent\u0103. Aventura lui Carlo Stevo ocup\u0103 un num\u0103r mai mare de pagini, dar toate
situa\u0163iile de acum erau deja prezente \u00een prima povestire, sumar sau implicit. Impactul dramei politice

asupra personajelor secundare este mai ap\u0103sat: atentatul \u015fi moartea Marcellei s\u00eent comentate \u00een trea-
c\u0103t (nu erau deloc \u00een prima versiune) de b\u0103tr\u00eena flor\u0103reas\u0103 Dida \u015fi de Clement Roux, c\u0103l\u0103torul str\u0103in,
c\u00eet \u015fi de singurele personaje noi introduse \u00een economia c\u0103r\u0163ii, patroana cafenelei \u015fi dictatorul \u00eensu\u015fi,
care de altfel r\u0103m\u00eene ce era \u015fi \u00een vechiul roman, o enorm\u0103 umbr\u0103 proiectat\u0103 pe fundal; politica \u00eel
ame\u0163e\u015fte acum pe be\u0163ivanul Marinunzi aproape tot at\u00eet ca vinul, \u00een fine, Alessandro \u015fi Massimo,
fiecare \u00een felul s\u0103u, s\u00eent mai consisten\u0163i \u00een rolul lor de martori.
Desigur, nimeni nu se va mira c\u0103 no\u0163iunea de r\u0103u politic joac\u0103 \u00een actuala versiune un rol mai impor-
tant dec\u00eet \u00een cea veche, sau c\u0103Obolul din 1959 e mai amar sau mai ironic dec\u00eet era cel din 1934. Dar,
recitind p\u0103r\u0163ile noi ale c\u0103r\u0163ii ca pe lucrarea altcuiva, simt c\u0103 actualul con\u0163inut e mai dur \u015fi totodat\u0103
mai pu\u0163in sumbru, c\u0103 anumite judec\u0103\u0163i despre destinul omului s\u00eent acum mai pu\u0163in tran\u015fante f\u0103r\u0103 to-
tu\u015fi s\u0103 fie mai vagi, c\u0103 elementele principale ale romanului, visul \u015fi realitatea, au \u00eencetat s\u0103 fie se-
parate, aproape ireconciliabile, topindu-se mai mult \u00een totul care e via\u0163a. Modific\u0103ri pur formale nu
exist\u0103. Sentimentul c\u0103 aventura uman\u0103 e mai tragic\u0103\u2014 dac\u0103 este posibil\u2014 dec\u00eet credeam \u00een urm\u0103 cu

Paolo Farina era un provincial \u00eenc\u0103 t\u00een\u0103r, destul de bogat, cinstit pe c\u00eet poate fi un om care
tr\u0103ie\u015fte \u00een intimitatea Legii, destul de iubit \u00een micul s\u0103u burg toscan pentru ca necazul p\u0103\u0163it s\u0103
nu-i aduc\u0103 dispre\u0163ul concitadinilor. Fusese comp\u0103timit c\u00eend so\u0163ia \u00eel p\u0103r\u0103sise, fugind \u00een Libia cu
un amant l\u00eeng\u0103 care spera s\u0103-\u015fi afle fericirea. Nu \u015fi-o g\u0103sise \u00een cele \u015fase luni pe care le
petrecuse \u00een casa lui Paolo Farina, cic\u0103lit\u0103 de soacr\u0103, dar Paolo, orbit de fericirea c\u0103 t\u00een\u0103ra fe-
meie \u00eei apar\u0163ine (o fericire obtuz\u0103 care \u00een fapt \u00eel separa de ea), mi-i b\u0103nuise suferin\u0163a. C\u00eend
Angiola plec\u0103, dup\u0103 o scen\u0103 ce-l umili \u00een fa\u0163a servitoarelor, Paolo fu uluit c\u0103 nu izbutise s\u0103-i
c\u00ee\u015ftige iubirea.
Dar opiniile vecinilor \u00eel lini\u015ftir\u0103 \u015fi, pentru c\u0103 t\u00eergul \u00eel comp\u0103timea, o crezu vinovat\u0103. Originea
siciliana a fetei fiind cunoscut\u0103, escapada fu pus\u0103 pe seama s\u00eengelui meridional; totu\u015fi erau
indigna\u0163i c\u0103 o t\u00een\u0103r\u0103 de familie bun\u0103 (de vreme ce avusese \u015fansa de a fi educat\u0103 la Floren\u0163a, la
Pensionul Domni\u015foarelor Nobile) \u015fi care fusese at\u00eet de bine primit\u0103 la Pietrasanta putuse
dec\u0103dea \u00eentr-at\u00eet. To\u0163i erau de acord c\u0103 Paolo Farina fusese un so\u0163 des\u0103v\u00eer\u015fit. \u00een fapt, fusese
chiar mai mult dec\u00eet \u00ee\u015fi imagina t\u00eergul,
13
circumstan\u0163ele \u00een care o \u00eent\u00eelnise, o ajutase \u015fi o luase de so\u0163ie pe Angiola fiind unele \u00een care,
de regul\u0103, un b\u0103rbat chibzuit nu face un asemenea pas. Acel episod nu-l \u00eempingea totu\u015fi, cum
ar fi fost posibil, s-o acuze pe fugar\u0103 de \u015fi mai mult\u0103 ingratitudine, el \u00eensu\u015fi abia \u015fi-l mai
amintea. Se str\u0103duise s\u0103-l \u015ftearg\u0103 din memorie, \u00een bun\u0103 parte din mil\u0103 pentru t\u00een\u0103ra-i so\u0163ie, ca
s-o fac\u0103 s\u0103 uite ceea ce Paolo numea ne\u015fansa ei, dar \u015fi din mil\u0103 fa\u0163\u0103 de sine, c\u0103ci e dureros s\u0103
recuno\u015fti c\u0103, \u00eentr-un fel, femeia care-\u0163i poart\u0103 numele este a ta din \u00eent\u00eemplare.
C\u00eet timp fusese cu el, o \u00eendr\u0103gise placid; absent\u0103, Angiola lumina cu tot focul pasiunii pe care
al\u0163ii, desigur, \u015ftiau s\u0103-l aprind\u0103 \u00een ea; \u015fi Paolo regreta nu at\u00eet so\u0163ia pe care-o pierduse, c\u00eet
amanta ce nu-i fusese nicic\u00eend. Nu spera s-o reg\u0103seasc\u0103; renun\u0163ase repede la planul absurd de
a merge la Tripoli, unde c\u00eenta acum trupa liric\u0103 din care f\u0103cea parte amantul Angiolei. Mai
mult, nici nu mai dorea s\u0103 revin\u0103: \u015ftia c\u0103 pentru ea va r\u0103m\u00eene pe veci so\u0163ul ridicol care, la
cin\u0103, se pl\u00eengea c\u0103 macaroanele s\u00eent crude. Serile lui erau triste \u00een casa cea nou\u0103, siman-
dicoas\u0103, mobilat\u0103 de Angiola cu un prost-gust copil\u0103resc, ce acorda bibelourilor o importan\u0163\u0103
deplasat\u0103, dar care poate pleda \u00een favoarea absentei, c\u0103ci fiecare din acele obiecte, fragil ca un
gest de bun\u0103voin\u0163\u0103, sta m\u0103rturie c\u0103 \u00eencerca s\u0103-\u015fi accepte existen\u0163a \u015fi, \u00eenfrumuse\u0163\u00eendu-i decorul,
s\u0103 uite mediocritatea actorului principal, \u00eencercase s\u0103 se lege de \u00eendatoririle ei cu panglicile