STRIG\u0102TUL
BISERICII
PRIGONITE

DESPRE AUTOR
. Pastorul Richard Wurmbrand este un pastor
evanghelic, care a petrecut 14 ani de suferin\u0163\u0103 \u00een
\u00eenchisorile comuniste din patria sa, Rom\u00e2nia.
\u00een 1945, c\u00e2nd comuni\u015ftii s-au instalat \u00een Ro-
m\u00e2nia \u015fi au \u00eencercat s\u0103 controleze bisericile \u00een ve-
derea realiz\u0103rii scopurilor lor, Richard Wurmbrand
a \u00eenceput imediat o ac\u0163iune subteran\u0103, viguroas\u0103,
de propov\u0103duire a Evangheliei la poporul s\u0103u \u00een-
robit \u015fi la solda\u0163ii ru\u015fi invadatori. A fost arestat
\u00een 1948. So\u0163ia sa, Sabina, a fost supus\u0103 \u015fi ea la
munc\u0103 silnic\u0103 timp de 3 ani. Richard Wurmbrand
a stat izolat \u00eentr-o celul\u0103 3 ani, nev\u0103z\u00e2nd \u00een aceas-
t\u0103 perioad\u0103 dec\u00e2t pe comuni\u015ftii care-1 torturau.
Dup\u0103 3 ani, a fost transferat \u00eentr-o celul\u0103 comu-
n\u0103, unde a mai stat \u00eenc\u0103 5 ani, \u015fi unde chinurile
au continuat.
Datorit\u0103 pozi\u0163iei sale interna\u0163ionale de con-
duc\u0103tor cre\u015ftin, diploma\u0163i \u015fi ambasade str\u0103ine au
\u00eentrebat autorit\u0103\u0163ile comuniste despre soarta sa.
Acestea au min\u0163it spun\u00e2nd c\u0103 el nu este arestat,
ci a fugit din Rom\u00e2nia.
Mai t\u00e2rziu, indivizi din Securitate, d\u00e2ndu-se
drept de\u0163inu\u0163i, colegi de \u00eenchisoare, i-au relatat
so\u0163iei sale c\u0103 au asistat la \u00eenhumarea lui \u00een cimi-
tirul penitenciarului. At\u00e2t familia din Rom\u00e2nia,

uite, pentru c\u0103 acum era mort.
A fost eliberat dup\u0103 8 ani \u015fi a re\u00eenceput de
\u00eendat\u0103 activitatea sa \u00een Biserica prigonit\u0103. Doi ani
mai t\u00e2rziu, a fost arestat din nou \u015fi condamnat la
25 ani de \u00eenchisoare.
Domnul Wurmbrand a ie\u015fit din \u00eenchisoare \u00een
1964, \u00een urma unei amnistii generale, \u015fi iar\u0103\u015fi a
continuat lucrarea sa interzis\u0103 \u00een Biseric\u0103. D\u00e2n-
du-\u015fi seama de marele pericol al unei noi arest\u0103ri,
cre\u015ftinii din Norvegia au negociat cu autorit\u0103\u0163ile
comuniste, \u00een vederea ob\u0163inerii permisiunii pen-
tru el de-a p\u0103r\u0103si Rom\u00e2nia. Conducerea comu-
nist\u0103 \u00eencepuse s\u0103 v\u00e2nd\u0103 prizonierii politici. Pre\u0163ul

obi\u015fnuit al unui de\u0163inut era 2 000 dolari. Pentru
Wurmbrand au cerut 10 000 de dolari.
\u00een mai 1966, \u00een fa\u0163a Subcomitetului Securi-
t\u0103\u0163ii Interne a Senatului din Washington, domnul
Wurmbrand a adus m\u0103rturie asupra celor petre-
cute \u00een \u00eenchisori \u015fi, descoperindu-\u015fi pieptul, a
ar\u0103tat cele 18 cicatrice profunde, urmare a celor
\u00eendurate. Istoria sa a fost r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een lume prin
ziarele din SUA, Europa \u015fi Asia.
Domnul Wurmbrand a fost prevenit, in 1966,
c\u0103 s-a luat hot\u0103r\u00e2rea, de c\u0103tre regimul comunist din
Rom\u00e2nia, s\u0103 fie asasinat \u015fi a r\u0103mas mult\u0103 vreme
sub amenin\u0163are. El a fost numit "vocea Bisericii

prigonite". Conduc\u0103torii cre\u015ftini l-au supranumit "martirul viu"\u015fi "Pavel de dup\u0103 Cortina de Fief. Capitolul 1

\u2022 Un ateu \u00eel g\u0103se\u015fte pe Hristos
Am fost crescut \u00eentr-o familie care nu prac-
tica nici o religie. Nu am primit o educa\u0163ie reli-
gioas\u0103 \u00een copil\u0103rie. Eram, la v\u00e2rsta de 14 ani, un
ateu convins, \u00eempietrit. Aceasta era rezultatul
unei copil\u0103rii nec\u0103jite. Orfan de tat\u0103 din primii
ani ai vie\u0163ii, am cunoscut s\u0103r\u0103cia \u00een perioada grea
a primului r\u0103zboi mondial. Adolescent, eram tot
at\u00e2t de ateu ca \u015fi comuni\u015ftii de azi. Citisem c\u0103r\u0163i
ateiste \u015fi nu numai c\u0103 nu credeam \u00een Dumnezeu
\u015fi Hristos... dar uram aceste no\u0163iuni, consider\u00e2n-
du-le nocive pentru mintea omeneasc\u0103. Am cres-
cut astfel \u00een adversiune fa\u0163\u0103 de religie.
Dar, cum mi-am dat seama mai t\u00e2rziu, nu \u00een\u0163e-
leg pentru care considerent, am fost unul din ale\u015fii
Domnului. Au fost criterii care nu \u0163ineau deloc de
calit\u0103\u0163ile mele, pentru c\u0103 aveam un caracter r\u0103u.
De\u015fi eram ateu, ceva incon\u015ftient m\u0103 atr\u0103gea
spre biseric\u0103. Mi se p\u0103rea greu s\u0103 trec pe l\u00e2ng\u0103

tea, nu am \u00een\u0163eles niciodat\u0103 ce se petrecea \u00een
aceste biserici. Am ascultat predici, dar ele n-au
avut nici o rezonan\u0163\u0103 \u00een inima mea. Eram convins
c\u0103 nu exist\u0103 Dumnezeu. Uram ideea c\u0103 Dumnezeu
este un St\u0103p\u00e2n de care trebuie s\u0103 ascult. Aceast\u0103
idee pe care o aveam despre Dumnezeu era gre-
\u015fit\u0103. Dar mi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 \u015ftiu c\u0103 exist\u0103, undeva
\u00een Univers, o inim\u0103 iubitoare. Avusesem pu\u0163ine
bucurii \u00een copil\u0103rie \u015fi tinere\u0163e \u015fi t\u00e2njeam dup\u0103
experien\u0163a unei inimi iubitoare, care s\u0103 bat\u0103 \u015fi

pentru mine. Nu \u015ftiam c\u0103 exist\u0103 un Dumnezeu
adev\u0103rat, dar eram trist c\u0103 nu exist\u0103 un Dumnezeu
al iubirii.
Odat\u0103, \u00een perioada conflictului meu interior,.
am intrat \u00eentr-o biseric\u0103 catolic\u0103; aici am v\u0103zut
oameni \u00eengenunchia\u0163i care spuneau ceva. M-am
g\u00e2ndit s\u0103 \u00eengenunchez \u015fi eu al\u0103turi de ei, s\u0103
ascult ce spuneau ei, s\u0103 repet rug\u0103ciunile lor \u015fi s\u0103
v\u0103d dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva. Ei \u00een\u0103l\u0163au o rug\u0103ciune
c\u0103tre Sf\u00e2nta Fecioar\u0103: "Bucur\u0103-te M\u0103rie, cea pli-

iar\u0103\u015fi \u015fi iar\u0103\u015fi, am privit la statuia Fecioarei M\u0103ria,
dar nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic. Mi-a p\u0103rut foarte r\u0103u.
\u00eentr-o zi, ateu convins fiind, m-am rugat lui
Dumnezeu, cam \u00een termenii urm\u0103tori:"Doamne,

Eram ateu, totu\u015fi ateismul nu aducea pace inimii
mele.
Cum aveam s\u0103 descop\u0103r, \u00een acest timp de fr\u0103-
m\u00e2nt\u0103ri interioare ale mele, \u00eentr-un sat a\u015fezat pe
creasta mun\u0163ilor, \u00een Rom\u00e2nia, un dulgher b\u0103tr\u00e2n
se ruga a\u015fa: "Doamne, \u0162i-am slujit pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi

doresc s\u0103-mi cap\u0103t r\u0103splata pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi nu \u00een
Cer. R\u0103splata mea s\u0103 fie aceea de a nu muri p\u00e2n\u0103
ce nu voi aduce la Hristos un evreu, pentru c\u0103 Isus
a ie\u015fit din poporul evreu. Dar sunt s\u0103rac, b\u0103tr\u00e2n
\u015fi bolnav. Nu pot s\u0103 umblu s\u0103 caut un evreu. \u00een
satul meu nu e nici unul. Adu, Tu, un evreu \u00een
satul meu, \u015fi eu am s\u0103 m\u0103 str\u0103duiesc s\u0103-l aduc la
Hristos".

O atrac\u0163ie irezistibil\u0103 mi-a dus pa\u015fii \u00een acel
sat. N-aveam nimic de f\u0103cut acolo. In Rom\u00e2nia
sunt mii, dac\u0103 nu chiar zeci de mii de sate. Dar
m-am dus \u00een "acel" sat. Afl\u00e2nd c\u0103 sunt evreu, dul-
gherul m-a curtat ca pe cea mai frumoas\u0103 fat\u0103. A
v\u0103zut \u00een mine r\u0103spunsul la rug\u0103ciunile sale \u015fi mi-a
dat s\u0103 citesc Biblia.
Citisem \u00een Biblie de multe ori \u00eenainte, din pur
interes cultural. Dar Biblia pe care mi-a dat-o el
era altfel.
Dup\u0103 cum mi-a povestit, dup\u0103 aceea, el s-a
rugat, ore \u00eentregi, \u00eempreun\u0103 cu so\u0163ia sa, pentru
convertirea mea. Biblia pe care mi-o d\u0103duse nu

era scris\u0103 \u00een cuvinte, ci \u00een fl\u0103c\u0103ri de dragoste, aprinse de rugile lui. Abia am putut citi. Pl\u00e2n- geam \u00eentruna, compar\u00e2nd via\u0163a mea p\u0103c\u0103toas\u0103